UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE STIINTE ALE EDUCATIEI

Politici educaţionale

Anul universitar
2010-2011
Mihai Paiu, dr.conf.univ., director CFC, USM
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (1)
• Politica educaţiei reprezintă ansamblul deciziilor
strategice stabilite de organizaţii sociale angajate în
conducerea sistemului de învăţămînt la nivel de vîrf
(ministerul învăţămîntului), teritorial (direcţii/inspectorate
școlare), local (unităţi școlare).

• Problema fundamentală pe care o implică orice politică a

educaţiei este cea a optimizării raportului dintre direcţiile
de dezvoltare propuse sistemului și resursele
pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale,
financiare) existente într-un context social determinat în
timp și spaţiu

24.05.21 2
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (2)
Politica educaţiei poate fi analizată din două
perspective:
• 1) ca domeniu special al activităţii de conducere a
sistemului de învăţămînt, delimitată și orientată în
sens strategic;
• 2) ca știinţă pedagogică (a educaţiei), dezvoltată, în
ultimele decenii, la nivel interdisciplinar (prin
raporturile pedagogie – politologie) și intradisciplinar
(în raport de: filozofia educaţiei, sociologia
educaţiei, managementul educaţiei, economia
educaţiei, planificarea educaţiei).
24.05.21 3
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (3)
• Ca domeniu special al conducerii sistemului de
învăţămînt, politica educaţiei este activitatea de
elaborare a deciziilor strategice incluse în
documente oficiale:
– programe de guvernare (capitole rezervate educaţiei)
– legea învăţămîntului;
– statutul personalului didactic,
– regulamente ale organizaţiilor școlare (pe trepte și
tipuri școlare);
– plan de învăţămînt, programe școlare,
– proiecte de dezvoltare a învăţămîntului (pe domenii,
teritorii, zone, localităţi, școli);
– planifi căriale cadrelor didactice (anuale, semestriale
24.05.21 etc.). 4
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (4)
În sens larg, politica educaţiei constituie o sferă de
activitate socială exprimată la nivelul vieţii
publice “printr-o varietate de legi, ordonanţe,
ordine, decizii” care stabilesc:
• a) “ţeluri sau preferinţe”;
• b) “scopuri și mijloace”;
• c) “obiective de perspectivă sau direcţii generale
care servesc drept ghiduri pentru o acţiune cu
rezultat imediat în cazuri specifice”
• Evoluţiile sistemelor (post)moderne de
învăţămînt sînt anticipate astfel, chiar în plan
mondial, prin modelele globale de politică a
educaţiei, propuse la nivel de UNESCO
24.05.21 5
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (5)
În sens restrîns, politica educaţiei asigură cadrul
deciziilor strategice incluse în Legea
învăţămîntului, care definește:
1) finalităţile de sistem (ideal, scopuri pedagogice);
2) finalităţile de proces (obiective generale și
specifice) dependente de finalităţile de sistem,
“pe care sistemul pretinde că le va îndeplini”;
3) funcţiile organizaţiei școlare de “uniformizare”
(vezi curriculumul comun) și de “diferenţiere”
(anticipînd “inserţia profesională într-o societate
cu o anumită diviziune a muncii”);
4) strategiile necesare pentru îndeplinirea
finalităţilor la toate nivelurile sistemului
24.05.21 6
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (5)
Politica educaţiei angajează astfel două categorii
de decizii:
a) o primă categorie, care definește direcţiile
macrostructurale de evoluţie a educaţiei și
învăţămîntului (finalităţile concepute ca politics
of education);
b) o a doua categorie, care include liniile de
acţiune concertate, adoptate de organizaţiile
școlare și de profesori la nivelul clasei pentru
realizarea finalităţilor (policy of education).
24.05.21 7
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (6)
Deciziile de politică a educaţiei, concentrate la nivelul finalităţilor (ideal,
scopuri, obiective generale și specifice) sînt determinate de două
opţiuni strategice:

a) Exercitarea prioritară a unei funcţii generale a educaţiei care

susţine, de exemplu, tendinţa de politizare a învăţămîntului (cînd
este accentuată funcţia politică în detrimentul funcţiei culturale) sau
de politehnizare a învăţămîntului (cînd este accentuată funcţia
economică în detrimentul funcţiei culturale);

b) Aplicarea unei ideologii politice (social-democraţie, liberalism,

conservatorism…) care implică orientarea învăţămîntului în raport
de anumite valori specifice (egalizarea șanselor de reușită școlară,
stimularea competitivităţii și a selecţiei școlare; dezvoltarea școlii ca
factor de reproducere culturală…)

