Organizarea postbelică a lumii.

După capitularea Japoniei și sfârșitul celui de-al doilea război mondial are
loc reorganizarea postbelică a lumii. Astfel în iunie 1945 la Conferința de la
San Francisco a fost creată o nouă organizație internațională ONU –
Organizația Națiunilor Unite, care a fost semnat de 51 de state. Scop
creerii ONU  este pastratrea relatiilor pasnice între tarile lumii prin
colaborare economica și culturala și prevenirea unui nou război mondial.
Contextul creării ONU :
1. A fost o reacție a suferintelor umane și piederilor materiale provocate de cel de al 2 război
mondial ;
2. Un alt factor/context care a dus la formarea ONU a fost inneficacitatea și esecul Ligii Natiunilor,
care nu a reușit să prevină cel de-al doilea război mondial.
Sediul central al ONU este la New York, sediul secundar este la Geneva.
Deosebiri dintre Liga Natiunilor și ONU
1. ONU are armata proprie numita ,, castile albastre”, care sunt plasate în zonele de conflict pentru a
nu permite izbucnirea unui război armat, are rol de supraveghere, de verificare a respectării unor
prevederi internaționale, precum are și rol umanitar/de ajutor în caz de cataclizme naturale, ajutor
refugiaților, ect.
2. ONU are un Consiliu de Securitate, compus din 5 membri permanenti cu ,,drept de veto”, care are
drep scop menținerea păcii în lume :
3. Spre deosebire de Liga Natiunilor , ONU are importante organisme sociale (OIM /Organizația
Internațională a Muncii, Organizația Internațională pentru Migrație), instituții fina
nciare cum ar fi : FMI(Fondul Monetar Internațional) și BM (Banca Mondială) ; instituții educativ
culturale cum ar fi UNESCO-care se ocupă cu sustinerea culturi, științei, educației, etc.
În 1946 a avut loc Tribunalul Militar Internațional de la Nurnberg, la care au fost judecați 24
criminali de război;
În 1947 la Conferința de Pace de la Paris au fost semnate tatate cu țările învinse: Germania,
Italia, România, Ungaria, Bulgaria, Filanda, cărora li se impun contribuții de război și cedări
teritoriale.
În 1951 este semnat Tratatul de pace cu Japonia, în lipsa delegației URSS, dar Japonia cedea
URSS insulile Kurile și Sahalinul de Sud.
Relațiile internaționale în perioada postbelică le putem împărți în 4 perioade:
1.Perioada Războiului rece clasic: 1947-1962 (criza caraibilor);
2.Perioada Destinderii relațiilor internaționale: 1963-1979 (invazia URSS în Afganistan)
3.Perioada Antidestinderea: 1979-1985 (noua orientare în politică externă, expusă de URSS;
4.Perioada: Noua mentalitate politică: 1985 – până în prezent.
După dspariția dușmanului comun, a nazismului german și militarismului japonez interesele SUA
și URSS se cicnesc, în special după ce URSS nu dorea să-și retragă armata din berlinul de Est și a
bolcat accesul rutier și feroviar către Berlinul de Vest /așa numită Blogada Berlinului/. Criza a luat
sfârșit atunci când Uniunea Sovietică a permis sosirea ajutoarelor americane, britanice și franceze,
trimise pe calea aerului în Berlinul de Vest.