MOLDCOO

COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

CATEDRA „DISCIPLINE ECONOMICE”

PORTOFOLIUL STAGIULUI PRACTICII

DE INIȚIERE ÎN SPECIALITATE

realizat în cadrul Colegiului Cooperatist din Moldova

Autor: Corjan Eleonoroa

Eleva grupei 1CON-13

Coordonator din cadrulCCM:

TATIANA BARAN

CHIȘINĂU, 2021

CUPRINS
INTRODUCERE .......................................................................................... 5,6

CAPITOLUL I. OPȚIUNI PRIVIND INSERȚIA ÎN CÂMPUL MUNCII

1.1. Aplicații economice de utilizare a clasificatorului ocupațional al

Republicii Moldova și al pieței muncii ………………………………...

1.2. Aplicații economice de practicare a căilor de căutare a locului de muncă

1.3. Actele de corespondență economică specifice etapei selecției

Preinterviu (scrisoare de intenție, CV etc.) perfectate …………………

1.4. Aplicații economice cu privire la etapa selecției, interviului …………..

CAPITOLUL II. ANTREPRENORIAT-ALTERNATIVA CARIEREI

PROFESIONALE ……………………………………………………………

2.1. Aplicații economice de stabilire a calităților unui antreprenor de success

2.2. Aplicații economice de evaluare a ideii de afaceri …………………….

2.3. Aplicații economice de evaluare a modalităților de lansare a afacerii ...

CAPITOLUL III. SURSE DE FINANȚARE A PROPRIEI AFACERI …

3.1. Bugetul personal ……………………………………………………….

3.2. Fișa de lucru completată cu privire la depistarea surselor investiționale

3.3. Fișa de observare completată a ofertelor bancare cu scop investițional

3.4. Fișă de lucru completată de identificare a elementelor de bilanț contabil

CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII ÎN CADRUL ENTITĂȚII ECONOMICE

4.1. Aplicații economice de comparație a formelor organizatorico-juridice a entității

4.2. Analiza SWOT a formei organizatorico-juridice selectate pentru

propria activitate ……………………………………………………….

4.3. Documente de înregistrare a afacerii …………………………………..

4.4 Exerciții cu privire la calcularea impozitului pe venit pentru forma organizatorico-juridică

4.5. Proiect cu privire la identitatea corporativă ……………………………

4.6. Documente de organizarea a timpului de muncă (contractul de muncă, regulament de

ordine interioară ș.a.) …………………………………...

CAPITOLUL V. COMUNICAREA-CHEIA SUCCESULUI PROFESIONAL

5.1. Aplicații economice de determinare a principiilor și componentele comunicării eficiente

5.2. Prezentarea formelor de comunicare …………………………………..

5.3. Proiectul principiilor comunicării eficiente în cadrul grupului de muncă

5.4. Fișe de identificare a modalităților de comunicare în cadrul grupului de muncă

CAPITOLUL VI. MODALITĂȚI DE MOTIVARE ÎN CADRUL ENTITĂȚII ECONOMICE

6.1. Aplicații economice de identificare a formelor de motivare a personalului conform Codului

muncii

6.2. Fișa de observare a formelor de motivare a personalului ……………...

6.3. Studiu de caz de prezentare a salariului ca forma de motivare a angajatului

6.4. Exerciții de calculare a formelor de salarizare a angajatului în entitatea economică rezolvate

CAPITOLUL VII. PLANIFICAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII ECONOMICE

7.1. Aplicații economice de formulare a scopurilor planificării ……………

7.2. Fișe de estimare a bugetului veniturilor afacerii ……………………….

7.3. Fișe de estimare a bugetului cheltuielilor ……………………………...

7.4. Fișe de estimare a rezultatelor financiare ………………………………

7.5. Fișe de întocmire a bilanțului contabil simplificat pentru propria afacere

CAPITOLUL VIII. INIȚIEREA ÎN MARKETING ………………………

8.1. Aplicații economice de determinare a celor 4P rezolvate ……………...

8.2. Aplicații economice de determinare a modalităților de formulare a anchetelor de cercetare

a nevoilor clienților …………………………...

8.3. Proiect „Opțiuni de promovare produsului” …………………………...

CAPITOLUL IX. RISCUL ȘI ASIGURAREA …………………………….

9.1. Fișe de estimare a categoriilor de risc ………………………………….

9.2. Fișe de estimare a riscului în afaceri …………………………………...

9.3. Aplicații economice de identificare a asigurărilor ……………………..

CONCLUZII .....................................................................................................

BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................

Introducere
 Practica este prevăzută în planul de învățămînt la specialitatea „Contabilitate” Realizarea
stagiului de practică de inițiere în specialitate durează 90 de ore, durata sarcinii de realizare
este de 2 ore, în semestrul II al anului întâi de studii

În procesul de formare profesională raportul de practică ne ajută să aplicăm cunoștințele

dobîndite pe parcursul studierii disciplinelor fudamentale.

Activitățile includ nivelul primar de cunoaștere și deținere de abilități, fără implicații

detaliate specifice disciplinelor de specialitate, în realizarea sarcinilor. Materialele portofoliului
stagiului de practică include:

 Opțiuni privind inserția în câmpul muncii;

 Antreprenoriat - alternativa carierei profesionale;

 Surse de finanțare a propriei afaceri;

 Organizarea activității în cadrul entității economice;

 Comunicarea-cheia succesului profesional;

 Modalități de motivare în cadrul entității economice;

 Planificarea financiară a activității entității economice;

 Inițierea în marketing;

 Riscul și asigurarea

În timpul stagiului de practică am analizat temele propuse în baza curriculum și m-am

axat pe cursul teoretic studiat, literaturii de specialitate studiate suplimentar în perioada
stagiului de practică, discuţiilor cu conducătorul stagiului de practică, surselor online, acte
normative.

Scopul practicii de producţie constă în asigurarea mobilizării studentului şi integrarea

acestuia în activitatea profesională; acumularea de experienţa în domeniu; dezvoltă spiritul de
echipă şi dedicaţia pentru o lungă parte a vieţii faţa de profesia dată; imbunătăţirea
competenţelor, responsabilităţii şi autorităţii profesionale; învățămînt și servește scopurilor de
fundamentare și aprofundare a cunoștințelor teoretice, dobîndirii abilităților practice de lucru
în instituție în baza pașapoartelor întreprinderii sau organizații de stat, publice sau private.
cunoaşterea prescripţiilor de conduite pentru diverse aspecte ale valorii morale socio-
profesionale; şi în final contribuie la promovarea unei culturi în cadrul profesiei de contabil.
Raportul de practică este structurat în felul următor: foaie de titlu, cuprins, introducere,
nouă capitole, concluzii și bibliografie
 CAPITOLUL I. OPȚIUNI PRIVIND INSERȚIA ÎN CÂMPUL MUNCII

1.1. Aplicații economice de utilizare a clasificatorului ocupațional al Republicii Moldova

și al pieței muncii

Prezentul clasificator stabileşte denumirile ocupaţiilor (profesiilor şi funcţiilor) practicate de

populaţia activă a Republicii Moldova şi clasificarea lor în grupe după nivelul de omogenitate
din punct de vedere al activităţii desfăşurate.

Clasificatorul este destinat pentru soluţionarea unui cerc larg de probleme ce ţin de

reglementarea relaţiilor sociale şi de muncă, precum şi celor legate de aprecierea stării şi

dinamicii schimbărilor în structura forţei de muncă, analiza şi prognoza indicatorilor în domeniul
utilizării forţei de muncă şi instruirii profesionale.

În prezentul clasificator se aplică următorii termeni:

OCUPAŢIA este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăşoară

o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta o
sursă de existenţă. OCUPAŢIA unei persoane poate fi exprimată prin FUNCŢIA sau PROFESIA
exercitată de aceasta.

FUNCŢIA este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere

sau execuţie. În clasificarea de faţă funcţiile sînt cuprinse în grupele majore de la 1 la 4 şi parţial
în grupa majoră 5.

PROFESIA este complexul de cunoştinţe obţinute prin studii şi prin practică, necesare pentru

executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru

prestarea anumitor servicii. Profesiile sînt clasificate în grupele majore de la 5 la 8.

CORM este conceput ca un instrument absolut necesar pentru utilizatori, adresîndu-se tuturor

celor care gestionează şi prelucrează informaţii statistice referitoare la ocupaţii, la nivel macro-
sau microeconomice, şi este destinat, în principal, clasificării şi codificării corecte a ocupaţiilor
înregistrate cu privire la populaţia ocupată, şomeri, locuri vacante etc.
Denumirile ocupaţiilor (funcţiilor sau profesiilor) indicate în clasificator se vor aplica în mod

obligatoriu de către toţi agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma de

organizare juridică, la perfectarea documentelor privind angajarea, promovarea şi transferarea
salariaţilor, completarea carnetelor de muncă, prezentarea documentelor ce ţin de calculul
pensiei etc.

Indexul alfabetic al profesiilor muncitorilor cuprinde 4634 denumiri de profesii (ocupaţii), iar

indexul alfabetic al funcţiilor - 2010 denumiri de funcţii (ocupaţii) utilizate în Republica

Moldova.

Fiecare poziţie a indexurilor alfabetice este compusă din trei blocuri:

- blocuri de identificare (1);

- blocul denumirii obiectului clasificării (2, 3);

- blocul informaţional (4, 5, 6).

Blocul de identificare este construit, folosindu-se sistemul de codificare prin numărul de

ordine în serie a obiectelor clasificării.

