Literatura fantastica este un tip modern de literatură narativă, caracterizat

prin mister, suspans si incertitudine. Operele la care întalnim fantasticul sunt:

"Sarmanul Dionis", "Moara lui Califar", "La țiganci", "Lostrita" si "Cartea de
nisip".
        Povestirea "Lostrița" de Vasile Voiculescu(1884-1963) face parte din
volumul "Iubire magica", aparut in 1970. Este o povestire fantastica, deoarece
se intersecteaza planul real cu cel fabulos.
        In plan real, se situeaza satul de pescari, aflat pe malul Bistritei. Tragediile
de inec ale satenilor se inscriu in realitate, precum si faptul ca locuitorii de pe
malul Bistritei sunt priceputi in mestesugul pescuitului.
        In plan fabulos, de la inceputul povestirii, Lostrita sugereaza duhul, rau al
apelor, "Necuratul", care vrajise pe multi barbati cu iubirea ei. Superstitia
populara spune ca necuratul ia diverse infatisari ca sa atraga oamenii. In
aceasta povestire, luase   infatisarea unui peste, sub forma Lostritei.
        Actiunea debuteaza in plan fabulos, cu povestirea legendei populare
despre raul apelor. Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o
lostrita care naluceste prin ape. Vrajit, flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si
dupa ce reuseste sa o prinda, o scapa imediat si merge exasperat la un vraci si
vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn. Pusa in apa, papusa produce minuni:
apa Bistritei vine mare si, provocand inundatii, aduce de sus de la munte o
pluta pe care se afla o fata care nu stie cum o cheama. Intre Aliman si
frumoasa fata izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o
vrajitoare de pe Bistrita de sus. Bistriteanca si fata pleaca, lasandu-l pe flacau
intristat. O alta fata din sat pune ochii pe el si hotaraste nunta. Un baietas
aduce vestea ca a reaparut Lostrita, iar Aliman vrea sa o prinda si sa o
manance la nunta lui. Apa este mare si, Lostrita il priveste fix in ochi, flacaul
se afunda in apa si dispare.
         Principala tema este fantasticul. In opera,fantasticul are rolul de a
schimba destinul lui Aliman. Motivele sunt: motivul pestelui care apare in mai
multe tipologii, simbolizand diferite lucruri, motivul lostritei care sugereaza
duhul, rau al apelor si motivul lostritei din lemn.
Aliman este impulsionat de visul său, se simte puternic, i se pare că fiecare
întâlnire cu peştele îi aduce noroc. Ca toate personajele din proza
voiculesciană, şi Aliman trăieşte o vrajă împotriva căreia nu poate lupta .
          Ca o concluzie, fantasticul reprezintă o lume creeată de noi, ceva
artificial. Ea este lumea noastră proprie, care ne permite să evadăm din
realitate şi din viaţa cotidiană. Forma pe care o ia fantasticul depinde de
caracterul fiecărei persoane.