SC Modul I DTP-Structuri

Investeşte în oameni !
FRG Timişoara (Fundaţia româno-germană de pregătire şi

perfecţionare profesională în domeniul construcţiilor)
Calea Aradului nr. 56, 300291, Timişoara
Tel:0256 426780, Tel/Fax:0256495774, frg@frgtim.ro, www.frgtim.ro
Proiectul: Competenţe la nivel european pentru creşterea

ocupabilităţii angajaţilor şi a competitivităţii firmelor din domeniul
construcţiilor, prin metode inovative de formare profesională
continuă
Nr. contract: POSDRU/80/2.3/S/55896
SUPORT DE CURS
PENTRU FORMATORI
CALIFICAREA
DULGHER, TÂMPLAR
PARCHETAR
Cod nomenclator calificare : 7124.2.1
STRUCTURI PENTRU
CONSTRUCŢII
MODULUL I
PENTRU UZ INTERN
FRG Timişoara
2011
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013
Proiect POSDRU/80/2.3/S/55896
Intr-o lume a schimbărilor...:
...”CUNOAŞTEREA CREEAZĂ VALORI
http://www.frgtim.ro/e-qualificare
• Material editat în cadrul Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 2: „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

Domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formare profesională
continuă”
• Titlul proiectului:
Competenţe la nivel european pentru creşterea ocupabilităţii angajaţilor şi a
competitivităţii firmelor din domeniul construcţiilor, prin metode inovative de
formare profesională continuă
• Editorul materialului:
Fundaţia româno-germană de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în domeniul
construcţiilor Timişoara
• Data publicării: Ianuarie 2011
“Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României”
Colectivul de elaborare a suportului de curs
Ing. Lazăr Dan Ionel Ing. Neamţu Ştefan

Ing. Neagoe Danilescu Marius Ing. Golcea Doina
Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

2 Modul I – Structuri pentru construcţii
CUPRINS
MODULUL I STRUCTURI PENTRU CONSTRUCTII………………….24 ore
1.- Caracteristicile procesului de producţie în construcţii – montaj .............................................. 4

2.- Alcătuirea generală a unei construcţii .................................................................................... 5
2.1.- Definirea şi clasificarea construcţiilor ................................................................... 5
2.2.- Condiţii tehnico - economice pe care trebuie sa le îndeplinească construcţiile .... 6
2.3.- Alcătuirea generală şi elementele componente ale unei clădiri ......................... 10
2.4.- Structura de rezistenţă şi elementele ei componente ........................................ 10
PARTEA II-A ............................................................................................................................ 34
3.- Alcătuirea structurilor pentru construcţii civile ...................................................................... 34
3.1.- Generalităţi ........................................................................................................ 34
3.2.- Sisteme constructive ale structurilor de rezistenţă. ............................................ 34
4.- Structuri cu pereţi portanţi din zidărie de cărămidă şi blocuri mici de beton ......................... 36
4.1.- Generalităţi ........................................................................................................ 36
4.2.- Alcătuirea de ansamblu a structurilor din zidărie ............................................... 37
4.3.- Modul de alcătuire a pereţilor portanţi din zidărie .............................................. 39
4.4.- Planşee utilizate la structuri cu pereţi portanţi din zidărie .................................. 41
4.5.- Structuri cu pereţi portanţi din blocuri de beton celular autoclavizat (b.c.a.) ...... 43
5.- Structuri cu pereţi portanţi din beton armat monolit ............................................................. 44
5.1.- Generalităţi ........................................................................................................ 44
5.2.- Alcătuirea generală a structurii .......................................................................... 45
6.- Structuri cu schelet din beton armat .................................................................................... 45
6.1.- Generalităţi ........................................................................................................ 45
6.2.- Caracteristicile generale ale structurilor din beton armat ................................... 46
6.3.- Structuri cu cadre din beton armat monolit ........................................................ 46
6.4.- Structuri din beton armat integral prefabricat ..................................................... 48
6.5.- Structuri din beton armat parţial prefabricate ..................................................... 48
7.- Structura din panouri mari prefabricate din beton armat ...................................................... 49
7.1.- Generalităţi ........................................................................................................ 49
7.2.- Principii constructive privind alcătuirea panourilor ............................................. 50
8.- Structuri din lemn ................................................................................................................ 52
8.1.-Generalităţi ......................................................................................................... 52
8.2.- Construcţii cu pereţi din lemn . ........................................................................... 52
8.3.- Construcţii din elemente prefabricate ................................................................ 55
8.4.- Avantajele şi dezavantajele construcţiilor din lemn ............................................ 55
Bibliografie ............................................................................................................................... 57
Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 3

Modul I – Structuri pentru construcţii
1.- Caracteristicile procesului de producţie în construcţii – montaj

Lucrările de construcţii se compun din :
- Lucrări de construcţii : terasamente, armături, cofraje, betoane, zidării, tencuieli,
placaje, pardoseli, izolaţii, zugrăveli, etc.
- Dulgheria, reprezintă ansamblul lucrărilor de execuţie a lemnăriei pentru
construcţii, în special la clădiri.
- Lucrări de instalaţii : instalaţii de apă şi canalizare, încălzire, electrice, ventilare,
condiţionarea aerului, etc.-
- Lucrări de montaj utilaje tehnologice
- Lucrări de drumuri şi căi ferate
Procesul de producţie de construcţii montaj are caracteristici proprii şi anume :
- Lucrările se execută în aer liber, fiind influenţate de condiţiile atmosferice
- Obiectivele care se construiesc prezintă mare varietate, necesitând, pentru a fi
realizate, conlucrarea unui număr mare de formaţii de muncă de diferite
specialităţi
- Spre deosebire de celelalte ramuri industriale, produsul muncii (construcţia), este
fix iar mijloacele de producţie şi forţa de muncă sunt mobile, deplasându-se
treptat de la un sector de lucru la altul în cadrul aceluiaş obiect şi respectiv de la
un obiect la altul
Rolul dulgherului în executarea lucrărilor de construcţii montaj:
- El execută lucrări cu caracter provizoriu sau auxiliar, lucrări cu caracter definitiv,
lucrări de dulgherie secundare dar şi lucrări de dulgherie speciale, în atelier dar
şi pe şantiere
- Dulgherul, tâmplar, parchetar, utilizează informaţiile din planurile şi detaliile de
execuţie, efectuează calcule matematice simple care se referă la lucrările de
dulgherie, tâmplărie şi parchet, el fiind unul din principalii muncitori alături de
zidari, betonişti, fierari betonişti, etc.
- Se integrează în cadrul echipei, îşi identifică sarcinile, îşi planifică activităţile
zilnice şi poate comunica corect cu toate persoanele implicate direct în procesul
de muncă sau care au legătură cu acesta.
- Dulgherul, tâmplar, parchetar, este capabil să identifice şi să evite riscurile de
accidentare şi să intervină corect în caz de accident. pentru acordarea primului
ajutor

2.- Alcătuirea generală a unei construcţii

2.1.- Definirea şi clasificarea construcţiilor
Construcţiile sunt lucrări legate de teren, realizate cu scopul de a asigura condiţiile

necesare desfăşurării vieţii şi diverselor activităţi ale oamenilor.
Amplasarea lor este condiţionată de caracteristicile fizico mecanice ale terenului, de
materialele folosite la realizarea construcţiei şi de condiţiile de mediu exterior
Principalii factori de care trebuie să ţinem cont la realizarea unei construcţii sunt :
Omul, căruia trebuie să i se asigure anumite condiţii în vederea desfăşurării unei
activităţi normale.
Activitatea omenească pentru care este destinată construcţia şi care determină
alegerea anumitor dotări
Mediul exterior, care exercită asupra construcţiilor diferite acţiuni, în funcţie de
condiţiile terenului.
Clasificarea construcţiilor
Diversitatea mare a construcţiilor permite clasificarea construcţiilor după mai multe
criterii. În mod obişnuit se folosesc următoarele criterii :
- Clasificarea funcţională sau după destinaţie
- Clasificarea după structura de rezistenţă.
Clasificarea funcţională sau după destinaţie
Această clasificare grupează construcţiile asemănătoare din punctul de vedere al
cerinţelor funcţionale şi al amplasamentului geografic în două mari grupe :
- Clădiri
- Construcţii inginereşti
Clădirile
Reprezintă construcţiile care adăpostesc oameni sau vieţuitoare, activitatea omenească
şi produsele muncii lor, protejându-le de intemperiile atmosferice (viscol, ger, vânt,
ploaie, etc.), făcând posibilă adaptarea omului la mediul geografic atât de variat şi cu
climă atât de diferită
La aceste construcţii, factorul OM impune principalele cerinţe tehnice.
Construcţii inginereşti
În această categorie intră toate celelalte construcţii : căile de comunicaţii şi lucrările de
artă aferente, construcţiile hidrotehnice, construcţiile industriale speciale, etc.

