Prezentarea unor activităţi desfăşurate in gradinita

pentru depistarea tulburărilor de limbaj

prof. PRODAN LUMINITA

Activităţi desfăşurate in gradinita pentru depistarea

tulburărilor de limbaj

Prin aceste activitati se urmăreşte eficacitatea metodelor educaţional-

recuperative pentru înlăturarea distorsiunilor verbale şi formarea potenţialului
comunicaţional verbal
Diversitatea tematicii jocurilor şi activităţilor didactice liber alese (ALA) cât şi a
activităţilor pe domeniul experienţial „limbă şi comunicare”- activitatea de educare a
limbajului cuprinse în programa grădiniţei pe care le proiectează şi desfăşoară
educatoarea pentru a preveni şi corecta limbajul copiilor este structurată pe trei mari
capitole:
A) jocuri-exerciţiu pentru corectarea limbajului sub aspect fonetic
B) jocuri-exerciţiu pentru înţelegerea, însuşirea şi operaea cu noţiuni: propoziţii,
cuvânt, silabă, sunet
C) jocuri-exerciţiu pentru stimularea comunicării expresive
Proporţia mare şi gama largă a dificultăţilor de vorbire la preşcolari impun cu
necesitate intervenţia de prevenire şi corectarea lor încă de la grupa mică 2,5 ani-4 ani în
scopul dezvoltării unui limbaj corect sub toate aspectele: fonetic, lexico-semantic,
gramatical.
Mijloacele didactice utilizate în grădiniţă, de educatoare pentru dezvoltarea
comunicarii verbale în cadrul activităţilor de educarea limbajului: jocuri-exerciţiu,
jocurile didactice, lecturile după imagini, povestiri şi repovestiri, memorizări, povestiri cu
început dat, povestiri create de copii, cântece şi frământări de limbă au rezultate foarte
bune pentru cei mai mulţi dintre copiii preşcolari.
Pronunţia deficitară a preşcolarilor este o piedică serioasă în realizarea celorlalte
obiective: dezvoltarea vocabularului, vorbirea în propoziţii, a prozodiei, a comunicării
cursive şi corecte, a unei atitudini activ-participative în actul comunicării cu ceilalţi
În munca terapeutică-colectivă privitoare la educarea laturii fonetice a limbajului
preşcolarilor cu dezvoltare psihomotrică normală am parcurs de fiecare dată etapele
următoare:
1. depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de articulaţie ale copiilor din grupă
2. gruparea copiilor după natura tulburărilor de articulaţie
3. formarea şi consolidarea unor deprinderi articulatorii corecte şi de formare a
auzului fonematic

1
 4. activităţi individuale, activităţi cu gupuri mici sau activităţi colective pentru
corectarea, fixarea şi consolidarea sunetelor

1. Depistarea şi cunoaşterea tulburărilor de articulaţie copiilor

Grupa mijlocie la care am lucrat anul trecut ,care acum este grupa mare m-a
determinat sa studiez putin problema tulburarilor de limbaj, deoarece doamna logoped a
gradinitei mi-a refuzat cativa copii spunandu-mi ca sunt prea mici sa lucreze cu ei .
Având în vedere varietatea tulburărilor de limbaj, am considerat necesar ca depistarea
să o realizez individual la toţi copiii în primele zile ale anului şcolar în cadrul evaluarii
iniţiale (predictive avand scopul de prognoză, diagnoză). În acest scop am parcurs
următoarele etape prin jocul-exerciţiu „Spune mai departe tu”:
a) Am cerut copiilor (individual) să spună cum se numesc, să recite o scurtă poezie sau să
spună un fragment dintr-o poveste având suport intuitiv câteva imagini din poveştile
clasice.
Eu mă numesc.... iar tu te numeşti...
Eu spun poezia „Gărgăriţă Riţă”, acum spune şi tu o poezie (cântecel)...
Eu aleg imaginea din povestea”punguţa cu doi bani”, acum tu alegi imaginea din...
b) Am prezentat copiilor imagini a căror denumire să conţină toate sunetele limbii
române, poziţia sunetului în cuvânt fiind variată (sunet iniţial, median, final). Poate fi
prezentată şi o singură planşă, pe care sunt desenate mai multe pătrate. În fiecare pătrat
este desenată câte o imagine, a cărei denumire să conţină sunetul în diferite poziţii în
cuvântul desemnat de imagine (pătrat). Cerinţa am formulat-o astfel:
„Cu creionul m-am jucat
Şi ce vezi am desenat.
Pun acum o întrebare:
Cam ce reprezintă oare,
Fiecare pătrăţel?
Ce e desenat în el?”
Pătratele pot cuprinde pentru:
sunetul R- rachetă, carte, vapor
sunetul S-scaun, masă, ceas
sunetul P-pară, ciupercă, lup
Procedând în acest mod, mi-am dat seama dacă sunt copii care omit, înlocuiesc
sau pronunţă greşit sunetele. Folosind procedeul imitaţiei verbale, am cerut copiilor să
pronunţe cuvinte cu sunetul respectiv. În cazul în care pronunţarea cuvântului a fost
defectuoasă nu am insistat, ci am înregistrat cuvântul aşa cum l-am auzit pronunţat de
copil.