Blocul de indentificare a obiectelor de clasificare include cinci caractere numerice

zecimale.

Blocul denumirii obiectului clasificării reprezintă o înscriere unificată a denumirii

concrete a profesiei muncitorului sau funcţiei funcţionarului.

În fiecare compartiment denumirele obiectelor clasificării sînt aranjate în ordine alfabetică.

Blocul informaţional pe profesiile muncitorilor include codurile faţetelor, care caracterizează

corespunderea profesiei muncitorului numărului ediţiei ÎUTC (două semne) şi grupei de bază a

ocupaţiilor, care include patru semne.

Structura şi consecutivitatea blocului informaţional se determină de specificul sarcinilor

concrete care se soluţionează cu ajutorul clasificatorului CORM.

În cazurile cînd ocupaţia nu se găseşte în indexul alfabetic, sînt necesare următoarele informaţii
corelate între ele:
- nivelul studiilor;

- activitatea principală a persoanei ocupate.

Cu ajutorul celor două informaţii (criterii de clasificare) se stabileşte grupa majoră în care se

încadrează. Apoi se apelează la clasificarea sistematică şi pe baza elementelor de descriere a

celei mai apropiate de ocupaţia în cauză, se stabilişte grupa de bază şi codul acesteia.

În blocul informaţional, în calitate de criterii suplimentare pot fi utilizate codurile şi denumirile

altor clasificatoare de informaţie tehnico-economică.

La elaborarea formelor de documente unificate în care se utilizează codurile clasificatorului,

este necesar să fie prevăzută trimiterea la CORM.

1.2.Aplicații economice de practicare a căilor de căutare a locului de muncă

1.Atunci când căutați un loc unde trebuie să munciți trebuie să știi ce vrei să faci, , să determini
care-ţi sunt punctele forte şi să identifici ce fel de carieră ţi se potriveşte. Eşti genul de om
căruia îi place să fie înconjurat de alte persoane? Sau eşti mai fericit făcând calcule sau creând
programe informatice?

2.Trebuie să ai în vedere toate punctele tale forte, punctele slabe, dorinţele, lucrurile care nu-ţi
plac şi interesele tale.Mereu citeşte despre tipurile de slujbe care te interesează şi vorbeşte cu
cei care au slujbe care ţi se par interesante. Concentrează-te pe funcţii şi domenii care se
potrivesc intereselor şi calităţilor tale, dar mai ales pe ceea ce ţi-ar place cel mai mult să faci în
viaţă.

3.E vital să cunoşti cât de multe poţi despre companiile care te interesează şi să iei în
considerare toate opţiunile. Trebuie să fii receptiv la oportunităţile oferite de companiile şi
industriile la care nu te-ai mai gândit pană atunci. Odată ce ai identificat companiile ţintă,
accesează paginilor web ale acestor companii, citeşte ştiri şi vorbeşte cu angajaţi actuali pentru
a afla cât de mult posibil. Nu uita să analizezi şi stabilitatea companiei. Va exista compania şi pe
termen lung?
4. E important să ai uneltele potrivite pentru orice sarcină. Uneltele necesare căutării unei
slujbe sunt un CV, o scrisoare de intenţie şi un portofoliu al muncii tale. Alocă timp pentru
crearea unui CV şi a unei scrisori de intenţie care să transmită punctele tale forte şi experienţa
ta.

5.Dacă vrei să te alături lumii profesioniste, trebuie să te porţi şi să arăţi deosebit. Cumpără un
costum şi poartă-l la toate interviurile. Asigură-te că adresa ta de e-mail şi mesajul de
întâmpinare al mesageriei vocale sunt adecvate. Ar trebui să te comporţi profesionist şi acasă.
Fii pregătit pentru un telefon sau un interviu telefonic oricând. Cu cât te comporţi mai mult ca
un profesionist, cu atât oamenii te vor considera mai mult un profesionist.

1.3 Actele de corespondență economică specifice etapei selecției

Preinterviu perfectate

Corespondenţa economică este un aspect foarte important pentru fiecare companie în parte,
dar şi pentru persoana însăşi care expediază. Modul în care o scrisoare, e-mail, fax sunt
redactate echivalează cu o carte de vizită a expeditorului. Datorită eticii afacerilor, mesajul şi
conţinutul unui mesaj sunt considerate ca o atitudine. Trebuie remarcat că în principal aceste
mesaje sunt folosite pentru a crea un climat favorabil afacerii.Redactarea corespondenţei de
afaceri astfel, a devenit un element esenţial în cadrul tranzacţiilor moderne, iar mijloacele şi
modalităţile în care se realizează s-au perfecţionat pînă la rang de ştiinţă.Aceste schimbări sunt
datorate în primul rînd dezvoltării rapide a tehnicilor de comunicaţie, internaţionalizării şi
globalizării rapide a business-ului. 

Actele corespondenței economice specific etapei de selecție preinterviu sunt:o scrisoare de

intenţie,scrisoare de recomandare,cerere de angajare,cerere de ofertă,un CV functional care

subliniază abilităţile tale în favoarea experienţei

Scrisoarea de intenţie , denumită şi scrisoare de motivare este documentul care alături de C.V.
vă poate recomanda pentru un anumit job.Conţinutul acesteia diferă în funcţie de situaţie însă
indiferent de poziţia pentru care aplicaţi în documentul respectiv trebuie să se găsească
neapărat căteva elemente.În majoritatea situaţiilor scrisoarea de intenţie  reprezintă primul
contact stabilit cu angajatorul şi poate fi singura şansă prin care îi poţi stărni acestuia
curiozitatea şi îl poţi determina să-ţi citească CV-ul şi să te cheme la un interviu. Trebuie să
expirme în linii generale motivul pentru care aplici la jobul respectiv, argumentele care te
recomandă în a fi potrivit pentru acea poziţie şi dorinţa de a fi contactat de angajator pentru a-
ţi demonstra potenţialul profesional.

Cererea de ofertă este o scrisoare inițială,emisă de o firmă cu scopul de a procura

produse sau de a obține executarea unor lucrări sau prestări de servicii.Cererea de ofertă este

documentul prin care se declanșează efectiv dialogul precontractual între doi parteneri

Cererea de angajare este un document care este utilizat de angajator pentru a colecta detalii
despre candidații pentru locul de muncă ca parte a procesului de angajare. Vă oferim acest
document online. 

Scrisoarea de recomandare este un document pe care numeroși angajatori îl solicită

candidaților, dar de care poți avea nevoie și în altfel de situații, cum ar fi înscrierea la un curs
sau obținerea unei burse de studiu. Ea trebuie să înceapă cu numele celui care o redactează și
data. Prezentarea generală cu informații specifice despre caracteristicile personale ale 8
candidatului (creativitate, răbdare, perseverență etc.), abilități specifice (abilități excelente de
comunicare, abilități organizaționale etc.).Acestea trebuie explicate într-un mod cât mai
concret pentru a căpăta un plus de valoare. După prezentare poate fi explicată conexiunea cu
persoana recomandată, inclusiv motivul pentru care cel ce redactează scrisoarea este calificat
să facă asta. În paragraful de închidere, e obligatoriu să fie incluse informațiile de contact
(telefon și e-mail) pentru a oferi o recomandare verbală sau pentru a răspunde la întrebări
suplimentare, dacă este necesar.
 1.4. Aplicații economice cu privire la etapa selecției, interviului

Interviul ține de stilul publicistic care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog .

Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el
și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei situații sunt laturile principale ale
interviului. Întrebările trebuie să fie scurte, clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are
funcția principală de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor
idei. Întrebările depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.

Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei,
lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui interviu.

Prin interviu, obţinem, procesăm şi evaluăm informaţiile obţinute despre candidat în legătură
cu particularităţile postului.Totuşi, interviurile reprezintă metoda de bază pe care organizaţiile o
utilizează ca să evalueze candidaţii. În această etapă se confirmă sau se infirmă predicţiile
făcute în etapele anterioare. Până la acest punct, candidaţii rămaşi în cursă par calificaţi pentru
postul la care concurează.Testarea de selecţie această etapă este importantă, deoarece, în
urma aplicării diferitelor teste, se poate determina, într-o oarecare măsură, aspectele
comportamentale şi psihice ale candidatului. Testele de selecţie sunt instrumente de evaluare,
înalt specializate, care implică sarcini de executat, precum şi multe condiţii sau cerinţe în special
de aplicare şi interpretare. Este corect a se folosi teste adecvate fiecărei funcţii, adică acelea
care pun în evidenţă abilităţile specifice necesare îndeplinirii funcţiei pentru care se face
selecţia. Cele mai folosite teste în selecţia de personalsunt:

● testele de inteligenţă – evaluează aptitudinea unei persoane de a desfăşura o gamă largă de

activităţi, într-o diversitate de situaţii;

● testele de abilităţi specifice – se utilizează pentru măsurarea altor aptitudini, cum ar fi cele
motrice, senzoriale, muzicale, necesare în desfăşurarea unor activităţi;

● testele de cunoştinţe – sunt folosite atunci când este necesară o triere masivă a candidaţilor,
sunt utile atunci când este necesară evaluarea cunoştinţelor acumulate de către candidat;

● testele de personalitate – au drept scop stabilirea trăsăturilor care sunt direct legate de
succesul într-o anumită activitate; ele includ întrebări deschise, oferind posibilitatea angajatului
să exprime o părere despre o anume situaţie, să o explice;

● testarea comportamentului în grup – este utilizată pentru a evalua comportamentul

individului în cadrul unor şedinţe de grup, modul de comunicare şi de analiză şi contribuţia la
generarea comportamentului de grup;
● testele medicale – sunt, în unele cazuri, cerute de lege, mai ales în industrii cu un anumit
grad de periculozitate, în activităţile în care ele se impun în special acolo unde postul cere
anumite calităţi fizice

– forţă, o vedere bună, auz, capacitate de a sta continuu în picioare, rezistenţă.

