INIŢIERE ÎN DOMENIUL LOGOPEDIEI.

Generalităţi.
Clarificări noţionale

• Etimologic “Logopedie” – din greacă

“logos”- cuvânt, “paideia” – educaţie.
• Socrate primul care utilizează termenul
“Logopedie”
• Emil Froschels (1909) – îi aparţine
accepţiunea modernă a termenului
Promotori
• Sovac M.(1956) – “ştiinţă despre despre
fiziologia şi patologia procesului de înţelegere
şi comunicare, despre prevenirea şi tratamentul
pedagogico-corectiv al defectelor
comunicaţionale”
• Hvatţev M.E.(1959) – “ştiinţă pedagogică
specială, despre prevenirea şi corectarea
tulburărilor de vorbire”
• Preocupări faţă TL– din cele mai vechi timpuri:
Hipocrat, Plutarh (Vieţi paralele), Avicena –
(Canonul medicinei)
Constituirea “L” - ca ştiinţă
• Prima decadă a sec XX
• Herman Gutzman (1865-1922)– ţine pentru
prima dată cursul “Tulburări de limbaj”(TL) în
instituţie superioară de învăţământ
• 1942 – la Primul Congres al Societăţii
Internaţionale de Logopedie şi Foniatrie
(Viena), E.Froschels discută apartenenţa şi
structura Logopediei ca ştiinţă, acceptându-se
termenul “logopedie- foniatrie”
Delimitarea domeniilor

• Foniatria, ştiinţă medicală - întreţinerea

organelor fonatoare şi patologia vocii
• Logopedia, ştiinţă psihopedagogică –
prevenirea, corectarea, studierea TL.
• În prezent, Logopedia se extinde asupra
tuturor TL, inclusiv de voce, ca şi asupra
studiului comunicării în relaţiile
interumane
• Logopedia, ca domeniu al ştiinţelor
comunicării şi tulburărilor stă la intersecţia
dintre lingvistică, psihologie si medicina.
Evoluţia sa a fost influenţată de tendinţele
din aceste discipline de-a lungul timpului
(Sonninen & Damsté, 1971).
Argument

• În esenţă Logopedia are provenienţă medicală

(mulţi termeni medicali- dislexie, disgrafie,
rinolalie, răguşeală, afazie)
• Prin natura Logopediei de a investiga limbajul
în vederea depăşirii TL, metodele, procedeele,
tehnicile folosite, aparţine ştiinţelor
psihologige, pedagogice, psihopedagogiei
speciale
Logopedia o ştiinţă interdisciplinară

• Logopedia se conturează ca acea disciplină

a ştiinţelor psihopedagogice care studiază
problemele speciale de natură psihologică,
sociologică şi medicală privind prevenirea
şi corectarea tulburărilor de limbaj (M.
Guţu, 1975) .
Logopedia o ştiinţă interdisciplinară
“preocuparea logopediei nu se reduce numai la
tratarea sau corectarea vorbirii, ci se extinde şi
la producerea, evoluţia şi exercitarea, în condi-
ţii normale, a limbajului ca fenomen de comu-
nicare, de transmitere intenţionată, de relaţii
între cunoştinţele umane în cadrul societăţii.
Toate fenomenele, indiferent în ce sector sau pe
ce faţetă a actului de comunicare s-ar pro-duce,
şi care împiedică perfecta transmitere, recepţie
şi înţelegere interumană, constituie o
preocupare reeducativă complexă”
(C. Păunescu, 1976) .
Relaţiile Logopediei

• Psihologia generală, vârstelor, specială

• Psihodiagnoză
• Psihopatologie
• Psihoterapie
• Pedagogia generală, specială
• Anatomia, fiziologia, neurologia
• Lingvistica, fonetica, fonologia
Scopul logopediei
Prevenţia, identificarea şi înlăturarea tulbu-
rărilor de limbaj oral şi scris în vederea
dezvoltării psihice generale a persoanei;
• Crearea şi facilitarea perspectivei verbale şi
sociale de a stabili sau restabili relaţiile cu
semenii, de inserţie a persoanei în
comunitate;
• stimularea fiecărui copil pentru descoperi-
rea aptitudinilor sale, oferirea posibilităţii
să se formeze pe măsura capacităţii lui.
Obiectul de studiu şi obiectivele L