2. Gruparea copiilor după natura tulburărilor de articulaţie

După ce am investigat toţi copiii din grupă am făcut o clasificare a lor după natura
tulburărilor de articulare cu scopul de a aplica metode adecvate de corectare individuală
sau pe grupuri. Acum in grupa mare specialistul logoped al grădiniţei a întocmit fişele
psihologopedice pe baza testărilor, evaluarii iniţiale (de către logoped şi a înregistrărilor
mele) şi a stabilit un plan de terapie logopedică (vezi anexa 1, 2, 3).

2
 Dislalie – cea mai frecventă tulburare de articulare manifestată prin deformarea,
omiterea, substituirea, înlocuirea sau inversarea sunetelor.
a) Când deficienţa de articulare se limitează la nivelul unor sunete izolate, copilul
are o dislalie monomorfă
b) Când deficienţa de articulare se întinde asupra majorităţii sunetelor şi a unor
grupe de silabe copilul are o dislalie polimorfă
c) Afectarea tuturor sunetelor, amajorităţii silabelor duce la dislalie totală
Am observat că sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai târziu în
pronunţia copiilor:
-Vibranta R
-Africatele C, G
-Siflantele S, Z
-Şuierătoarele Ş,J
Foarte rar sunt tulburate vocalele A, E, I, O, U, Ă, Î şi consoanele M, N.
În cadrul dislaliilor consoanelor mai frecvent am întâlnit:
a) sigmatism şi parasigmatism (deformări, omisiuni, substituiri ale
sunetelor siflante şi şuierătoare Ş, S, J, Z)
b) rotacism şi pararotacism (deformarea, omisiunea, inversiunea sau
înlocuirea sunetului R
c) vitacism şi paravitacism (tulburarea sunetului V)
d) fitacism şi parafitacism (tulburarea sunetului F)
e) rinolalie (o deformare asemănătoare dislaliei ce se manifestă prin
nazarea sunetelor).
Am întâlnit de asemenea, copil cu tulburare de fluenţă şi ritm bâlbâială (manifestată
prin repetarea spasmotică a unor silabe de la începutul şi mijlocul cuvântului cu
prezentarea unor pauze provocate de numeroase repetiţii).
3. Formarea şi consolidarea unor deprinderi articulatorii corecte şi de formare a
auzului fonematic
Principalele funcţiuni care ajută la realizarea vorbirii sunt :
a) respiraţia,
b) mişcările articulatorii,
c) auzul fonematic
Jocul-exerciţiu care poate fi folosit în activitatea individuală şi cu grupuri mici de
copii, în scopul diferenţierii sunetului ca element al vorbirii, se pot organiza şi desfăşura
după următoarele metodologii:
-captarea şi menţinerea interesului pentru exerciţiu respectiv prin elemente de joc
-explicarea şi demonstrarea exerciţiului folosind material concret situativ şi oral, iniţial de
către educatoare apoi de către copil/ grup mic de copii, în mod special în repetări
-exersarea individuală sau în grup
-repetarea exerciţiului folosind materiale diverse, în funcţie de ritmul gândirii copilului şi
de timpul afectat jocului
-sintetizarea materialului verbal exersat de către educatoare sau de către un copil
-aprecieri
Jocul-exerciţiu pentru emiterea corectă a sunetelor va ridica mari probleme dacă
sunt pronunţate izolat, individual sau în anumite structuri silabice şi de aceea este nevoie
de un moment de gimnastică a aparatului fonomotor. Durata de desfăşurare se apreciază