Interviul aprofundat de selecţie reprezintă una din etapele principale ale procesului de selecţie
a candidaţilor şi reprezintă un schimb de informaţii reciproce, impresii şi puncte de vedere.
Există trei tipuri de interviuri:

Interviul structurat foloseşte un set de întrebări standardizate care sunt puse tuturor
candidaţilor pentru o anumită funcţie. Scopul unui astfel de interviu este de a se obţine date
similare de la toţi candidaţii pe baza unor întrebări standard, pentru ca evaluarea să se facă cât
mai corect.

Interviul nestructurat foloseşte întrebări generale din care sunt dezvoltate alte întrebări.
Persoana care conduce interviul pune întrebări generale pentru a stimula intervievatul să
discute. Dificultatea aplicării acestui tip de interviu priveşte înţelegerea relaţiilor funcţiei şi
posibilitatea obţinerii unor date comparabile pentru toţi candidaţii.

Interviul stresant (sub presiune) este un tip special de interviu, cu scopul de a produce
nelinişte, îngrijorare şi o presiune asupra candidatului, pentru a vedea modul cum el
reacţionează. O asemenea abordare este considerată utilă în cazul funcţiilor în care se vor
putea întâlni situaţii cu un înalt grad de stres.

Verificarea referinţelor poate avea loc fie înainte, fie după interviul aprofundat de selecţie.
Aceasta necesită timp şi cheltuieli băneşti, dar este în general considerată ca fiind utilă.
Verificarea referinţelor se referă la datele înscrise în CV, în formularul de angajare sau declarate
în timpul interviu
 CAPITOLUL II. ANTREPRENORIAT-ALTERNATIVA CARIERE PROFESIONALE

2.1. Aplicații economice de stabilire a calităților unui antreprenor de succes

Calitățile ale antreprenorului:

1. DISCIPLINA

2. Antreprenorii de success isi concentreaza atentia pe buna functionare a afacerii lor si

elimina orice lucru

care ar putea sa le distraga atentia de la succes. Antreprenorii trebuie sa aiba un nivel inalt
de auto-disciplina, asfel incat sa nu se lase intrerupti si tentati de activitatile de zi cu zi. Ei isi
stabilesc strategii generale si schiteaza tactica pentru a le realiza. Antreprenorii de success
sunt suficienti de disciplinati pentru a lua masuri in fiecare zi in scopul atingerii obiectivelor
lor.

2. INCREDEREA IN SINE

Antreprenorii de success au o personalitate foarte puternica si dornica de cunoastere si

dezvoltare. Increderea in fortele proprii dar si in propria persoana ii ajuta sa isi depaseasca
limitele si sa isi duca afacerea la un nivel inalt. Trasatura majora a antreprenorului este si
trebuie sa fie increderea in sine. Antreprenorii cred in capacitatea proprie de a face lucrurile
mai bine decat altii, sau cred ca ideea afacerii lor este mai buna decat a altora. Capacitatea de
privi partea plina a paharului face ca lucrurile sa se miste mai repede, fiindca obstacolele sunt
privite cu mai mare usurinta.

3. SPIRIT INDEPENDENT

Aceasta este cea mai importanta calitate pe care trebuie sa o aiba un antreprenor, sa aiba o
continua pornire spre activitati care ii confera libertate si implinire. Un antreprenor nu se va
simti niciodata implinit intr-un mediu in care nu-i sunt apreciate initiativele, in care nu va fi lasat
sa-si puna in practica ideile. Un antreprenor cauta in mod continuu sa fie propriul stapan, sa isi
asume riscuri si responsabilitati sporite; de cele mai multe ori aceasta  calitate nu se
dobandeste ci te nasti cu ea.

4. INCLINATIE CATRE INOVARE

Antreprenorii de succes sunt inovativi, cautand in mod constant variante de imbunatatire. Fara
elemental de noutate, un antreprenor este lipsit de vlaga in lumea afacerilor. Ideile, chiar si cele

inovatoare, sunt foarte usor de ucis. Informatiile au nevoie de antreprenori iar antreprenorii au
nevoie de informatii. Daca iti doresti sa ai un business de success, este important sa aduci o
noutate fata de ceea ce exista deja pe piata, sa satisfaci anumite nevoi care nu au fost
satisfacute pana acum. Ceea inseamna ca un proces de inovare este necesar.

5. CREATIVITATEA

Antreprenorii de succes au o imaginatie fara limite care inoveaza permanent. Un antreprenor

trebuie sa vina cu solutii, nu sa ridice probleme. O persoana care are o viziune si ambitia de a
reusi, poate vedea rezolvarea acolo unde ceilalti membri ai echipei nu o fac. Un antreprenor
bun este creativ si stie cum sa profite de toate oportunitatile care ii apar in cale. Datorita
capacitatilor lui de leadership, va vedea solutii acolo unde ceilalti vad numai probleme.

6. GANDIREA POZITIVA

Antreprenorii de succes sunt optimisti din fire, pozitivi si vad partea buna a lucrurilor, avand
intotdeauna solutii pentru orice problem. Pentru a obtine succesul dorit, este esential sa
gandesti mereu pozitiv si sa nu renunti atunci cand intampini un obstacol. Foarte multi oameni
isi doresc sa isi inceapa propria afacere, dar nu o fac pentru ca se gandesc ca se gandesc la
pierderi, nu la profit. De ce sa pornesti la drum cu ganduri negative? Fii pozitiv, ai incredere in
tine si gaseste-ti curajul sa devii ANTREPRENOR.

7. CAPACITATEA DE A LUA DECIZII

Antreprenorii de succes sunt capabili sa ia decizii corecte si in cele mai nesigure circumstante.
Mai ales la inceput, antreprenorul este implicat in tot ce inseamna business. Mai tarziu, dupa
ce afacerea incepe sa aiba succes, e esential ca el sa stie cum sa delege
responsabilitatile membrilor echipei sale, pentru ca fiecare domeniu de activitate sa fie condus
de un specialist. Pana atunci, este normal ca antreprenorul sa se implice in totalitate in afacere
si sa se asigure ca viziunea lui este respectata. Pentru asta, trebuie sa fie capabil sa ia decizii pe
moment, de multe ori in conditii de stres si nesiguranta. Antreprenoriatul presupune riscuri, iar
tu trebuie sa fii gata sa ti le asumi.

8. PASIUNE
Antreprenorii de succes isi pornesc afacerile din pasiune, din dorinta de a excela si de a se
dezvolta intr-

un domeniu cunoscut si placut. Orice afacere ar trebui pornita din pasiune, din ideile proprii,
din ceea ce

iti face placere si ceea ce sti sa faci. Daca incepi o afacere intr-un domeniu in care nu ai mai
lucrat pana acum sau care nu iti face placere, sansele de esec sunt foarte mari. Daca totul
porneste din pasiune, din dorinta de a crea ceva unic si special care sa te caracterizeze, atunci
afacerea ta va inflori. Pasiunea te poate conduce catre succes, atata timp cat crezi in pasiunea
ta.

9. PERSEVERENTA

Antreprenorii de succes nu renunta asa usor, in ciuda tuturor obstacolelor aparute, ci aleg sa
mearga mai departe. In orice domeniu, ca sa reusesti trebuie sa ai ambitie. Nu trebuie sa te lasi
descurajat de momentele grele prin care cu siguranta vei trece, mai ales la inceputul vietii de
antreprenor. Oricare antreprenor de succes are perseverenta si determinarea necesare sa
treaca peste orice obstacol si sa nu renunte la visul lui.

2.2. Aplicații economice de evaluare a ideii de afaceri

O afacere, cunoscută și sub denumirea de business sau firmă, reprezintă o organizație care se

ocupa cu comerțul de bunuri și/sau servicii către consumatori. Afacerile predomină în țările
cu economie de piață, majoritatea din ele fiind deținute în formă de proprietate privată. La fel
afacerile pot fi non-profit sau în proprietatea statului. Afacerea deținută de mai mulți indivizi se
mai numește companie.

Oamenii care inițiază sau dezvoltă o afacere sunt numiți antreprenori sau oameni de afaceri.

Motivele și condițiile întemeierii unei afaceri: Inițierea unei afaceri proprii este o activitate
riscantă fără nici o garanție de succes,însă cu toate acestea milioane de oameni de pe tot globul
pământesc se lansează în afaceri,deoarece micul business oferă oamenilor posibilități
nelimitate. În baza studiilor realizate în domeniu au fost evidențiate cele mai răspândite motive
ce stau la baza inițierii unei afaceri,ele au fost grupate în 3 grupuri:

1. factori de impunere: lipsa unui serviciu; insatisfacția pentru

funcția ocupată; neînțelegeri cu conducătorul; lipsa unor alternative .

2. factori de motivare:

autorealizare; independență financiară; dezvoltare personală; posibilitatea de a lua decizii în

mod independent.