24.05.21 8
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (7)
Ca știinţă pedagogică (a educaţiei), politica
educaţiei are ca obiect de cercetare specific:

• Analiza fundamentelor (filozofice, economice,

sociologice)

• Analiza deciziilor strategice asumate de factorii

responsabili, implicaţi în elaborarea finalităţilor
educaţiei la nivelul sistemului (implicit și al
procesului) de învăţămînt.
24.05.21 9
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (8)
• Fundamentele filozofice ale deciziilor de politică a
educaţiei sînt plasate la nivelul raporturilor dintre
orientările valorice asumate și resursele pedagogice
existente.
• Soluţiile corecte sînt cele care asigură rezolvarea politică
a acestor raporturi dintr-o perspectivă filozofică optimă,
de natură axiologică și etică.
• Perspectiva axiologică optimă impune proiectarea
finalităţilor la nivelul intereselor de maximă generalitate
ale comunităţii educative (naţională, teritorială, locală);
• Perspectiva etică optimă impune verificarea permanentă
a gradului de valorificare a resurselor pedagogice
existente, în contextul finalităţilor proiectate pe termen
scurt, mediu, lung
24.05.21 10
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (9)
• Fundamentele economice ale deciziilor de politică a
educaţiei sînt plasate la nivelul funcţiilor de conducere
managerială (organizare-planificare, coordonare
metodică, reglare-autoreglare) a sistemului de învăţămînt
în perspectiva aplatizării acestuia, a dezvoltării sale nu
numai verticale ci și orizontale

• În consecinţă, finalităţile pedagogice devin produsul

planificării calitative a educaţiei care pune accent pe
valorificarea optimă a investiţiilor în educaţie în contextul
optimizării raportului dintre obiectivele propuse și
rezultatele obţinute, evaluabile la diferite intervale de
timp, angajînd “pilotajul sistemului școlar”
24.05.21 11
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (10)
• Fundamentele sociologice ale deciziilor de
politică a educaţiei sînt plasate la nivelul
proiectelor de schimbare globală a sistemelor
(post)moderne de învăţămînt prin reformele
școlare iniţiate după 1950-1960, care dobîndesc
un caracter universal.
• Ca soluţii strategice, reformele vizează
optimizarea raporturilor dintre cerinţele sociale și
calitatea învăţămîntului, raporturi dezechilibrate
în condiţiile unei prelungite crize a educaţiei
24.05.21 12
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (11)
În consecinţă, proiectarea reformei învăţămîntului angajează
următoarele decizii de politică a educaţiei:

a) stabilirea normelor de realizare a reformei (instituţii responsabile,

resurse investite, timp necesar – disponibil);
b) elaborarea conceptului (strategiei) reformei care presupune
elaborarea: noilor finalităţi – noii structuri a sistemului – noului
curriculum școlar (obiective generale și specifice – plan de
învăţămînt);
c) dezbaterea conceptului (strategiei) reformei la nivelul comunităţii
educative în perspectiva perfecţionării ei și a aplicării măsurilor
imediate;
d) traducerea juridică a conceptului (strategiei) reformei la nivelul Legii
(reformei) învăţămîntului;
e) elaborarea măsurilor de aplicare a Legii, tranzitorii (în condiţiile
coexistenţei vechiului și a noului sistem de învăţămînt) și de
perspectivă (în condiţiile promovării noului sistem de învăţămînt)
24.05.21 13
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (12)
• Societatea informatizată (sau pe cale de
informatizare) solicită o nouă politică a
educaţiei.

