Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Catedra Educaţie Lingvistica şi Literară

Dezvoltarea competenţei de creativitate
la limba şi literatura română
cu referire la opera poetica
Taina care ma apără
de Grigore Vieru

Elaborat:
Botezatu Emilia – profesor
de limba şi literatura română
grad didactic doi
Liceul Teoretic “Ginta Latina”
Chişinău

Chişinău - 2010
 Cuprins
I. Introducere
1.1. Actualitatea temei
1.2.Ipoteza lucrării II. Tratarea propriu-zisă a temei
1.3.Cuvintele-cheie Dezvoltarea competenţei de
creativitate la limba şi literatura
III. Încheiere română cu referire la opera poetică
3.1. Concluzii Taina care mă apără de Grigore
3.2. Recomandari Vieru
2.1. Evocarea
IV. Referinţe 2.2. Realizarea sensului
bibliografice 2.3. Reflecţie
2.4. Extensie
Introducere

O spun să mă audă
Şi plin de floare pomul
Şi din mormînt voi spune
Mulţimii adevărul
(Grigore Vieru)
 Actualitatea
Prin iarba verde de acasa• Grigore Vieru bate
Cu lanţul de rouă la glezne...
gingaş la geamurile
Grigore Vieru, poetul noastre cu un ram de
cunoscut şi măslin, cu un spic de
necunoscut nouă, dar grîu, cu un fir de
care merită cea mai busuioc, aducîndu-ne
mare atenţie, lasă o un spectacol de pace,
dîră proaspătă ca omenie, dragoste
lacrima de copil care ne va umplea
(Marin Sorescu) inimile cu sunete de
colind străvechi.
1. Rămîne actuala tema, aşa cum creaţia poetica a lui
Grigore Vieru e inclusă în toate clasele de gimnaziu şi
de liceu, contribuind la educarea generaţiei în spiritul
veşniciei valorilor naţionale.
2. În clasa a X-a actualitatea creaţiei se manifestă în
cadrul studierii genului liric şi speciilor (balada, poemul,
oda, meditaţia, elegia...)
3. În clasa a XI-a e binevenită opera poetică a lui Grigore
Vieru la studierea curentului realismului cu elemente de
romantism.
4. În clasa a XII-a e întrodusă opera lui poetică ca modul
aparte de 12 ore.
Ţineţi aprinsă candelă sacră a eternităţii poetului!
 Ipoteza
Dacă nu mănînci
Din aceeaşi pîine cu Patria,
Atunci sau pîinea,
Sau Patria
Nu este a ta.
(Gr. Vieru)
Competenţa de comunicare poate fi realizată, daca:
• am cunoaşte perioada istorică şi condiţiine sociale în
care a activat poetul;
• am studia profund opera poetică a lui Gr, Vieru;
• ne-am adăpa la sorgintele veşnic viu al creaţiei sale;
• l-am putea compara cu alţi poeţi remarcabili,
menţionîndu-i succesele.
Sunt doar o lacrimă de-a lui Eminescu
 Cuvintele-cheie
• Metode şi tehnici:
• Lucru cu DEX; Lecturarea explicativă; Diagrama Venn;
Graficul T
• Genul liric – Redare directă subiectivă, prezenţa eului liric;

• Motiv literar – Ideea fundamentală;

• Curentul realismului – Redarea obiectivă a realităţii;
• Moto – Citat luat dintr-o operă literară;

• Baladă – Specie a genului epic pe teme eroice;

Specie a poeziei lirice în care se elogiază
• Oda – unele persoane sau fapte eroice;
• Litanii – Rugăciune, expunere lungă monotonă;
• Formular – Imprimant ce se completează în vederea
întocmirii unui act;
• Aforistica – Conţine aforisme;
 Dezvoltarea competenţei de creativitate la limbă şi
literatură română cu referire la opera poetică Taina care
mă apără de Grigore Vieru

• Evocare – trezirea interesului faţă de

opera poetică a lui Grigore Vieru

• Realizarea sensului –
Reaprindeţi candela
eternităţii...
 Din itineralul biografic

• 1935 februarie 14 – poetul s-a născut în satul Pererîta;

