Nascut la 14 februarie 1935 in comuna Pererita, judetul Ho tin, Grigore Vieru a studiat la scoala din localitatea de

bastuna, apoi in oraselul Lipcani si la Universitatea Pedagogica Ion Crean ga din Chisinau. A debutat cu placheta de
versuri pentru copii
Alarma (1957). Curand s-a afirmat ca unul dintre cei mai talentati poeti din Republica Moldova si unul dintre cei mai darji
luptatori pentru desteptarea constiintei nationale a romanilor de la est de
Prut. Cartile Versuri (1965), Numele tau (1968), Aproape
(1974), Fiindca iubesc (1980), Taina care ma apara (1983),
Cel care sunt (1987), Acum si in veac (1997) editate la Chisinau, au constituit adevarate jaloane nu numai in creatia sa.
Multe carti ale lui Grigore Vieru au vazut lumina tiparului peste Prut, adeve
rind un poet autentic al tuturor romanilor: Steaua de vineri
(1978), Radacina de foc (1988), Izvorul si clipa (1991), Hris tos nu are nici o vina (1991), Curatirea fantanii (1993), Vad si
marturisesc (1996) s. a.
Grigore Vieru a contribuit esential la dezvoltarea literaturii pen tru copii, dintre multele si multindragitele sale carti pentru
cei mici evidentiindu-se in chip deosebit cartea prescolarului Albinuta
(1979; reeditata de nenumarate ori) si un original si inspirat Abece dar (1970, 1983, in colaborare cu Spiridon Vangheli).
A fost mentionat cu Diploma de Onoare Andersen (1988), este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990)
si membru-corespondent al Academiei Romane (1993).
Venind in literatura dupa moartea lui Stalin si dupa alte eveni mente care au schimbat in bine starea de lucruri din fosta
Uni une Sovietica, format la scoala literara a folclorului autohton, dotat cu un simt ales al cuvantului si al sunetului (in
copilarie a cantat in cor si la diferite instrumente, fiind vecin si prieten cu ves titul lautar Dumitru Blajinu), a infaptuit in
literatura romana de la est de Prut o adevarata revolutie. In locul istorisirilor anoste, plictisitoare despre prietenia copiilor
de diferite nationalitati, de spre necesitatea de a-si iubi fierbinte patria sovietica de necu prins, in locul lozincilor rimate si
al altor surogate care constituiau pana atunci literatura moldoveneasca pentru copii , Grigore Vie ru le spunea celor mici
adevaruri mari in imagini aparent simple, adanc simtite si usor memorabile, datorita semnificatiilor etice adanci si
elementului umoristic omniprezent: Iedului ii cresc cornite:/ doua varfuri de penite!/ Si cu ele, ca baietii,/ iscaleste toti
peretii sau: Sta purcelul jos in paie:/ Sunt murdar. Murdar de tot,/ Trebuie sa-mi fac o baie... / Si s-a dus s-o faca-n glod .

Poieziile lui Grigore Vieru (Iedul si, respectiv, Purcelul) starneau hazul copiilor sau ii ravaseau
adanc atunci cand invocau, de exem-

Powered By

Grigore Vieru in tinerete, cu mama Eudochia si cu fiii Dorin si Calin. plu, Povestea puisorului de melc: S-a stins soarele
cel bun,/
Eu ma culc, povesti imi spun./ Dar nici una nu-i frumoasa.../ Greu e singurel in casa! Prin intermediul artei autentice,
autorul cul tiva micului cititor un gust lingvistic si literar fin, il punea in con tact cu problemele complicate ale existentei
umane, fara sa-l dadaceasca ori sa-l plictiseasca.
Grigore Vieru se dovedea original, chiar in comparatie cu au torii mai putin politizati in sens comunist (George Meniuc,
Liviu
Deleanu), care evitau cu un anumit succes povetele versificate si istorisirile plictisitoare pe teme majore . El intelege intr-
un mod aparte si notiunea tema majora : copilul este chemat, prin firea lucrurilor, sa-si iubeasca inainte de toate mama,
limba materna, plaiul natal. La aceasta intelegere (originala in contextul timpu lui) a tematicii majore se adauga
simplitatea discursului poetic,
oralitatea stilului, caracterul captivant al imaginii puse la baza poeziei si neaparat sprinteneala poantei, finalul
surprinzator.
Poetul evoca o situatie simpla si-i sugereaza copilului ideea ca mama este o fiinta sfanta pentru el, ca soarele ( Mama ne
man gaie,/ Soarele luceste./ Soarele e unul,/ Mama una este ). Indem nurile lui ca micutul sa-si iubeasca mama sunt de o
ingeniozitate pe potriva copilului: Si pe deal, si pe valcele/ Zboara doua randunele,/ Dar nu-s ele randunele,/ Ci-ale maicii
manusele.//

