Міністерство освіти і науки України

Чернівецький національний університет

імені Юрія Федьковича

Філологічний факультет
(повна назва інституту/факультету)

Кафедра румунської та класичної філології

(повна назва кафедри)

Реферат
на тему: Simbolurile tradiționale în creația lui Grigore Vieru.

Студента (ки) 2- го курсу 204-ї групи

Спеціальності середня освіта румунська
мова та література
Дирда М. Т.
(прізвище та ініціали)

Керівник: асистент Кібак Д.В.

(посада, вчене звання, науковий ступінь, прізвище та ініціали)

Національна шкала ________________

Кількість балів: ____Оцінка: ECTS ____

____________ ___________________
(підпис керівника) (прізвище та ініціали)

Чернівці – 2022
 2

Date biografice
Grigore Vieru s-a născut în data de 14 februarie 1935, în satul Pererîta, județul
Hotin, Regatul României (astăzi raionul Hotin, Ucraina), în familia lui Pavel și
Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul
1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în
1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru

copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic
„Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca
redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente
„Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină,

și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație
a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 a fost redactor la editura
„Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot
aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri

lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară
drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de
studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme
din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două
sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru
prima oară în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

 3

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici.
Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan
Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la
rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se
întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea
mărturisire:
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să
trec Prutul.

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din

România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă
curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la
invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe
orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988, i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul

literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

Simboluri ale poeziei lui Grigore Vieru

Grigore Vieru selectează din tezaurul nostru folcloric semnificaţii adânci, motive
lirice, evoluând sub semnul unei regăsiri spirituale. Alb/Dalb ne trimite cu gândul
la pana albită a păsării, culoarea denotă trecerea generaţiilor. Albină
simbolizeaza ,,vieţuirea curată’’. Busuiocul este floarea dragostei, e asociat albului
şervetelor sau păretarelor. Cartea are un adevărat cult al spiritualității, iar casa
asigură o centrare cosmică. Cămaşă reprezintă esenţa vieţii mamei, o parte din
fiinţa celui dus, iar cocoşul este un simbol cosmic, de la el începând cerul.
Copacul e mijlocitorul ideal dintre cer şi pământ, rod al ciclurilor cosmice,
corabia semnifică viaţa şi dragostea perpetuă, care nu moare. Culoarea
însufleţeşte materialitatea lumii și frunza reprezintă un nou ciclu al vieții.
 4

Furnica sugerează irevocabilul mers al timpului, iar harpa e asociată cu ,,coarda

poamei’’, inelul simbolizează legătura veşnică dintre bărbatul şi femeia ce au creat
familia. Mama este o altă Maică Marie, un început a toate câte sunt, marea
presupune trecerea pe alte ţărâmuri.

Alb/Dalb
,,Alba vâlvătaie’’, adică părul mamei din balada ,,Mioriţa’’ de N.Labiş ne trimite
cu gîndul la pana albită a păsării din poezia ,,Pasărea’’ de G. Vieru, culoarea
denotă trecerea generaţiilor: ,,Merg eu dimineaţă, în frunte,/ Cu spicele albe în
braţe/ Ale părului mamei’’. Înălbit de trecerea timpului: a îmbătrânit mama, va
îmbătrâni şi fiul, iubita şi toţi ce vin din ei,într-un neostoit ritual al omenirii. Dar
nu este o simplă trecere: părul mamei devine strună pentru vioară. Altădată, poetul
atribuie albului o conotaţie de coloral,/ Copil, să-i vezi oricând-/ în ram, în râu în
toate./ Ah, cine vede albeşte/ Şi eu ce alb mai sunt’’.
Albină
În poezia ,,Albina’’, G. Vieru aseamănă procesul creator cu lucrările albinei.
Poetul învaţă de la ea ,,vieţuirea curată’’: ,,…nimeni, nimeni nu-i în stare/ Aripa aţi
încătuşa’’, ,,Aş vrea pe drumul cel din urmă/ Să mă petreacă roiul tău’’.
Busuioc
Floare a dragostei, busuiocul e asociat albului şervetelor sau păretarelor. El
readuce, în plan simbolic, preaplinul verii,care, împreună cu focul din vatră şi
culorile somptuoase ale covoarelor, prelungeşte frumuseţea şi intensitatea solară
averii. Motivul e prezent în poezia ,,Harta’’ de G. Vieru cu semnificaţia de valoare
spirituală: ,,Iată că la răsărit/ pământul nostru/ se mărgineşte/ cu portretul marelui
Eminescu, la asfinţitul – cu cel al marelui Creangă, la miază-noapte – cu pătucul
băiatului meu’’.
Carte
În poezia ,,Legământul’’ de G. Vieru, eroul liric întreţine un adevărat cult al cărţii
lui Eminescu, sub constelaţia spiritualăa căruia îşi recunoaşte statutul
 5

pleniopotenţiar de poet: ,,Ştiu: cândva, la miez de noapte/ Ori la răsărit de Soare/

Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii sale’’.
Casă
În poezia ,,Casa părintească’’ de G. Vieru, motivul asigură o centrare cosmică:
ferestrele deschise în univers, fântânele – sonde adînci în istorie, vântul curat şi
mirosul de brazi – oglinda sufletului şi chipului, ploaia – ritual, floarea-soarelui –
faguri de miere: ,,Acasă Patria mai liniştită este/ Şi mai a mea’’.
Cămaşă
În poezia ,,Cămaşile’’ de G. Vieru, motivul reprezintă esenţa vieţii mamei, o parte
din fiinţa celui dus, cămăşile constituie obiecte aproape magice, ca şi cum, prin
spălarea lor, feciorul ar putea fi adus acasă. În context, cămăşile mai sugerează
viaţă paşnică: ,,Şi nu le-a îmbrăcat de mult feciorul’’.
Cocoş
În ,,Poem’’ de G. vieru, cocoşul din creasta casei face o alianţă spirituală cu
păsările călătoare, făcându-le semne de împlinire duioasă, şi este un simbol
cosmic. De la el, ca şi de la brâul albastru al casei cu care s-a încins poetul plecând
în lume, începe cerul: ,,N-aş putea spune, cum spun alţii acum/ că toată viaţa mea,
de mic,/ Am visat numai la stele/ Dar mi-au arătat cerul/ Cocoşul din creasta casei
noastre,/ nucii, stejarii,/ şi-atunci am prins dragoste de ele’’.
Copac/Pom
La G. Vieru, acest motiv e mijlocitorul ideal dintre cer şi pămînt, rod al ciclurilor
cosmice, al comuniunii dintre cele trei regnuri, axă a lumii; el este superior omului:
,,Aţi văzut pom să nu aibă rădăcini?/ Pom care să nu înflorească?/ Pentru că,vezi
bine,/ Are alte griji, mai de seamă?/ Aţi văzut pom să răcnească, să lehăie din
frunze? Să – şi sune altfel foile, când vântul îşi schimbă direcţia? Aţi văzut pom să
zgârie cu gheara/ Icoana soarelui de sus?/ Pom să nu-i sângere frunza/ Când vine
toamna şi îngheţul?’’.
Corabie
În poezia ,,Pădure. Verde pădure’’ de G. Vieru, corabia semnifică viaţa şi
dragostea perpetuă, care nu moare şi nu poate fi strivită în nici un mod: ‚,Şi-o
 6

corabie-şi cioplise,/ Şi-n amurgul greu, de stânci,/ A plecat pe mări s-o uite,/
Clătinat deape-adînci’’
Culoare
Culoarea însufleţeşte materialitatea lumii, îi dă o strălucire aparte, sensibilizând
extraordinar privirea şi celelalte simţiri. În,,Muzicuşe’’ de G. Vieru, cu culoarea e
din ce mai frecvent invocată cu titlu deziderativ: ,,Vreau să ploaie roşu,/ Vreau să
ploaie galben,/ Vreau să ploaie-albastru,/ Vreau să ploaie verde’’. E o dorinţă a
eului liric de a urca în culori.
Frunză
La G. Vieru, în textul ,, Pădure, verde pădure’’ motivul semnifică forţa dragostei,
începutul unui nou ciclu al vieţii: ,,A plecat pe mări s-o uite,/ Dar sub lună, dar sub
stea,/ Răsare la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea.’’
Furnică
La G. Vieru, motivul sugerează povara anilor, irevocabilul mers al timpului: ,,Tot
mai mică. Tot mai mică./ Cât o floare, o furnică,/ Cât o lacrimă sub soare…/ De ce
oare, de ce oare?’’
Harpă
În ,,Ars poetica’’ de G. Vieru, motivul sugerează pezia însăşi care poate cuprinde
în sine binele și răul. Avînd o concepţie angelică, poetul crede că poate îmblânzi
şerpii, adică duhurile rele, malefice, de aceea harpa e asociată cu ,,coarda poamei’’,
simbol al vieţii şi rodului.
Inel
În poezia lui G. Vieru, inelul simbolizează legătura veşnică dintre bărbatul şi
femeia ce au creat familia: Inelul/ din degetul tău -/ cătare prin care ochesc/
vrăjmaşul’’.
Mamă
Simbolistica mamei în poezia lui G. Vieru este foarte bogată: ,,Ea este o altă Maică
Marie, un început a toate câte sunt,devenind Muma însăşi: patrie, grai, izvor şi alte
realităţi primordiale’’. Mama din poezia ,, Făptura mamei’’ de G. Vieru este
asemenea mamei divine care simbolizează cea mai perfectă armonie a dragostei.
 7