La noi în ţară lucrările din sectorul construcţiilor au fost încadrate în grupe mari de
lucrări, conform nomenclatorului
Enumerăm câteva din aceste grupe de lucrări :
- Clădiri de locuit
- Clădiri şi construcţii industriale
- Clădiri şi construcţii agrozootehnice
- Clădiri social-culturale, administrative, pentru transport şi pentru sport.
- Lucrări hidrotehnice
- Lucrări de drumuri, piste
- Construcţii de reţele pentru alimentări cu apă şi canalizări
…………………………………………………………………………………………………….
Clasificarea după structura de rezistenţă
Această clasificare este determinată de tipul structurii şi de materialele din care se
realizează aceasta. – zidărie de cărămidă, beton armat, lemn, metal, etc.
După tipul structurii, există construcţii cu :
- Structuri de rezistenţă cu pereţi portanţi
- Sisteme structurale cu schelet în cadre
- Sisteme structurale mixte şi sisteme structurale combinate
2.2.- Condiţii tehnico - economice pe care trebuie sa le îndeplinească construcţiile
1.- Condiţii de rezistenţă şi stabilitate

Se referă la comportamentul construcţiilor sub acţiunea încărcărilor inclusiv în caz de
cutremur şi incendiu
2.- Condiţii de durabilitate
Durabilitatea reprezintă durata normală de funcţionare în timp a principalelor elemente de
construcţie, fără pierderea calităţii necesare exploatării.
Durabilitatea este obţinută prin folosirea unor materiale rezistente la acţiunea mediului
înconjurător precum şi prin protejarea materialelor cu pelicule de protecţie
Durabilitatea este influenţată de tipul structurii, de dimensiunea elementelor de construcţie,
calitatea execuţiei şi a materialelor, de utilizarea normală şi de întreţinerea în timp a clădirii
3.- Condiţii de funcţionalitate:
Funcţionalitatea reprezintă utilizarea construcţiei conform destinaţiei pentru care au fost
concepută

Cerinţele funcţionale se referă la : forma, dimensiunile şi modul de distribuire a încăperilor, la
amplasarea mobilei şi celorlalte dotări.
În cazul clădirilor de locuit, aspectul funcţional se referă în primul rând la condiţiile de locuire,
la gradul de confort pe care acestea îl oferă, sub aspect termic, acustic, al dimensiunilor
spaţiilor, al dotărilor şi al echipamentelor, etc.
Pentru o bună funcţionalitate, clădirile se împart pe verticală în etaje şi pe orizontală în
încăperi.
Foarte important !
Orice construcţie trebuie să îndeplinească toate condiţiile tehnice ca să funcţioneze în
condiţii sigure de exploatare .
CLĂDIRI DIFERITE
Clădire de locuit – Bloc de locuinţe

Clădire administrativă
Clădire de locuit – Casă familiară

Blocuri de locuinţe cu spaţii comerciale la parter

2.3.- Alcătuirea generală şi elementele componente ale unei clădiri
O clădire este alcătuită dintr-o serie de elemente de construcţii care îndeplinesc roluri
sau funcţiuni bine definite, în ansamblul ei.
Elementele principale de construcţii ai unei clădiri sunt. :
- Elementele de rezistenţă (structura de rezistenţă).
- Elemente de închidere şi compartimentare,
- Elemente de finisaj,
- Elemente de izolaţii,
În afara elementelor de construcţii, o clădire cuprinde şi lucrări de instalaţii care,
împreună cu lucrările de finisaj, asigură confortul, igiena şi estetica ei
2.4.- Structura de rezistenţă şi elementele ei componente
Parte de construcţie care asigură rezistenţa şi stabilitatea acesteia poartă denumirea de

structură sau schelet de rezistenţă
Structura unei construcţii este alcătuită din totalitatea elementelor de rezistenţă care au
rolul de a prelua toate încărcările care acţionează asupra ei şi de a le transmite
terenului bun de fundare.
Deci ! Elementele unei clădiri, pot fi grupate după poziţia lor în raport cu terenul în două
subansambluri : infrastructura şi suprastructura
Infrastructura este alcătuită din : fundaţii, pereţii subsolului şi planşeul peste subsol.
Infrastructura este partea construcţiei pe care nu o vedem – sub cota +/-0,00
Suprastructura, alcătuită din elemente verticale şi orizontale/înclinate – pereţi, stâlpi,
planşee, grinzi, şarpanta acoperişului, aflate peste cota +/- 0,00
Suprastructura are rolul de a prelua încărcările care acţionează asupra construcţiei şi
de a le transmite infrastructurii, apoi către terenul bun de fundare
Important !
Cota +/- 0,00 este cota pardoselii finite a parterului clădirii principale
Infrastructura cuprinde partea de structură amplasată sub cota zero
Suprastructura cuprinde partea de structură aflată deasupra cotei zero

Alcătuirea unei clădiri
Fig. 1.- Elementele generale ale unei clădiri

1.- Fundaţie 2.- Perete interior 3.- Perete exterior 4.- Planşeu 5.- Şarpantă
6.- Învelitoare 7.- Fereastră 8.- Balcon 9.- Soclu 10.- Trotuar
11.- Subsol 12.- Parter 13.- Etaj ( nivel curent ).
Totalitatea elementelor de rezistenţă formează

structura de rezistenţă a unei construcţii

Fişă de lucru.
ELEMENTELE NECESARE REALIZĂRII UNEI CLĂDIRI DE LOCUIT
1.- Coamă acoperiş 10.- Perete despărţitor

2.- Terasă 11.- Hidroizolaţie
3.- Pod 12.- Pane
4.- Scară 13.- Luminator
5.- Pardoseală 14.- Căpriori
6.- Tencuială interioară 15.- Învelitoare
7.- Perete 16.- Faţadă
8.- Zugrăveală 17.- Soclu
9.- Izolaţie 18.- Planşeu
19.- Vopsitorie

a.- Fundaţii
Fundaţia este elementul de construcţie amplasat sub nivelul terenului natural, care se
află în contact direct cu terenul bun de fundare şi transmite acestuia toate încărcările
care acţionează asupra construcţiei..
Important !
Fundaţia, care preia încărcările de la pereţii exteriori sau interiori sau de la stâlpii
construcţiei, trebuie aşezată pe un strat de teren rezistent, şi să coboare la cel puţin 20
cm. în acest strat.
Talpa fundaţiei trebuie să fie coborâtă sub limita adâncimii de îngheţ, altfel patul
fundaţiei se degradează din cauza procesului de îngheţ-dezgheţ şi poate apărea
fenomenul de tasare iar fundaţia se poate fisura.
După modul de transmitere a încărcărilor de la fundaţie la terenul de fundare
avem :
- Fundaţii directe, la care sarcinile se transmit direct prin talpa fundaţiei
- Fundaţii indirecte, la care sarcinile se transmit de la talpa fundaţiei la teren prin alte
elemente pe care se sprijină fundaţiile – piloţi, coloane, etc.
După adâncimea de fundare, fundaţiile pot fi :
- Fundaţii de suprafaţă, cota de fundare se află aproape de nivelul terenului 1 – 6 m.
- Fundaţii de adâncime, când cota de fundare se află la adâncime de 6 – 15 m, sau
mai mare - Ex.- pe piloţi, coloane, chesoane, etc.
Fig.nr.3.- Fundaţii directe ( de suprafaţă )

a.- Perete exterior b.- Perete interior
1.- Perete 2.- Pardoseală 3.- Strat suport 4.- Pietriş (nisip) 5.- Umplutură de pământ
6.- Teren natural 7.- Soclu fundaţie 8.- Bloc fundaţie 9.- Hidroizolaţie orizontală
10.- Protecţia soclului 11.- Trotuar