3
în funcţie de conţinut, grad de dificultate, efort depus de copil în timpul fiecărei
exersersări, vârsta copilului cu care se lucrează.
Am întocmit un program de activităţi, de exerciţii şi jocuri vizănd tocmai aceste
laturi (respiraţia, mişcările articulatorii, auzul fonematic):
A. exerciţii de gimnastică respiratorie cu durata de 4 -5 min. Şi fiecare mişcare
realizată de 2-3 ori consecutiv
B. exerciţii de gimnastică facială
C. exerciţii de gimnastică linguală,
D. exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic

A.Exerciţii de gimnastică respiratorie (în mod special se va inspira pe nas şi se va

expira pe gură) cu durata de 4 -5 min. Şi fiecare mişcare realizată de 2-3 ori consecutiv:

-Ridicarea lentă a capului pe spate (cu inspiraţie pe nas) urmată de aplecarea capului în
faţă cu expiraţie prelungită pe gură
1.Joc „suflăm în lumânările de pe tort”- cu indicaţia „trage mult aer în piept şi ţuguie
buzele şi suflă tare în lumânări să le stingi”.
2.Joc „ fulgul”- inspiraţie pe nas, expiraţie pe gură pentru menţinerea fulgului în aer.
3.Joc „mirosim florile”- inspiraţie pe nas în timp ce se mimează ducerea florilor la nas,
apoi expiraţie prelungită pe gură însoţită de un „a” prelungit.

-Inspiraţia pe nas, oprirea expiraţiei, apoi expiraţie prelungită pe gură.

1. Joc „poc” –se duc braţele lateral spre stânga (ca şi cum ar ţine puşca), inspiraţie
puternică pe nas. Se ţine aerul 1-2 sec. Apoi expiraţie însoţită de onomatopeea „poc”
2. Joc „ umflăm balonul”- grupul de copii formează un cerc mic şi la indicaţia
educatoarei „ umflăm balonul” inspiră puternic pe nas, mărind cercul. La indicaţia
„balonul s-a spart” după reţinerea aerului 1-2 sec. Copiii micşorează cercul „balonul”
însoţind mişcarea de o expiraţie prelungită pe gură dublată de un „ssss” prelung. Acest
exerciuţiu-joc poate fi folosit şi la pronunţia corectă a sunetului „ s”.
Copiii care nu au reuşit să respire sau să inspire corect voi lucra individual.
Stând în spatele copilului, aşez mâinile pe umerii lui, cu palma spre piept şi degetul mare
în spate pe omoplaţi. La inspiraţie spun copilului să scoată pieptul în afară, iar la expiraţie
să impingă umerii înainte şi să expire.

B.Exerciţii de gimnastică facială (exerciţiile se vor desfăşura în faţa oglinzii)

exerciţii pentru gimnastica buzelor

-ridicarea buzelor superioare, buza de jos rămânând pe loc
-lăsarea pronunţată în jos a buzei inferioare
-umflarea buzelor pe rând prin apăsarea aerului din cavitatea bucală
-sugerea buzelor pe rând apoi una sub alta
-se fac buzele trompă, se mişcă în stânga şi dreapta şi se rotesc
-umflarea concomitentă a ambilor obraji şi „spargerea” lor prin lovire cu degetul arătător
-umflarea obrajilor pe rând prin trecerea aerului din unul în altul
exerciţii pentru gimnastica obrajilor
-suptul obrajilor printre măsele

4
-se strâng buzele sub formă de trompă, ducându-se înainte şi apoi trăgându-se înapoi
-rânjetul:buzele se întind puternic în părţi, în sus, odată cu comprimarea obrajilor şi
dezvelirea dinţilor
-revenirea în poziţie iniţială se va face foarte încet
-în timpul exerciţiilor se se pot pronunţa sunetele S, Z; B, M
1.Joc „peştişorii”-închiderea şi deschiderea alternativă a cavităţii bucale.
2.Joc „clătim gura cu apă”-umflarea obrajilor pe rând prin trecerea aerului dintr-o
parte în alta.
3.Joc „piticii râd”- (imitarea surâsului cu scop de a obţine o deschidere transversală a
gurii), tragerea puternică a colţului gurii cu descoperirea rădăcinii dinţilor, urmată de
ţuguierea buzelor în formă de pâlnie.
4.Joc”sforăitul calului”- a)Buzele sunt strânse, încât, când proiectează jetul de aer
din plămâni, acestea să vibreze intens. b) Se aşează limba între buze, încât, în timpul
proiecţiei jetului de aer din plămâni, partea anterioară a limbii să vibreze cât mai mult.