3. factori de blocaj: lipsa unor venituri regulate; neînțelegeri în sânul familiei; lipsa de

capital; neîncrederea în forțele proprii Motivele se bazează pe cerere,care nu este decât

existența unor necesități acute care servesc drept imbold spre acțiune,deaceea un om bine
motivat este activ și permanent caută căi de lansare a unei afaceri.Nu există studii care ar indica
vârsta optimă pentru lansare în afaceri. Practica demonstrează că în afaceri se lansează
persoane de diferite vârste.Specialiștii arată că mai mult de o treime dintre antreprenori
deschid propria afacere bazându-se pe activitățile lor anterioare și experiența într-un anumit
domeniu. Unii dintre antreprenori începători aproximativ 70% concep o idee de afacere proprie
absolut nouă,alții 4% copiază o idee străină,iar cealaltă categorie aproximativ 6% pornesc
propria afacere bazându-se pe propriul hobby.Aproximativ același număr de antreprenori
lansează afacerea găsind o nișă liberă pe piață,iar pentru a transforma ideea într-o afacere cu
șanse reale de succes,antreprenorul trebuie să aibă calitățile personale și abilitățile
profesionale necesare pentru desfășurarea unui tip concret de afacere. Viitorul antreprenor
trebuie să cunoască legile pieții,să cunoască consumatorii,să știe cum să-i atragă și să le
satisfacă necesitățile mai bine decât concurenții. Câteva sfaturi pentru generarea ideilor de
afaceri: vizitați afaceri existente; discutați cu antreprenorii de succes; adresați-le câteva
întrebări (Care au fost problemele la început? Ce 13 probleme specifice au apărut după un an
de activitate? Care sunt furnizorii de încredere? Ce surse de finanțare sunt mai ușor de obținut?
Care este profitul așteptat în primul an de activitate?) Citiți regulat presa de specialitate și
navigați internetul, căutați nișe de piață, cercetați activ piața.

2.3. Aplicații economice de evaluare a modalităților de lansare a afacerii

În general există 3 variante de a începe activitatea de antreprenoriat: deschiderea de la 0,

cumpărarea unei afaceri existente, cumpărarea unei francize.Deschiderea afacerii de la zero

este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în cazul unei idei unice de produs sau de
serviciu, aceasta este unica metodă posibilă pentru întreprinzător. În același timp, această
modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de la zero.

Avantajele deschiderii unei întreprinderi :

 Implementarea nelimitată a ideilor proprii.

 Satisfacția de a crea o întreprindere de la zero — reușind, întreprinzătorul este

satisfăcut și mândru de rezultatul efortului depus.

 Evitarea transmiterii unei reputații îndoielnice a fostului proprietar — deschizând o

afacere, nu se moștenesc problemele afacerii precedente, totul începe de la zero. Deja

în care parte va înclina balanța depinde de întreprinzător.

 Posibilitatea de a selecta, a motiva și a dezvolta independent personalul —

întreprinzătorul se ocupă independent de personal, selectând angajați pe care îi

consideră potriviți pentru afacere.

 Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie.

 Alegerea amplasamentului afacerii. Ținând cont de specificul ideii, întreprinzătorul alege

cel mai adecvat amplasament.

Dezavantajele deschiderii unei întreprinderi:

costul ridicat pentru lansarea afacerii;cheltuieli de timp mari pentru lansarea afacerii;

alegerea unei afaceri mai puțin potrivite;

saturația pieții și existența concurenței puetrii pe piață;

existența riscului legat de realizarea unei idei noi;

eforturile personale mari pentru lansarea afacerii

 Etapele procesului de deschidere a afacerii de la zero

După luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri noi şi identificarea ideii de afaceri,
urmează alegerea formei organizatorico-juridice de desfăşurare a activităţii şi
înregistrarea întreprinderii.

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca

și în cazul deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea

acesteia este necesară o analiză detaliată a avantajelor și dezavantajelor pe care le va obține

noul proprietar.

Avantajele cumpărării unei afaceri:

 Durata de lansare este relativ mai mică, deoarece o întreprindere existentă dispune de
utilajele necesare, de personal calificat, de relații stabilite cu furnizorii și clienții.

 Obținerea unor venituri imediate, deoarece nu se începe de la zero.

 Existența unei amplasări favorabile, care în cazul începerii afacerii de la zero ar fi dificil
de obținut.

 Folosirea experienței și a relațiilor vânzătorului, deoarece întreprinderea are un nume

cunoscut pe piață, are stabilite relații cu furnizorii de materii prime și materiale.

 Existența personalului calificat, astfel nu va fi nevoie de a recruta și selecta personalul.

 Reducerea riscului, deoarece, în comparație cu întreprinderile nou-create, aceasta are o

piață de desfacere și experiență în domeniul respectiv.

Dezavantajele cumpărării unei afaceri:

 Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile.

 Existența unui personal necalificat, pentru a cărui instruire sunt necesare cheltuieli atât
financiare, cât și de timp.
 Nedorința personalului calificat de a lucra pentru noul proprietar.

 Moștenirea unei reputații îndoielnice. Chiar dacă are loc schimbarea proprietarului, este
nevoie de o perioadă de timp pentru a schimba opinia clienților, furnizorilor etc. despre
întreprindere.

 Existența unor fonduri fixe necorespunzătoare, de exemplu echipamentul uzat moral și

fizic, spații care necesită mari cheltuieli pentru reparație și întreținere.

 Amplasamentul nefavorabil.

 Dificultăți în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate pentru acestea

și/sau a rezistenței din partea personalului etc.

Etapele procesului de deschidere unei afaceri existente Dacă antreprenorul a decis să

procure o afacere deja existent,el trebuie să decidă în ce domeniu vrea să activeze,să

selecteze locul amplasării,mărimea,costul întreprinderii,termenul de răscumpărare.

După aceasta începe căutarea nemijlocită a unei afaceri care corespunde criteriilor

prestabilite. Totodată antreprenorul poate plasa un anunț despre procurarea unei

afaceri cu indicarea criteriilor cărora trebuie să corespundă întreprinderii.

Cumpărarea unei francize.Cuvântul francisă este de origine franceză și se traduce ca

privilegiu sau permisiune. Francisa nu este altceva decât un contract în care vânzătorul

acordă dreptul de a produce sau de a comercializa sau de a presta anumite servicii în

numele și cu marca sa. Conform asociației de francising (IFA),poate fi practicat în peste

70 domenii de activitate, cele mai populare fiind:alimentația publică, comerțul cu

amănuntul,industria alimentară, saloane de frumusețe,servicii hoteliere,cluburi fitness.

 CAPITOLUL III. SURSE DE FINAȚARE A PROPRIEI AFACERI

3.1. Bugetul personal

Bugetul personal este unul dintre cele mai importante concepte ale finanţelor personale. Într-
un buget personal sunt identificate toate sursele de venit şi de cheltuieli şi este dezvoltat un
plan pentru veniturile în exces, care trebuie cheltuite sau economisite. Un buget personal este
de folos numai atunci când este administrat cu grijă.

Bugetul familiei reprezintă proiecția în timp a veniturilor și cheltuielilor unei familii.

În funcție de raportul dintre venituri și cheltuieli, bugetul poate fi:

1. excedentar – veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;

2. echilibrat – veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuielile;

3. deficitar – veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

În cazul că bugetu poate fi unul excedentar , ar fi bine că economiile să le utilizăm în:

1. crearea unui depozit bancar;

2. achiziționarea unor proprietăți;

3. deschiderea unei afaceri;

4. dezvoltarea personală.

3.2. Fișa de lucru completată cu privire la depistarea surselor investiționale

Creditul bancar reprezintă o sursă principală de finanţare, în special pentru firmele mici şi
mijlocii. Însă accesul la credite al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil decât al
firmelor cu o importantă istorie creditară.

Avantajele creditului bancar sunt următoarele:

- obţinerea de fonduri suplimentare;

- stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte servicii
furnizate de bănci;

- lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori, care să ofere susţinere
financiară;

- în cazul anumitor forme de credit, existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele angajate,
termenii de creditare, dobânzile şi termenele de rambursare;

- necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla completare a unei
cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea, să
obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o caracteristică a punctelor slabe şi a celor
forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor ce caracterizează situaţia firmei, să reevalueze ideea
proiectului, strategiile de implementare etc.

Dezavantajele creditului bancar se numără:

- atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor

firme, banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept

credit, în timp ce firmele nou-înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite

motive (nu au istoric, nu au experienţă, nu sunt stabile);

- riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul

de faliment în cazul nerestituirii creditului;

- implicarea unui factor extern în managementul firmei, apariţia unor restricţii;

- expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii;

- riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă

Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung,
care se aplică, de regulă, pentru procurarea echipamentului industrial. Echipamentul este
cumpărat de către societatea de leasing şi este închiriat ulterior solicitantului. De multe ori,
solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să cumpere echipamentul de
care are nevoie

3.4. Fișă de lucru completată de identificare a elementelor de bilanț contabil

Bilantul este un instrument specific contabilitatii careevidentiaza in expresie valorica ,

la un moment dat , echilibrul dintre bunurile economice si sursele definantare , precum si

profitul sau pierderea ca rezultat al activitatii desfasurate.

Bilantul are un rol deosebit atat in teoria , cat si in practicacontabila, astfel :

1 ) Din punct de vedere al teoriei contabil, bilantul pune inpractica unul dintre principiile de
baza ale contabilitatii, si anume,dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt
reflec-tate sub aspectul utilitatii, al componentei materiale sau destinatieieconomice ale
acestora cat si sub aspectul surselor de finantare.

2 ) Din punct de vedere alpracticii contabile, bilantul reprezinta sursa de informatii pe baza
carora se poate analiza activitateaeconomica a societatii si a rezultatelor obtinute in scopul
luariiunor decizii necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii viitoare.