b.- Pereţii portanţi

Pereţii sunt elemente verticale care delimitează spaţiul interior al clădirii de mediul
înconjurător şi împart construcţia la interior în încăperi, după diferite criterii funcţionale şi
de confort
Pereţii care intră în alcătuirea structurii de rezistenţă se numesc pereţi de
rezistenţă/portanţi
Rolul pereţilor portanţi este acela de a prelua greutatea proprie şi încărcările provenite
de la planşee, grinzi, acoperiş sau de la alte elemente care se sprijină pe ei, cât şi
încărcări orizontale, date de vânt şi de seisme.
Clasificarea pereţilor
a.- Din punct de vedere al materialului, pereţii pot fi realizaţi din :
- Pământ sau lut, chirpici, lemn; zidărie – , de piatră naturală; zidărie de cărămidă sau
blocuri mici de beton; blocuri şi fâşii din b.c.a., din beton armat, monolit sau
prefabricat,etc.
Tipuri de pereţi portanţi – avantajele şi dezavantajele folosirii lor.
Tipuri de pereţi Avantaje Dezavantaje
portanţi
Condiţii bune de rezistenţă şi stabilitate
Greutate proprie mare
Confort termic şi acustic Consum mare de manoperă
Pereţi din zidărie Pericol redus de condens Manoperă calificată
Execuţie simplă Materiale cu consum mare de
energie
Capacitate portantă mare Rezistenţă termică redusă a
Pereţi din beton Rigiditate mare betonului
armat turnat Durabilitate mare Volum mare de lucrări
monolit Tehnologii de execuţie industrializate Tehnologii umede-depind de
condiţiile atmosferice
Prelucrare uşoară Durabilitate mică
Pretare la prefabricare Comportare
Pereţi din lemn Greutate proprie mică necorespunzătoare la
Capacitate mare de izolare termică şi incendiu şi la atacul insectelor
fonică Dificultăţi la realizarea
Costuri reduse lucrărilor de instalaţii
Greutate proprie mică Capacitate portantă redusă
Pereţi din beton Capacitate mare de izolare termică şi Sensibilitate la variaţii de
celular fonică temperatură şi umiditate
autoclavizat Sporirea productivităţii muncii
Sporirea calităţii execuţiei Durabilitate redusă pentru
Pereţi din panouri Reducerea timpului de execuţie pe prefabricatele din lemn
prefabricate şantier Necesitatea ignifugării
Reducerea consumului de manoperă materialului lemnos
Reducerea costului clădirii
Fig. nr.4
Pereţi din diferite materiale
Pereţi din blocuri şi fâşii b.c.a.

c.- Stâlpi
Stâlpii sunt elemente verticale de rezistenţă, cu dimensiunile secţiunii transversale mici
în raport cu înălţimea stâlpului.
Stâlpii au rolul de a prelua încărcările de la elementele de construcţie care se sprijină pe
ei şi împreună cu greutatea proprie, le transmit la fundaţie sau la alţi stâlpi.
Încărcările care acţionează asupra stâlpilor sunt încărcări verticale – provenite de la
elementele care se sprijină pe ei (planşee, grinzi) şi încărcări orizontale – date de vânt
şi seisme.
Clasificarea stâlpilor
Din punct de vedere al materialului, stâlpii pot fi executaţi din :
- Lemn, zidării diverse, metal şi beton armat, monolit sau prefabricat
Stâlpii din lemn

Se folosesc la executarea construcţiilor provizorii, magazii, depozite, sau a altor
construcţii care necesită volum redus de material lemnos.
Când lemnul este material local, se pot executa structuri cu stâlpi din lemn la
construcţiile agrozootehnice.
În regiunile de munte, stâlpii de lemn pot fi utilizaţi la clădirile de locuit, case de vacanţă,
cabane sau alte construcţii ce deservesc staţiunile de odihnă şi tratament.
Stâlpii de lemn se pot realiza dintr-un singur element sau mai multe elemente,
obţinându-se stâlpi cu inimă plină, cu zăbrele, cu secţiune simplă sau compusă.
Fig.5.- Stâlp din lemn

Stâlpii din zidărie de cărămidă
Apar mai rar în alcătuirea structurilor de rezistenţă.
Dimensiunea minimă a secţiunii stâlpilor din zidărie de cărămidă este de 25 cm. ( de o
cărămidă)
Pentru sporirea capacităţii de rezistenţă a stâlpilor de zidărie, ei se pot arma cu
armătură transversală, sau cu armătură longitudinală, cu bare de oţel beton dispuse în
interiorul sau în exteriorul stâlpilor de cărămidă.
Fig.6.- Stâlpi din zidărie de cărămidă, ne armaţi şi armaţi

Stâlpi metalici
Se folosesc la alcătuirea structurilor halelor industriale şi a construcţiilor civile etajate cu
schelet metalic. Se pot utiliza stâlpi metalici şi la structuri mixte, când restul elementelor
sunt alcătuite din alte materiale.
Stâlpii metalici pot fi alcătuiţi din profile laminate independente sau solidarizate, din
tablă groasă sudată, din ţeavă, obţinându-se secţiuni deschise sau închise
Stâlpii de beton armat

Sunt cei mai utilizaţi, atât la structurile din beton armat ale construcţiilor civile şi
industriale, cât şi la structurile mixte, din metal şi beton.
Stâlpii din beton armat se pot realiza prin turnare monolită cât şi prin pre turnare şi
prefabricare.
Secţiunea transversală poate fi de formă pătrată, circulară sau în formă de T, I, etc.
Stâlpii pot avea per înălţimea lor, secţiune constantă sau variabilă.
Fig. 7.- Stâlpi prefabricaţi din beton armat
Fig.8.- Diferite secţiuni transversale de stâlpi din beton armat şi dispunerea armăturii în aceste
secţiuni

d.- Grinzi
Grinzile sunt elemente de rezistenţă sub formă de bare orizontale sau înclinate, şi au
lungimea mai mare decât dimensiunile secţiunii transversale.
Grinzile au rolul de a prelua încărcările date de planşee, de ziduri sau de alte elemente
care se reazemă pe ele şi împreună cu greutatea proprie, să le transmită la stâlpi sau la
zidurile de sprijin.
Din punct de vedere al materialului din care sunt realizate, grinzile pot fi din
- grinzi din lemn
- grinzi din beton armat sau beton precomprimat
- grinzi din metal
Un caz particular de grinzi - care acoperă partea superioară a golurilor lăsate în
zidărie şi preiau încărcările date de zidăria aflată deasupra golurilor – sunt buiandrugii.
Scheletul de rezistenţă al unei clădiri, alcătuit din stâlpi, şi grinzi se numeşte cadru.
Fig.9.- Secţiuni transversale – grinzi din beton armat
Fig.10.- Secţiuni transversale – grinzi din metal

e.- Planşee
Planşeele sunt elemente de rezistenţă plane şi orizontale, care compartimentează
clădire pe verticală în etaje şi o închid la partea superioară
Planşeele preiau încărcările permanente şi utile şi le transmit elementelor de
rezistenţă pe care se reazemă – stâlpi, ziduri
Planşeele sunt prevăzute în mod obişnuit cu elemente de finisaj : la partea inferioară
plafonul sau tavanul încăperii, care creează o suprafaţă netedă şi plăcută la vedere.
iar la partea superioară, pardoseala, care este alcătuită din straturi suprapuse – stratul
suport, straturile de izolare, stratul de egalizare
După materialul din care se execută, planşeele pot fi : cu grinzi din lemn, cu grinzi
metalice, cu bolţi şi arce din zidărie, din beton armat monolit, din elemente prefabricate
Planşeele din lemn, se folosesc în mediul rural sau în regiunile de munte unde lemnul
este material local.
Aceste planşee sunt alcătuite din grinzi, ca elemente de rezistenţă, şi din elemente de
umplutură dispuse între acestea.
Planşeele din beton armat monolit, din elemente prefabricate de beton armat, sau din
beton precomprimat sunt cele mai utilizate., deoarece asigură, o bună rigiditate spaţială
clădirii, sunt durabile, se comportă bine la acţiunea încărcărilor, rezistă bine la
temperaturi înalte.
f.- Şarpantă
Şarpanta este elementul de rezistenţă al acoperişului
Şarpanta are rolul de a prelua încărcările de la învelitoare şi de a le transmite la
elementele portante ( stâlpi sau pereţi )
Şarpantele pot fi executate din : lemn, metal şi beton armat
Şarpantele din lemn sunt folosite la clădirile de locuit, cabane, case de odihnă.
Şarpantele din metal şi beton armat se folosesc la construcţiile industriale cu structura
de rezistenţă din metal sau beton armat.

