Articulare sunetelor şi clasificarea lor:

Înțelegerea naturii TL presupune treacerea în revistă a câtorva noțiuni ce țin de

fiziologia și clasificarea sunetelor vorbirii.
* Sunetele vorbirii – foneme – au rolul de a diferenția cuvintele unele de altele.
* În scriere fonemele – litere.
* Alfabetul român – 27 litere; sunete mult mai multe.
Emiterea de sunete presupune articularea lor:
Sunt 3 tipuri de articulări (E. Jurcău, N. Jurcău, 1989):
1) alveolară (cu vârful limbii lipit de alveole și de incisivii superiori sau inferiori);
2) linguală (articulare executată cu participarea mușchiului lingual;)
3) labială: articulare realizată cu participarea buzelor.
O și U – vocale labiale;
B, F, M, P, V – consoane labiale.

În funcție de tipul de sunete emise:

- deschise;
- semideschise (semiînchise);
- închise.
Un rol important în fonație
– fosele nazale
– culoarele osoase pe unde trece aerul exprirat.
Actul vorbirii (Video MRT)
Fonațiunea are loc în laringe.
În cavitatea bucală aerul cunoaște o serie de modificări – articularea.
Organele articulatorii care participă la emiterea sunetelor:
• Buzele;
• Maxilarul superior și inferior;
• Palatul dur (bolta);
• Palatul moale (vălul palatin); https://redd.it/8f0buc
• Limba;
• Uvula.
Vocalele – sunete sonore deschise.
Poziția vălului, limbii, gurii, buzelor constituie spații de rezonanță diferită – constituie
vocalele.
Vocalele:
- deschise;
- Semideschise;
- Închise.
În limba româna sunt 7 vocale: A, E, I, O, U, Ă, Î.