FUNCTIILE BILANTULUI

a) Functia de generalizare a datelor oferite decontabilitate–se realizeaza cu scopul de a grupa

side a ordona dupa anumite criterii datele dispersatedin contabilitate.

b) Functia de informare asupra mersului acti-vitatii economice si financiare-utilizatorii

deinformatii cum ar fi : managerii, administratorii, actio-narii, investitorii, bancile, etc. folosesc
datele oferitede bilantul contabil in vederea fundamentarii unordecizii in viitor legate de
activitatea intreprinderii.

c) Functia previzionala se refera la posibilitateape care bilantul contabil o ofera celor interesati
de aorienta in viitor activitatea avand la baza rezultateleobtinute in perioada curenta. Putem
spune ca bilantuleste un instrument util in vderea intocmirii progno-zelor de dezvoltare la
nivelul economiei nationale.
 CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII ÎN CADRUL

ENTITĂȚII ECONOMICE

4.1. Aplicații economice de comparație a formelor

organizatorico-juridice a entității

Întreprinderea individuală Una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de

desfăşurare a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea individuală .Aceasta se explică
prin faptul că întreprinderea individuală poate fi întemeiată de o singură persoană sau de
membrii unei familii, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii
sunt reduse, iar modalitatea de înregistrare este simplă.

Societatea cu răspundere limitată este o societate comercială cu personalitate juridică, al cărei

capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt
garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea poate fi fondată de una sau de mai multe
persoane, numărul maxim de asociaţi constituind 50 de persoane. Capitalul social minim
necesar pentru înregistrarea societăţii cu răspundere limitată este de 5400 lei.

Societatea pe acţiuni este o societate comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi
ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Numărul acţionarilor societăţii pe
acţiuni nu este limitat, iar capitalul social minim necesar pentru înregistrarea acesteia constituie
20 mii lei. Societatea pe acţiuni poate fi înfiinţată de o singură persoană (fondator) numai în
cazul în care aceasta nu este unicul fondator al altei societăţi cu un singur acţionar

Societatea în nume colectiv reprezintă o societate comercială creată prin încheierea unui
contract între persoane fizice sau între persoane fizice şi juridice în scopul desfăşurării în comun
a activităţii de antreprenoriat. Numărul asociaţilor societăţii în nume colectiv nu poate fi mai
mic de 2 şi mai mare de 20 (persoane fizice sau juridice).

Societatea în comandită se constituie în urma încheierii unui contract de asociere a două sau
mai multe persoane fizice şi juridice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
antreprenoriat sub aceeaşi firmă. Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un
comanditat şi un comanditar. Comanditaţii, sau asociaţii cu cota deplină de participare, poartă
răspundere nelimitată şi solidară pentru obligaţiile societăţii. Asociaţii numiţi comanditari sunt
membrii-finanţatori ai societăţii în comandită, care răspund pentru obligaţiile asociaţiei numai
în limita cotei de participare, neavând dreptul să participe la conducerea şi administrarea
societăţii şi să conteste hotărârile comanditaţilor în ce priveşte dirijarea activităţii societăţii.

Cooperativa de producţie este o întreprindere fondată de 5 sau de mai multe persoane fizice
care au atins vârsta de 16 ani, asociate benevol în calitate de membri în scopul desfăşurării în
comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca
personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.
Cooperativa de producţie este persoană juridică şi activează în baza statutului. Procedurile de
înregistrare de stat a acesteia sunt similare celor pentru societăţile comerciale, actele necesare
fiind prezentate la Camera Înregistrării de Stat

Cooperativa de întreprinzători este o organizaţie comercială care poate fi fondată de 5 sau de

mai multe persoane fizice şi/sau juridice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
întreprinzător. Scopul cooperativei de întreprinzător este de a contribui la obţinerea profitului
de către membrii săi. În funcţie de genul de activitate se disting cooperative de prelucrare,
cooperative de prestări servicii, inclusiv agricole şi de consultanţă, cooperative de economii şi
împrumut etc.

Întreprinderea municipală este un agent economic cu personalitate juridică,constituit pe baza

proprietății municipale,care produce anumite tiputi de mărfuri,execută lucrări și prestează
servicii pentru satisfacerea cerințelor fondatorului și pentru realizarea intereselor sociale și
economice ale colectivului de muncă.

Întreprinderile de arendă sunt unități fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de

stat,reorganizate în scopul desfășurării în comun a activității de antreprenor sub aceeași
firmă,pe baza statutelor și a contractelor de arendare a bunurilor statutului.
 4.2. Analiza SWOT a formei organizatorico-juridice selectate pentru propria
activitate

Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei
viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea funcționează ca o radiografie a firmei sau a ideii de afaceri
și evaluează în același timp factorii de influență interni și externi ai unei organizații, precum și
poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți competitori [1] cu scopul de a pune în lumină
punctele tari și slabe ale unei companii, în relație cu oportunitățile și amenințările existente la
un moment dat pe piață.[

 Punctele forte descriu aspectele la care excelează o companie și ce o separă de

competiție. Poate fi vorba despre un brand puternic,o bază de cliențiloiali, un bilanț
solid sau o tehnologieinovatoare. 

 Punctele slabe împiedică o companie să se ridice la nivelul său optim; sunt acele zone
care trebuie îmbunătățite pentru ca business-ul să rămână unul competitiv. În raport cu
punctele forte, aici poate fi vorba despre un brand slab,datorii prea mari, un lanț de
aprovizionare insuficient sau lipsă de capital.

 Oportunitățile se referă la factorii externi favorabili care ar putea oferi companiei un

avantaj competitiv. De exemplu,dacă o țară scade tarifele ,un producător de mațini
poate exporta autoturismele pe o piață nouă,sporind vânzările și cota de piață.

 Amenințările sunt factorii care au potențialul de a dăuna unei companii. Un exemplu

simplu ar fi fenomenele naturale, cum sunt inundaţiile, ploile torenţiale şi grindina,
bruma şi îngheţul la sol sau seceta prelungită, care reprezintă o amenințare pentru
producătorii agricoli, întrucât acestea pot distruge complet sau pot reduce semnificativ
randamentul culturilor.  Alte amenințări frecvent întâlnite sunt aspecte legate de
creșterea costurilor materialelor ,creșterea concurenții sau lipsa forței de muncă.

4.3. Documente de înregistrare a afacerii

Trebuie să ai cu tine:
1.buletinele de identitate ale fondatorilor şi a administratorului (dacă e altul decât fondatorul);

2.o listă cu variante de denumire a întreprinderii (în limba română);

3.acte privind sediul firmei, care poate fi:

 domiciliul fondatorului;

 imobilul acordat de o persoană fizică nefondatoare (actul ce confirmă dreptul de

proprietate şi decizia autentificată notarial, prin care fondatorul permite utilizarea
acestui imobil pentru desfăşurarea activităţii juridice);

 imobilul luat legal în chirie de la o persoană juridică (contractul de chirie autentificat

notarial şi scrisoarea de garanţie a proprietarului).

Se interzice înregistrarea unei denumiri care:

 coincide sau, după cum constată Camera Înregistrării de Stat, se aseamănă cu

denumirea unei alte persoane juridice deja înregistrate;

 coincide cu o marcă înregistrată în Republica Moldova sau cu o marcă notorie străină;

 conţine numele unei persoane fizice notorii sau alte nume proprii ce nu coincid cu
numele participanţilor la constituirea persoanei juridice, dacă nu există în acest sens
acordul scris al persoanei respective sau, după caz, al moştenitorilor ei;

 conţine denumirea oficială sau istorică a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale,

dacă nu există acordul scris al Guvernului sau, după caz, al autorităţii publice locale;

 conţine denumirea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori indică,
direct sau indirect, că persoana juridică aparţine acestor autorităţi;

 contravine normelor morale.

În cerere de regulă se indică:

 denumirea completă și cea prescurtata;
 forma juridică de organizare;
 termenul de activitate a persoanei juridice;
 sediul persoanei juridice;
 componenţa nominală a organului de conducere;
  componenţa nominală a organului de supraveghere;
 componenţa nominală a organului de control;
 genurile de activitate, maximum 5, vezi Clasificatorul Activităților în Economia
Moldovei;
 capitalul social;

4.4. Exerciții cu privire la calcularea impozitului pe venit pentru forma

organizatoricojuridică

Impozitul pe venit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat,
izvorul principal al formarii venitului bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice.

Impozitul pe venit a persoanelor juridice reprezintă o contribuţie obligatorie către stat a unei

părţi din veniturile obţinute de persoana juridică în urma practicării activităţii de întreprinzător.
Această prelevare este cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

impozitele se impart in:

a.     impozite directe;

b.     impozite indirecte.

a. Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si/sau juridice, in

functie de veniturile si/sau averea acestora si pe baza cotelor de impozit prevazute de lege. Ele
se incaseaza direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. In functie de
criteriile care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in impozite reale si
impozite personale.

Impozitele reale se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc in legatura cu anumite obiecte

materiale (de exemplu pamantul, cladirile, fabricile, magazinele etc.) facandu-se abstractie de
situatia personala a subiectului impozabil. Ele mai sunt denumite si impozite obiective sau pe
produs, deoarece se asaza asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fara a se
tine cont de situatia subiectului impozabil.