C.Exerciţii de gimnastică linguală, (exerciţiile se vor desfăşura în faţa oglinzii)

a) gimnastica limbii
-scoaterea limbii din gură sub formă de lopată, în poziţie orizontală şi strângerea ei
între dinţi.
-atingerea unei bucăţi de zahăr cu limba, bucata fiind situată 2-3 cm. de buze, capul
copilului fiind imobilizat usor între palmele educatoarei
-scoaterea cât mai mult din gură a limbii şi apoi introducerea ei cât mai mult în spate
interiorul gurii cu vârful ridicat şi făcut ghem.
-cu limba scoasă şi gura puţin deschisă se va duce vârful limbii în sus spre nas, în jos
spre barbă, la dreapta şi la stânga
-lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot
1.Joc „merge calul” -lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot
2.Joc”clopoţelul sună”- mişcări laterale ale limbii cu limba ascuţită pentru atingerea
colţului gurii
3.Joc „motocicleta”-vibrarea limbii între buze (asemănător Joc”sforăitul calului”)
4.Joc”ciobanul mână oile” -vibrarea limbii în spatele incisivilor superiori „br, br, br”
5.Joc”se rup crengile”-vibrarea limbii în spatele incisivilor superiori „pr, pr, pr”
6.Joc”bate gongul”-Se aşează limba cu sprijin în cerul gurii şi loveşte cu ea dinţii de sus
pronunţând un sunet de gong dogit. Când limba se repede spre înainte, se proiectează
jetul de aer spre vârful ei.
7.Joc”fă ca mine”- emiterea sunetului „R”: gura nu trebuie să fie prea deschisă, limba se
sprijină pe partea dorsală a gingiei dinţilor superiori, jetul de aer trebuie proiectat în
vârful limbii. Se realizează vibrarea şi se aude sunetul „R” .
b)gimnastica maxilarelor
-închiderea şi deschiderea gurii cu putere, ajutându-se de mâini.
-după deschiderea suficientă a gurii, se va pronunţa sunetul „C”.
-cu limba bine sprijinită în spatele dinţilor incisivi inferiori, se va apăsa puternic
maxilarul, apoi se va împinge înainte, se va trage înapoi, se va împinge în sus, se va trege
înapoi.
-mişcarea spre stânga şi spre dreapta a maxilarului inferior, cu o viteză crescândă.

5
 c) gimnastica muşchilor mimico-articulari
1.joc”clown cu faţa tristă” -clipirea din ochi alternativ, cu tragerea cât mai mult înapoi a
colţurilor gurii (la început colţurile gurii pot fi trase de educatoare), emiterea „mmm” sau
„îîîî”.
2.joc „clown cu faţa veselă”-clipirea din ochi, odată cu ridicarea colţurilor gurii din
partea respectivă şi mişcarea nasului
3.joc „facem o fotografie” -ridicarea alternativă a obrajilor şi a colţurilor gurii şi
emiterea sunetului „ŢÂC”

D.Exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic

Sunetele pe care l-am întâlnit pronunţate defectuos de preşcolarii mijlocii 3-5 ani,
precum şi pronunţarea corectă a acestora sunt:
-sunetele S-Z varză-vază, vase-vaze
-sunetele R-L rac-lac, ramă-lamă
-sunetele Ş-s, J coş-cos, paste-peşte
-sunetele F-V fată-vată, far-var
-sunetele P-B pune-bune, pară-bară
Sunetul , ca element al vorbirii se face cunoscut prin exerciţii senzoriale de
diferenţiere a acestuia de un zgomot, de un sunet muzical, de obiecte cu rezonanţe sonore
plăcute.(vezi anexa 4)
Un exemplu de activitate desfăşurată cu o grupă de copii cu tulburări de limbaj prin
care se evidenţiază eficacitatea metodelor educaţional-recuperative pentru înlăturarea
distorsiunilor verbale şi formarea potenţialului comunicaţional-verbal.
Sunetele s-z:
Vârful limbii arcuit în jos, sprijinit de partea inferioară a incisivilor inferiori. Buzele
cu colţurile mult retrase. Fără vibraţia laringelui emisia aerului face să se audă „S”.
Având aceeaşi poziţie, dar de data aceasta prin vibraţia laringelui (coardele vocale), se
obţine sunetul „Z”. Poziţia limbii se indică cu degetul.
Aceste exerciţii pentru sunetul „S” să nu fie plictisitoare le-am propus copiilor
următoarele jocuri:
1.Joc „şarpele şi sirena” – copilul este solicitat sub forma situaţiei de joc pentru a emite
sunetele prelungite şi accentuate „ssss” şi „zzz”.
2.Joc „păpuşa doarme”- copilul este solicitat sub forma situaţiei de joc pentru a emite
sunetul scurt „ssss”
3.Joc” să nu speriem păsărelele” – copilul este solicitat sub forma situaţiei de joc pentru
a emite sunetul scurt „sss”
4.Joc” chemăm pisica”- copilul este solicitat sub forma situaţiei de joc pentru a emite
grupul sonor „pis, pis” cu prelungirea şi accentuarea sunetului”S”
5.Joc „faţă în faţă”-copilul emite sunetul pe baza imitaţiei în faţa oglinzii pentru
aşezarea corectă a limbii
6. Joc „zi ca mine”- se acordă antenţie mişcării buzelor, care trebuie să se deschidă şi să
se tragă înapoi, ridicând umerii obrajilor. Vârful limbii sprijinit pe gingia inferioară, gura
întredeschisă, se proiectează jetul de aer pe deasupra limbii „sss”
7.joc-exerciţiu de pronunţare a sunetului „S” în cuvinte:

