Ministerul Educației, Culturii și Cercetării 

al Republicii Moldova
 
Centrul de Excelență în Economie și Finanțe
Catedra Administrarea Afacerilor

             

Studiu individual nr.3

La disciplina: Corespondența economică

Tema: Particularitățile redactării a

scrisorilor privind activitatea internă a
entității economice.
A elaborat: Baltag Valeria
Grupa: FA 2007 G
Profesor coordonator: Inga Varticovschi,
                                                                  Prof. de disc. economice, gr. did.
I                                             

Chișinău, 2021
 Cuprins
Corespondența prin scrisori………………………………………………………………….…3

Petiția………………………………………………………………………………………...…3-4

Modalitatea de depunere a petițiilor……………………………………………………….....4-6

Darea de seamă………………………………………………………………………………...6-7

Decizia………………………………………………………………………………………......7-8

Chitanța…………………………………………………………………………………………..9

Anexe……………………………………………………………………………………...…10-12

Concluzie………………………………………………………………………………………..13

Bibliografie………………………………………………………………………………...……13

2
Corespondenţa prin scrisori:
Avantajele:
scrisorile de afaceri oferă posibilitatea redactanţilor de a medita asupra conţinutului, de a selecta
mijloacele de limbă, de a formula şi a structura corect gândurile, evitându-se, astfel, reacţiile
pripite ale interlocutorilor, care pot deveni prejudicioase;
scrisorile permit realizarea contactului cu corespondenţii care nu dispun de suficient timp pentru
întrevederi;
scrisorile originale, semnate de către emitent, au o putere de convingere mai mare decât
convenţiile verbale sau decât textele scrise, transmise electronic;
scrisoarea originală îndeplineşte un rol nu numai economic, ci şi juridic, constituind elemente de
înregistrare contabilă sau servind ca probă în justiţie;
scrisorile sunt cel mai confidenţial mijloc de transmitere a informaţiei;
scrisorile sunt un mijloc ieftin de transmitere a informaţiei;
pentru unii destinatari, scrisoarea este mijlocul principal de comunicare şi documentare (de
exemplu, pentru majoritatea clienţilor particulari) , fiindcă nu au alte posibilităţi de recepţie, în
afara cutiilor poştale şi, eventual, a faxului;
poate fi folosită ca doveditor în unele cazuri;
nu este nevoie de a efectua o deplasare pentru a transmite mesajul, informaţia.
Dezavantajele:
intervalul de timp de la expediere pînă la primire este îndelungat;
nu poate fi observată reacţia destinatarului;
există un risc că scrisoarea v-a fi pierdută şi nu v-a ajunge la adresa destinatarului;
există un risc că nu v-a fi păstrată confidenţialitatea.

Petiția
Ce este petiţia?
Prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin
poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa
autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale
ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților
comerciale de interes jutețean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare
autorități și instituții publice. 
Condiţie de validitate: orice petiţie trebuie să fie semnată şi să conţină datele complete de
identificare a petentului. Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a
petiţionarului nu se iau in considerare şi se clasează. Autorităţile publice sunt obligate să
răspundă petiţiei în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei în documentele autorităţii vizate,
indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.Din punct de vedere legal, la petiţiile
prezentate personal, data petiţiei este considerată data la care a fost înregistrată la unitatea
destinatară.În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită,

3
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult
15 zile.Dacă petiţia este greşit direcţionată (petentul nu a ştiut care este autoritatea competentă să
îi rezolve cererea), instituţia care a primit-o trebuie să o trimită în termen de 5 zile autorităţii sau
instituţei în ale cărei atribuţii intră rezolvarea ei şi să informeze petentul despre aceasta. Pentru
soluţionarea petiţiei de către autoritatea sesizată vor mai trece 30 de zile.

Răspunsul la petiţie trebuie să includă şi temeiul legal în baza căruia a fost formulată soluţia
comunicată.Pentru ca fiecare cetăţean să se poată folosi de acest drept, petiţiile sunt scutite de
taxă.

