In profilaxia tulburarilor de limbaj, preventia primara si tratarea timpurie asigura eficienta sporita a

actiunii preventive sau recuperatorii, deoarece la copilul mic automatismele psiholingvistice nu sunt
consolidate si pot fi usor nlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. O alta valenta a acestei abordari
consta n prevenirea insuccesului scolar, frecvent n cazurile de tulburari polimorfe. Tratarea n
colaborare cu parintii si dascalii reprezinta o nuanta a principiului tratarii indirecte, care presupune
realizarea programelor de prevenire sau de recuperare n mediul obisnuit de viata al copilului. n
aceste contexte, un rol deosebit joaca eucatorii, nvatatorii a caror munca poate contribui la
profilaxia si tratarea timpurie a tulburarilor de limbaj, dar si la prevenirea aparitiei sentimentului de
inferioritate, prin executarea anumitor tipuri de exercitii n cadrul grupului de copii. Parintii, la rndul
lor, au obligatia de a oferi de la primele manifestari ale limbajului, modele corecte de exprimare,
evitnd nsusirea emisiilor specifice copiilor la vrste mici, chiar daca acestea tind a parea hazlii.
Pericolul consta n a consolida deprinderi incorecte, marcate de principiul efortului minim (reductii
de cuvinte la sunete, grupuri de sunete, silabe). Metoda optima de modelare a deprinderilor corecte
consta n aplicarea unor ntariri pozitive sau chiar recompense pentru aproximarile ct mai reusite si
de ntariri negative sau retragerea ntaririlor pozitive pentru cantonarea n aceleasi forme incorecte.

Particularitatile vorbirii individuale sunt modificabile, formndu-se treptat din frageda copilarie n
procesul de comunicare verbala, prin educatie si nvatare. De aici rezulta dependenta calitatii vorbirii
de procesul social al educatiei si nvatarii, care implica particiarea familiei, cresei, gradinitei, cu att
mai eficiente cu ct mai timpurii. Dupa ncheierea perioadei favorabile scade plasticitatea
structurilor cerebrale si n consecinta exercitiile vor fi mai putin eficiente (Penfield si Roberts, 1973,
n Gutu, 1975).
Prima si cea mai importanta masura de prevenire consta n oferirea de modele corecte de pronuntie
din partea adultilor. Parintii sunt primii care printr-o stimulare rationala a gnguritului, a strigatelor,
a pronuntiei onomatopeelor, a expresiei mimico-faciale, a orientarii vizuale, contribuie la
dezvoltarea interesului pentru vorbire, a atentiei si capacitatii auditive si implicit a pronuntiei
corecte. Copilul imita modelul de comunicare al adultilor, de aceea lipsa efortului educativ de
prevenire a defectelor de vorbire poate handicapa dezvoltarea ulterioara a pronuntiei, dar si
dezvoltarea intelectuala, stiind ca acestea sunt strns legate ntre ele. Greseli frecvente, cum ar fi
utilizarea excesiva a diminutivelor, satisfacerea anticipata a dorintelor, repetarea insuficienta sau
excesiva a cuvintelor dificile, atitudinile punitive sau fortarea peste capacitatile actuale de
dezvoltare, duc la instalarea negativismului verbal sau la accentuarea dificultatilor vorbirii.
Pentru dezvoltarea vorbirii, posibilitatea comunicarii de la vrsta cea mai timpurie cu alti copii, ofera
o stimulare puternica pentru o comunicare vie adecvata vocabularului sau.
n cadrul educatiei, un rol preventiv l au jocurile verbale, cntecele, marsurile dupa muzica,
recitarea versurilor (Gutu, 1975, p.78) si nu n ultimul rnd cntecul care contribuie la dezvoltarea
respiratiei corecte, a cursivitatii ritmice, la dezvoltarea auzului fonematic si n general a auzului.
Din categoria masurilor igienico-sanitare, amintim: pastrarea igienei corporale, n special a urechilor,
nasului, cavitatii bucale, a laringelui si a faringelui. Att parintii, ct si cadrele didactice urmarind cu
atentie dezvoltarea copilului, pot surprinde eventualele ntrzieri, contribuind astfel la prevenirea
timpurie a deficientelor de vorbire.

Sursa: http://forum.7p.ro/Tulburari-de-limbaj--profilaxie-si-
corectare.aspx?g=posts&t=3281#ixzz4nTthfDzu
7 Pitici