• Misiunea sa constă în reconstrucţia

finalităţilor educaţiei în funcţie de noi
cerinţe culturale, politice și economice,
aflate în continuă schimbare, situate la
niveluri superioare de competitivitate.
24.05.21 14
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (13)
În consecinţă, în opinia noastră, ar putea rezulta
următorul model al finalităţilor, elaborat și angajat
la nivel de politică a educaţiei:
1. Idealul educaţiei – personalitatea deschisă,
inovatoare;
2. Scopurile educaţiei:
– a) conducerea managerială a sistemului de învăţămînt;
– b) democratizarea;
– c) informatizarea – sistemului de învăţămînt;
3. obiectiv general – formarea-dezvoltarea
capacităţii de învăţare inovatoare;
24.05.21 15
 Accepţiile curente ale sintagmei
"politici educaţionale“ (14)
Obiective specifice pe trepte școlare:

a) învăţămînt primar – dobîndirea culturii generale instrumentale;

b) învăţămînt secundar inferior (gimnazial) – dobîndirea culturii generale de bază/formarea-

dezvoltarea structurii de bază a personalităţii;

c) învăţămînt secundar superior (liceal, profesional) – aprofundarea culturii generale și de

profil; formarea-dezvoltarea profesională la nivel iniţial și mediu (conform cerinţelor
limitate la anumite domenii, perioade de timp, zone, localităţi);

d) învăţămînt universitar scurt – iniţierea și specializarea socio-profesională la nivel mediu,

pentru anumite domenii și zone;

e) învăţămînt universitar lung – specializarea socioprofesională pe domenii largi la nivel

mediu și de vîrf ;

f) învăţămînt postuniversitar – aprofundarea specializării socioprofesionale pe anumite

domenii, la nivel de vîrf
24.05.21 16
 Cadru conceptual pentru analiza
politica
• Analiza situaţiei initiale
• Definirea optiunilor
• Evaluarea opţiunilor
• Luarea deciziilor
• Planificarea implementarii
• Evaluarea impactului reformei
• Ciclurile reformei

24.05.21 17
 Analiza situaţiei initiale
• Caracteristicile generale ale tarii

• Contextul politic

• Contextul economic

• Sectorul educatiei

•24.05.21
Dinamica schimbarilor 18
 Procesul de elaborare a optiunilor
politice
• Model sistemic

• Model progresiv

• Model ad hoc

• Model importat

24.05.21 19
 Evaluarea optiunilor
• Sint optiunile durabile/dorite?

• Sint optiunile abordabile?

• Sint optiunile realizabile?

24.05.21 20
 Luarea deciziilor
• Pentru a evalua gradul de severitate al
procesului de luare a deciziilor, în acest stadiu,
este util să punem intrebarile:
• Cum a fost luată decizia - este trecuta prin toate
etapele de analiză politică?
• Această decizie este radical diferita de politica
curenta?
• În ce măsură această decizie este compatibilă
cu politicile din alte sectoare?
• Această politică este exprimată difuza, sau
acesta este definita într-un mod uşor măsurabil?
• Politiciile par să fie operaţionale sau punerea lor
în aplicare este puţin probabila?
24.05.21 21
 Planificarea implementarii
• Calendar (personal, finante, materiale,
cunostinte tehnice, sistem administrativ)

• Mobilizarea sprijinului politic

• Studii pilot

24.05.21 22
 Evaluarea impactului politicilor
• Care este impactul real al politicilor în cauză?
• Impactul este dorit, comparativ cu modificările aşteptate?
• Au fost gasite resurse necesare pentru a face
schimbarile?
• Costurile au fost un obstacol în calea punerii lor în
aplicare?
• Depăşirile de cost au împiedicat punerea în aplicare pe o
perioadă mai lungă sau pe o bază mai largă?
• Aceste politici sint acceptabile atât politic cit şi social?
• Efectele asteptate sint realizabile?
• Au fost ele realizate?
• Eforturile extraordinare sin t necesare pentru a
reproduce aceste efecte în alte circumstanţe?
24.05.21 23
 Ciclurile de elaborare a politicilor

24.05.21 24
 Noi politici educationale (1)
• Noile politici educaţionale au drept obiectiv prioritar realizarea unei
dimensiuni europene în educaţie.
• Europă unită nu se poate realiza şi nu poate să existe fără educaţie,
fără un învăţământ modern în care se respectă şi se integrează
valorile democraţiei.

• Una din valorile democraţiei care trebuie neapărat practicată în

învăţământ este respectarea drepturilor omului şi realizarea unei
democraţii participative.