Modalitatea de depunere a petițiilor

în conformitate cu Legea cu privire la petiţionare Nr. 190 din  19.07.1994, în scopul asigurării 
protecţiei drepturilor şi intereselor sale legitime, cetăţenii pot adresa spre examinare petiţii
organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Prin petiţie, în sensul prezentei
legi, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort,
inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în
termenul stabilit de lege a unei cereri.
Cererea prealabilă se adresează organului emitent. În cazul  în care organul emitent are un organ
ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, organului
emitent  sau organului ierarhic superior.
Petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un
răspuns în termenul stabilit de lege, este  în drept să sesizeze instanţa competentă.
Petiţia se depune în scris sau în formă electronică în limba de stat sau într-o altă limbă în
conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii
Moldova.
Petiţia în formă electronică trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic,
inclusiv aplicarea semnăturii digitale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Petiţiile, în care este atacat oficialun act, o decizie, o acţiune ori inacţiune a unui organ
administrativ sau persoană care a lezat drepturile şi interesele legitime ale petiţionarilor, se
adresează organului ierarhic superior de primă instanţă.
Petiţiile, în care sînt atacate deciziile organizaţiilor care nu au organe superioare, precum şi
deciziile executivelor raionale, primăriilor oraşelor de subordonare republicană, se adresează
instanţei de contencios administrativ.
Petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare  în termen de 30 de zile, iar cele  care 
nu  necesită o studiere şi examinare suplimentară - fără întîrziere sau în termen de 15 zile de la
data înregistrării.
În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către conducătorul organului
corespunzător cu cel mult o lună, fapt despre care este informat petiţionarul.
Cererea prealabilă  se examinează de către organul emitent  sau ierarhic superior în  termen de 30
de zile de la  data  înregistrării  ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului.
Petiţiile (cererile) prin care se solicită o informaţie oficială se examinează  în termenele stabilite
în legislaţia privind accesul  la informaţie.

4
Dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ  în termen de 3 zile
lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.
Se interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora
sînt atacate.
Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicîndu-se numele, prenumele şi domiciliul. Petiţiile în
formă electronică conţin informaţii privind numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică a
petiţionarului.
Petiţiile ce nu întrunesc condiţiile prevăzute la alin. (1) se consideră anonime şi nu se
examinează. Fac excepţie petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau
ordinea publică, care se remit spre examinare organelor competente.

Petiţionarul are dreptul:a) să expună  personal argumente organului sau  persoanei oficiale
care examinează petiţia;
b) să beneficieze de serviciile avocatului;
c) să prezinte organului sau persoanei oficiale care efectuează examinarea materialor
suplimentare ori să solicite organului sau persoanei oficiale de a cere aceste materiale;
d) să ia cunoştinţă de materialele examinării;
e) să primească  răspuns  în scris, oral sau în formă electronică despre  rezultatele examinării;
f) să ceară repararea pagubei în modul stabilit de legislaţie.

Organul  sau  persoana oficială  cărora  le-au  fost adresate petiţiile sînt obligate:a) să
examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege;
b) să asigure  restabilirea drepturilor lezate şi  recuperarea, în condiţiile legii, a prejudiciului
cauzat;
c) să asigure  executarea deciziilor adoptate în urma examinării petiţiilor.
Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi, după caz, să
anuleze sau să modifice actul administrativ.
Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi să
anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să
repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul administrativ emis cu
acordul său.
În procesul examinării petiţiei nu se admite divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a
petiţionarului contra voinţei  lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile  şi
interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constituie secrete de stat.
Nu se admite elucidarea unor informaţii privind personalitatea petiţionarului, dacă acestea nu se
referă la conţinutul petiţiei.
Rezultatul examinării  se aduce  la cunoştinţă petiţionarului în scris sau în formă electronică, iar
cu consimţămîntul lui - oral.
Răspunsul  trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi să conţină trimiteri la legislaţie.
În cazul cînd cerinţele expuse în petiţie sînt recunoscute legale, organul sau persoana oficială,
care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sînt obligate să ia măsuri în vederea compensării
prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor
vinovate de încălcarea legii.
Petiţionarii, care consideră că drepturile lor sînt lezate şi nu sînt de acord cu deciziile organului
sau persoanei oficiale care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa  în instanţa de