Fig.11.- Şarpante din lemn

a.- Fermămacaz dublu b.- Grindă cu inimă plină
1.- Coardă 2.- Căprior 3.- Pop 4.- Arbalwetrier 5.- Pană
6.- Cosoroabă 7.- Cleşte 8.- Contrafişă
Important !
Acoperişul este elementul de construcţie executat la partea superioară a clădiri, având
rol de protecţie împotriva intemperiilor şi a acţiunii directe a razelor solare
În alcătuirea acoperişurilor intră :
- Şarpanta – elementul de rezistenţă al acoperişului, care constituie scheletul
portant al acestuia.
- Învelitoarea – element de protecţie împotriva scurgerii apelor rezultate în
urma precipitaţiilor atmosferice, a vântului şi a radiaţiilor solare. Învelitoarea acoperă
suprafaţa acoperişului şi formează un element continuu.
Acoperişul se execută cu una sau mai multe planuri înclinate – numite pante/ape –
care permit scurgerea apelor rezultate în urma precipitaţiilor atmosferice.
Gradul de înclinare a pantei unui acoperiş depinde de natura materialului din care se
execută învelitoarea şi de climatul regiunii.
Acoperişurile cu pante mari se realizează în regiuni cu precipitaţii abundente şi pentru
învelitori cu elemente mici, cu multe rosturi şi suprafaţă rugoasă (şiţă, ţiglă, etc.)

g.- Scări
Scările sunt elemente de rezistenţă ale unei construcţii, situate în interiorul sau
exteriorul acesteia.
Ele asigură comunicarea între niveluri şi între interiorul şi exteriorul clădirii.
Scara este formată din planuri orizontale – numite trepte – aşezate denivelat unele în
raport cu altele şi având aceeaşi diferenţă de nivel între ele.
Scara din interiorul unei clădiri se amplasează într-un spaţiu numit casa scării, care
trebuie să asigure desfăşurarea normală a scării şi degajarea uşoară a încăperilor pe
care le deserveşte.
Elementele componente ale unei scări sunt :
- rampa cu trepte şi contratrepte
- podestul sau odihna (podestul de odihnă)
- vanguri
- balustrada cu mâna curentă,
Fig. 12.- Elementele unei scări

1.- Rampe cu trepte 2.- Podeste 3.- Podest intermediar
4.- Parapete 5.- Mână curentă

Fişă de lucru
Să se identifice elementele de rezistenţă ale clădirii din imagine
Fig. 13.

2.5.- Elemente de compartimentare şi de închidere
Elementele de compartimentare şi de închidere sunt elementele care separă încăperile
clădirii între ele şi interiorul clădirii de mediul înconjurător
Aceste elemente pot fi :
- Elemente verticale, cum sunt pereţii portanţi sau neportanţi (de umplutură),
situaţi la exterior sau la interior Ele compartimentează clădirea în încăperi cu
destinaţii diferite – camere de locuit, încăperi de serviciu (băi, bucătării),
încăperi pentru circulaţie (coridoare, holuri, casa scării=, birouri, săli de clasă,
ateliere, laboratoare, etc.
- Elementele orizontale cum sunt planşeele curente şi cele de acoperiş. Ele
compartimentează clădirea pe verticală în niveluri (etaje)
- Comunicarea între niveluri se face cu ajutorul scărilor sau a liftului, iar între
încăperile aceluiaşi nivel, prin uşi.
- Elementele de închidere au rolul de a permite accesul în clădire, de a asigura
iluminarea naturală şi de a închide clădirea la partea superioară, ferind-o
astfel de intemperii.
Pereţii de rezistenţă şi planşeele, atunci când preiau şi transmit încărcările orizontale
din cutremur şi vânt, sunt denumite şi diafragme verticale, respectiv orizontale.
2.5.1.- Elemente de finisaj

Elementele de finisaj au rol constructiv, funcţional, decorativ şi igienico-sanitar.
Ele trebuie să asigure condiţii de confort şi izolare.
Elementele de finisaj dau aspectul final al elementelor de construcţii şi a întregii clădiri,
având rol estetic, asigurând întreţinerea uşoară şi igienică a acesteia
Aceste elemente sunt : pardoselile, lucrările de tâmplărie, tencuielile, placajele,
zugrăvelile şi vopsitoriile
a.- Pardoselile.
Sunt aplicate pe partea superioară a planşeelor sau direct pe pământ, ele având rolul
de a asigura condiţii de circulaţie, depozitare, confort şi aspect plăcut încăperilor.
În general structura pardoselii cuprinde două straturi :
- Stratul suport, care primeşte încărcările de la pardoseala propriu-zisă şi le
transmite elementului de rezistenţă (planşeu sau teren)
- Stratul de uzură (pardoseala propriu-zisă), sau îmbrăcămintea, care permite
circulaţia sau depozitarea materialelor
În funcţie de destinaţia încăperii şi anumite necesităţi, structura pardoselii poate

cuprinde şi straturi de izolare termică, fonică sau hidrofugă.
Pardoselile trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii, printre care : să fie rezistente,
durabile, Să nu se deformeze, să prezinte siguranţă contra alunecării, să fie
termoizolante, fonoizolante, impermiabile, uşor de întreţinut, de reparat, etc.
La alegerea tipului de pardoseală primează condiţiile de exploatare, care depind de
destinaţia clădirii.
Pardoselile se pot executa din :
- lemn – duşumele, parchete, plăci fibrolemnoase,
- piatră naturală – plăci, dale, cuburi
- piatră artificială arsă – plăci de gresie ceramică, cărămidă, etc.
- piatră artificială nearsă – beton sau mortar de ciment, sclivisit, mozaic turnat,
plăci de beton mozaicate
- materiale bituminoase, produse pe bază de polimeri, linoleum, mochete.
Din punct de vedere al materialului, pardoselile se pot clasifica în :
a.- Pardoseli de tip cald : din lemn, din linoleum, mochete şi din materiale bituminoase
b.- Pardoseli de tip rece : pardoseli din gresie şi pardoseli din piatră naturală
Fig.14.- Pardoseală cu termoizolaţie rigidă, amplasată la partea superioară
1.- Pardoseală 2.- Şapă armată 3.- Strat de protecţie a termoizolaţiei

4.- Termoizolaţie rigidă 6.- Strat de egalizare
7.- Planşeu 8.- Strat de tencuială

b.- Lucrări de tâmplărie
În golurile special lăsate la executarea pereţilor exteriori şi interiori ai clădirilor, se
montează tâmplăria – uşi , ferestre, obloane, grile, etc. -
Aceste elemente de construcţie, numite şi lucrări de tâmplărie, au rolul de a
asigura iluminarea şi ventilarea naturală a încăperilor, accesul în clădire şi
comunicarea între încăperi.
Tâmplăria, prin formă şi dimensiuni, prin modul de aşezare şi alcătuire precum şi a

materialelor folosite, reprezintă şi un important element decorativ al clădirilor.
Alte cerinţe de funcţionalitate pentru tâmplărie se referă la asigurarea izolării termice, a
etanșietății la aer şi apă, a protecţiei contra radiaţiilor solare, a rezistenţei la foc.
Uşi
Uşile asigură circulaţia între diferitele compartimentări interioare ale clădirii sau între
interiorul şi exteriorul acesteia.
Sensul de deschidere a uşilor este fie spre stânga, fie spre dreapta, după cum
balamalele canatului rămân în stânga sau în dreapta persoanei care deschide uşa.
Dimensiunile şi forma uşilor depinde de rolul şi poziţia acestora în cadrul clădirii :
Uşile au dimensiuni standardizate :
- lăţimi : 70; 80; 90; 100; 150 cm.;
- înălţimi : 190 ; 250 ; cm.
- În mod obişnuit uşile au lăţimea de 90 cm. şi o înălţime de 210 cm.
Uşile sunt alcătuite din : partea fixă, numită toc sau căptuşeală, care susţine părţile
mobile ; partea mobilă, numită foaie sau canat ; accesorii metalice.
Ferestre
Ferestrele realizează legătura vizuală cu exteriorul şi asigură iluminarea şi ventilarea
naturală a încăperilor.
Prezenţa sau absenţa ferestrelor într-o clădire influenţează în mod semnificativ starea
psihică a celor care locuiesc sau efectuează diverse activităţi în clădirea respectivă.
Tipul de fereastră se determină în funcţie de dimensiunile încăperilor, numărul golurilor
de ferestre şi de uşi, de vederea exterioară, de durata şi intensitatea iluminării
exterioare.

Însorirea minimă este de 1- 3 ore pentru ansamblul unui apartament.