• 1953 – absolveşte scoala medie din Lipcani;
• 1958 – absolvent al Institutului Pedagodic “Ion Creangă” din Chişinău
Facultate de Filologie şi Istorie;
• 1959 – se căsătoreşte cu Raisa Nacu, profesoară;
• 1960 - redactor la revista “Nistru” a Uniunii Scriitorilor din Moldova;
• 1965 – volumul Versuri;
• 1975 – Un verde ne vede;
• 1978 –viSteaua de neri;
• 1979 – Albinuţa, Mama;
• 1980 – Începe corespondenţa cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici;
• 1991 – Moare mama poetului, Eudochia;
• 2000 – e decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu 150
de ani de la naştere”;
• 2008 – (19 ianuarie) moare, în rezultatul accidentului de pe data de 16
ianuarie 2008;
• 2008 martie - Taina care ma apără;
Formular
- Numele şi prenumele?
- Eu.
- Anul de naştere?
- Cel mai tînăr an:
Cînd se iubeau părinţii mei.
- Originea?
- Ar şi seamăn.
- Profesiunea?
- Ostenesc în ocna cuvintelor.
- Părinţii?
- Am numai mamă.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupaţia ei?
- Aşteaptă.
- Ai fost supus judecăţii vreodată?
- Am stat nişte ani închis în sine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da, pe tata îngropat în pămînt străin.
Anul 1945
 Poeţi destui pe lumea asta sunt
Să cînte-n vers pămîntul, focul, fierul
Dar noul mit al mamei, pe pămînt
S-a-ntemeiat în cartea lui – Vieru
(A.Păunescu)

Românii din cele patru zări Poet cu lira-n lacrimi – almanah

a străvechii Dacii constată, literar în Taina care mă apără -
ca Grigore Vieru rămîne a cartea vieţii mele
fi şi mai tînăr ca oricînd –
Copil al Soarelui – poet atît
de deschis spre toate bucuriile
şi neliniştile contemporanilor noştri

Îmi amintesc cum, în copilărie, mama nevoiaşă,

ca toate vaduvele de război, cocea mălai. Aşa se
numea prin părţile noastre – mălai – pîinea facută
din două jumătăţi de făina; una de grîu ori secară,
şi alta din porumb. Acel mălai era piine noastră cea
de toate zilele.
(Gr. Vieru Taina care mă apără – pag. 5)
 ...Cred că am răsărit ca poet din chemare, iar nu din
emulaţie...
Există o ţară de paşte – copilăria; homos ludic
De leagăn Iese tata la balcon
Hai, puiu, nani-na Iese tata la balcon
Că mama te-a legăna Şi mă strigă: “Măi Ion!”
............................... Cred că am făcut ceva
Pe- amintirea lui bunicu, Dacă m-a strigat asa...
Pe nesomnul lui tăticu, Că de nu făceam nimică
Pe un vers de Eminescu Mă striga: “Măi Ionică”!
Pe pămîntul ce-l iubescu
Să-l iubeşti şi tu aşa,
Hai, puiu, nani-na.,
Furnica
Suie frunza, urcă ram Cîntece pentru copii, Umbreluţa,
“Tare mult de lucru am” Bunica, Fraga, Greieraşul,
Trece vale, trece coasta; Albina
“Tare-i scurtă viaţa asta”
Dintre toate religiile cea mai
frumoasă este mama
Cuvîntul mama
Pruncii îl zuruie Toate cîntecele lumii sunt
Bătrînii îl visează
trecătoare. Dar este unul ce
dăinue veşnic. Mereu veşnic,
Bolnavii îl şoptesc
mereu proaspăt. Despre cea
Muţii îl gîndesc
mai sacră fiinţă, despre cea
Fricoşii îl strigă
care ne-a dat viaţa ei. Cîntec
Orfanii îl lăcrimează de leagăn pentru mama;
Răniţii îl cheamă, Pasărea; Ochii mamei;
Iar ceilalţi îl uită Cuvîntul mamei; Făptura
O, mamă! O, mamă! mamei; Mîinile mamei; Buzele
mamei; Tăcerea mamei;
Chipul tău,mamă; De unde
ştii?
Nu există nici floare, nici mamă urîtă.
Cea mai veche carte din lume este o mamă,
Cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.
(Grigore Vieru)
Mă rog de tine
Mă rog de tine, ploaie –
Cînd zbor către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
...................................
Mă rog de tine,iarbă,
...................................
Mă rog de tine, munte –
Cînd zboru-o să mă poarte,
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.
Numai un poet care aşează alături cuvintele sacre
ca: Mama, Patrie, Istorie, Iubire are dreptul de a fi
numit Poet.
• Este mai uşor să mori • Ţară, ţărişoara mea
pentru Patrie, decît să • Reaprindeţi candela
lupţi pentru ea. • Scrisoare din Basarabia
• Basarabia e un copil • Eu toate le deprind de la
infăşat în sîrmă ghimpată. tine
• Dacă sunt doi domnitori • Pe sîngele nostru
în ţară, se va găsi şi al
treilea. • Lacrimile noastre
(extrase din aforistica lui Gr. • De-ai curge tu, Prutule
Vieru) • Din aceeaşi pîine cu
Patria
Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea poate să
plece de acasa
(Grigore Vieru)
Eminescu
La zidirea soarelui, se ştie
Cerul a muncit o veşnicie
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu
Domnul cel de Pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminescu.
Suntem un cuvînt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer de stele sudice!
Eminescu să ne judice
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
 Cel mai important monument naţional este
Limba şi Istoria
• Uită-te în ochii graiului tău, pînă cînd te va
recunoaşte şi va izbucni în plîns
• Plec zilnic la cîştig în minele de aur ale graiului
meu
(Grigore Vieru)