5
contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă, conform
legii, se adresează direct în instanţă, sau de la data primirii  răspunsului la cererea prealabilă, sau,
în caz dacă în intervalul menţionat nu au primit răspuns - din ziua cînd trebuiau să-l primească.
Petiţionarul depune în instanţa de contencios administrativ, concomitent cu cererea, şi răspunsul
organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.
În cazul cînd petiţionarul nu a primit nici  un răspuns  în termenele stabilite, el va menţiona acest
fapt în cererea depusă, iar instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.
Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii
contenciosului  administrativ nr. 793-XIV  din 10 februarie 2000.
Încălcarea ordinii oficial stabilite de organizare a lucrului cu petiţiile, precum şi a evidenţei sau
păstrării lor de către persoanele special desemnate pentru aceasta, atrage după sine răspunderea
disciplinară. În lipsa persoanelor indicate,  răspunderea disciplinară o  poartă conducătorul
organului respectiv.
Refuzul neîntemeiat de a examina petiţia sau tărăgănarea examinării ei, adoptarea unor decizii ce
contravin legislaţiei, divulgarea informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra
voinţei lui atrage după sine răspundere administrativă.
Persecutarea petiţionarului  în legătură cu înaintarea petiţiei ori cu exprimarea unor aprecieri
critice ce se conţin în ea, precum şi acţiunile prevăzute la art. 18, dacă acestea au fost însoţite de
abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu, de
atitudine neglijentă faţă de  îndatoririle sale din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, în
urma cărora au fost prejudiciate considerabil drepturile petiţionarului, interesele de stat şi
obşteşti, atrage după sine răspundere penală.
Petiţiile adresate a doua oară, care nu conţin argumente ori informaţii noi, nu se reexaminează,
fapt despre care este informat în scris sau în formă electronică petiţionarul.
Persoanele de stat de rang  superior primesc petiţionarii  în audienţă în modul stabilit de ele, dar
nu mai rar de o dată pe lună.
Conducătorii de ministere şi departamente organizează primirea petiţionarilor nu  mai rar de
două ori pe lună,  iar conducătorii organelor de autoadministrare locală, întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor - nu mai rar de o dată pe săptămînă.

Darea de seamă
Darea de seamă – documentul  care cupriunde expunerea și analiza activității sunt unități
economico-sociale, întreprinderi, organizații obștești, organ de conducere colectivă într-o
anumită perioadă. Darea de seamă este prezentată de către conducere în fața colectivului de
salariați sau de acționari în adunarea generală, în ședința de analiza a muncii sau ședința lunară,
trimestrială, anuală. Se întocmește pe baza rapoartelor de activitate prezentate de
compartimentele subordonate și a informațiilor organelor de conducere. Prezentarea se face în
spirit analitic confruntîndu-se sarcinile prezentate în planul de activitate cu datele concrete ale
realizărilor obținute. Se analizează atent lipsele și cauzele acestora, greutățile întîmpinate și se
fixează sarcini concrete pentru etapa următoare. În adunarea generală după citirea dării de seamă
se fac completări. Principalele tipuri de dări de seamă ăntocmite de către ăntreprindere sunt:
darea de seamă anuală – un ansamblu de dări de seamă statistice și contabile care reflectă
îndeplinirea planului anual de activitate a întreprinderii, care caracterizează printr-un număr de
indicatori activitatea economico-socială desfășurată.

6
darea de seamă contabilă – este lucrarea contabilă de sinteză întocmită periodic de către
întreprindere.
darea de seamă statistică – document oficial întocmit într-o formă tipizată pe baza
documentației primare a evidenței contabile, prin care unitățile raportează periodic indicatorii
privind îndeplinirea sarcinilor de plan.

Darea de seamă cuprinde:

titlu darea de seamă șși se specifică a cui activitate se prezintă
perioada
introducerea
obiectivele conform planului de activitate
analiza activității pe perioada dată
realizările
lipsurile și cauzele lor
concluziile și propunerile.
Darea de seamă poate fi internă(cuprinde analiza activității proprii pe o anumită perioadă)  și
externă (care cuprinde centralizarea datelor unităților subordonate).