6
a)sunetul „S” în poziţie iniţială urmat de vocală: sare, sac, sabie, salată, sanie, sapă, sat,
scară, seră, serbare, sită senin, sirop, Silvia, soldat, sondă, suc, sul sămânţă, sâmbătă,
sarmale, sandale,etc.
b) sunetul „S” în poziţie iniţială urmat de o consoană: scaun, scară, scânteie, scândură,
scoică, sfârşit, slănină, smeură, spital, spadă, spic, spirit, stropitoare, strugure, stemă,
sticlă,stea, steag, stol, stâncă, etc.
c)sunetul „S” în poziţie mediană: pasăre, cască, masă, pisică, biscuiţi, basma, caisă, etc
d)sunetul „S”în poziţie finală:fes, râs, os, frumos, cais, urs, uns, jos, sus,etc.
8.frământări de limbă sunet „S”:
„
Moş Crăciun are-n sac
O jucărie Ţac, Ţac, Ţac.
Dacă spui o poezie
Moş Crăciun ţi-o dă şi ţie. „ (Luiza Carol)

„Ursu-Leţ, Ursu-Fleţ
Au mâncare-n săculeţ,
Ursu-Leţ a scos budinci,
Ursu-fleţ a scos vreo cinci
Ouă fierte şi fierbinţi.” (Luiza Carol)

La fel am procedat şi pentru sunetul „Z”. Aceste exerciţii pentru sunetul „Z” să nu fie
plictisitoare le-am propus copiilor următoarele jocuri:
1.Joc „fii atent şi spune ce ai simţit”- copilul emite sunetul „Z”, iar pentru perceperea
acestuia, printr-o motivaţie de joc aşează dosul palmei sub maxilarul inferior, pentru
perceperea vibraţiilor corzilor vocale.
2.Joc”albinuţele stau de vorbă”-copilul imită zgomotul produs de albine, faţă în faţă cu
un alt copil sau cu educatoarea imitând un „dialog” al albinelor.
3.Joc „sări din cerc în cerc”-copilul sare din cerc în cerc pronunţând simultan cuvântul
„ZDUP”.
4.Joc”goneşte pisica”-copilul goneşte pisica (un alt copil) prin cuvântul „ZÂT”.
5.Joc”aruncă mingea”-copilul aruncă mingea în sus pronunţând cuvântul „ZVÂR”.
6.Joc „Zboară vrăbiuţa”- copilul /copiii imită zborul vrăbiuţei acţional şi verbal
„ZBÂR”.
7.Joc-exerciţiu de pronunţare a sunetului „Z” în cuvinte:
a)sunetul „Z” în poziţie iniţială:zece, zambilă, zăpadă, zid, zidar, zorele, zar, zebră,
Zdreanţă, zahăr, etc.
b)sunetul „Z” în poziţie mediană:izvor, frunză, varză, vază, uzină, urzică, muzică, poză,
barză, brânză, pânză, mazăre, cozonac, ghiozdan,congelează, botează,etc.
c)sunetul „Z” în poziţie finală:orez, autobuz, trolebuz, mânz, obraz, praz, gaz, aregaz,
viteaz, botez, etc.
8. frământări de limbă sunet „Z”:
„Am aflat că trei maimuţe
Într-o zi, ca să se-amuze,
Şi-au pus rochii, fuste, bluze,
Şi-au fugit pe săniuţe

7
Tot cântând din muzicuţe.” (Luiza Carol)

„Zum, zum, zum,

Noi plecăm la drum.
Zar, zar, zar,
Toţi copiii sar „ (folclorul copiilor)

„Zece pui sparg zece vase.