Ferestrele au dimensiuni standardizate :
- lăţimi : 60; 90; 120; 15; 180 cm.
- înălţimi : 60; 90; 120; 15; 180 cm.
Ferestrele sunt alcătuite din : partea fixă, numită toc, formată dintr-o ramă montată în
golul peretelui; partea mobilă, numită cercevea, formată din una sau mai multe rame cu
geam; accesorii metalice.
Ferestrele pot fi clasificate după mai multe criterii :

- după formă,
- după numărul de canaturi,
- după sistemul de funcţionare,
- după posibilitatea de deschidere,
- după materialul din care sunt executate,
- după geamul utilizat şi izolarea pe care o asigură, etc.
Tipuri de geamuri folosite la elementele de tâmplărie :
- geamul reflexiv – respinge razele soarelui şi asigură un grad de intimitate
- geamul mat – este colorat în toastă masa
- geamul vitraliu – este colorat sau pictat în culori diferite
- geamul Low Emision– filtrează radiaţiile termice şi reţin căldura în interior, în
anotimpul friguros şi o reflectă vara
c.- Învelitori
Învelitoarea este elementul de construcţie dispus la partea superioară a acoperişului cu

pante mari
Aceasta are rolul de a proteja clădirea contra agenţilor atmosferici şi a variaţiilor de
temperatură.
Pentru a realiza izolarea hidrofugă a acoperişului, învelitoarea se execută dintr-un
material impermeabil, aşezat pe un plan înclinat, permiţând astfel scurgerea cu uşurinţă
a apelor.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească învelitorile :
- să asigure o bună etanșietate la umiditate
- să ofere o bună izolare termică
- să fie rezistente la foc
- să prezinte durabilitate
- să aibă o greutate cât mai redusă
- să dea un aspect estetic acoperişului în ansamblu
Elementele învelitorii se asamblează între ele pentru a forma o suprafaţă continuă,

care să împiedice pătrunderea apelor în interiorul clădirilor
Învelitorile se reazemă pe elementele şarpantei, prin intermediul unui strat-suport
denumit astereală sau direct pe şipci. Astereala se reazemă pe căpriori, iar căpriorii pe
pane.
Din punct de vedere al materialului, învelitorile pot fi executate din : materiale ceramice
(ţigle), beton, din foi de tablă plană sau ondulată, din carton bitumat, din lemn (şiţă sau
şindrilă), din materiale plastice, din paie, stuf sau trestie, din sticlă, etc.
Fig. 15.- Acoperişuri diferite

a.- Cu o singură pantă; b şi c.- Cu două pante;
e.- Cu pante frânte

Fig. 16.- Acoperiş terasă

1.- Planşeu din beton armat monolit 2.- Beton de pantă 3.- Strat de difuziune
şi barieră de vapori 4.- Termoizolaţie 5.- Strat de protecţie a termoizolaţiei
6.- Strat suport hidroizolaţie 7.- Hidroizolaţie 8.- Nisip (strat de protecţie)
9. Dale prefabricate
d.- Tencuieli
Tencuielile reprezintă stratul de finisaj aplicat pe suprafaţa brută a unor elemente de
construcţii, având rol decorativ, igienic, de protecţie şi de izolare
Acestea se pot aplica pe suprafeţe suport din beton, cărămidă, lemn sau piatră.
Tencuielile pot asigura şi izolaţia hidrofugă, termică, fonică sau anticorozivă.
După poziţia lor în construcţii, tencuielile pot fi : interioare sau exterioare
Tencuiala are următoarele straturi :
- stratul de amorsaj – numit şpriţ
- stratul de grund – stratul cel mai gros al tencuielii
- stratul vizibil – numit şi faţa văzută
Tencuielile pot fi :
- obişnuite – executate din mortar
- decorative – executate din materiale speciale
Dintre cele mai utilizate tipuri de tencuieli, avem :
- tencuială drişcuită fin – faţa văzută este drişcuită fin
- tencuială gletuită – ultimul strat subţire este din pastă de glet
- tencuială hidrofugă – pentru suprafeţe rezistente la umiditate

e.- Placaje
Placajele sunt lucrări de finisaj executate pe suprafaţa pereţilor, la interiorul sau la
exteriorul clădirilor, cu plăci sau panouri din diferite materiale
Placajele, cu rol decorativ şi de protecţie a pereţilor, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii :
- să adere la suprafaţa suport
- să reziste la şocuri termice
- să corespundă cerinţelor arhitecturale impuse de construcţie
- să reziste la acţiunea vaporilor de apă
După natura materialelor folosite, placajele pot fi realizate din : plăci de faianţă, plăci
ceramice smălţuite, plăci din sticlă, lambriuri din lemn sau PVC, etc.
a.- Placajele de faianţă
Se utilizează la placarea interioară a pereţilor din încăperile în care există o umiditate
ridicată sau un trafic intens.
Se pot folosi la băi şi bucătării precum şi în laboratoare, săli de operaţii, coridoare de
spital, etc.
Plăcile de faianţă au dimensiuni variate, formă dreptunghiulară, grosimi de 5–8 mm.
Se fabrică în diferite culori şi pot fi lucioase, mate sau cu relief.
b.- Placajele din plăci ceramice smălţuite
Se folosesc la placări interioare sau la faţade, pentru realizarea unor suprafeţe mai
speciale, bogat decorate.
Aceste plăci au dimensiuni mici (20 x 20 mm. sau 25 x 25 mm.) şi sunt smălţuite, ori au
dimensiuni mari (120 x 60 mm.) şi au faţa netedă, ondulată, scobită, etc.
c.- Placaje ceramice de tip cărămidă aparentă
Se folosesc pentru finisarea suprafeţelor exterioare, dar şi a diverselor suprafeţe
interioare. Placajele ceramice pot avea diferite nuanţe şi pot fi divers finisate.
f.- Zugrăveli
Zugrăvelile sunt lucrări de finisaj care se aplică pe tencuieli.
Sunt formate dintr-un strat subţire, alcătuit din pigmenţi, lianţi şi apă.
În general aceste lucrări se aplică în interiorul clădirilor, dar pot fi aplicate şi în exteriorul
acestora.
Lucrările de zugrăveli se execută după terminarea tuturor lucrărilor de construcţii şi

instalaţii, şi numai pe suprafeţe uscate

În funcţie de lianţii folosiţi la realizarea zugrăvelii şi de tipul de finisare, putem diferenţia
zugrăveală simplă cu var
- vinaromul
- zugrăveli decorative
- zugrăveli cu calci- vechio
- zugrăveli cu materiale moderne
g.- Vopsitorii
Vopsitoriile sunt lucrări de finisaj care constau în aplicarea unui strat de vopsea,
alcătuit din pigmenţi în ulei sau emulsii de liant în apă.
Vopsitoriile se execută în scop igienic, decorativ, având şi unele caracteristici izolatoare
Ele se pot aplica pe pereţi, pe tavane, pe tâmplărie, uşi din lemn sau metal,
calorifere, etc.
Tipul de vopsea se alege în funcţie de suprafaţa pe care urmează să fie aplicată.
Astfel există : Vopsele pentru suprafeţe tencuite, vopsele pentru lemn, vopsele
pentru metal
Tapete
Tapetele sunt lucrări de finisaj care constă în aplicarea pe pereţii interiori a unor fâşii
decorative
După materialele din care sunt executate, tapetele pot fi : din hârtie, PVC, material
textil, vinil pe suport textil, etc,
Suprafaţa tapetelor poate fi lavabilă sau semi lavabilă,
i.- Elemente de izolaţii
Elementele de izolaţii, au rolul de a proteja construcţiile împotriva unor agenţi naturali –

apă, căldură, frig, - a unor agenţi provocaţi de procesele tehnologice desfăşurate în
construcţie sau instalaţie – a trepidaţiilor produse de funcţionarea unor motoare sau a
unor utilaje.

Tipuri de izolaţii :
Izolaţii hidrofuge
Au scopul de a împiedica pătrunderea apei în construcţie
Acest tip de izolaţii se execută la acoperişuri, fundaţii şi pereţii de subsol, la încăperi cu
umiditate mare ( băi, spălătorii )
Instalaţiile hidrofuge, numite şi hidroizolaţii, protejează elementele de construcţie astfel :
- la acoperişuri, împiedică pătrunderea în construcţie a apelor provenite din
precipitaţiile atmosferice
- la fundaţii şi pereţii de subsol, împiedică pătrunderea în construcţie a apelor
provenite din infiltraţii sau din pânzele de apă subterană
Hidroizolaţiile sunt alcătuite din :
- stratul suport - care trebuie să fie rigid, plan, curat, uscat
- hidroizolaţia propriu-zisă – executată din materiale bituminoase, metalice,
mixte sau plastice
- stratul de protecţie a hidroizolaţiei
Important !
Hidroizolaţiile se pot executa prin metoda la cald, pe suport uscat, sau prin metoda la
rece, pe suport umezit în prealabil.
Izolaţii termice (termoizolaţiile)
Au ca scop asigurarea unui climat interior plăcut, prin reducerea pierderilor de

căldură, în cazul locuinţelor, şi menţinerea anumitor temperaturi necesare desfăşurării
proceselor de fabricaţie, în cazul clădirilor industriale.
Termoizolaţiile împiedică condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa tavanelor şi
pereţilor şi reduc consumul de combustibil pentru încălzirea interiorului construcţiilor
Izolaţiile termice se execută la pereţi, acoperişuri, planşee şi la instalaţii.
Materiale cu proprietăţi termice folosite frecvent pentru executarea
termoizolaţiilor: plăci de polistiren celular, polistiren extrudat, polistiren expandat, plăci
de b.c.a., plăci semirigide de vată minerală, vată de sticlă, spume de polimeri, materiale
de umplutură ( zgură, deşeuri ceramice, argilă expandată), etc.

