GENUL LIRIC – LIRICA POPULARA

COLINDE

Repertoriul literaturii de ceremonial pentru sarbatorile de Craciun cuprinde si colinde inspirate din
legenda nasterii lui Iisus, precum: Cantecele de stea si Florile dalbe.

Colinda este o specie folclorica de poezie cantata, uneori recitata, inspirata de obiceiurile
calendaristice de iarna. Ea apartine celor trei genuri literare: genului liric prin caracterul de
urare, celui epic prin naratiune si celui dramatic prin faptul ca se concretizeaza in adevarate
spectacole.

Functiile principale ale colindei apartin atat vremilor stravechi (magico-ritualice), cat si timpurilor
actuale (cele de urare si felicitare). Textul colindei cuprinde elemente crestine, incantatii magice
similare descantecului, imagini sonore ritualice.

Din punctul de vedere al compozitiei, epicul se desfasoara in colinda in doua planuri, alternand intre
real si fantastic. Colinda apeleaza in introducere si incheiere la formule stereotipe aducand in prim-
plan personaje fabuloase.

Sculati, sculati, boieri mari,

Florile dalbe,
Sculati voi Romani plugari,
Florile dalbe,
Ca va vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori,
Florile dalbe,
Si v-aduc un Dumnezeu,
Florile dalbe,
Sa va mantuie de rau,
Florile dalbe.
Un Dumnezeu nou nascut,
Florile dalbe,
Cu flori de crin in vascut,
Florile dalbe.
Proverbe, zicatori, ghicitori

Literatura aforistica si enigmistica este alcatuita din proverbe si ghicitori. Ele constau in mesaje de
dimensiuni reduse, cu o informatie morala concentrata.

Proverbul (numit si „paremie”, „pilda”, „vorba aluia”, „vorbe din batrani”) are o expresie
impersonala, de mare vechime, inzestrata cu autoritate si intelepciune. Mici opere literare incadrate
in orizontul vietii umane, ele descopera defectele morale ale omului: minciuna, prostia, ingamfarea,
lenea etc. El poate fi metaforic ori nemetaforic din punctul de vedere al expresiei artistice. In orice
forma, fie de enunt propriu-zis, fie metafora expresiva, proverbul ofera o lectie de intelepciune
aplicata la contexte particulare. Ele reflecta lumea, lucrurile concrete sau particulare, cu scopul de a
dezvalui o semnificatie mai larga, o insusire sau un raport necesar intre obiectele lumii.

Iata cateva exemple: „Dupa fapta si rasplata”, „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”, „Cum iti asterni
asa dormi”, „Treci raul pana nu vine unda”, „Laptele, pana nu-l bati, smantana nu faci” s.a.

Folclorul copiilor (cantece formula, recitative, numaratori)

Folclorul copiilor reprezinta o parte componenta a literaturii nationale si constituie un gen literar de
sine statator.
Prin cantec si joc copilul ia contact cu mediul inconjurator, straduindu-se sa-l cunoasca. Creatiile din
folclorul copiilor insotesc jocurile, dorintele, bucuriile, supararile, impresiile acestora.

Aceste creatii au multiple functii: psihica, educativ-formativa si distractiva. Ele sunt creatii in proza
sau in versuri, epice si lirice si nu au o forma fixa. Aceste creatii au trasaturile specifice creatiei
populare:
-au un caracter anonim intrucat nu se cunoaste autorul;
-au caracter oral fiind transmise pe cale orala;
-au caracter colectiv intrucat sunt creatii ale mai multor persoane care au contribuit intimplator la
imbogatirea lor pana la forma actuala;
-au caracter popular intrucat au ca sursa de inspiratie intelepciunea populara si utilizeaza limbaj si
expresii caracteristice graiului popular
-caracter sincretic, adica implica simultan diferite forme de arta: muzica, poezie, jocul mimic, dans.

Aceste creatii au trasaturi specifice:

-au o nota de naivitate fireasca, optimism si vioiciune

-se caracterizeaza prin simplitate, muzicalitate si plasticitate
-sunt atractive, placute intrucat copiii prefera rimele nastrusnice, numaratorile sugubete , tot felul de
poezii naive, jocuri hazli.
.
In continutul lor regasim imagini din lumea animala si florala si din viata sociala si de familie. Cu
alte cuvinte regasim lumea ce inconjoara copilul sau o lume imaginara, specifica copilariei.Versurile
sunt uneori cantate sau scandate de copii.