Decizia
Decizia reprezintă un proces dinamic, raţional, în care, pe baza unor informaţaţi
corespunzătoare, se alege o linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative)
în scopul influenţării activităţii executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat. Din definiţia
deciziei se pot reţine următoarele elemente : - este privită ca un proces de alegere raţională ; -
reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv ; - acţiunea poartă
denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere ; - dirijează
activitatea subordonaţilor etc. în condiţiile în care acţiunea unui conducător este impusă de
evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu este vorba de o decizie.
Asigurînd conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibile şi de a dirija
procesul de producţie, decizia de conducere reprezintă principalul instrument rte realizare a
obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă dată. Dat fiind faptul că în cadrul unei situaţii
decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe, căi, cu resurse diferite, se solicită din
pairtea conducerii societăţii o înaltă competenţă profesională şi responsabilitate, atît în ceea ce
priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor şi alegerea celei mai avantajoase, cît si cu
privire la consecinţele acestora. Alternativele prin care se poate realiza acelaşi obiectiv prezintă
fiecare anumite particularităţi din punct de vedere tehnico-economic şi social, avînd, în acelaşi
timp, diferite consecinţe imediate sau în perspectivă. Acest fenomen impune evaluarea justă a
fiecărei alternative, în baza unui sistem unitar de parametri şi indicatori, astfel încît să se poată
stabili cu precizie care din variante răspunde cel mai bine scopului urmărit de decident.
Activitatea de elaborare şi adoptare a deciziilor impune perfecţionarea profesională permanentă,
dezvoltarea capacităţii de a aprecia apariţia diferitelor consecinţe în urma materializării în
practică a acestora. O decizie adoptată, în cele mai frecvente situaţii, declanşează adoptarea de
noi decizii determinate, în principal, de două cauze : a) devin necesare decizii de corecţie, ca
urmare a apariţiei unor factori cu influenţă negativă ; b) apariţia unor noi rezerve ce nu au fost

7
luate în considerare iniţial, iar factorii de conducere impun accelerarea realizării obiectivului
propus prin valorificarea acestor resurse. Cu cât acţiunea factorilor (cu influenţă pozitivă sau
negativă) ce nu au fost consideraţi iniţial este mai frecventă şi rezervele mai numeroase, cu atît
mai mult devine mai necesară intervenţia conducerii prin adoptarea de noi decizii. Acestea
justifică afirmaţia că decizia implică o combinaţie raţională între experienţă şi creativitate.
Experienţa permite evaluarea efectelor diferitelor soluţii posibile, comparativ cu rezultatele
înregistrate în ciclurile decizionale anterioare, iar creativitatea face posibilă imaginarea de noi
alternative, pentru care experienţa anterioară nu poate furniza informaţii asupra consecinţelor
aplicării acestora. Subordonarea întregii activităţi decizionale experienţei acumulate în activitatea
de conducere, fără a recurge la creativitate şi la unele metode adecvate, ca : simularea, scenariile,
modelarea economico-matematîcă în vederea identificării unor variante pentru cazurile
decizionale, poate avea consecinţe negative, atît în ceea ce priveşte stimularea iniţiativei
creatoare, cît şi a rezultatelor obţinute în urma materializării în practică a deciziilor. Avînd în
vedere implicaţiile multiple ale deciziilor asupra activităţii şi rezultatelor societăţii rezultă cu
multă acuitate necesitatea elaborării unui număr corespunzător de variante şi evaluarea reală a
consecinţelor fiecăreia dintre acestea. Cunoaşterea calităţii deciziilor şi implicaţiile acestora
înainte de a fi adoptate reduce riscul apariţiei unor consecinţe nedorite după materializarea lor si
declanşarea unui nou ciclu decizional pentru corecţie, După adoptarea lor, calitatea deciziilor
este evaluată prin efectele provocate prin mărimea abaterilor faţă de consecinţele preconizate.
Din cele precizate mai sus rezultă importanţa evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării
lor, pentru că pe această cale se poate evita, în mare măsură, risipa de resurse, energie umană,
timp etc., impuse de adoptarea celor de corecţie. In societate, necesitatea adoptării deciziilor de
conducere se impune cel puţin în următoarele situaţii: 1) modificări în structura calităţii factorilor
de producţie alocaţi; 2) în situaţia în care factorii perturbatori au .creat un dezechilibru între
subsistemul conducător şi subsistemul condus, ceea ce pune în pericol realizarea obiectivului
propus. Acest dezechilibru poate fi generat şi de o activitate anterioară necorespunzătoare, cum
ar fi, spre exemplu, repartizarea necorespunzătoare a sarcinilor de producţie pe subdiviziunile
organizatorice în raport cu resursele de factori de producţie repartizate, nestăpînirea schimbărilor
intervenite în sistem etc. Toate acestea vor impune o noră concepţie în gîndirea materializată în
conţinutul deciziilor ; 3) în situaţia în care există echilibru între cele două subsisteme cu privire
la realizarea obiectivului propus, dar conducerea unităţii depune eforturi pentru a obţine rezultate
superioare. Aceasta presupune o noră corelare a obiectivelor cu resursele materiale şi umane de
care dispune

