Popoarele Indo-

europene
Elev: Deac Luca Rares
Profesor: Mihai Hasan
Colegiul Ortodox Cluj-Napoca
Indo-europenii

 indo-europenii sunt o populație străveche a cărei origine nu se cunoaște cu

exactitate (Nordul Mării Negre, Munții Caucaz, Anatolia sau stepele Mării
Caspice).
 au migrat în mileniul IV î.Hr. în Europa.
 au adus în Europa metalurgia bronzului. 
 în urma migrației, în Europa au apărut noi popoare și noi limbi.
Grecii

 în mileniul II î.Hr., de-a lungul coastelor Mării Mediterane, își fac apariția două
civilizații: civilația cretană (minoică) și civilizația miceniană.
 cele două civilizații s-au dezvoltat în zone predominant muntoase. Principalele
lor activități erau agricultura și creșterea animalelor. 
 în mileniul II î.Hr. grecii se stabilesc în sudul Peninsulei Balcanice (Elada –
Grecia de azi), pe țărmul vestic al Asiei Mici (Turcia de azi) și în insulele din
Marea Egee. Venirea acestora în aceste zone duce la dispariția civilizațiilor
minoică și miceniană.
 grecii sunt împărțiți în 4 triburi: dorieni (așezați în Peloponez), ionieni(Attica,
Eubeea, vestul Asiei Mici), ahei (Creta, Asia Mică) și eolieni (centrul Greciei,
insula Lesbos, Asia Mică).
 religie: politeistă (cred în mai mulți zei).
Colonizarea greacă

 cauze: relieful muntos al Greciei și lipsa pământului pentru agricultură,

alungarea adversarilor politici din cetăți.
 grecii care se stabilesc pe un teritoriu străin poartă numele de coloniști.
Teritoriul pe care s-au stabilit/cucerit se numește colonie. 
 colonii: Histria, Tomis, Callatis.
Oscii

 Oscii (în latină Osci sau Opsci) erau un popor indo-european din vechea Italie,
a cărui origine rămâne necunoscută și care a ocupat partea meridională a
peninsulei. Numele lor de Opsci vine de la numele zeiței fertilității Ops.
 Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indoeuropeni s-a făcut în
două valuri: un prim val în mileniul al II-lea î.Hr.: italioții, care au fondat
între altele civilizația Terramarilor sau terramaricolă, iar cel de-al doilea val
spre anul 1000 î.Hr., care a întemeiat civilizația cunoscută sub numele de
cultura villanoviană. Primului dintre valuri i-ar corespunde lingvistic subgrupul
de limbi italice: latină-faliscăsiculă, iar celui de-al doilea val i-ar corespunde
grupul sabellic osc-umbrian, ceea ce explică ecarturile constatate dintre
limba oscă și limba latină.
Tracii

 sunt o populație de origine indo-europeană 

 s-au stabilit în zona dintre Marea Neagră, Marea Egee și Carpații Nordici 
 triburi: moesi, odrisi, geți (daci), tribali
 ocupații: agricultura, creșterea animalelor, războiul
 religie: politeistă (credința în mai mulți zei)
Romanii

 civilizația romană s-a format în Peninsula Italică 

 triburi care locuiau în Peninsula Italică: liguri, veneți, etrusci, latini,
umbrieni, sabini, samniți, iapygi
 religie: politeistă
 treptat, Roma supune celelalte triburi și cucerește Peninsula Italică 
 după victoria obținută în fața Cartaginei, Roma devine cea mai mare putere
din bazinul mediteranean și, ulterior, cel mai mare imperiu din antichitate
Popoarele Germanice

 Popoarele germanice sau triburile germanice sunt un grup istoric de triburi și

popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin
folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul
epocii pre-romane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a
fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și
credințe religioase relativ comune.
 Hitiți

Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care au migrat în mileniul
al III-lea î.Ch. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului
european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe
care l-au parcurs hitiții, din zona unde locuiau înspre Podișul Anatoliei: o
variantă ar fi trecerea lor prin nordul Mării Negre și traversarea Munților
Caucaz, iar cea de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice și traversarea
strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Latinii
 Latinii erau o populație italică antică din Latium Vetus (Vechiul Latium), care a
migrat în această regiune în secolele al VIII-lea sau al IX-lea î.Hr. din nord. Deși
locuiau în orașe-state independente, latinii aveau aceeași limbă (latina),
aceeași religie și un puternic simț al înrudirii exprimat prin mitul că toți erau
descendenții lui Latinus, socrul lui Aeneas. Latinus era venerat asemenea lui
Jupiter Latiaris pe Mons Albanus (Monte Cavo) într-un festival anual la care luau
parte toți latinii, inclusiv romanii. Ambițiile teritoriale romane au provocat
unirea celorlalți latini împotriva sa (341 î.Hr.), însă în cele din urmă victoria a
aparținut Romei (338 î.Hr.). În consecință, unele dintre statele latine au fost
încorporate în statul roman, iar locuitorii lor au devenit cetățeni romani cu
drepturi depline. Alții au devenit aliați ai Romei, bucurându-se de anumite
privilegii. Treptat, odată cu răspândirea puterii Romei în Italia, 'latin' a încetat
să denumească o etnie, devenind un termen legal.