•Scriitor francez renumit pentru finețea analizei

sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa

Stendhal intenționată de sensibilitate a stilului său.

(Henri-Marie •Stendhal a participat la războaiele care au

Beyle) urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu

Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.

•Opera lui Stendhal conține atât texte autobiografice

(ca Viața lui Henri Brulard) cât și romane dintre cele mai
frumoase ale literaturii franceze: Roșu și Negru, Lucien
Leuwen, Mânăstirea din Parma. Roșu și Negru este primul
mare roman al lui Stendhal.

•Stendhal a gândit o anumită estetică realistă înainte de a o

"aplica" în scriitură, realismul său specific provenind din dorința
de a crea un roman-oglindă, simplă reflexie a realității sociale și
politice a epocii dure pe care o traversa.
23 ianuarie 1783-23 martie 1842

Grenoble, Franța
Despre Roman

Titlul: ”Roșu și Negru”;

Subtitlu: ”Cronica anului 1830”;

Autorul: Stendhal;

Numarul de volume: 2;

Tipul romanului: Realist cu conținut

Psihologic, Istoric, care face parte
din categoria Bildungsroman
(”Roman de formare”);
Romanul relatează încercările unui tânăr de a-și depăși
Cronotopul: Septembrie 1826-Iulie condiția socială de țăran printr-o combinație de talent,
1831, Franța; muncă, înșelătorie și ipocrizie, doar pentru a se găsi trădat
de propria pasiune.
 Titlul ”Roșu și Negru”
•Titlul se referă la tensiunea dintre interesele clericale (negru) și
militare (roșu) ale protagonistului;

•Dar s-ar putea referi și la popularul joc de cărți de atunci

„rouge et noir”, jocul de cărți fiind laitmotivul naratologic al
romanului în care întâmplarea și norocul determină soarta
personajului principal;

•S-ar mai putea referi la faptul că roșul simbolizează iubirea și

pasiunea, iar negru moartea.
 Julien este fiul unui tâmplar dintr-un orășel din Franța care visează la o carieră militară și să fie
important, ca și eroul său, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin
intermediul Bisericii, acesta se pregătește sa devina preot. Punctul de cotitură este momentul
în care primarul orașului, Dl de Rênal îl angajează pentru a fi profesorul particular al copiilor săi.
Acolo o cunoaște pe soția primarului, Dna de Rênal, în privința căreia ajunge la concluzia că
este de datoria lui să o seducă, ceea ce se și întâmpla; din păcate pentru mândria bravului
erou romantic, care se considera un as în cucerirea femeilor, Dna de Rênal îl acceptă pe
Julien
numai după ce acesta începe să plangă. Astfel, relația lor durează pâna când adversarul politic
al primarului află și începe să împrăștie zvonurile. Dna de Rênal reușește să îl convingă pe
soțul său că zvonurile nu sunt adevărate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis
la o școala de preoți, unde prin ipocrizie câștiga admirația directorului (abatele Pirard) dar
gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz în Paris.
Julien nu reușește să se integreze în societatea pariziană care îl ,,condamna” înca de la
început
din cauza originii sale umile. Reușeste însa să o facă pe Mathilde, fiica marchizului să se
îndrăgostească de el, și chiar o lasă însărcinată. În mod evident, cei doi urmează să se
căsătorească, dupa ce marchizul îl înnobilează pe Julien, acesta din urmă obținând în sfârșit
rangul râvnit și puterea politică ce îi urmează. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rênal nu ar fi
trimis o scrisoare marchizului în care să îi spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat și un
manipulator. Astfel căsătoria este anulată, și pentru a se răzbuna, Julien o împușcă
pe fosta lui amantă; acesta nu moare, dar tânărul este totuși condamnat la moarte. Acesta
aflase în cele din urmă de la amanta lui, că scrisoarea a fost trimisă de către abatele
Castanede (rivalul lui abatele Pirard), Julien fiind fericit că jumatatea lui încă îl iubea, în același
timp fiind hotărât să moară singur cu curaj, pentru a plăti pentru păcatele desărvâșite, critricând
societatea Franceză din acele vremuri.