• Pentru dezvoltarea „şcolii democratice” există câteva căi care trebuie

urmate:
- promovarea drepturilor omului, drept cadru al dezvoltării democraţiei
în şcoli
- practicarea democraţiei participative în şcoli
- dezvoltarea unei culturi organizaţionale democratice

24.05.21 25
 Noi politici educationale (2)
• Drepturile omului furnizează un set de principii şi valori unanim
acceptate.
• Numeroase şcoli includ deja drepturile omului şi drepturile copilului sub
forma contractelor instituţionale, care stipulează drepturile şi
responsabilităţile participanţilor la activitatea şcolii (studenţi, cadre
didactice şi directori):

• - „carta şcolii” (Franţa, Germania, Italia, Suedia), concepută în termenii

drepturilor şi responsabilităţilor civice;

• - „şcoala model” (Belgia, Polonia, Elveţia, Olanda), care defineşte

obiectivele instituţionale, relaţiile cu părinţii, limitele autorităţii şi
libertăţile elevilor.

• În acest context, Comisia ONU pentru Guvernare Globală (1995) a

propus o grilă comună de drepturi şi responsabilităţi care ar putea
constitui baza cetăţeniei şcolare

24.05.21 26
Noi politici educationale (3) Drepturi (1)
• Securitatea vieţii – şcoala este răspunzătoare pentru
siguranţă (atât fizică, cât şi psihologică) a elevilor şi a
cadrelor didactice;
• Tratament echitabil – şcolile trebuie să monitorizeze
rezultatele şi realizările; dar şi pedepsele sau excluderile;
• Posibilitatea asigurării unui trai decent şi a propriei
bunăstări – educaţia şcolară reprezintă baza angajării
viitoare; elevii trebuie să dobândească abilităţi şi
competenţe de bază, care să faciliteze inserţia socială şi
economică;
• Definirea şi păstrarea diferenţelor dintre elevi prin
mijloace paşnice – dezvoltarea încrederii în propria
identitate şi a capacităţii de a dezvolta noi identităţi;

24.05.21 27
Noi politici educationale (3) Drepturi (2)
• Participarea la decizie, la toate nivelurile – aceasta
înseamnă recunoaşterea formală a participării elevului,
structuri deschise, acces la luarea deciziilor şi la
consiliile şcolare;
• Solicitarea liberă şi corectă a reparaţiilor pentru
nedreptăţi crase – sau dreptul copilului la egalitate în faţa
legii (principiul ordinii de drept);
• Acces egal la informaţie – acces liber la curriculum, fără
nici un fel de discriminare sau planuri oculte;
• Acces egal la bunurile globale – întreaga bază materială
a şcolii (biblioteca, baza sportivă, curtea şcolii, sala de
mese, toaletele şi laboratoarele) trebuie sa fie la
dispoziţia tuturor elevilor;
24.05.21 28
 Noi politici educationale (4)
Responsabilitati
• Să contribuie la bunurile comune – proprietate şi
participare activă;
• Să ia în considerare consecinţele acţiunilor sale asupra
siguranţei şi bunăstării altora – şcoala este în câştig când
practicile şi procedurile aprobate au putere de normă;
• Să promoveze echitatea, inclusiv echitatea între sexe –
aceasta înseamnă cel puţin ca întregul corp profesoral şi
studenţii să fie familiari cu aspectele referitoare la
egalitatea şanselor şi cu politicile adiacente;
• Să protejeze interesele generaţiei viitoare urmărind
dezvoltarea şi apărarea bunurilor globale;
• Să păstreze patrimoniul cultural şi intelectual;
• Să fie participanţi activi la procesul de conducere;
24.05.21 29
• Să facă eforturi pentru a elimina corupţia.
 Noi politici educationale (5)
• Aplicarea corectă a acestor drepturi şi
responsabilităţi fac din şcoală „un spaţiu al legii”.
• Democraţia participativă presupune implicarea
elevilor în luarea deciziilor şi în conducerea şcolii.
Această participare poate fi:

– Participare directă, bazată pe discuţii de grup în

consiliile elevilor, adunări generale sau parlamente ale
elevilor;
– Participare indirectă, în care elevii sunt reprezentaţi de
o delegaţie sau prin alegerea de către colegi.