Izolaţii fonice
Au rolul de a atenua trecerea zgomotelor prin planşee, pereţi, tavane, pardoseli,
instalaţii. Se mai folosesc şi la săli cu destinaţie specială, care necesită condiţii
deosebite de acustică.
Izolaţiile fonice se execută din : plăci fonoabsorbante din fibră de lemn, plăci
fonoabsorbante poroase, vată minerală, polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci de
plută, spumă poliuretanică, etc.
Izolaţii anticorozive
Au rolul de a proteja elementele de construcţii împotriva acizilor sau a altor agenţi
agresivi din mediul înconjurător.
Acestea se execută la pardoseli, pereţi, cuve, canale, coşuri de fum industriale şi la
construcţii metalice.
Coroziunea reprezintă fenomenul de distrugere a metalelor, rezultat în urma unor reacţii
chimice ce au loc prin interacţiunea acestora cu mediul ambiant.
Izolaţii antitrepidaţii
Protejează elementele de construcţii de efectul trepidaţiilor produse de anumite utilaje.
2.6.- Elemente de instalaţii

Într-o clădire întâlnim următoarele categorii de instalaţii :
1.- Instalaţii curente – care asigură funcţionalitatea clădirilor
2.- Instalaţii tehnologice – care sunt specifice clădirilor industriale, agrozootehnice, şi
permit desfăşurarea unor procese tehnologice.
1.- Definirea
tipurilor de
instalaţii

2.6.1.- Definirea şi clasificarea tipurilor de instalaţii

a.- Instalaţii de alimentare cu apă
- Sunt reprezentate de ansamblul de conducte, armături, aparate şi utilaje destinate
să asigure transportul şi distribuţia aperi de la punctul de racord la conducta publică sau
sursa proprie, până la ultimul punct consumator de apă din clădire
b.- Instalaţii de alimentare cu apă rece pentru combaterea incendiilor.

- Poate fi constituită din reţele cu hidranţi interiori, instalaţii automate de sprinklere
sau drencere şi instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată
c.- Instalaţia de canalizare a apelor uzate menajere

- Reprezintă ansamblul compus din obiecte sanitare, armături şi reţeaua de
conducte care are rolul de a colecta apele uzate de la punctele de consum, a le
transporta şi evacua în reţelele exterioare de canalizare, prin intermediul căminelor de
racord amplasate în exteriorul clădirilor.
d.- Instalaţii interioare de gaze naturale combustibile

- Este acea parte a instalaţiei de gaze naturale combustibile din interiorul clădirilor
care este cuprinsă între robinetul de incendiu (de pe conducta de gaz înainte de
intrarea conductei în clădire) şi aparatele de utilizare a gazelor, inclusiv coşul de
evacuare a gazelor de ardere
Clasificarea instalaţiilor după rol
a.- Instalaţii de alimentare cu apă
- Instalaţia interioară de alimentare cu apă rece
- Instalaţia interioară de alimentare cu apă caldă de consum menajer
- Instalaţia interioară de alimentare cu apă rece pentru combaterea incendiilor
b.- Instalaţii de canalizare
- Instalaţia interioară de canalizare a apelor uzate menajere
- Instalaţia interioară de canalizare a apelor meteorice
c.- Instalaţii de utilizare a gazelor naturale combustibile
- instalaţia interioară de utilizare a gazelor naturale combustibile

PARTEA II-A
3.- Alcătuirea structurilor pentru construcţii civile
3.1.- Generalităţi
Construcţiile civile cuprind o gamă largă de clădiri, fapt pentru care şi structurile de
rezistenţă sunt diversificate.
Alegerea tipului de structură a unei clădiri, depinde de un număr mare de factori, printre
care :
a.- Destinaţia clădirii
Acest factor determină intensitatea şi modul de acţionare a încărcărilor provenite din
exploatarea şi compartimentarea pe verticală şi orizontală în vederea asigurării
condiţiilor normale de exploatare şi confort.
b.- Amplasamentul
Influenţează alegerea tipului de fundaţie şi înălţimea construcţiei
c.- Regimul de înălţime
Determină alegerea tipului de structură, deoarece la înălţimi mai mari apar şi eforturi
mai mari.
d.- Materialele necesare
Materialele necesare pentru executarea clădirii influenţează tipul de structură, mai ales
în zonele cu grad ridicat de seismicitate
e.- Tehnologia de execuţie
De asemeni determină uneori tipul de structură.
Gradul înalt de industrializare impune alegerea tipului de structură a cărui execuţie
permite eliminarea în cea mai mare parte a procedeelor umede, asigură reducerea
consumului de manoperă şi folosirea eficientă a utilajelor.
3.2.- Sisteme constructive ale structurilor de rezistenţă.
Sistemele constructive ale structurilor de rezistenţă utilizate la clădirile civile, sunt :

- Structura cu pereţi portanţi
- Structura cu schelet în cadre
- Structura mixtă
- Structura combinată
3.2.1.- Structura de rezistenţă cu pereţi portanţi
Pereţii portanţi pot fi realizaţi din :
- zidărie din cărămidă, blocuri de b.c.a sau beton, etc.
- din beton sau beton armat
Pereţii portanţi pot fi aşezaţi :
- la distanţe mici – 3…5 m., separând fiecare încăpere, obţinându-se o structură
tip FAGURE
- la distanţe mai mari – 8…11m.,delimitând o unitate funcţională, (un apartament
sau o sală de casă), obţinându-se o structură tip CELULAR
Pereţii portanţi pot avea o grosime constantă pe toate nivelurile pe considerente de
rezistenţă, de uşurinţă a execuţiei, şi din condiţii de izolare termică.
Fig.17.- Structură tip fagure

1.- Perete portant transversal 2.- Perete portant longitudinal 3.- Perete închidere 4.- Direcţia de
rezemare a planşeelor
Fig.18.- Structuri tip celular

a.- Cu perete longitudinal interior portant b.- Cu doi pereţi longitudinali interiori portanţi
1.- Pereţi longitudinali exteriori de rezistenţă 2.- Pereţi longitudinali interiori de rezistenţă 3.-
Pereţi transversali de rigidizare 4.- Pereţi de compartimentare
5.- Direcţia de rezemare a planşeelor
3.2.2.- Sisteme structurale cu schelet în cadre

Aceste structuri sunt alcătuite dintr-un sistem spaţial de bare verticale şi orizontale –
denumite CADRE
Cadrele se pot executa din :
- beton armat turnat monolit integral

- beton armat turnat monolit, parţial prefabricat
- din metal
La aceste structuri, pereţii au rol numai de compartimentare, de închidere şi de izolare
termică şi fonică
Organizarea spaţiului poate să difere de la un nivel la altul şi chiar poate fi modificat
ulterior.
3.2.3.- Sisteme structurale mixte

Aceste sisteme permit adoptarea de soluţii diferite pe niveluri, funcţie de destinaţii
Ex.- parterul pe cadre, şi celelalte etaje cu pereţi portanţi din beton armat.
Structura este denumită, cu parter flexibil (elastic).
3.2.4.- Sisteme structurale combinate