Cand se duc pe dealul poamei,/ Sa saruti mainile mamei./ Cine mainile-i saruta,/ Parca merge si-i
ajuta .
In toiul rusificarii acerbe a romanilor basarabeni, nemaivorbind de oprimarea pana aproape de
desfiintare a limbii bastinasilor din Transnistria si din Bucovina, Grigore Vieru a avut curajul de a
scrie simplu, impresionant si prin finalul poeziei Frumoasa-i limba noastra! profund: Pe ramul verde
tace/ O pasare maiastra,/ Cu drag si cu mirare/ Asculta limba noastra.// De-ar spune si cuvinte/ Cand
canta la fereastra,/ Ea le-ar lua, stiu bine,/
Din limba sfanta-a noastra .
Cand era la moda sa se scrie despre necuprinsa patrie sovietica si sa se taca despre asa-numita patrie
mica, Grigore Vieru le spu nea copiilor in poezia Plaiul meu: Sunt multe tari pe lume/ Ce ncanta si
te-atrag./ Dar plaiul meu anume/ Imi este cel mai drag .
Poetul nu-si desconsidera cititorul fraged, manifesta incredere in capacitatea lui de a intelege just si
adanc expresia poetica: La noi mai dulce-mi pare/ Si painea din stergar,/ Si apa de izvoare,/
Si-acel cires amar...// Mai verde e pomatul,/ Mai scurt e lungul drum,/ La noi chiar si omatul/ Mai
cald e nu stiu cum .