Harpa, În aceeaşi limbă, Înscripţie pe stîlpul

porţii, Eminescu, Reaprindeţi candela.
Cîntarea scrisului nostru
Sunt un om al nemîniei,
Lumii, astea nestrăin,
Vin din munţii latiniei,
Deci şi scrisul mi-i latin.
....................................
Deci, lăsaţi-ne în firea,
Moştenită de străbuni
Şi-ţi primi în loc iubirea,
Pacea unor oameni buni!
Nu-i o vină, Doamne iartă,
Floarea lui că o văzum
Că ne-am fost iubit odată
Şi ne mai iubim si-acum.
 Casa părintească
Chiar şi marea ar muri atunci, cînd îşi va uita copilăria ei – izvorul
(Gr. Vieru)
•Casa mea Litanii pentru orgă
•Autobiografică Nu am, moarte, cu tine nimic,
•Casa părintească nu se vinde Eu nici măcar nu te urăsc
•Mama din casa noastră Cum te blestemă unii, vreau să zic
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi,
De-ai avea mamă şi-ar muri?
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
...........................................
Nu frică, nu teamă –
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
 Iubirea – ram cu rouă sfintă
Prima iubire este ca alfabetul din care
copilul nu cunoaşte încă toate literele
(Gr. Vieru)

• Blestem de dragoste;
• Femeia;
• Joc de familie;
• Balada;
• Joc de ape;
• Pădure, verde pădure; Leac divin
• Poem în munţi; Iubire! Ram de rouă sfîntă,
• Dor ; Cânt unic, o, ce ma adaşti.
• Mai spune-mi ceva ; Asupra – ndurării mele
• E-o linişte iubirea ; Tu nu plîngi lacrima – o naşti.
• Tu;
Odă femeii
-Femeia, chiar daca are geniu, tot la copilul ei ţine mai
mult
- Dacă femeia este o carte n-a ajuns nimeni la capătul ei
- Femeile sunt toate la fel, poate de aceea nu o gasim
niciodata pe cea căutată
(Gr. Vieru)
Vreau să te văd;
Rugă;
Ce tînăr eşti; Femeia, teiul
Sărut, femeie, mîina ta ; Sub un pom ce înfloreşte
Ea frumoasă se opreşte
“Bună seara, fete două
Cu ochi luminoşi de rouă”
“Bună seara, dar sunt una...”
Printre genele femeii
Răsărea pe cer şi luna...
 Dedicaţii din suflet şi lacrimă
Legămînt
Ştiu! Cîndva la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mei
Tot deasupra cărţii Sale...
Tudor Arghezi

Lucian Blaga

Ion şi doina Aldea Teodorovici

Aforistica – pietre scumpe pentru cititori
• Dormi pe o piatră,/Cîinii te latră;/Dormi pe o pernă mai adîncă,/Omul
te mănîncă.
• Un nume curat – iată ce este ţărîna cea mai uşoară pe pieptul celui
coborît în pămînt.
• Cînd eşti însetat, nu te întrebi din care locuri e apa.
• Dacă ar fi în stare, mortul din coşciug s-ar şterge de sărutul multora.
• Lacrimile noastre – atîta a mai rămas curat în apele Prutului.
• Trebuie sa ai destul timp liber, ca să aştepţi ziua de mîine.
• Pămîntul primeşte pe toţi morţii,
Cerul alege.
• Ecoul nu poate fi ars pe rug.
• Omul cu adevărat fericit este acela,
căruia nu-i vine să creadă că-i liber.
 Reflecţia
Introducerea unei dezbateri pe baza Diagramei Venn
Grigore Vieru Mihai Eminescu