Impozitele personale tin cont, in primul rand,    de situatia personala a subiectului impozabil,

motiv pentru care se mai numesc si impozite subiective.
b. Impozitele indirecte nu se stabilesc direct si nominativ asupra subiectului impozabil, ci se
asaza asupra vanzarii bunurilor (de consum, de lux etc.) si serviciilor (de transport, hoteliere,
spectacole etc.). Daca impozitele directe vizeaza venitul si/sau averea, impozitele indirecte
vizeaza cheltuirea acestora. Dupa formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate
astfel: taxe de consumatie sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale si taxe de inregistrare si
de timbru.

4.5. Proiect cu privire la identitatea corporativă

Ce este identitatea corporativă?

Înțelegem prin identitate corporativă setul de caracteristici care conferă unei companii sau
unei companii propria personalitate diferențiat de alte companii.

Este unul dintre cele mai importante elemente atunci când vine vorba de generarea unei
companii coerente, deoarece include setul de elemente care permit angajaților să facă parte
dintr-un întreg, să clarifice obiectivele companiei și să genereze o structură și o ierarhie
organizațională clară. .

Care este necesitatea Identității corporative.

Identitatea corporativă a companiei are în primul rând o funcție de imagine - un factor foarte
important. Clienții au mai multă încredere în branduri, iar la procurarea produselor ei oferă mai
multă atenție mărcilor cunoscute și promovate. Cu alte cuvinte, clientul percepe brandurile
celebre ca fiind de calitate.

A doua funcție este cea de identificare, identificarea producției și a publicității asociind-o cu o

anumită companie.

Funcția de diferențiere ne ajută să evidențiem bunurile și publicitatea companiei față de toate

celelalte companii.

4.6. Documente de organizarea a timpului de muncă

Contractul individual de muncă conform legii este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin
care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie,
să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de
muncă prevăzute de Codul muncii, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii,
de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
Elemente esenţiale ale contractului individual de muncă:
    părţile contractante;
    prestarea muncii;
    elementul temporal al contractului individual de muncă;
    plata salariului;
    subordonarea salariatului faţă de angajator.
Trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă se pot rezuma astfel:
    act juridic bilateral,  guvernat de principiul libertăţii de voinţă;
    numit, adică reglementat prin normele dreptului muncii;
    nu poate avea decît două părţi, respectiv salariatul şi angajatorul (unitatea), pluralitatea de
subiecte, în aceste condiţii, este exclusă (activă sau pasivă);
 CAPITOLUL V. COMUNICAREA-CHEIA SUCCESULUI PROFESIONAL 5.1.

Conţinutul comunicării în afaceri, în general, este dat de contextul particular în care acesta se
desfăşoară. De aici provin anumite trăsături specifice. Coordonatele de bază ale contextului de
afaceri sunt: – existenţa unei organizaţii formale; – legătura comunicării cu sarcinile şi rolurile
oamenilor în cadrul derulării unor afaceri.

Succesul comunicării. Eficacitate şi eficienţă

Caracterul predominant pragmatic al comunicării în afaceri ridică problema necesităţii evaluării

efectelor acesteia. Principalul criteriu de măsurare a efectelor este succesului comunicării adică,
măsura în care comunicatorul îşi îndeplineşte scopul propus. Dacă şi-a atins obiectivul propus
putem spune că comunicarea a avut succes, dacă nu putem spune că comunicarea s-a soldat cu
un eşec. Calitatea comunicării de a realiza obiectivele pe care şi le-a propus comunicatorul este
desemnată prin termenul de eficacitate. Aceasta se bazează pe capacitatea persoanei de a şti
cum trebuie acţionat şi ce trebuie făcut pentru a realiza prin comunicare ceea ce îşi propune.
Eficienţa comunicării se referă la posibilitatea omului de afaceri de a transmite mesaje cu un
consum minim de resurse.Uneori nu se poate găsi o cale de a realiza simultan eficacitatea şi
eficienţa iar cel ce realizează comunicarea trebuie să decidă de cele mai multe ori care din cele
două aspecte poate să fie într–o anumită măsură sacrificat.

Comunicarea managerială reprezintă o formă de comunicare interumană, un instrument de

bază al managerului, cu ajutorul căruia acesta îşi poate exercita atribuţiile manageriale: de
planificare,de organizare,de motivare-antrenare,de coordonare, de control-evaluare şi de
realizare a obiectivelor propuse.

Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de structura

organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri,
compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderent
legată de activitatea comună şi informală. Procesul de comunicare în dependență de drumul
parcurs și complexitatea etapelor poate să aibă mai multe forme, printre care:

Comunicare unilaterală-are doar un singur sens de propagare de la emitator la receptor.

Această comunicare este lipsită de ultimă etapă al procelui și anume “Feed-back”, din motivul
că emitentul nu consideră necesar verificarea răspunsului. Procesul dat de comunicare este
eficent doar în situați critice, cînd e nevoie de o acțiune rapidă pentru a rezolva situația.

Comunicare bilaterală-are două căi de parcurgere : emitent-receptor şi receptor-emitent.

Această formă de comunicare consumă mai mult timp, dar dă dovadă de eficență în cadrul
organizației și are mai multe caracteristici printre care se numără : emitatorul poate interveni
prin întrebări, comentarii, sugestii, propuneri; Înțelegerea mesajului poate fi verificată și în caz
de nevoie clarificat sau expus alt mesaj.

5.2. Prezentarea formelor de comunicare

Din punct de vedere al relatiilor ce se stabilesc intre administratie si cetateni, exista mai
multe tipuri de comunicare:

a)      comunicare verbala ( orala)

b)      comunicare in scris

c)      comunicare non verbala

a)  Comunicarea verbala (orala) - este principalul mijloc prin care se deruleaza relatiile cu

publicul. In    comparatie cu alte tipuri de comunicare, aceasta are numeroase avantaje :

da posibilitate emitatorului sa-si exprime ideile noi, rapid si mai usor;

exista posibilitatea controlului prin feed-back;

se pot folosi tehnici persuasive, dar si gesturi sau mimica;

exista posibilitatea controlarii fluxului informational pe toata durata derularii comunicarii;

Factorii care influenteaza eficienta comunicarii verbale sunt: volumul sau taria vocii, frecventa
sau debitul verbal, tonul

b) Comunicarea in scris: potrivit art.1 din Legea 544/2001[2], privind liberul acces la informatiile
de interes public, accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatie de interes public,
constituie unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice,
in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de
Parlamentul Romaniei.

c) Comunicarea non verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii realizata de un

individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau
substitui comunicarea verbala. Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului
si este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. Acest tip de comunicare
poate sa intareasca sau    sa contrazica mesajul verbal. Este mai credibila decat restul tipurilor
de comunicare, deoarece este mai spontana. Specialistii considera ca intr-o comunicare orala,
aproximativ 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului
nonverbal. Comunicarea non verbala se caracterizeaza prin aceea ca este spontana,
emotionala, sincera, imediata, complexa, intentionata sau neintentionata.

5.3. Proiect principiilor comunicării eficiente în cadrul grupului de muncă

Pentru buna funcționare a unei organizații, trebuie încurajată comunicarea internă, atât la nivel
formal , cât și la cel informal. Munca într-o organizație presupune interacțiune permanentă
între departamente,iar o comunicare eficientă între angajați conduce la precizie și rapiditate în
realizarea sarcinilor. Comunicarea se poate analiza atât din perspectiva mediului extern
organizației (clienți, parteneri, autorități și instituții publice) cât și din perspectiva mediului
intern între resursele umane ale organizației. Reguli pentru o comunicare eficientă într-o
întreprindere:

1. să cunoastem informații;

2. să avem răbdare;

3. să ascultăm;

4. să convingem pe alții sa înțeleagă punctul nostru de vedere;

5.4. Fișe de identificare a modalităților de comunicare în cadrul grupului de muncă

Comunicarea descendentă de obicei este folosită de la managementul de vîrf spre nivelul de

execuție. Conținutul comunicării este reprezentat de decizii, reglementări, instrucțiuni sau
altele. Dezavantajul acestui tip de comunicare îl constitue faptul că la fiecare nivel în
întreprindere mesajul comunicării poate fi întrepretat în favoarea acestui nivel. De obicei acest
tip de comunicare este folosit de către organizații cu putere centralizată și în care predomină
comunicarea unilaterală.

Comunicarea ascendentă -informația este transmisă de către subordonați șefilor săi și acestea
la rîndul lor următoarei trepte. Această comunicare este esențială pentru un lucru eficent al
procesului de comunicare din simplu motiv că demonstrează recepția mesajelor transmise de
manageri. Pot exista cazuri când managerul de nivel operaţional îşi atribuie rezultatele obţinute
de către subalterni pentru a ascunde incompetenţa proprie în faţa managerilor superiori.

Comunicarea pe orizontală se stabilește între persoane, secții, compartimente care se află la

acelaș nivel ierarhic și au obiective comune, astfel se evită intervenția managerilor de nivel
superior.

Comunicarea pe oblic este folosită atunci cînd managerii comunică între ei. Un exemplu de
astfel de comunicare apare în managementul prin proiecte, atunci cînd echipa de proiect
discută cu restul compartimentelor structurii.
 CAPITOLUL VI. MODALITĂȚI DE MOTIVARE ÎN CADRUL ENTITĂȚII
ECONOMICE

6.1. Aplicații economice de identificare a formelor de motivare a personalului conform

Codului muncii

 Motivația
reprezinta suma forțelor, energiilor interne și externe care inițiază și dirijeazăcomportamentul
uman spre un anumit scop, care odată atins va determina preocuparea pentrusatisfacerea unei
alte nevoi.Motivația în muncă reprezinta influența pe care anumiți factori o exercită asupra
angajaților șicare îi determină spre acțiuni pozitive sau negative pentru îndeplinirea sarcinilor
de muncă. Spredeosebire de mijloacele materiale și finanaciare necesare activității productive,
oameni reprezintămai mult decât o sursă de costuri sau de consum. Sistemul lor de nevoi,
valori, gradul de motivațieși satisfacție vor determina performanțele individuale și
organizaționale.