• Evidenţierea cauzelor apariţiei Tulburărilor

de limbaj
• Relevarea metodelor de prevenire,
identificare şi evaluare a Tulburărilor de
limbaj
• Decodificarea modului de evoluţie a TL
• Stabilirea serviciilor şi programelor de
intervenţie şi sprijin
Generalităţi despre tulburările de limbaj

Conceptul “Tulburări de limbaj”:

Sunt toate abaterile de la limbajul normal,
standardizat, de la manifestările verbale
tipizate, unanim acceptate, in limba uzuală,
atât sub aspectul reproducerii cât şi al
perceperii, incepând de la dereglarea
diferitelor componente ale cuvântului şi pană
la imposibilitatea totală de comunicare orală
sau scrisă" (M. Gutu, 1975)
 Tabloul tulburărilor de limbaj
de pronunţie.
Polimorfe :
• dislalia
• alalia
• rinolalia
• afazia
• Dizartria
de ritm şi fluenţă a vorbirii:
• bâlbâiala de dezvoltare a limbajului:
• logonevroza • mutism psihogen
• tahilalia • întârziere în dezvoltarea
• bradilalia generală a vorbirii
• aftongia
• tulburări pe baza de coree bazate pe disfuncţii psihice:
de voce: • dislogii
• afonia • ecolalii
• disfonia • jargonofazii
• Fonastenia • bradifazii
ale limbajului citit – scris: E. Verza 1982
• dislexia – disgrafia
• alexia – agrafia
Efecte negative
“Tulburările de limbaj se răsfrâng, mai mult sau

mai puţin dăunător, in dependenţă de natura

lor, asupra personalităţii copiilor şi a sănătăţii
lor neuro-psihice, cauzând frecvent un tablou
foarte complex de tulburări neuro-psihice
secundare ca: timiditate, nehotărâre,
neîncredere în sine, izolare de colectiv,
negativism, excitabilitate şi iritabilitate mărite,
sentiment de inferioritate, nervozitate etc. ” M.
Guţu, 1975
Continuare

• ... fiecare defect de vorbire, oricât de

neînsemnat ar fi, se răsfrânge dăunător asupra
dicţiei, făcând vorbirea neestetică, monotonă,
plictisitoare. Cel care vorbeşte defectuos, de
cele mai multe ori nu reuşeşte să-şi exprime în
mod adecvat gândurile şi sentimentele sale, cu
diferitele lor nuanţe, fiind împiedicat prin
aceasta de a exercita influenţa dorită asupra
convorbitorilor”.
M. Guţu, 1975
Necesitatea intervenţiei logopedice
• “Tulburările de vorbire au o influenţă negativă
asupra rezultatelor la învăţătură, în mod deosebit la
limba romană” (E. Boşcaiu, 1965).
• 25% elevi cu tulburări de vorbire care nu au fost
luaţi sub tratament logopedic la sfârşitul primelor
clase, au fost declaraţi repetenţi,
• doar 8% au fost declaraţi repetenţi în primele clase
dintre cei implicați in terapie
• 50% au promovat la limită. (I. Străchinaru, 1959).
• ”Întrucât copiii cu deficienţe în vorbire întâmpină
greutăţi foarte mari în învăţarea scris-cititului, este
necesar să se ia măsuri speciale de îndreptare a
limbajului acestor copii” (A. Chircev, 1970
Incidenţa TL printre copii,
(2008 -2009 Mun.Chişinău)