Rezumatul Romanului
 Personajele
Burghezul
Valenod Fouque
Abatele Elisa
Castanede
Abatele Napoleon
Prirad
Abatele
Doamna Doamna Frilair
Derville Julien Mathilde
de Renal Sorel de la Mole
Domnul Contele de
de Renal Caylus
Marquis de Norbert de
la Mole la Mole
Abatele
Tatăl Chelan
Principale
Secundare
Episodice
Julien Sorel-Protagonistul
Julien Sorel – personajul central al romanului “Roșu și negru” de Sthendhal
– întruchipează arivistul și parvenitul, care, prin voința și tenacitate, vrea să
câștige o poziție socială superioară, pentru a fi admis în rândurile clasei
dominante, ce îl disprețuia din cauza originii sale umile. Este un personaj
realist, pentru că nu poate ieși din rolul ce i-a fost repartizat (trăsătură tipică
anume personajelor realiste) – nu reușește să-și împlinească dorința. Julien
Sorel este un personaj complex, înzestrat cu tendințe și trăsături morale
contradictorii: pe de o parte este dotat cu calități excepționale precum
inteligența, frumusețea,tenacitatea, voința și ambiția, dar pe de altă parte își
urăște profund contemporanii. Umilința îndurată în casa părintească și
imposibilitatea de a obține o slujbă pe măsura calităților sale, din pricina
originii sociale, îi declanșează ambiția de a parveni cu orice preț. În vederea
atingerii acestui țel, el nu da înapoi de la nimic, acționând în mod foarte
calculat.
Caracterizarea protagonistului de
către alte personaje
•Elisa: ”nu mi-ar părea rău dacă el s-ar uita la mine, aș avea gânduri serioase de măritiș. E atât de
frumos doamnă.. ”
•Primarul Renal: ”..sunt cam sceptic în privința acestui Julien Sorel și ale intențiilor sale...”, ”..e prea
ambițios, judecând de unde se trage..”, ”nu-mi place să-i dau în nas acestui tânar viclean și leneș”
•Doamna Renal: ”mie mi se pare sincer și devotat..”, ”..ce inimă înflăcărată are..”, ”..tânăr, frumos,
zvelt..era iubitul meu Julien Sorel..”
•Doamna Derville: ”am impresia de parcă se gândește într-una cum să se poarte, de parcă tot ce face e
calculat..”
•Mathilde de la Mole: ”..ce tânăr ciudat e Sorel, își învinge stângăcia, calculându-și fiecare mișcare, îi
lipsește spontanitatea, dar nu și spiritul, cel puțin nu e atât de plictisitor ca tinerii care umblă prin
saloanele pariziene.. , ”..doar Julien Sorel e deosebit, mă intrigă...e prea mândru și prea ambițios..”
Sursa de inspirație pentru
personajul central
Antoine Berthet
Cea mai evidentă inspirație este Antoine Berthet,
Louis Jenrel
autorul în viața reală a unei crime scandaloase.
Berthet, un bărbat din origini modeste, a atins totuși Julien Sorel însuși își leagă numele de cel al
un grad considerabil de învățare și a fost angajat ca
tutore de către familia Michoud. el pare să fi avut o
lui Louis Jenrel, un criminal al cărui extras din
relație emoțională foarte strânsă cu doamna Michoud. jurnalul său vorbește despre execuție, văzând
La un moment dat, Berthet a părăsit familia Michoud
și a fost angajat ca tutore de către familia aristocratică în el soarta sa tragică inevitabil și predestinată.
Cordon și a devenit din nou implicat emoțional, de
data aceasta cu fiica Cordon. După ce a fost demis de
Legătura este întărită de faptul că Louis Jenrel
către Cordon, și din motive care nu erau în întregime și Julien Sorel sunt anagrame exacte.
clare, Berthet a jurat să-l omoare pe Doamna
Michoud, iar în iunie 1826 a intrat în biserica în care
ea se închina și a împușcat-o. De asemenea, a încercat ”Am plecat de la o simplă notă din ziar:
să se sinucidă. Ambele încercări au eșuat, dar a fost ”Amănunte asupra execuției lui Louis Jenrel””
totuși executat cu ghilotină la Grenoble în februarie
1828, la vârsta de 25 de ani..
Asemănări dintre Autor și Julien
Sorel
•Începutul de carieră a autorului, când •dorința de a face parte din armata lui
acesta se întoarce din Campania din Italia Bonaparte și admirația față de acesta.
la Paris, încercând să se impună în
”de fapt aș fi dorit să fiu militar glorios din
domeniul comercial, literar și seducând
epoca apusă astăzi a lui Bonaparte”
femeile;

•Problemele cu tatăl;

”Mă revoltam mereu față de constrângerile

impuse de către tatăl meu față de tirania
preceptorului meu..”