Motivaţia pozitivă

 presupune stimularea personalului prin generarea de satisfacţii personaleîn strictă legătură cu

rezultatele obţinute sau comportamentul promovat. Datorită structurii psiho-intelectuale
deosebit de diferită de la un individ la altul, satisfacţia este percepută diferit de cătrediferiţi
angajaţi. Aceasta reprezintă o provocare pentru manageri, care trebuie să identifice,
lanivelul fiecărui angajat tipul de satisfacţii la care sete acesta sensibil. 

Motivaţia negativă

 reprezintă un tip primitiv de motivaţie bazat pe ameninţare, pedeapsă,dojană. Includem în

grupa instrumentelor cu ajutorul cărora se poate realiza motivarea negativăaangajaţilor
următoarele: ameninţarea cu pierderea locului de muncă, cu pierderea unor avantajemateriale
(penalizare, amendă, imputaţie) sau de altă natură (retrogradare, destituire) mustrareascrisă,
critica, blamul etc.
 6.3. Studiu de caz de prezentare a salariului ca forma de motivare a angajatului

Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale 30
funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate
cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi
competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi
complexităţii lor. Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele
stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El
include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se
stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele
cazuri prevăzute de legislaţie-şi luându-se în considerare vechimea în muncă. Alte plăţi de
stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile
potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi
neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

6.4. Exerciții de calculare a formelor de salarizare a angajatului în entitatea economică

rezolvate

Modalități de plată ce fac legătura dintre participanții la muncă, produsul muncii și salariu.

Salarizarea în acord constă în remunerarea pe bază cantității de produse sau a numarului de

lucrări executate în unitatea de timp și a tarifului pe produs sau lucrare. Ea pare mai
avantajoasă pentru muncitor deoarece releva mai bine legătura dintre mărimea salariului și
munca depusă de salariat,tinzând sa crească productivitatea salariatului de care beneficiază în
mod direct.

Salarizarea în acord este avantajoasă și pentru întreprindere deoarece se reduc cheltuielile prin
renunțarea la supraveghetorii necesari în cadrul salarizării în regie.

Salarizarea în regie asigură remunerarea salriatului după timpul lucrat, fără să specifice
cantitatea de muncă pe care salariatul trebuie să o depună în unitatea de timp, dar
subîntelegându-se ca o o cantitate minimă de muncă trebuie depusă.
 CAPITOLUL VII. PLANIFICAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII
ECONOMICE

7.1. Aplicații economice de formulare a scopurilor planificări

Planificarea este funcţia de bază a managementului. Prin planificare la nivelul

întreprinderii se înţelege programarea, organizarea, coordonarea şi conducerea pe bază de plan

a activităţii economice.

Planificarea economică are un caracter complex şi este clasificată după mai multe criterii:

I. În raport cu obiectivele de dezvoltare:planificarea strategică – se realizează la

nivelul top management, are obiective pe termen lung;planificarea tactică,vizează

acţiunile şi activităţile operative ce trebuie efectuate pe perioade medii şi scurte

II. În raport cu perioada de timp:planificare de perspectivă (pe 3-7ani) cu repartizarea

unor indicatori economici principali pe ani,persistă elemente tehnice şi economice

necunoscute,schimbările permanente ale mediului ambiant impune corectarea

planului;planificarea curentă – precizează pentru perioada de 1 an indicatorii care

rezultă din planificarea de perspectivă;planificarea operativă-se elaborează pe un

trimestru, o lună, decadă, săptămînă, schimb, oră.

III. În raport cu nivelul ierarhic:planificarea corporativă – planificarea strategică ce

cuprinde obiective comune pentru toate firmele pe care le grupează

corporaţia;planificarea la nivel de unitate economică

IV. În raport cu modul de formare a deciziilor:planificare formală – există un sistem

formal cu compartimente specializate, folosind metode şi tehnici bine determinate de

indicatorii economici;planificare informală – se bazează pe competenţa celor ce

lucrează. Se utilizează de regulă la întreprinderile mici şi mijlocii.

V. În raport cu conţinutul activităţii de planificare:planificare tehnico-economică

(agregată) – stabilirea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi ai activităţii

unităţii;planificarea operativ-calendaristică – partea planului ce vizează planificarea

internă a activităţii diferitor secții,sectoare,locuri de muncă pe termene scurte.

7.2. Fișe de estimare a bugetului veniturilor afacerii

Procesul bugetar este un proces în egală măsură politic, dar şi tehnic.

Chiar dacă planificarea bugetului este un proces în mare parte politic, luarea unor decizii

politice corecte de către factorii de decizie trebuie să fie însoțită de calitatea informației

financiare, în baza căreia sunt fundamentate deciziile politice, informație care este pusă la

dispoziție de specialiștii din sfera finanțelor publice.

Teorii ale bugetării:

Incrementalism→buget funcțional→metode tradiționale de dimensionare a veniturilor și

cheltuielilor bugetare

Teorii moderne→buget pe performanță, buget pe programe→metode moderne de

dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare

Metode de planificare a bugetului:

Clasice→metoda automată;metoda majorării (diminuării);metoda evaluării directe

Moderne→metoda planificare, programare, bugetizare;metoda managementului prin

obiective; metoda bugetare cu bază zero;metoda raţionalizării opţiunilor bugetare

7.3. Fișe de estimare a bugetului cheltuielilor

Consumurile şi cheltuielile menţionate în prezentul standard sînt reflectate parţial, mai

detaliat fiind examinate în următoarele standarde naţionale de contabilitate:

a. consumurile şi cheltuielile pentru achiziţionarea şi prelucrarea stocurilor de mărfuri şi

materiale, modul de repartizare şi de includere a acestora în costul vînzărilor

b. uzura (amortizarea) activelor amortizabile (uzurabile)

c. cheltuielile excepţionale şi pierderile cauzate de comenzile anulate, precum şi corectarea

erorilor esenţiale privind cheltuielile şi consumurile

d. cheltuielile pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, proiectare şi experimentare

e. cheltuielile privind împrumuturile, care pot fi capitalizate

f. cheltuielile privind contractele de construcţie

g. cheltuielile privind chiria

7.4. Fișe de estimare a rezultatelor financiare

Rezultatul financiar este acea parte din rezultatul financiar care este pusă de o parte

pentru a face față ulterior unei pierderi a elementelor de activ, a unor cheltuieli care nu sunt
încă

efective, dar care sunt probabile.

Profit este un titlu de valoare, care reprezintă o cotă fixă,dinainte stabilită, din capitalul

unei societăți, de a partcipa la administrarea și controlul societății și de a participa la împărțirea

rezultatelor financiare ale societății proporțional cu valoarea acțiunilor ce le posedă.

Rentabilitatea reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. În condițiile economiei

de piață, profitul constituie obiectivul de bază al oricărei întreprinderi.

33

Creșterea rentabilității constituie o necesitate obiectivă pentru existența întreprinderii.

Întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului.

Rentabilitatea apare ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piață,în

orientarea producției în raport cu cerințele consumatorilor(productivi sau individuali).

Rentabilitatea presupune obținerea unor venituri, în urma vânzării și încasării producției

fabricate, mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.

Indicatori absoluti: rezultatul exercitiului; rezultatul din exploatare; rezultatul net.

Indicatori relativi:rata rentabilității economice; rata rentabilității financiare; rata rentabilității

resurselor consumate; rata rentabilității veniturilor; rata rentabilității comerciale.

7.5. Fișe de întocmire a bilanțului contabil simplificat pentru propria afacere

Bilațul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a

stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari.

Există mai multe tipuri de bilanţuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

 după statutul juridic al întreprinderii→ bilanţ contabil iniţial – se întocmeşte la

înfiinţarea întreprinderii: bilanţ contabil curent – se întocmeşte pe parcursul activităţii în

termenele stabilite de legislaţie; bilanţ contabil final – se întocmeşte la momentul

încetării activităţii sau lichidării întreprinderii.

 după perioada de întocmire→ bilanţ contabil anual – se întocmeşte la sfîrşitul anului

bilanţ contabil trimestrial – se întocmeşte trimestrial.

 după sfera de cuprindere→ bilanţ contabil primar – se întocmeşte la nivel de

întreprindere; bilanţ contabil consolidat – generalizează informaţia despre cîteva

întreprinderii (părţi legate); bilanţ contabil centralizat – se întocmeşte la nivel de ramură

sau la nivelul economiei naţionale în ansamblu.

Bilanţul contabil îndeplineşte următoarele funcţii:

Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile – se manifestă prin faptul că bilanţul

contabil grupează şi sistematizează informaţiile despre elementele patrimoniale după o
structură

bine determinată obligatorie pentru toate întreprinderile.

Funcţia de informare – se datorează importanţei pe care o are informaţia inclusă în bilanţul

contabil care, prin prelucrarea informaţiei date, se transformă într-un instrument de gestionare

eficientă şi conducere a întreprinderii.