• Învăţământul preuniversitar:
- total– 2428 elevi
- cu deficienţe de limbaj–1620 (66,7%) elevi
• Învăţământul preşcolar:
- total -1203 copii
- cu deficienţe de limbaj – 871 (72,4%) copii
Prestatorul de servicii logopedice
• Persoană cu studii superioare specializate
• Psihopedagog cu specializare în Logopedie
(masterat)
• Profesia / Funcţia – LOGOPED cu abilităţi
şi atitudini:
Mobilizare de sine, planificare a activităţii,
comunicare, creativitate,
Dragoste şi respect faţă de oameni, empatie,
responsabilitate, insistenţă, tendinţă spre
dezvoltare profesională,
Identitatea profesională
• Din formarea profesioniştilor care lucrează în
ştiinţele comunicării şi tulburărilor s-au
dezvoltat diferite puncte de plecare şi în diferite
contexte filosofice în diferite ţări.
• Filozofia şi paradigma de formare profesională
este un element important în abordarea
terminologică care a fost adoptată.
• Termenii şi conceptele în care noi învăţăm,
determina forma noastră de dezvoltare
profesională şi identitatea noastră profesională,
astfel că sistemele terminologiei specifice reflectă
formarea profesionala (Kjaer, 2005).
Evoluţia profesiei
• Evoluţia diferită a profesiei, filosofia de
formare, precum şi practica dominantă de
paradigme în cadrul şi între ţări au fost
factorii majori care contribuie la variabili-
tatea în terminologia din domeniul
ştiinţelor comunicării şi tulburării.
• S-au făcut eforturi colective pentru
clarificarea domeniului logopediei, a
limbajului comun de comunicare ştiinţifică
interprofesională şi intraprofesională, de
stabilire a procedurilor şi tehnicilor de
intervenție, de stabilire a competenţelor şi
standardelor în logopedie, de organizare
legislativă şi profesională.
Recunoaşterea Logopediei
• recunoscută ca ştiinţă, ca profesie şi
practică liberă, reglementată la nivel
universitar şi juridic, terapeuţii-logopezi
fiind organizaţi în asociaţii profesionale,
atât pe plan european, cat si internaţional.
• Procesul acesta continuă şi pe plan
mondial, deoarece se cristalizează în
puternice organizaţii continentale (Europa,
America de N/S, Africa, Australia), dar şi la
nivel planetar – Asociaţia Internaţională
a Logopezilor şi Foniatrilor.
 Logopedia în lume
• În lume, există puternice organizaţii
profesionale ale logopezilor.
• În Europa organizaţia logopezilor – CPLOL
Ţările membre şi denumirea profesiunii de
logoped: Austria-diplomierter/e, logopade/in;
• Belgia-logoped/logopedist
• Bulgaria-logoped/logopedist
• Cipru-logopathologon/logotherapeuton
• Danemarca-talepaedagog/
logopaed/audiologopaed
• Elvetia-logopedist/diplomierter/e logoppade/in
• Estonia-logopeed; Lituania-logopedica
• Letonia-skolotais logopeds and audiologopeds
• Finland-puheterapeutti/talterapeut
• Franta-orthophoniste
• Germania-logopade/in
• Grecia-logopedikos/ logopathologos/
logotherapeftis
• Italia-logopedista
• Irlanda-speech and language therapist
• Luxemburg-orthophoniste
• Malta-speech-language pathologist/ speech
therapist
• Norvegia-logoped
• Tarile de Jos-logopedist
• Polonia-logoped
• Portugalia-terapeuta da fala
• Republica Ceha-logoped
• Regatul Unit al Marii Britanii-speech and
language therapist
• Slovacia-logoped
• Slovenia-profesor defektolog za osebe z motnjami
sluha in govora
• Spania-logopeda
• Suedia-logoped
Termenii cu care se denumeşte
profesionistul
• În Europa: ortofonist-logoped-terapeut al
limbajului.
• Aceşti trei termeni acoperă acelaşi concept
în toate ţările, cu mici diferenţe în fiecare
ţară reflectate în domeniile de competenţă
sau practică profesională.
Preocupările Logopedului
• de comunicare şi limbaj, şi tratează toate
tulburările de vorbire, voce şi comunicarea
scrisă , indiferent de etiologie, la copii,
adolescenţi, adulţi şi vârstnici.
• este responsabil de prevenirea, evaluarea,
tratamentul şi studiul ştiinţific al comuni-
cării umane şi a tulburărilor asociate.
• În context, comunicarea cuprinde toate
procesele asociate cu înţelegerea şi
producerea limbajului vorbit şi scris,
precum şi comunicarea non-verbală.
Logopezii din Europa oferă tratament în
domeniile:
- Tulburări de articulare/vorbire
- Tulburări de voce
- Tulburări scris/citit
- Tulburări ce afectează raţionamentul
matematic si logic
- tratament şi educaţie timpurie pentru o
varietate de dizabilităţi la copii mici:
- lecturii de pe buze pt persoanele cu
deficienţe de auz, educarea vorbirii copiilor
surzi
• terapia limbajului pt adulţi cu deficienţe de
auz
- afaziei, alte TL, cu origine neurologică,
• tulburări de glutiţie
- Terapie şi Menţinerea comunicării
persoanelor cu tulburări cerebrale asociate
cu îmbătrânirea.
• sunt implicaţi în activitatea de prevenire
(in domeniul sănătăţii şi promovarea
sănătăţii) şi în screening (depistare precoce
pentru tulburări de limbaj la copii).
Practica profesională in Europa
• Terapeuţii-logopezi din Europa pot practica în
diferite sectoare, în funcţie de anumite
condiţii socio-economice în propria lor ţară:
- în sectorul sănătăţii: spitale, centre
terapeutice şi de reabilitare medicale speciale;
• - în instituţiile de învăţământ;
- centre speciale pentru copii cu dizabilităţi
(surzi şi deficienţi de auz, persoane cu
dizabilităţi motorii, nevăzători şi cu
dizabilităţi de invaţare;
- unităţi de psihiatrie pentru copii;
- case de copii.