Aceste sisteme sunt compuse dintr-un sistem de cadre combinat cu diafragme care
asigură preluarea încărcărilor orizontale – din vânt, cutremur.
4.- Structuri cu pereţi portanţi din zidărie de cărămidă şi blocuri mici

de beton
Aceste structuri se folosesc desul de mult la clădirile de locuit şi social culturale cu

maximum cinci niveluri
Ele asigură transmiterea sarcinilor la fundaţii, prin intermediul pereţilor portanţi
Limitarea înălţimii clădirii este impusă de obţinerea unor grosimi raţionale ale pereţilor,
ţinând seama de proprietăţile fizico-mecanice ale materialelor folosite la zidării şi de
acţiunile seismice.
Avantajele sistemului cu structuri din zidărie
- Asigură un confort ridicat datorită unei bune izolări termice şi fonice
- Pericol redus de formare a condensului la pereţii exteriori
- Structura oferă posibilităţi multiple de rezolvare a partiurilor de arhitectură
- Pentru execuţie nu necesită utilaje de capacitate mare pentru transport şi
montaj
- Execuţia simplă a lucrărilor de zidărie
- Necesită un consum redus de armătură şi cofraje
La executarea pereţilor portanţi din zidărie se folosesc :
- pietre artificiale arse, ceramice - cărămizi pline presate, cărămizi şi blocuri
ceramice cu goluri verticale sau orizontale
- pietre artificiale ne arse – b.c.a, blocuri mici de beton cu agregate uşoare
Grosimea minimă a pereţilor din zidărie, rezulta din calculul de rezistenţă şi stabilitate
sau din satisfacerea condiţiilor de izolare termică sau acustică.
4.2.- Alcătuirea de ansamblu a structurilor din zidărie
Pereţii portanţi de zidărie sunt dispuşi ţinând seama de cerinţele funcţionale, şi de

stabilitatea la acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.
Pentru a mări capacitatea portantă a zidăriei la acţiunea forţelor orizontale, în zidărie se
înglobează elemente de beton armat monolit, verticale şi orizontale, denmte stâlpişori şi
centuri, sau chiar se armează zidăria.
Forma structurii în plan trebuie să fie cât mai apropiată de dreptunghi
Clădirile neregulate, în formă de L, T, sau U, sau de înălţimi diferite se separă prin
rosturi în tronsoane de formă dreptunghiulară
Fig.19.- Fragmentarea clădirilor

a.-Plan b.- Secţiune 1.- Rost
După modul de compartimentare şi de dispunere a pereţilor portanţi, se disting trei

categorii de structuri cu pereţi portanţi din zidărie.
a.- Structuri cu compartimentare deasă – de tip fagure

Aceste structuri au deschiderea planşeelor până la 5 m, înălţimea nivelului până la 3 m,
şi suprafaţa delimitată în plan de pereţii portanţi de 25…30 mp.
Aceste structuri se pot realiza cu ziduri portante dispuse transversal şi contravântuite
longitudinal sau parţial cu ziduri portante transversale şi longitudinale.
Pereţii portanţi transversali se realizează cu grosimea de 25 cm. La toate nivelurile, iar

zidăria de la parter se întăreşte cu stâlpişori de beton armat
Pereţii portanţi longitudinali se realizează cu grosimea minimă de 25 cm. iar cei exteriori
se execută, în general de 29 cm. grosime, cu cărămidă eficientă
Aceste tipuri de structuri se utilizează la clădirile de locuit şi social culturale (cămine,
hoteluri) care datorită funcţionalităţii, au o alcătuire asemănătoare.
Fig.20.- Schema structurii cu compartimentare deasă

a.- Plan b.- Secţiune transversală
b.- Structurile cu compartimentare rară –de tip celular

Aceste structuri au deschiderea planşeelor de 6…9 m, înălţimea nivelului peste 3 m. şi
suprafaţa delimitată de pereţii portanţi de maximum 75 mp.
Pereţii portanţi sunt dispuşi pe direcţia longitudinală, exteriori şi interiori.
Structura cuprinde şi pereţi transversali, interiori şi de fronton, cu rolul de a rigidiza
ansamblul structurii şi de a asigura preluarea încărcăturilor pe direcţia transversală.
Aceşti pereţi au grosimea minimă de 25 cm.
La nivelurile inferioare, zidăria se consolidează cu stâlpişori din beton armat dispuşi din
loc în loc.
Fig.21.- Schema structurii cu compartimentare rară

a.-Plan 2.- Secţiune

c.- Structurile tip sală

Aceste structuri sunt alcătuite de obicei dintr-o singură încăpere cu dimensiuni mari,
complectată cu o serie de anexe.
Deschiderea planşeului este de 9…18 m., iar înălţimea de peste 4 m.
Se utilizează la o serie de clădiri social-culturale – săli de spectacole, de expoziţii, de
sport, ateliere, magazine, hale, etc.
Se execută de obicei numai cu parter.
Fig.22.- Structură tip sală

1.- sală mare 2.- Scenă 3.- Anexe
4.3.- Modul de alcătuire a pereţilor portanţi din zidărie
Pereţii portanţi din zidărie se dispun ţinând seama de cerinţele funcţionale, de rezistenţa
şi stabilitatea acestora, de acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale
Pereţii portanţi din zidărie se realizează utilizând cărămizi normale, cărămizi şi blocuri
ceramice cu goluri verticale sau orizontale, etc.
Grosimea pereţilor portanţi exteriori trebuie să satisfacă condiţia de rezistenţă, rigiditate
şi stabilitate, precum şi condiţiile de izolare termică şi fonică
Aceşti pereţi se realizează de obicei cu grosimea constantă pe toată înălţimea
construcţiei
Golurile de uşi şi de ferestre din pereţii portanţi se distribuie cât mai uniform în lungul
peretelui şi simetric faţă de axele principale ale clădirii
Golurile pe înălţimea clădirii sunt indicate să fie suprapuse şi de aceeaşi lăţime.
În zonele unde apar eforturi mari sau concentrări de eforturi, cum sunt de exemplu,
nivelurile inferioare ale clădirilor, se prevăd stâlpişori din beton armat, înglobaţi în
zidărie
Stâlpişorii din beton armat au dimensiunea minimă de 25 x 25 cm.şi se execută în
golurile rezultate din întreruperile zidăriei.

Se realizează din beton cu marca minimă Bc 10 şi se armează constructiv cu 4 D 12

mm. din oţel OB 37 sau 4 D 10 mm din oţel PC 52
Etrierii se execută din bare care se dispun la o distanţă de 20 cm., iar în zona de
înnădire a barelor se îndesesc.
Conlucrarea stâlpişorilor din beton armat cu zidăria adiacentă se obţine cu bare de oţel
beton cu diametrul de 6 sau 8 mm. în plase sudate ce se dispun în rosturile orizontale
ale zidăriei, la distanţa de 60 cm. pe înălţime
În dreptul planşeelor, stâlpişorii sunt prinşi în centurile de beton armat
Pereţii interiori portanţi se realizează cu grosimea minimă de 25 cm.
Ei trebuie să corespundă, de asemenea, cerinţelor de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate
De reţinut
Pentru clădirile cu pereţi portanţi din zidărie, amplasate în zonele seismice, se prevăd
măsuri constructive suplimentare.
Până la înălţimea de 5 niveluri, pereţii portanţi ai clădirilor se pot executa din cărămidă,
blocuri ceramice sau din beton.
La clădirile cu mai mult de cinci niveluri, pereţii portanţi se execută din beton armat
monolit (diafragme) şi respectiv din panouri mari prefabricate.
Fig.23.- Armarea zidăriei la ramificaţii şi colţuri
Armare rost rândul 1 Secţiune zidărie Armare rost rândul 2

1 şi 2 Armături dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei
Poziţionarea armăturii la colţuri

Executarea pereţilor din zidărie de cărămidă
Fig.24
4.4.- Planşee utilizate la structuri cu pereţi portanţi din zidărie
La clădirile cu pereţi portanţi din zidărie se folosesc planşee din beton armat monolit
sau din elemente prefabricate – panouri, semi panouri, fâşii cu goluri, grinzi şi corpuri de
umplutură, etc.
Tipul de planşeu este acelaşi la toate nivelurile
Planşeele reazemă pe pereţii portanţi prin intermediul centurilor
Asigurarea unei conlucrări între elementele verticale, pereţii portanţi din zidărie, şi
elementele orizontale, planşeele, este condiţionată de rezolvarea corectă a centurilor de
la nivelul planşeelor
Centurile au rolul de a repartiza încărcările, de a ancora planşeul, de a asambla şi
monolitiza elementele prefabricate, de a prelua şi redistribui eforturile provenite
din eventualele tasări inegale, contracţii / dilataţii, acţiuni ale forţelor orizontale,
etc.

Fig.25.- Centuri din beton armat la planşeele monolite

1.- Placă 2.- Centură 3.- Zid interior
Înălţimea centurilor este cel puţin egală cu grosimea planşeului.

