c






       
c


¬ ?

         
    

  
 ?   

 


  

 
 ?    
 


 

 
 
 ?     !   

 "     #$ %

#  
 %  &


# 
'

 "(
#c

 
 %

 "      #
  % $ 

# )% 
#  
 %  % $ 
# 

 *   $  %#

#
$ %$     

 


 !#
#&
       % 
  + 
$ % %#  ,
-  % 
#&%( #'
- !&
$ %
 

In dicţionarul Webster (Webster¶s New Universal Unabridged Dictionary, 1996, Barnes

and Noble Books), termenul m
m , în engleză (tradus uzual prin ³informaţie´) se defineşte
astfel:

ÿ? cunoştinţe communicate sau recepţionate, referitor la fapte sau circumstanţe particulare,

ştiri (în româneşte: informaţii, dar substantivul englezesc este defectiv de plural),
ÿ? cunoştinţe obţinute prin studiu, comunicare, cercetare, instruire, etc., date concrete (în
româneşte: informaţii),
ÿ? 0ctul sau activitatea de informare (în româneşte: informare),
ÿ? Birou sau oficiu ± serviciu public de informare (în limba română folosit la plural, ca
nume propriu µInformaţii¶),
ÿ? mm
 mm
este o funcţie, o mărime ataşată fiecărui mesaj, definită de  
cu logaritmul în baza 2,
ÿ? In informatică, în sensul de date de intrare sau de ieşire (ale calculatorului), sau stadiul
prelucrării (memorarea informaţiilor, transmisia informaţiilor, etc.),
ÿ? Informaţiile şi cunoştinţele (precum şi acţiunile de informare şi cunoaştere) sunt termeni
(relative echivalenţi ± sinonimi, în anumite contexte şi cu termenii: date, fapte, sau
indicaţii). Descriu achiziţia umană prin citit, studiu, experimente. Informaţia
(informaţiile) privesc faptele spuse, citite, sau communicate, care pot fi ne-organizate şi
chiar fără legătură între ele. In timp ce cunoştinţele constituie corpul organizat ± corelat
al informaţiilor, sau înţelegerea corespunzătoare ³asimilării´.
ÿ? ca atribut, în expresii de forma: „
m
 mm
, mm
 mm, m
sau chiar mm m
 mm
.
 Dicţionarul enciclopedic al limbii române, referindu-se doar la cuvântul informaţie, aşa
cum intervine în româneşte, este ceva mai concret:

ÿ? comunicare, ştire, veste; lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru;indicaţie;
totalitatea materialului de informare şi documentare ; izvor, sursă
ÿ? *iecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în
semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de
imagini, indicaţie a unui instrument, etc.).

 
   
 
 .?

ÿ? mm mm
m 

, ce presupune un ansamblu de proceduri prin
care se genereaza structura si modul de organizare a informatiei pe suportul tehnic,
precum si incarcarea efectiva a bazei informationale;
ÿ?  
mmm
m 
, presupune eliminarea informatiilor devenite inutile,
introducerea de informatii noi, modificarea celor existente pentru a le pune de acord cu
realitatea;
ÿ? „„m mm
mm, presupune efectuarea celor mai variate operatii care
privesc, fie
 in cazul prelucrarii textelor, documentelor si imaginilor, fie  m 

in cazul prelucrarii datelor.
ÿ?  
m m„
m
mm, se realizeaza cu ajutorul unor programe care
permit selectarea si transmiterea informatiei solicitate catre un dispozitiv periferic de
iesire (monitor, imprimanta, echipament de comunicatie in retea etc.)
ÿ? „ m 
m
mm
mm
mm, presupune operatii diferite in raport de
natura informatiei solicitate. De exemplu, in cazul prelucrarii datelor au loc operatii
pentru obtinerea de rapoarte si situatii complexe care vor fi transferare dispozitivelor de
iesire in vederea tiparirii lor, afisarii pe monitor sau comunicarii locale ori la distanta,
prin intermediul retelelor de date.

c


? 