• Practica privată, are loc de asemeni în

sectorul educaţiei, în unităţi speciale, în
domeniul prevenirii, servicii speciale de
screening şi in zona de combatere a
analfabetismului.
Atribuţiile de serviciu a logopedului în RM
a) identificarea, depistarea şi înregistrarea copiilor
cu TL examinarea la începutul fiecărui an şcolar, a
tuturor copiilor preşcolari din grupele mari şi
pregătitoare din grădiniţe şi a copiilor din clasa I
din toate unităţile care aparţin circumscripţiei sale
logopedice;
b) înregistrarea copiilor cu TL în fişele de depistare
avizate de directorul unităţii în care s-a făcut
depistarea;
c) convocarea copiilor cu TL la centrul logopedic
interşcolar, pe bază de invitaţii scrise adresate
părinţilor;
Continuare
d) examinarea complexă logopedică şi psihopedagogică
a copiilor, în colaborare cu familia şi cadrele
didactice, în scopul identificării tuturor factorilor care
au influenţat negativ evoluţia limbajului şi a
comunicării copilului;
e) formularea diagnosticului şi prognosticului pentru
fiecare copil/elev evaluat;
f) proiectarea terapiei TL şi de comunicare;
g) aplicarea proiectului terapeutic în concordanţă cu
diagnosticul logopedic al copiilor/elevilor evaluaţi;
h) evaluarea periodică a progreselor realizate de elevi şi
reproiectarea activităţii de intervenţie. ş.a.
Responsabilităţile logopedului
• Respectarea principiilor: asistenţă calitativă,
confidenţialitate, cooperare
• Elaborarea proiectului de activitate
• Respectarea actelor normative
• Utilizarea adecvată a instrumentelor de
evaluare şi terapie
• Completarea documentaţiei în domeniu
• Amenajarea spaţiului
• Dezvoltarea continuă a competenţelor
profesionale, ş.a.
Scopul general al profesiei/funcţiei de
logoped
Asigurarea asistenţei logopedice a
persoanelor, în vederea
• Prevenirii / depistării,
• diagnosticării/ identificării
• şi terapiei complexe a TL şi comunicare