Strică flori din zece vaze.
Şi-apoi nu bagă de seamă,
Şi pe masă varsă zeamă” (Luiza Carol)

4. Activităţi individuale, activităţi cu gupuri mici sau activităţi colective pentru

corectarea, fixarea şi consolidarea sunetelor

Exerciţiile de reproducere corectă a unor onomatopee le-am inclus în povestiri,

versuri şi ghicitori, tablouri ilustrate cu aspecte din mediul înconjurător.
Astfel, am prezentat „un colţişor de pădure” în care copiii puteau vedea în prim plan
„o fetiţă cu un căţel, după care venea o pisică, în văzduh zbura o albină care încerca să se
lase deasupra unui urs”.
După ce am intuit personajele, locul unde se petrece acţiunea, am trecut la
prezentarea unei poezii simple în care este vorba despre o astfel de situaţie.
„Pe sub arbori în pădure
Cresc ciuperci şi găseşti mure.
Dar dintre vieţuitoare,
Întâlnim vreuna oare?
Cine face „ham”, dar „mor”?
Cine bâzâie uşor?
În timp ce copiii urmăresc imaginea textului , rog pe unul dintre ei care vrea să recite
textul cu ajutorul meu, apoi repetăm cu încă un copil, apoi cu fetiţele sau băieţeii, apoi cu
toţi, apoi căte un copil pe fiecare două rânduri, etc
După asimilarea textului le-am pus copiilor întrebări:”-Cine face ham?”, „-Cine s-a
luat după căţel?”
Cu ajutorul meu, am trecut la descrierea cu propriile cuvinte a imaginii tabloului
(planşei)”Căţelul este supărat şi mârâie. „-(„MÂRRR”-toţi copiii) „Pisica a plecat acasă
şi s-a aşezat pe fotoliu torcând liniştită.”-(„SFÂÂRRR”-toţi copiii).
La final de activitate le cer copiilor să creeze şi ei mici povestiri care să cuprindă
onomatopee:
-oprim calul, -pr, pr, prrr
-copilul tremură,-br, br, brrr
-păsărica zboară,-zvrr, zvrr
-cărăie o cioară,- cra, cra
-creanga se rupe,-trosc, trosc
-cade un cuib din copac,-poc, poc

8
-un melc se târâie- pâş, pâş
-frunzele foşnesc,-fâş, fâş
-zboară un elicopter,-brrr, brrr
-curge un pârâiaş, fşşş, fşşş
Încheierea activităţii am realizat-o prin aprecieri asupra modului cum au cooperat,
prin recompense (mici insigne cu steluţa, zmeu) şi prin cântecul „prima zăpadă”
Prima zăpada,
Cade pe stradă,
Şi aşterne alb covor,
De bucurie şi veselie
Căntă copiii-n cor:
Refren: la, la, la, la, la, la
E fulgul meu de nea
la, la, la, la, la, la
Nu-l dau la nimenea.

La o căsuţă,o bunicuţă,
Îmbrăca pe nepoţel.
Să iasă-n stradă şi prin zăpadă
Să ne jucăm cu el.
Lui Azorică nu-i ieste frică
Să păşească pe covor.
Dar din greşeală cade grămadă
Şi râd copiii-n cor!

BIBLIOGRAFIE:
-Verza, E. (2003), Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, vol. I
-Verza, E. (1977), Dislalia şi terapia ei, E.D.P., Bucureşti
-Verza, E. (1995), Psihopedagogie specială – manual pentru cls. XIII şcoli Normale,
E.D.P., Bucureşti
-Stănică, C., Vrăjmaş, E. (1994) Terapia tulburărilor de limbaj, editată de S.S.H.,
Bucureşti
-Păunescu C-tin. (sub red.) (1984), Tulburări de limbaj la copil, Ed. Medicală, Bucureşti
-Mititiuc, I. (1996) Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj, Ed.
Ankarom, Iaşi
-Constantin Cucoş (2003) Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi
-Burlea, Georgeta; Burlea, Marin (coordonatori): “Dictionar explicativ de logopedie”,
Editura Sedcom Libris, Iaşi , 2004