?

Putem sa clasificam informatia după formă, conţinut (fond), sau după modul în care
percepem ± recepţionăm informaţia. Sau după tipul elementelor ± simbolurilor ce o compun: in
informatică vorbim despre modul de codificare al mesajului care transmite informaţia. (cifre ±
sistem de numeraţie, litere şi cuvinte ± formule sau text scris, imagini - grimase, sunete muzicale,
mirosuri ± arome gustative, elemente tactile - ghionturi), « Putem analiza complexitatea
informaţiei, clasificând-o după nivelul de elaborare ± de complexitate (date primare,
neprelucrate, analize şi rapoarte în care datele sunt prelucrate şi discutate, lucrări în care se
elaborează teorii, previziuni, sau metode noi de lucru, dar şi opere sau interpretări artistice).

clasificarea informaţiilor după conţinut, după nivelul de prelucrare şi după modul de

percepere, deosebim:

ÿ? Informaţii cantitative (numerice) din măsurători, costuri, evaluări = informaţii brute -

date:
Y? numerice (contabile, financiare, experimentale),
 Y? calendaristice,
Y? geodezice (geometrice, trigonometrice),
Y? astronomice,
Y? demografice,
Y? statistice.
ÿ? Informaţii (interpretări) scrise = documente (texte)
Y? scrisori, communicate de presă, ştiri
Y? rapoarte (contabile, ştiinţifice, tehnice,...)
Y? publicaţii ştiinţifice (articole, cărţi)
Y? manuale şcolare, texte cu rol didactic,
Y? literare (romane, nuvele, eseuri, versuri)
Y? legislative
Y? istorice
ÿ? audio-vizuale:
Y? comunicări verbale, conferinţe
Y? piese muzicale
Y? scheme, desene
Y? imagini, secvenţe animate, filme
ÿ? extrasenzoriale:
Y? genetice
Y? subconştiente (vise, coşmaruri, mesaje telepatice

³calculator´, ³computer´, ³Pc´ (personal computer) sau ³sistem´ sunt denumiri care definesc un
ansamblu complex de componente electronice destinat prelucrarii informatiei sub toate formele
(text scris, audio, video, grafica, calcul matematic, flux transmis la distanta).


/  0 

   




 



 M 




 (    

      
 +,)1 ,21 1   
 
 

 3
 
 
* 
 
   
  
 

      
 

     
1  ( 4 * 
  
    ,)1' !
 
 
  

   
    5¬(
 
 (     
   

   
  
 


   
    
 .
 ,)1
, ,)16
, 
"7( ,)1
     
     
  8
   
 
   
  
9 






 

7


 
:     .
11!  
11!  
11! 


   ( ! 1(      

  ;5   
11!    1


7 
 *!   (  <    ¬=  
"    ,)1.>*1>*(1 :2:  2,)1 

? M    , uneori numit şi procesor, este unitatea centrală de prelucre a

informaţiei (U.c.P. sau în engleză: c
) a unui calculator sau a unui sistem electronic structurat
funcţional (care coordonează sistemul) şi care, fizic, se prezintă sub forma unui circuit electronic
integrat c cunoscut şi sub numele de cip electronic. Reprezintă forma structurală cea mai
compexă pe care o pot avea circuitele integrate. El controlează activităţile întregului sistem în
care este integrat şi poate prelucra datele furnizate de utilizator. Este elementul principal al unui
sistem de calcul; cipul semiconductor, care este plasat pe placa de bază numită 
(en), este de obicei foarte complex, putând ajunge să conţină de milioane de foarte mici
transistoare (microtranzistoare).Microprocesorul asigură procesarea instrucţiunilor şi datelor, atât
a celora din sistemul de operare al sistemului, cât şi a celora din aplicaţia utilizatorului, şi anume
le interpretează, prelucrează şi controlează, execută sau supervizează transferurile de informţii şi
controlează activitatea generală a celorlaltor componente care alcătuiesc un sistem de calcul.

