C. Romanul mi s-a părut că este destul de interesant.

Merită citit, chiar dacă

nu face parte din categoria aceea de romane care te impresionează enorm.
Recunosc că şi mie mi-a fost greu să mă apuc de citit, mai ales că nu părea
prea interesant la început.

D. Semnificația titlului:
Cele două culori, roşu şi negru, prezente în titlul romanului, definesc
fiecare în parte ceva importantşsi marcant pentru acea epocă: roşul –
reprezintă Armata Imperiului Napoleonian, iar negrul - Biserica Franceză.
Acţiunea, personajele, conflictul şi deznodământul:
Julien este fiul unui tâmplar dintr-un orăşel din Franţa care visează la
o carieră militară şi să fie important, ca şi eroul său, Napoleon. Dar cum
singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se
pregăteşte să devină preot.
Punctul de cotitură este momentul în care primarul oraşului, Domnul
de Renal îl angajează pentru a fi profesorul particular al copiilor săi. Acolo o
cunoaşte pe soţia primarului, Doamna de Renal, în privinşa căreia ajunge la
concluzia că este de datoria lui să o seducă, ceea ce se şi întâmplă.
Din păcate pentru mândria bravului erou romantic, care se consideră
un as în cucerirea femeilor, Doamna de Renal îl acceptă pe Julien numai
după ce acesta începe să plângă. Astfel, relaţia lor dureazî până când
adversarul politic al primarului află şi începe să împraştie zvonurile.
Doamna de Renal reuşeşte săîil convingă pe soţul său că zvonurile nu
sunt adevărate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o şcoală
de preoţi, unde prin ipocrizie câştigî admiraţia directorului, dar şi gelozia
colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz
în Paris.
Julien nu reuşeşte să se integreze în societatea pariziană care
îl ,,condamnă” încă de la început din cauza originii sale umile. Reuşeşte însă
să o facă pe Mathilde, fiica marchizului, să se îndragostească de el şi chiar o
lasă însarcinată. În mod evident, cei doi urmează să se căsătorească, după ce
marchizul îl înnobilează pe Julien, acesta din urmă obţinând în sfârşit rangul
râvnit şi puterea politică ce îi urmează.
Totul ar fi fost bine dacă Doamna de Renal nu ar fi trimis o scrisoare
marchizului în care  să îi spună că noul nobil este de fapt un afemeiat şi un
manipulator. Astfel că această căsătorie este anulată, iar pentru a se răzbuna,
Julien o împuşcă pe fosta lui amantă. Doamna de Renal nu moare, iar tânarul
este condamnat la moarte.
F. Consideraţii şi opinii personale:
Julien Sorel devine prizonierul propriei sale iluzii, ceea ce îi va aduce
până la urmă moartea. Cu toate acestea, este admirabilă şi chiar demnă de
urmat luciditatea cu care încearcă să-şi construiască un destin propriu, să
evadeze din condiţia sa socială precară, condiţie care ţine de un destin ce
poate fi înfrânt, la o adică, prin inteligenţă şi tenacitate.