24.05.21 30
 Noi politici educationale (6)
• Aceste structuri şi medii instituţionale nu sunt suficiente
dacă ele nu au suportul unei culturi democratice. În
acest scop sint necesare urmatoarele abordari:

– Practicarea dialogului, a negocierii, a cooperării şi realizarea

consensului în situaţii cotidiene (fumatul în şcoală,
punctualitatea, fondurile pentru autobuzul şcolii, alegerea în
consiliile şcolare, muzica în şcoală, raportul elev – profesor,
disciplina în curtea şcolii etc.);

– Soluţionarea conflictelor şi a diferenţelor de opinii într-o manieră

non– violentă;

– Încurajarea muncii în echipă şi a învăţării prin cooperare precum

şi a unei atmosfere amicale şi neautoritare de lucru în clasă.

24.05.21 31
 Noi politici educationale (7)
Deschiderea către comunităţi şi mediul social :
• Implicarea într-o mai mare măsură a comunităţilor în
rezolvarea unor probleme sociale care apar în şcoală.

• Violenţa în şcoală. Majoritatea profesorilor recunosc că este

vorba despre o violenţă socială care se manifestă în şcoală.
Totuşi, cercetările au arătat că există şi factori legaţi de
şcoală care privesc atmosfera din şcoală, modalitatea de a
soluţiona conflictele, relaţiile cu părinţii şi comunitatea, stilul
de conducere, cultura organizaţională, oportunităţile de
participare.

• O acţiune a întăririi relaţiei şcoală- comunitate a fost

realizată în Irlanda, în cadrul programului anului de tranziţie:
24.05.21 32
 Noi politici educationale (7)
• Oferă elevilor o largă experienţă educaţională, în scopul
de a atinge un grad mai mare de maturizare, înainte de
a-şi continua studiile şi/sau o pregătire vocaţională.
• Este o punte care-i ajută pe elevi să facă trecerea de la
un mediu extrem de structurat la un mediu în care ei îşi
vor asuma o mai mare răspundere pentru propria lor
învăţătură şi luarea deciziilor.
• Elevii vor participa la strategii de învăţare active şi
experienţiale şi care îi ajută să dezvolte o gama de
tranziţie trebuie, de asemenea, să ofere elevilor un prilej
de a reflecta asupra dezvoltării unei conştientizări a
valorilor educaţiei şi instruirii în pregătirea lor pentru
solicitările mereu noi ale vieţii adulte, ale muncii şi ale
relaţiilor dintre oameni.
24.05.21 33
 Noi politici educationale (8) Formarea
profesorilor (1)

• Un rol important în realizarea unei dimensiuni democratice,

europene în educaţie îl are formarea profesorilor.
• noi abordări ale predării şi învăţării (dezbaterea structurată,
rezolvare de probleme, brainstorming, învăţare asistată de
media, ateliere);
• Utilizare curriculum-ul ascuns în cadrul curriculum-ului non-
formal (investigaţia, reţelele, munca de teren, vizite, lucrul la
un proiect);
• Abordare interdisciplinară, holistică şi transversală a
curriculum-ului;
• Axare pe competenţe, îndeosebi pe abilităţile sociale, şi nu
pe cunoştinţe perimate;
• O nouă formă de învăţare, indispensabilă pentru viaţa
comunităţii, şi anume învăţarea traiului împreună;
24.05.21 34
 Noi politici educationale (8) Formarea
profesorilor (2)

• Cooperare mai buna cu părinţii, cu media, cu ONG-

urile şi cu comunităţile locale;
• Incurajarea inovaţiilor, într-o abordare de jos în sus,
fără a aştepta instrucţiuni venite de la vârf;
• Educaţia în şcoală este numai o precondiţie a
educaţiei permanente şi nu punctul terminus al
traseului educaţional;
• Reflectare asupra propriei lor practici şi, în
consecinţă, devenirea de practicieni reflectivi;
• Stimularea să se concentreze asupra valorilor, în
special asupra valorilor- cheie ale educaţiei
cetăţeneşti (drepturile omului, pluralism politic,
ordinea de drept).
24.05.21 35