C.

Povestea mi-a plăcut pentru că Ivan, prin acțiunile sale, se aseamănă cu

un soldat universal din filmele de cinema. Prin forţa şi isteţimea lui, soldatul
universal Ivan trece peste obstacole inimaginabile pentru un simplu muritor
de rând. Chiar ideea nemuririi lui Ivan, apărută pe finalul povestirii,
simbolizează faptul că defectele, obiceiurile, faptele bune şi faptele rele ale
soldaţilor sunt neschimbate de mii de ani.

D. Semnificația titlului (și a numelui eroului) reiese din faptul că eroul

nostru se confundă turbinca, averea și puterea în același timp ale lui Ivan,
instrumentul miraculos primit de la Dumnezeu prin care, un om din popor
îşi poate bate joc de diavoli şi de moarte şi astfel ajunge la o vârstă înaintată.
Acţiunea, personajele, conflictul şi deznodământul:
Un bătrân ostaş rus, numit Ivan, îşi ia rămas bun de la tovarăşii lui de
oaste, plecând cu două carboave în buzunar drept rcompensă.
Milostiv din fire, el îşi dă averea la doi cerşetori, în fapt Dumnezeu şi
Sfântul Petru, care-i cer pomană. Dumnezeu îi înapoiază cele două ruble şi-l
pune să aleagă, pentru bunătatea lui, o răsplata meritată. Ivan roagă pe
Domnul să-i binecuvânteze turbinca, încât să aibă puterea să bage şi să ţină
în ea orice va dori. Domnul acceptă şi-i spune lui Ivan că va fi bucuros, mai
târziu, să-l primească în rai.
Spre seară, bătrânul ostaş ajunge la un conac, unde cere găzduire. Deşi
e cam zgârcit, boierul îl primeşte. E dus să doarmă într-o clădire părăsită,
bântuită de draci. Necăjit de aceștia, la miezul nopţii Ivan îi bagă în tolbă,
spunându-le: „Paşol na turbinca, ciorti !”. A doua zi dimineaţă eliberează
dracii, după ce-i bate pe toţi, inclusiv pe Scaraoschi. Refuză să stea la
boierul recunoscător şi îşi continuă drumul.
Se duce la poarta raiului, dar, aflând de la Sfântul Petru că acolo nu va
găsi nici tabacioc (tutun), nici băutură, nici lăutari, nici femei, se îndreaptă
spre iad, unde va putea căpăta tot ce doreşte. Introdus în iad de un diavol
care nu-l cunoştea, îi înspăimântă pe toţi diavolii cu turbinca lui fermecată
şi trage un guleai zdravăn: cu tabacioc, cu votcă, dansând cu dracii şi
drăcoaicele. Talpa-Iadului, mama dracilor, mai pricepută decât ceilalţi draci,
îl scoate afară bătând o darabană ca de război înaintea porţii.
Ivan se întoarce la poarta raiului şi se pune de pază. Când, de două ori
Moartea vine să primească porunci de la Dumnezeu, Ivan o pune în turbincă,
şi de fiecare dată o înştiinţează că, trei ani de-a rândul, trebuie să mănânce
pădure bătrână, apoi trei ani să mănânce pădure tânără în loc să moară
oameni bătrâni sau oameni tineri şi copii obraznici. După şase ani, Ivan
hotărăşte chiar s-o închidă pentru totdeauna pe Moarte în tolbă. Dumnezeu,
venind într-o zi la poarta raiului, aude văicărelile Morţii şi o eliberează.
 Dumnezeu se supără pe Ivan şi-i spune că şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat
mălaiul. În consecință, îl anunţă că i-a venit şi lui vremea să moară. Ivan se
roagă de Dumnezeu şi mai primeşte un răgaz de trei zile, pentru a-şi face
pregătirile pentru înmormântare. Îşi lucrează o raclă cu două belciuge şi un
lăcătoi zdravăn. Când vine Moartea să-l caute, o păcăleşte să se aşeze în
raclă pentru a-i arăta cum trebuie să stea. Când Moartea intră în raclă, Ivan
închide racla şi-i dă drumul să curgă pe-o apă mare.
Repusă în libertate de Dumnezeu, Moartea îl pedepseşte pe bătrânul
soldat lăsându-l să trăiască veşnic. Pentru a-şi trece vremea, Ivan se pune pe
băut şi fumat, fără oprire, şi trăieşte desigur şi astăzi.

E. Mesajul transmis de autor - consideraţii şi opinii personale:

Basmul „Ivan Turbincă” respectă fondul basmului popular, autorul
reluând motivul existenţei umane limitate în timp. În comparație cu basmul
„Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, personajul principal nu
este un tânăr, ci din contra, este un bătrân uitat de timp. Învingerea morţii
nu-i aduce fericirea, ci prelungeşte agonia bătrâneţii.