? Ú 
??
  
?

ÿ? Intel 80286

Pe capsula ce este prevăzută cu 68 de pini de contact (picioruşe, contacte) se află integrate

134.000 de tranzistoare. Nu există probleme cu disiparea căldurii, deoarece emisia calorică este
mică. Dispune de magistrale cu 24 de linii de adresă şi 16 linii de date, fiind un procesor pe 16
biţi, atât intern cât şi extern, regiştrii de memorare fiind dimensionaţi la 16 biţi.

ÿ? Intel 80386

Este un procesor pe 32 de biţi construit cu 275.000 de tranzistoare, şi este realizat în tehnologie

cMOS de 1,2 microni. capsula are 132 de pini, implantarea se face, prin lipire, direct în placa de
bază fără intermediul unui soclu, şi nu necesită "
" (răcire, radiator).

ÿ? Intel 80486
ÿ? Intel Pentium
ÿ? 0MD 0
ON
ÿ? Intel Pentium Pro
ÿ? Intel P7
ÿ? Intel core Solo şi Intel core Duo, cel din urmă cu 2 nuclee
ÿ? Intel core 2 Solo şi Intel core 2 Duo, cel din urmă cu 2 nuclee în tehnologie de 48 nm
ÿ? Intel core i3
ÿ? Intel core i5 şi Intel core i7, cu 4 nuclee în tehnologie de 45 nm
ÿ? Intel 0tom, în special pentru netbooks

c
 ??

?? ?
??

 ?
 !(   


  

 
 
7 ! 
 
 
  
 

  
    
 .

?  
 (
 )3

 
 
 (
9

?  1

(  &
 

9

?  
  
 
&  '
 
&(  

 :
7  
 (

 
  
' 
 (
(   .

?
7  
  !9

?
7  
      
9

?
7  
 
'    (
  
!,21

? 
 

 
  

 J    

 @
8:0A ! $ A&(#ñ


 (

    


 $ %   # 
 

%   
#
#  & &#


!

 ,      &  '$  9 
&
    
       $    :


 &(&
#
   
% 
 $
# 

  !  

Prima generaţie de calculatoare era echipată cu o gamă de dispozitive I/E destul de

limitată şi cu viteză de execuţie redusă; de exemplu, pentru introducerea datelor de calcul şi a
instrucţiunilor de program se folosea în principal un cititor de cartele perforate sau un dispozitiv
asemănător, iar pentru afişarea rezultatelor se folosea o imprimantă, de obicei un teleimprimator
modificat de tip "telex". De-a lungul timpului însă au apărut o imensă diversitate de dispozitive
I/E. Pentru calculatorul personal de azi, cele mai comune modalităţi de introducere directă a
datelor sînt tastaturile şi mausurile, iar principalul mijloc prin care calculatorul prezintă
informaţii către utilizator sînt monitoarele, deşi imprimantele sau dispozitivele de generat sunet
sînt folosite şi ele în mod obişnuit. 0lte dispozitive sînt specializate pentru numai anumite tipuri
de intrări sau ieşiri, de exemplu aparatul foto digital şi scanerul.

Două categorii principale de dispozitive sunt:

ÿ? dispozitivele secundare de stocare: dischetele, unităţile cD, DVD, discurile dure şi altele;
capacităţile de stocare a datelor pot diferi foarte mult între ele.
ÿ? precum şi dispozitivele pentru conectarea la reţele de calculatoare. Posibilitatea de a
interconecta calculatoarele pentru a transfera date şi informaţii între ele a deschis calea
unei mulţimi de noi aplicaţii. Internetul, şi aici în special World Wide Web, permit
miliardelor de calculatoare de pe glob să se lege unele cu altele pentru a transfera între ele
informaţii de toate tipurile.