Beneficiari – persoanele cu TL
Cautaţi un logoped? Îndrăzniţi! Apelaţi şi, cu siguranţă, lucrurile se vor
schimba în bine în viaţa copilului - şi prin el, şi în viaţa dumneavoastră!
Verificaţi că este un logoped autentic, cu experienţă. Succesul depinde
de dumneavoastra!
Conceptul de asistenţă – claritate
• Asistenţă – latină assisto – a sta lângă, a fi
permanent lângă cineva, pentru a preveni şi
înlătura situaţiile de dificultate, tulburare,
dezordine, oscilaţie în dezvoltare…
• Tipuri de asistenţă:
Psihologică / pedagogică / logopedică
Medicală / socială == toate constituie
ASISTENŢA PSIHOPEDAGOGICĂ
Asistenţa psihopedagogică …
Constituie un sistem de măsuri: psihologice,
pedagogice, logopedice, medicale şi sociale
oferite planificat copilului, în baza
particularităţilor de vârstă şi individuale,
necesităţilor şi potenţialului de dezvoltare
realizate în echipă multidisciplinară, pentru a
asigura condiţii optime de dezvoltare.
O abordare complexă, multidisciplinară şi
holistică. Cel mai des au nevoie de APP-
persoanele cu CES / dizabilităţi
Cerinţe educaţionale speciale
Cerinţe specifice faţă de educaţie, derivate dintr-o
deficienţă, care reclamă intervenţie specifică prin
abilitare / reabilitare / recuperare
Registrul CES UNESCO, 1995, cuprinde:
• Deficienţe  mentale /intelect liminar; Deficienţe fizice
/ neuro-motorii;
• Deficienţe vizuale; Deficienţe auditive;
• Dificultăţi de învăţare; Tulburări  de limbaj
• Tulburări  emoţionale şi de comportament
Copii în situaţie de risc: care cresc în medii
defavorizate, supuşi abuzului, neglijării; străzii;
bolnavi SIDA; cu comportament deviant
Tendinţe actuale
în abordarea copilului cu CES
• Schimbarea abordării copilului cu CES în
sistemul de educaţie – satisfacerea
cerinţelor speciale în cadru sistemului
general de educaţie;
• Focusarea pe individualizarea educaţiei
copiilor cu CES şi axarea pe necesităţile
copilului;
Tendinţe actuale
în abordarea copilului cu CES
• Revederea misiunii instituţiilor de
învăţământ general şi a instituţiilor de
evaluare şi asistenţă a copiilor cu CES;
• Schimbarea viziunii privind formarea
profesională iniţială şi continuă a cadrelor
didactice din perspectiva educaţiei
incluzive;
• Schimbarea atitudinii şi a opiniei publice
referitor la educaţia incluzivă a copiilor cu
CES
Asistenţa logopedică
• Intervenţie specializată integrativă
-psihologică şi pedagogică de stimulare,
dezvoltare, reabilitare a funcţiilor
limbajului

Scopul activităţilor logopedice

• Dezvoltarea limbajului oral şi scris pentru
formarea ulterioară a competenţelor
educaţionale şi sociale
Abordarea Tulburărilor de limbaj
în diferite instituţii
• În instituţiile preşcolare, conform criteriului
Dezvoltării mijloacelor de comunicare
verbală, copiii cu TL, se diferenţiază în:
- cu Insuficienţă Fonetico-Fonematică şi
- cu Tulburare Globală de Limbaj
• În instituţiile şcolare – conform nivelului
dezvoltării limbajului scris – citit:cu
dislexoortografie
• În instituţiile medicale – toate TL
Sistemul educaţional pentru copii cu deficienţe de limbaj
din municipiul Chişinău (01.09.2008)
(M.Povorozniuc- DGETS)
Total Instituţii Instituţii
instituţii preuniversitare
preşcolare (unitate logoped)