Chitanța
Chitanta este un document financiar-contabil care justifica inregistrarea de numerar in registrul
de casa: incasari, plati, depuneri de numerar. Chitanta este astfel un document pe baza caruia se
realizeaza o operatiune contabila. Spre deosebire de factura, aceasta nu poate fi stornata si avand
in vedere ca pe baza ei se incaseaza sume in numerar, nu sunt acceptate corecturi sau stersaturi.
Se intocmeste pentru fiecare suma de incasat de catre casierul entitatii si se semneaza de acesta
pentru primirea sumei.

8
Baza legala

Baza legala a acestui document contabil o reprezinta Ordinul ministrului finantelor publice nr.
2634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat in Monitorul Oficial nr. 910 din
data de 9 decembrie 2015.

Mentiuni obligatorii

Fiind un document justificativ, trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:

denumirea documentului;

denumirea/numele și prenumele si, dupa caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice
care intocmeste documentul; (mai concret: denumire, CUI, nr. registrul comertului, adresa
sediului emitentului chitantei)

numarul documentului si data intocmirii acestuia;

mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (datele

persoanei de la care se incaseaza cu: nume, adresa, CUI/CNP)

continutul operatiunii economico-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al
efectuarii acesteia;

datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz (suma
in cifre si litere)

numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii

economico-financiare (semnatura casierului).

Ordinul 2634/2015 prevede ca modelele documentelor financiar-contabile pot fi adaptate in

functie de specificul si necesitatile entitatilor, cu conditia respectarii continutului minim de
informatii precum și a normelor de intocmire si utilizare a acestora.

Acestea pot fi pretiparite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automata a
datelor. Numarul de exemplare al documentelor financiar-contabile se stabileste prin proceduri
proprii, in functie de necesitatile entitatilor. Chitanta se pastreaza timp de 5 ani, cu incepere de la
data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia a fost intocmita. 

9
Anexe:

10
11
12
Concluzie: Corespondenţa economică cuprinde totalitatea scrisorilor dintre agenţii
economici, cu scopul de promovare a schimbărilor sau a noutăţilor economice.
Ca disciplină de studiu, corespondenţa are drept scop însuşirea de către cei care îşi desfăşoară
(sau îşi vor desfăşura)  activitatea în administraţia publică sau în unităţile economice, a unor
abilităţi de scriere corectă, de redactare a scrisorilor oficiale, ţinînd cont de principiile
gramaticale şi stilistice, a metodelor şi formelor, pe a căror bază se redactează, se prezintă şi se
folosesc scrisorile şi actele oficiale.

Bibliografie:
https://stuffyspace.blogspot.com/2015/02/corespondenta-economica.html

http://cnas.md/pageview.php?l=ro&idc=406&id=1331

https://www.smartbill.ro/blog/chitanta/

http://www.amac.md/Biblioteca/data/13/romanian/12.pdf

http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/55.pdf

13