Funcţia de analiză – este strîns legată de funcţia precedentă şi constă în faptul că în baza

informaţiei din bilanţ se calculează o serie de indicatori care caracterizează situaţia

economicofinanciară a întreprinderii.
 CAPITOLUL VIII. INIȚIEREA ÎN MARKETING

8.1. Aplicații economice de determinare a celor 4P rezolvate

Pentru a duce la bun sfârșit studierea pieții,avem nevoie de niște repere de bază, în funcție

de care să vom stabili ulterior strategii și tactici.Cei 4P în marketing:

1. PRODUSUL-se referă la specificațiile produsului sau serviciului pe care urmează să-l

vinzi consumatorilor, iar înainte de începerea procesului de vânzare, e să definești foarte clar

elementul diferențiator și avantajele generale ale produsului/serviciului respectiv.

2. PREȚUL-se referă la procesul de stabilire a prețului pentru produsul/serviciului pe

care urmează să-l vinzi consumatorilor. Aici sunt incluse și reducerile pe care le poți oferi,

precum și felul în care e influențată poziționarea produsului/serviciului/companiei de acest preț

și de eventualele reduceri.

3. PROMOVAREA-se referă la promovarea produsului/serviciului pe care intenționezi

să-l vinzi consumatorilor, precum și la promovarea companiei în general. Aici sunt incluse toate

serviciile de comunicare, publicitate, PR, social media, marketing prin email, marketing cu

ajutorul motoarelor de căutare, conținut video/audio/foto/text.

4. PLASAMENTUL-se referă la modul în care produsul/serviciul ajunge la consumator,

de la locuri de genul magazinelor sau al piețelor de desfacere de orice fel, până la orice site din

mediul online. Tot aici intră și stabilirea zonei geografice și a ramurei industriale specifice

produsului, precum și stabilirea publicului țintă ideal.

8.2. Aplicații economice de determinare a modalităților de formulare a

anchetelor de cercetare a nevoilor clienților

Modalitățile cele mai simple și eficiente de identificare a nevoilor se bazează pe întrebări

deschise privind:
Ce anume urmărește să facă clientul cu produsul nostru?

Care sunt cerințele pe care le are clientul legate de utilizarea produselor?

Ce probleme urmărește să rezolve prin utilizarea produselor?

Cum se așteaptă clientul să se comporte produsul în anumite situații?

8.3. Proiect „Opțiuni de promovare produsului”

Strategii de promovare a produsului:

Promovarea cu ajutorul revistelor, broșurilor, anunțurilor, reclamelor la televizor sau

radio; organizarea de campanii de marketing; anunțarea de promoții, reduceri; organizarea de

concursuri cu diferite premii;organizarea unui eveniment de lansare sau de prezentare a unui

produs de serviciu; contactare telefonică a clienților;publicarea de articole despre produsul în

publicații centrale sau cu autoritate; realizarea postărilor interesante pe site-urile de socializare;

realizarea filmulețelor și prezentări pe YouTube.

 CAPITOLUL IX. RISCUL ȘI ASIGURAREA

9.1. Fișe de estimare a categoriilor de risc

Riscul economic reprezintă orice element de incertitudine care poate afecta activitatea

unui întreprinzător sau derularea unei anumite operații.

Categorii de riscuri:

1. Riscuri economice-sunt determinate de incertitudinea evoluției pieței;

2. Riscuri comerciale-provin din relațiile cu partenerii de schimburi comerciale;

3. Riscuri financiare- reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau

rezultatele;

4. Riscuri strategice- pot fi în schimbarea raportului de forțe în interiorul sectorului de

activitate; practicile notariale.

5. Riscuri politice și administrative-se produc datorită acțiunii forțelor care afectează

mecanismele de funcționare a macrosistemului național sau internațional.

9.2. Fișe de estimare a riscului în afaceri

Principalele surse generatoare de factori de risc pentru afaceri sunt:

Conjunctura economică și politică națională și internațională; specificul activității

întreprinderii și poziția acesteia pe piață; relațiile cu partenerii de afaceri interni și externi,

clienți, furnizori, concurenți, bănci, alte instituții financiare, colectivități locale.

9.3. Aplicații economice de identificare a asigurărilor

Asigurarea apare ca un sistem de relaţii economice ce implementează aportul unui număr

mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc în condiţiile în care fiind
ameniţatede pericole şi întîmplări. Dacă vorbim din punct de vedere bancar şi interbancar,
fondul

bănes cește un tranfer de fonduri.

Prima de asigurare reprezintă o sumă de bani pe care o primeşte asiguratorul de la

asigurat în schimbul protecţiei pentru riscurile asigurate

Autoasigurarea constă în crearea de către o persoană fizică sau juridical a unui fondator

a unor reserve proprii având ca destinație numai acoperirea pagubelor create din orice
motiv,dar

nu este o asigurare,fiindcă nu se bazează pe o relație contractuală.

Reasigurarea este o cedare parțială sau integrală a unor riscuri subscrise se un asigurător

care își asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de

asigurarea acordată.

CONCLUZII

Pe parcursul efectuării practicii de initiere in specialitate am aplicat cunoștințele dobindite

parcursul studierii disciplinelor de specialitate. . În prezentul raport efectuat au fost examinate
toate compartimentele posibile conform programei de studiu.
În urma studierii detaliate am observat ca,stagiul practicii de inițiere în specialitate a
contribit la formarea atitudinilor cum ar fi conștientizarea necesitatea planificării și organizării
timpului de muncă, asumarea responsabilităților pentru deciziile luate. În același timp , am
reușit să fac față în aplicarea competențelor profesionale specifice practicii de inițiere în
specialitate, acestea fiind:
1. Valorificarea oportunităților în dezvoltarea personală și profesională;

2. Conceptualizarea opțiunii de alternativă a activității de antreprenoriat în raport cu cariera

profesională;

3. Selectarea variantelor optimale de realizare a bugetului;

4. Aplicarea prevederilor legislative în situații problemă;

5. Utilizarea adecvat a terminologiei de specialitate;

6. Distingerea modalităților de motivare a angajaților;

7. Implementarea unor indicatori primari în proiecte de planificare și gestionare a entității

economice;

8. Experimentarea unor elemente de inițiere în marketing;

9. Expunerea de opinii cu privire la riscul și asigurarea.

 BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.amac.md/Biblioteca/data/24/14/4.pdf

2. https://utm.md/acte_normative/interne/cautareLocMunca.pdf

3. https://cariera.ejobs.ro/model-de-scrisoare-de-recomandare/

4. http://www.umfcv.ro/ccop-despre-scrisoarea-de-intentie

5. http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/Incheiate/MAPN/Ghid%20Cadru-Interv.pdf

6.http://inventica.usm.md/wp-content/uploads/2014/12/ANTREPRENORIAT
Initiereaafacerii.pdf

7. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/51.Analiza%20rentabilitatii%20veniturilor

%20din%20vinzari.pdf

8. https://lib.ase.md/wpcontent/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2010/Hancu_Activitat

i%20informationale.pdf

9. https://www.ecb.md/ro/credit-investitional-persoane-juridice/

10. https://www.cec.ro/persoane-juridice/credite/imm-uri-si-corporatii/credit-special-
pentrufinantarea-activitatii-curente

11. https://conspecte.com/Bazele-Contabilitatii/bilantul-contabil-procedeu-de-baza-
alcontabilitatii.html

12. https://www.rasfoiesc.com/legal/contabilitate/Continutul-si-structura-bilant24.php

13. https://www.scritub.com/economie/contabilitate/STRUCTURA-
BILANTULUICONTABIL9293189.php

14.https://brd.gov.md/sites/default/files/document/attachments/ghidul_antreprenorului_pe_
ntelesul_tuturor_2013.pdf

15. https://conspecte.com/Cultura-organizationala/cultura-organizationala.html
16. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-muncii/contractul-
individualde-munca/

17.http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/1536/Conf_UTM_2016_II_pg19_22.pdf?
sequence=1

18.http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/1536/Conf_UTM_2016_II_pg19_22.pdf?s

equence=1

19. https://ru.scribd.com/doc/87675038/Comunicarea-eficienta

20.http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/1536/Conf_UTM_2016_II_pg19_22.pdf?s

equence=1

21. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=100133&lang=ro

22. http://mf.gov.md/sites/default/files/1.%20Legea%20270_ro.pdf39

23. https://andreeaspatariu.wordpress.com/2016/04/05/motivarea-financiara-vs-motivarea-
nonfinanciara/

24. https://monitorul.fisc.md/practice_accounts/modul-de-calcul-al-drepturilor-salariale-3-

structura-salariului.html

25. https://www.rasfoiesc.com/business/economie/FORMELE-DE-SALARIZARE41.php

26. http://feisa.usch.md/wp-content/uploads/2017/03/conspect-PGI-II.pdf

27. http://www.cnaa.md/files/theses/2018/53861/tatiana_covalschi_thesis.pdf

28. http://moldauditing.md/ro/page/snc-3-componenta-consumurilor-si-
cheltuielilorintreprinderii

29. http://www.conta.ro/dictionar_online_profit.html

30. https://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rentabilitatea-definitie-indic33.php

31. https://conspecte.com/Bazele-Contabilitatii/bilantul-contabil-procedeu-de-baza-
alcontabilitatii.html

32. https://socialsmarts.ro/cei-4p-in-marketing.html
33. https://deklausen.ro/identificarea-nevoilor-clientului-cheia-succesului-in-vanzari/

34. https://edcora.ro/strategii-de-promovare-a-unui-produs/

35. https://www.slideshare.net/adinaromanescu/riscul-in-afaceri-4264028

36. https://www.slideshare.net/adinaromanescu/riscul-in-afaceri-4264028

37. https://ru.scribd.com/doc/295874390/asigurarea-afacerii