61 14 47
Practici incluzive în instituţiile de
învăţământ general din Chişinău
• instituţiile preşcolare nr. 2, 113, 119, 201, 210,
185, 179, 38, 168, 40,103 - copii cu deficienţe
de limbaj
• şcoala – grădiniţa nr.199 - copii cu deficienţe
fizice, de limbaj
• liceul „M.Viteazul” – elevi cu deficienţe
fizice, de limbaj
• În 47 instituţii preuniversitare generale –
asistenţa logopedică a elevilor cu deficienţe de
limbaj.
Logopedul în instituţia preşcolară

Desfăşoară activităţi:
• Frontale - cu subgrupul de copiii 12 (6
logopedul, 6 educatorul)
• Grupale – cu câte 2-3 copii care au aceiaşi
tulburare (dislalie, dizartrie, alalie)
• Individuale- cu câte un singur copil 2-3 ori
pe săptămână
Colaborări
Logopedul colaborează:
• Metodiştii de profil
• Educatorul
• Părinţii.
• Completează setul de documente pentru
fiecare copil
• Caietul de legătură cu educatorul şi părinţii
• Desfăşoară acţiuni de popularizare a
informaţiei logopedice şi de prevenţie a
tulburărilor de limbaj
Logopedia in Republica Moldova

• Specialitatea şi Catedra de Defectologie şi

Logopedie în 1970, pe lângă facultatea de
Filologie a UPS “Ion Creangă”
• 1972 – Facultatea de Defectologie şi
Logopedie
• 1975 – primii absolvenţi logopezi
• Susţin teza de doctor cu tematică
logopedică:
Teze de doctor în domeniul logopedic:
• Bondarenco Ala – 1980,
• Carpenco Irina - 1981
• Şarapanovscaia Nelia – 1986
• Savca Lucia -1989
• Sprânceană Larisa -1994
• Cucer Angela -1999
• Bodrug Olga – 2001
• Nosatâi Ala - 2010
Pregatirea specialistilor logopezi (+/-)
• este departe de dezvoltarea logopediei ca
ştiintă – laboratoare, centre performante.
• Studiile se desfăşoară la ciclul I – 120 ore.
• Masterat, ciclul II - 250 ore
• formarea practică - limitată din diverse cauze
obiective/neobiective.
• În timp ce în ţările UE, logopedia este o
profesiune, în RM e o ocupaţie/meserie
neinclusă în Clasificatorul profesiunilor
• Există necesitatea reglementării prin lege a
profesiunii de logoped
Concluzii
• Creşterea numărului de persoane cu logopatii
ca expresie cantitativă a unei realităţi faptice,
pledează pentru recunoaşterea profesiunii de
logoped prin lege, în primul rând pentru
persoanele cu nevoi speciale şi în egală
măsură pentru persoanele care au logopatii
fără sa fie persoane cu nevoi speciale - ce nu
beneficiază de asistenţa logopedică calificată.
Vidul legislativ privind profesia de logoped se
răsfrânge din toate punctele de vedere asupra
celor în cauză, şi în final asupra întregii
comunităţi.
Bibliografie
Bondarenco A., Logopedie. Ghid
terminologic explicativ, Chiş., 2010
Materiale “Seminar metodologic” LUMOS
Olărescu Valentina, Logopedia. Perspectiva
diagnosticului logopedic. Chiş., 2008
Regulamentul Serviciului de asistenţă
psihopedagogică
Verza E., Tratat de logopedie, Buc.,2003
Sonninen A, Damsté PH. An international
terminology in the field of logopedics and
phoniatrics. Folia Phoniatr (Basel). 1971
 Valentina Olărescu
Dr. în psihologie,

Valentina Olărescu,
Dr. psihologie, conf., UPS “Ion Creangă”
e-mail volarescu@yahoo.com