Mama e perfectă asemenea stelei cu cinci colţuri, de aceea ,,iarba ştie’’ ce

gândeşte; curată, ferită de păcat, mama devine uşoară, asemenea păsării ce
mijloceşte relaţia dintre cer şi pământ. Făptura mamei e ca o sfântă Marie de pe
zidurile bisericilor, care merge pe nori,fără a simţi împotrivire, cu faţa deschisă de
o lumină internă ce se îndreptă spre oameni: ,,Uşoară. maică, uşoară,/ C-ai putea să
mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ.’’. În
poezia ,,Cămăşile’’ mama asemenea măicuţei din balada populară ,,Mioriţa’’, nu
învinuieşte şi nu blestemă pe nimeni. Ca toate mamele lumii, ea oficiază cu
acurateţe ritualul pregătirii fiului pentru hora din sat. Cât de frumos s-ar fi petrecut
acest ritual în vreme de pace.
Mare
În poezia lui G. Vieru ,,Pădure, verde pădure’’, motivul sugerează trecerea pe alte
ţărâmuri (,,Şi-a plecat pe mări s-ouite’’), iar în textul ,,Tu’’ simbolizează cosmosul,
universul: ,,Mă las la fund de mare/ Să văd ce-ai zice tu’’).
Ochi
În poezia ,,Legămînt’’ de G. Vieru, motivul se face prezent prin sintagma ,,stinge-
mi-s-or mie’’ şi sugerează viaţa, iar la I.Vatamanu se identifică chipul matern
îndurerat: ,,Bare roua-în acelaşi timp, adâncimile submarine şi pe cele ale cerului.
Singur/Singurătate
În poezia ,,A căzut cerul din ochii tăi’’ de G. Vieru, sentimentul singurătăţii este
devastator: ,,Ca un pom doborît/ Însuşi graiul/ Parcă se aude căzând./ Doamne, atât
de singur,/ Atât de singur/ N-am fost niciodată’’. În alt text poetul
mărturiseşte: ,,Îmi curge, mamă,/ Însingurarea pe trup/ Ca apa pe stânci.’’
Soare
În poezia lui G. Vieru ,,Legământ’’, sintagma ,,răsărit de soare’’ şi ,,miez de
noapte’’ sugerează efortul neîntrerupt al marelui poet M Eminescu de cugetare şi
trăire completă: ,,Ştiu cândva la miez de noapte / Ori la răsărit de Soare/ Stinge-mi-
s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii sale’’.
Trandafir
 8

În lirica lui G. Vieru, trandafirul îi aduce eroului liric sentimentul unei bruşte şi
brutale retezări a visului şi a posibilităţii ideale de împlinire: ,,Tu care-n grădină,/
Lângă zidul surpat,/ Erai frate cu mine/ Şi erai împărat, Trandafirului

Fiind întotdeauna un copil în adâncul fiinţei sale, Grigore Vieru este, fără îndoială,
cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi unul dintre cei mai mari din
literatura lumii. Mărturii întru susţinerea acestei afirmaţii constituie tirajele de
ordinul zecilor de mii ale cărţilor de versuri pentru copii, dintre care Albinuţa –
abecedar pentru preşcolari – a ajuns la cifra de o sută de mii de exemplare, dar şi
conferirea, în 1988, a celei mai înalte distincţii din domeniul literaturii pentru copii
– Premiul Andersen.

Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii
despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile
și tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să
facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea
limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe
vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor
care au luptat pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în
memoria şi sufletul nostru.