APRODUL PURICE

ION NECULCE

Privite indeaproape,fragmentele lui Ion Neculce din "O sama de

cuvinte" sunt niste instantanee epice,schite si nuvele de o mare
conciziune.Romanticii de la mijlocul secolului trecut,Negruzzi,Bolintineanu sau
Alecsandri,le-au preluat si dezvoltat motivele,in spiritul pasoptist al epocii.Nota
pariotica a fost mult accentuata ,insa urmasii ,oricat de talentati,erau depare de
arta spontana a cronicrului.Ca si Creanga,Neculce este un colportor care trage
cu urechea:"asa vorbascu oamenii", "dzic sa fie...", etc ,dand in vileag cate o
intamplare sau cate un gest memorabil al unui personaj istoric,daca nu
adevarat,posibil totusi,caci spune cronicarul in prezentarea anecdotelor
sle :"Deci cine va ceti si le va crede,bine va fi,iara cine nu le va crede iara va fi
bine;cine precum i va fi voia asa va face"
Intre ele,intamplarea cu aprodul Purice,in batalia de la Scheia dintre Stefan
cel Mare Hroit ungurul,ramane tipica:domnitorul incalecand calul
aprodului ,care se facuse o "movilita" spre a-l ajua pe domnitor , este o imagine
simbolica ce ar fi putut servi ca blazon nobiliaar familiei Movilestilor.Totul este
insa realizat prin cateva miscari epice scurte,de povestitor,care e atent mai mult
l rectia ascultatorului decat la modul in sine cum coboara cuvantul pe hartie.
Frazele urmatoare sunt introduse ,in vederea desfasurarii cursive a
spunerii,prin cate un iterativ: "Iara un Purice aprodul :<<Doamne,eu ma voi
face o movilit,si vino de sui pe mine si incaleca>>si s-au suit pe dansul Stefan
Voda si au incalecat pre cal.Si atunce au dzis Stefan-voda:<<Sarace Purece,de-
oi scapa eu si tu,atunce ti-oi schimba numeli din Purice in Movila>>".Era
necesar ca atat aprodul cat si domnitorul sa scape cu viata,ca actul de caritate
care arat bunavointa domnitorului fata de supusi , sa fie dusa la indeplinire.
Lucrul parea obisnuit pe acea vreme,cnd Stefan cel Mare rasplatea cum se
cuvine pe viejii sai ,din nenumaratele razboaie ce le-a purtat.Ceea ce e
interesant de observat ,din nou,cu privire la economia de mijloace a
prozatorului ,e faptul ca la inceput ni se vorbeset de de "un Purice
aprodul",adica de un oarecare slujitor pe nume Purice,articolul nedefinit
marcand stilistic insignifianta personajului.
Numele de Purice ,este o porecla,sau in orice caz un nume nepotrivit pentru un
om mare de statura cum era aprodul.Faptul nu e prezentat ca atare ,ci numai
dedus din imprejurarea ca Stefan fiind om mic" nu putea incaleca calul
aprodului dupa ce-l pierduse in lupta pe al su.In sfarsit,lucrul se vede si din acel
compatimitor oarecum "saarce Purice" cu care voievodul se adreseaza
ostasului ,hotarat nu numai a-l inalt in ranguri,dar fagaduindu-i totodata si
schimbarea numelui din Purice in Movila.
 Evident,anecdota cu aprodul Purice ,ca toate celelalte legende grupate
sub titlul "O sama de cuvinte" este un fel de culegere folclorica cum singur
spune:" ce sintu audzite din om in om,de oameni vechi si batraini,si in leopisetu
nu sint scrise".Insa ca si Anton Pann si Creanga,Neculce nu este un culegator de
folclor pur si simplu.Marca personala a artei povestitorului se vede,printr-o
punere in pagina bine masurata,desi altcum spontana.Mai mult inca,asemenea
lui Anton Pann si lui Creanga ,Neculce este obisnuit sa aduca ,odata cu relatarea
faptului ,comantariul sau foarte personal.Ceea ce se intampla,in ultimele
siruri,unde mentalitatea boierului cu respect pentru vechile oranduieli si dispret
fata de amestecaturile prostimii,se vede clar de tot:"Dar si aprozii atunce nu era
din oameni prosti,cum sant acum,ce era tot feciori de boieri.Si portul lor, era
imbracati ,cu sarvanale,cu cabanite.Ase trebuie si acum sa afle slugi ,sa
slujeasca stapanului si stapanul sa miluiasca pe sluga ase."