Intr-un atare context finalul patetic se afirma ca expresie fireasca a dragostei fata de plaiul natal:
Dragule, meleagule,/ Duiosul nos tru cant,/ Smolitule, truditule,/ Frumosul meu pamant .
Originalitatea intelegerii obiectivelor poeziei, oralitatea si sim plitatea ca factori exteriori ai
comunicarii poetice, indaratul carora stau caracterul modern al expresiei si complexitatea autentica a
poeziei dintotdeauna, au asigurat din start succesul creatiei lui Grigore Vieru pentru adulti. Chiar pornind, uneori, de la
fapte obisnuite, poetul le descopera semnificatii etice neasteptate, cu atat mai impresionante. Anticipand consideratiile
despre lirica de dragoste a poetului, evidentiem aici rostul deosebit al penultimu lui vers din suita de ziceri care formeaza
uluitoarea poezie Tu:
Venii tarziu acasa,/ Sa vad ce-i zice tu,/ Luai putin din masa,/
Sa vad ce-i zice tu,/ Mi-a ras pe drum o fata,/ Sa vad ce-i zice tu
(...)/ Sunt palid ca lamaiul,/ Sa vad ce-i zice tu,/ Sa mor as vrea intaiul,/ Sa vad ce-i zice tu .
Bogata incarcatura ideatica a acestui penultim vers si impre vizibila intorsatura din finalul discursului autoricesc ne pun in
fata unei revelatii poetice, obtinute cu dibacia unui adevarat mae stru.
Grigore Vieru, Doina si Ion Aldea-Teodorovici in ospetie la Marin Sorescu.
Compozitia simpla in aparenta, dar nici pe departe simplista, date fiind incarcatura ideatica a finalului poeziei, revelatia
asi gurata acum de ultimele doua versuri, ne surprinde in poezia
Clipe. La drept vorbind, Grigore Vieru procedeaza de la bun inceput metaforic, gandirea sa este una eminamente poetica
( Cli pa este un graunte,/ Cl ipa-i floarea dintr-un pom./ Doua clipe, mai rotunde,/ Sunt privirile la om ), dar anume in
finalul poezi ei el foloseste un detaliu in masura sa dezvaluie o idee nu numai poetica (prin forma originala si incitanta a
exprimarii), dar si filo zofica (prin natura si prin adancimea adevarului exprimat): Intre boabele de poama/ Se inghesuie o
stea.../ Dar incape tot pustiul/
Intre clipa ta si-a mea... ).
Ingemanarea organica a sentimentului cu gandul si unitatea simplitatii comunicarii cu complexitatea naturala a existentei
umane sunt particularitati esentiale ale liricii poetului de la chiar inceputul creatiei sale.
Este adevarat ca un timp Grigore Vieru a abordat cu predilectie motivul poetic al mamei, dand nastere si unei discutii pe
tema restrangerii , apoi a reluarii uneori nu tocmai fericite a temelor. Aici este oportun sa explicam ca limitarea la motivul
mamei a avut (in contextul timpului concret-istoric) o semnificatie deosebita, poetul sustragandu-se constient si ingenios
datoriei de a evoca artistic cuceririle si aspiratiile omului sovietic, bine facerile prieteniei popoarelor si altor teme si sarcini
prevazute de hotararile de partid si de indicatiile forurilor conducatoare.
Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, chiar in contextul reluarii insistente a motivului poetic al mamei, scriitorul proceda in
fiecare poezie in mod original, punea in lumina semnificatii noi ale moti vului, depunea eforturile cuvenite pentru a nu se
repeta, aceasta reusindu-i de cele mai multe ori.
Ca si in poezia pentru copii, in creatia sa pentru adulti Grigore
Vieru pornea de la sacralitatea ori poate mai curand de la sacrali zarea unor fiinte si adevaruri pe care literatura
realismului socialist , nereusind sa le lichideze definitiv, le trecea cu ostentatie pe un pla
secundar. Mama nu inceta, desigur, sa fie mama, dar in epoca ime diat postbelica rolul ei revenea, in mare, Patriei
( Rodina-mati ,
Mati-Otcizna in ruseste inseamna Patria-mama ).
In literatura est-pruteana Emilian Bucov a dat expresie preg nanta acestei stari de spirit, socialiste si... nu tocmai
omenesti in conditiile cand proslavirea patriei sovietice de necuprins se facea cu scopul de a minimaliza importanta
patriei mici, a bastinii noas tre, a limbii stramosesti etc.: Patria-mama ti-i gandul si fapta... .
In acest context Grigore Vieru a afirmat poetic si profund po lemic: Mama, tu esti patria mea!
Abordeaza acest motiv si alti poeti de la noi, unii realizand opere foarte bune, dar Grigore Vieru a lucrat cu tenacitatea
mesterului care isi propusese rasturnarea unei mentalitati si intro narea unui adevarat cult pentru mama, care spre
deosebire de patria sovietica era in adevar una, unica si principalul alta decat imperiul de necuprins. Ne vedem obligati
sa citam din poezia lui Emilian Bucov Dezrobirea : Patrie sovietica / nemarginire/ de munti, de ape, de campii,/ cum sa
cuprind/ in cuvantul iubire/ noianul de-ndragostit,/ bucuria de fiu! E tarziu sa-i reprosam autorului. Noi intentionam sa
punem in lumina schimbarea de optica in cazul lui Grigore Vieru, care venea sa glorifice mama adevarata, nu una de
imprumut: Mama,/ Tu esti patria mea!/ Crestetul tau varful muntelui/ acoperit de nea./
Ochii tai / mari albastre./ Palmele tale / araturile noastre... .
Poezia lui Grigore Vieru despre mama avea o misiune si un efect revolutionar. Acest efect a fost cu atat mai mare, cu cat
poetul proceda absolut firesc. In multe poezii mama este anume si nu mai mama Dochita de la Pererita, prin referirea la
care autorul exprima sentimentele adanci si puternice, care sunt si ale noastre ale tuturor. Eu inaintea mamei/ am suflet
vinovat / iubirea pentru dansa/ cu bratul am furat... , ni se destainuia el in poezia