C.

Filmul mi-a plăcut, pot spune doar într-o oarecare măsură, pentru că
demască lumea putredă, în toată groteasca ei goliciune, a marilor moșieri din
Oltenia vremurilor trecute, lăcomia, avariţia, trufia şi cinismul acestora, lipsa
din sufletele lor a oricărui simţământ uman, bestialitatea lor,

D. Semnificația titlului:
Din cauza răutăţilor, a ironiilor, a egoismului, autorul este nevoit să
numeasca personajele principale „gaiţe”, iar regizorul filmului le transformă
în ,,viespi”.
Acţiunea, personajele, conflictul şi deznodământul:
Acţiunea se petrece cam prin vara anului 1930, în casa Anetei
Duduleanu, văduva marelui moşier Tasse Duduleanu (stăpân a 9 moşii, plus
alte 12 pe care le ţinea în arendă), casă în care bătrână locuia împreună cu
fiica cea mică, Margareta, soţul acesteia Mircea Aldea şi 2 servitoare,
Zamfira şi Fraulein (zisă Fraila-Virginia Roghin), pe post de coordonator de
servitoare.
Într-o casă în care dominau urletele, meschinăriile, egosimul şi ironia
dusă la extrem, Mircea Aldea este un intrus, intrat forţat de împrejurările
căsătoriei cu Margareta Duduleanu, care se macină încet, încet până ajunge
la disperare.
În toată acestă monstruozitate, apare Wanda Serafim, o femeie uşoară,
venită de la Paris, nepoată a marelui moşier Tasse Duduleanu şi implicit
verişoară a Margaretei. Aceasta îl seduce pe Mircea, care se aruncă fără
tăgadă în braţele ei, într-un moment total nepotrivit (când soţia sa era
însărcinată).
Răceala care intervine între cei doi soţi nu îi dă nicio clipă impresia
Margaretei că ar putea fi vorba de o altă femeie, ba chiar îl îndeamnă pe
Mircea să meargă însoţit de Wanda la o recepţie dată în cinstea unei cununii,
fiind convinsă că adevăratul motiv al îndepărtării bărbatului ei era copilul,
pe care acesta îl aştepta cu nerăbdare şi asupra căruia îşi îndrepta acum toată
energia afectivă.
De aici va proveni şi tragedia: Margareta Aldea suferea de o boală de
inimă, iar cei doi fraţi, Georges şi Ianache, încearcă să o convingă să
„lepede” copilul, căci „uşurarea” la termen îi putea fi fatală. Femeia refuză
categoric acest lucru, argumentul ei fiind dorinţa nemăsurată a lui Mircea de
a avea un copil, moment în care Aneta Duduleanu vine în cameră cu un
mănunchi de scrisori de dragoste ale ginerelui ei către Wanda.
Urmează alte momente de tragi-comedie, citirea scrisorilor. Pe fondul
amuzamentului celor doi fraţi şi al bătrânei, Margareta se sinucide cu o
supradoză de laudanum. Piesa se incheie cu o „glumă” de parastas, la care
până la un moment dat participanţii erau „aşa de bine dispuşi”, după cum,
inconştient, mărturiseşte Zoia. 

F. Consideraţii şi opinii personale:

Gaițele sunt niște păsări sedentare, care trăiesc în pădure. Sunt cunoscute
pentru comportamentul lor îndrăzneţ şi agresiv. Sunt aproape omnivore şi
fură de obicei ouă – probabil că nu prea au o imagine foarte bună în
societatea pădurii.
Gaiţele din piesa lui Kiriţescu sunt nişte găini bătrâne cu accent oltenesc,
care s-au sălbăticit de atâta singurătate împărţită la trei. Confiscă părţile
frumoase ale vieţii altora şi nu le mai dau înapoi. Devorează colaci, colivă,
în general moartea, şi se simt revitalizate de bârfă.