•atitudinea împotriva monarhiei restaurate în

Franța și pe reprezentanții religiei;
Tema romanului
Ce subliniază Stendhal este ca Julien s-a pierdut în alegerea
roșului armatei, sau negrului Bisericii. În același fel și
societatea, în special aristocrația acelei vremi este
pierduta în alegerea valorilor napoleoniene sau a celor
de dinainte de Napoleon pe care încearcă să le readucă
la viață ”Restaurația”.
”încerc să mă plimb de-a lungul acestei epoci
cu o oglindă care să arate adevărul.. Asprul,
durul adevăr, despre toate...”
”..apoi am creat și am vegat asupra acestor
întâmplărilor acestei povestiri cu o tandră
duioșie, dar și cu ironie, cu înflăcărare dar și
cu tăișul rece al adevărului despre societatea
noastră, așa numita ”restaurației””
 Motivele romanului
•Motivul Dragostei- acest motiv persistă pe parcursul operei, protagonistul reușea să seducă aproximativ
toate femeile cu care interacționa, creându-și aventuri cu ele, dar a și intrat în necaz din cauza dragostei,
evenimetele complicându-se din cauza acestui sentiment puternic combinat cu acțiunile nesăbuite.

•Motivul Peșterii-acest motiv reprezintă locul de suflet al protagonistului, unde acesta își calma firea și
își analiza acțiunile, calculându-le pe următoarele: ”..am urcat într-o grotă mică ascusă în Munții Jura,
care îmi este foarte dragă, acolo mă ascundeam când eram copil, dacă aveam un necaz, plângeam și
încercam să-mi liniștesc sufletul...”, acest loc special, la finalul operei, devine mormântul său, unde-i este
păstrat capul;

•Motivul aspirației spre ideal-acesta poate fi explicat prin faptul că, Julien Sorel, nu a renunțat la ale sale
idealuri, nefiind corupt și necinstit ca burghezii burboni, dorindu-și o societate liberă, în care nu există
această imensă diferență între păturile sociale.
 Tangență cu operele din literatura
românească
”Moara cu Noroc” de Ioan Slavici ”O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale
Nuvelă psihologică, aparținând curentului Este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale
realist, în care se pune accent pe aspecte societății contemporane autorului" fiind inspirată din farsa
sociale înfățișând veridic realitatea din electorală din anul 1883.
societatea ardeleană de la sfârșitul
secolului al XIX-lea. Caracterul
psihologic al acestei nuvele este evident
drama sufletească pe care o traversează
Ghiță, personajul principal, din cauza
pierderii încrederii în sine și a
neîncrederii celorlalți în el, înstrăinându-
se astfel de tot ce îl înconjoară. De aceea
eroul trăiește un puternic conflict interior,
negăsind până în final calea prin care să
iasă din impas.
 Citate din operă
”Diferența naște ura.”

”Un vânător trage un foc de armă într-o pădure, prada cade, iar el aleargă să
o ridice. Dă cu cizma peste un muşuroi de furnici înalt de două picioare, le
distruge acestora casa, le împrăştie până departe pe ele şi ouăle lor... Nici cele
mai filosoafe dintre furnici nu vor putea înţelege vreodată ce a fost cu obiectul
acela negru, imens, îngrozitor, cizma vânătorului deci, care a pătruns dintr-o
dată în sălaşul lor, cu o nemaipomenită rapiditate, precedată de un zgomot
infernal, însoţit de o jerbă de flăcări roşietice... Tot aşa stă treaba şi cu
moartea, viaţa, eternitatea, lucruri tare simple pentru cine are organele
suficient de ample pentru a le percepe.”
”În acest deşert de egoism care se numeşte viaţă, fiecare se
gândeşte la sine.”
Conluzie și legătura cu prezentul
•Chiar și după sute de ani, de la apariția
romanului, societatea, dorind să păstreze
aparențele, îi pedepsește pe cei care
îndrăznesc să fie diferiți, liberi și sinceri, pe
cei care spun adevărul așa cum este el, așa
cum a făcut Julien Sorel în finalul operei.

•În același timp, faptul că „scopul nu scuză

mijloacele”: avantajele obținute prin
metode lipsite de considerent moral, mai
ales dacă aduc suferință altor persoane, se
pot întoarce împotriva ta.
Elaborat de către Alexei Maxim și Ilico
Artemie cl.11 R1