-Poet al tuturor -Poet naţional -Prezenţa prozei;

obîrşiilor; universal ; -Curentul
-Homos ludic -Tematica; romantismului;
ca temă; -Varietatea -Prezenţa în
-Prezenţa speciilor; operă a ideilor
aforisticii ; -Genul operei - filosofice;
-Curentul liric; - Prezenţa eseisticii
Realismului; -Transcendenţa
a 2 curente
literare;
 Extensia
• Pregătirea pentru
scrierea unui eseu
pe baza unui
aforism de-a lui Grigore Vieru
 Încheierea
Concluzii
• Poet – o lumină cuvîntătoare;
• Poet – o vioară dintr-un lemn ceresc;
• Poet – o albinuţă care dă copiilor miere, iar duşmanilor fiere;
• Poet – o duminică a cuvintelor;
• Poet – o fereastră cu minuni;
• Poet – izvor şi clipă;

Toate acestea se numesc atît de simplu, atît de drag, atît

de proaspăt şi atît de curat, atît de matern şi atît de etern
– Grigore Vieru
 Concluzii
El s-a născut la margine de Prut
Şi a trăit pe margine de soartă,
Dar viscolele care l-au bătut
De neam n-au fost în stare să-l despartă.
(Ad. Păunescu)
• Numai el merită sensibilitatea sufletului cititorului, ne facem
omenoşi, mai partioţi, mai români.

• Avem sfînta datorie de a-i citi sclipitor de frumoasa-i şi înţeleapta-i

poezie. Căci fără roua verbului matern, pe care ni-l dăruieşte cu
generozitate maestrul, sufletul nostru s-ar ofili ca floarea pe timp de
arşiţă
 Recomandări:
...Vieru pare-se are un singur erou, un singur idol, un
singur chip, care îi străpunge creaţia dintr-un capăt în
altul. Acest chip este scufundat în contextul versurilor ca
un aisberg în valurile mării şi numai rar pentru cine apare
de sub valuri. Versurile lui vin fierbinţi, palpitînd pînă la
ultima virgulă, vin să strecoare în sufletul cititorului un
fior de dragoste şi sfinţenie pentru pămîntul natal...
Deci... Citiţi-le... Nu veţi regreta!!!

1. Proectul e actual şi se poate utiliza în cadrul activităţii

cercului;
2. La orele de literatură română în clasa XII-a.
 Referinţe bibliografice
1.a)M. Dolgan “Vierene” “Creaţia lui Gr. Vieru în şcoală” Ed, Lumina Chişinău –
1984
b) “Literatura română postbelică” ed. “Tipografia centrală” Chişinău - 1998
2.a)M. Cimpoi “O istorie deschisă a literaturii din Basarabia”Editura ARC. Chişinău -
1997
b) “Întoarcere la izvoare” – eseu despre poezia lui Gr. Vieru Ed.”Literatura artistică”
Chişinău – 1985
3.a)Ion Ciocanu “Literatura română contemporană din Moldova” Ed. Litera Chişinău
– 1998
b)Ciocanu Ion în vol “Articole şi cronici literare” - 1969
c)În vol “Dialog continuu” – 1977
4)E.Botezatu a)în vol “Poezia meditativă moldovenească” Chişinău – 1977
b)În vol “Patosul internaţionalist şi patriotic al poeziei moldoveneşti”Chişinău – 1980
c)În vol “Literatura moldovenească pentru copii” Chişinău – 1984
5)a)”Taina care mă apără” Ed. Minerva Bucureşti 1997 cu prefaţa lui Ungureanu
b) “Taina care mă apără” – versuri Ed. “Literatura artistică” Chişinău – 1983
c)Gr. Vieru “Taina care mă apără” Iaşi 2008
6) “Limba maternă – icoană maternă” Valentina Mazilu Ed. “Labirint” Chişinău –
2005
7) Curriculum la limba şi literatura română pentru clasele a X-a – a XII-ea pag.16-17
pag.20-21 Ed. Ştiinţa Chişinău 2010