Centurile se armează cu oţel OB 37 şi Pc 52, cu bare longitudinale 4 D 10(12) pentru
zone cu grad de seismicitate 6…7 şi cu 4 D 12 (14) pentru zonele cu grad de
seismicitate 8…9., legate cu etrieri, cu diametrul de 6 mm., dispuşi la o distanţă de
20…25 cm.
Fig.26.- Subcenturi de beton armat

1.- Planşeu 2.- Subcenturi 3.- Zid exterior 4.- Zid interior

Clădire cu structura din zidărie de cărămidă

Fig.27
4.5.- Structuri cu pereţi portanţi din blocuri de beton celular autoclavizat (b.c.a.)
Din blocuri de beton celular autoclavizat se pot executa pereţii portanţi interiori şi
exteriori ai clădirilor cu parter sau parter şi un etaj – P + 1E.
Înălţimea nivelului poate fi de maxim 3 m.şi distanţa între pereţii portanţi până la 6 m.
La clădirile cu P + 2E şi P + 4E, unde distanţa între pereţii portanţi este mai mică de 4
m., zidăria ultimelor două nivele se poate executa cu blocuri b.c.a. în loc de cărămidă.
Pentru satisfacerea condiţiilor de rezistenţă şi stabilitate şi a cerinţelor de izolaţii termice
şi acustice, grosimea minimă a pereţilor portanţi trebuie să fie de 25 cm.
Pentru clădiri cu un singur nivel se folosesc blocuri de beton de clasă 3,5
Fig.28.- Ţeserea zidurilor din b.c.a

În vederea realizării de structuri de rezistente şi stabile cu pereţi din blocuri de b.c.a., se

recomandă a se respecta o serie de măsuri constructive, astfel :
- Pereţii portanţi transversali şi longitudinali să se execute concomitent,
realizându-se o ţesere în trepte, pentru a se asigura o bună contravîntuire.
- Golurile în pereţii portanţi să fie uniform distribuite în lungul peretelui, iar
plinurile să poată prelua încărcările ce le revin.
- Lăţimea plinurilor de zidărie să fie cel puţin egală cu cea a golurilor, dar cel
puţin de 1,20 m.
- Prevederea de pilaştri din zidărie de cărămidă sau stâlpişori din beton armat,
pentru a mări capacitatea de rezistenţă a pereţilor transversali de
contravântuire.
- Nu este permisă executarea de şliţuri pentru instalaţii în pereţii din b.c.a.
Instalaţiile se montează aparent şi se maschează cu plăci din b.c.a. sau cu
tencuială pe rabiţ.
- Buiandrugii peste golurile de uşi şi ferestre să se realizeze din beton armat
prefabricat sau monolit.
- Lungimea de rezemare a buiandrugilor să fie de cel puţin 20 cm. pentru zone
seismice de gradul 6 şi 25 cm. pentru zone de seismicitate de gradele 7…9
- Buiandrugii din pereţii exteriori se căptuşesc la exterior cu plăci din b.c.a.
- Nu se admite ca, la acelaşi nivel, pereţii portanţi să fie executaţi din alte
materiale ci numai din blocuri de b.c.a.
5.- Structuri cu pereţi portanţi din beton armat monolit

Structurile cu pereţi portanţi din beton armat monolit (diafragme verticale), au o largă
utilizare la clădirile cu un număr mare de niveluri, la care cerinţele funcţionale permit o
distribuţie identică a diafragmelor la toate nivelurile şi o distribuţie ordonată a lor în plan.
Aceste structuri au un larg domeniu de aplicare la clădirile de locuit, cămine, hoteluri,
spitale, şcoli, etc.
Prin modul de dispunere a pereţilor (diafragme verticale) şi a distanţelor dintre acestea
se pot obţine diverse sisteme constructive, şi anume :
- Structuri tip fagure, cu pereţi deşi, utilizate la cămine, hoteluri, în general la
clădiri care necesită compartimentări fixe şi dese.

- Structuri tip celulare, cu pereţi rari, utilizate , deobicei la clădirile de locuit.
- Structurile cu diafragme flexibile conlucrând cu cadrele sunt folosite la clădiri
de locuit sau administrative cu parterul destinat încăperilor cu dimensiuni mari,
ex. magazine.
5.2.- Alcătuirea generală a structurii
La alcătuirea structurii se vor lua în considerare per lângă criteriile legate de

funcţionalitate şi cele legate de rezistenţa şi stabilitatea construcţiei.
De asemeni se vor respecta şi o serie de reguli constructive, printre care amintim :
- Diafragmele (pereţii ) se dispun simetric faţă de axele principale ale clădirii
- Pereţii interiori pot fi folosiţi ca diafragme, în special aceia care separă
încăperi cu diferite funcţiuni, sau care trebuie să asigure o izolare fonică
sporită.: X.: pereţii dintre apartamente, pereţii casei scărilor,
- Pereţii exteriori pot fi realizaţi din beton armat şi utilizaţi ca diafragme cu
condiţia asigurării izolării termice prin placarea la exterior cu un material
termoizolant.
- Să se evite clădirile care au formă de L şi T.
- În cadrul aceluiaşi tronson, numărul de niveluri va fi per cât posibil acelaşi.
6.- Structuri cu schelet din beton armat

Structurile cu schelet din beton armat sunt alcătuite dintr-un sistem de cadre dispuse în
mod obişnuit după două direcţii ortogonale, capabile să asigure singure sau împreună
cu diafragmele judicios amplasate, rezistenţa şi rigiditatea construcţiei la acţiunea
încărcărilor verticale şi orizontale.
Structurile cu schelet din beton armat se folosesc în general la clădirile administrative,
pentru învăţământ, policlinici, magazine, săli de spectacole, blocuri de locuit cu spaţii
comerciale la parter, hoteluri multietajate, etc.
În funcţie de condiţiile de amplasare a clădirii, de posibilităţile tehnologice, de mărimea
deschiderilor şi a traveilor, de numărul de niveluri, structurile cu schelet din beton armat
se pot realiza :
- cu cadre din beton armat turnat monolit
- cu cadre din beton armat prefabricate integral sau parţial ( stâlpi turnaţi
monolit, rigle şi planşee prefabricate.

6.2.- Caracteristicile generale ale structurilor din beton armat
Betonul armat este un material in care se întrunesc rezistenţa la compresiune a pietrei

artificiale şi rezistenţa la întindere a oţelului , având totuşi trăsături caracteristice diferite
de cele două materiale .
Avantajele betonului armat :
- Se poate turna în tipare luând forme variate,
- Între beton si armătură există o bună aderenţă,
- Armătura este bine protejată,
- Prezintă rezistenţă la incendii, este durabil,
- Nu necesită întreţinere specială,
- Prezintă avantaje privind execuţia si exploatarea şi corespunde cerinţelor
arhitecturale .
Dezavantajele betonului armat :
- Greutatea proprie ridicată
- Prezintă tensiuni datorită contracţiei ce pot provoca fisuri
- Costul ridicat al cofrajelor .
În evoluţia construcţiilor din beton armat s-au căutat soluţii pentru înlăturarea acestor
deficienţe
Prin aplicarea prefabricării , a precomprimării , prin folosirea betoanelor cu agregate
uşoare , dezavantajele betonului armat au fost parţial înlăturate .
În funcţie de orientarea pereţilor portanţi se disting următoarele variante ale sistemului
structural de construcţie cu pereţi portanţi din beton:
6.3.- Structuri cu cadre din beton armat monolit
Soluţiile cu cadre din beton armat turnat monolit sunt avantajoase în special la
sistemele simetrice, cu deschideri per cât posibil egale şi cu număr mare de etaje
Cadrele se dispun pe două direcţii ortogonale – transversal şi longitudinal
Înălţimea etajelor este cuprinsă între 3 şi 6 m.
Lăţimea clădirilor variază între 9 şi 12 m., la clădiri fără stâlpi intermediari şi 20 şi 35 m.
la clădiri cu 2…4 rânduri de stâlpi intermediari.
Structurile cu schelet din beton armat turnat monolit se pot executa prin procedee
moderne folosind tehnologii industrializate – cofraje moderne, armături sub formă de
carcase şi plase sudate, betoane preparate centralizat, betoane cu întărire rapidă, etc.

Fig.29.- Cadru din beton armat monolit

1.- Fundaţie (bloc şi cuzinet) 2.- Pardoseală 3.- Stâlp marginal 4.- Stâlp central
5.- Grindă principală (rigla cadrului) 6.- Grinzi secundare curente (nervuri)
7.- Grinzi secundare cu rol de rigidizare longitudinală 8.- Placa planşeului intermediar
9.- Placa planşeului de acoperiş
L.- Distanţa dintre axele stâlpilor h.- Înălţimea de etaj hf.- Adâncimea de fundare
Fig.30.- Structuri de construcţii din cadre de beton armat monolit şi zidărie de

umplutură

6.4.- Structuri din beton armat integral prefabricat
Problema cea mai importantă a structurilor cu cadre alcătuite din elemente prefabricate
o constituie realizarea îmbinărilor
Din acest motiv, soluţiile structurale adoptate urmăresc reducerea numărului de
îmbinări, sau amplasarea lor în afara nodurilor de cadru, în zone cu eforturi comparativ
mai reduse.
6.5.- Structuri din beton armat parţial prefabricate
Soluţia parţial prefabricată se execută obişnuit cu stâlpi turnaţi monolit, în cofraje

metalice de inventar şi rigle prefabricate, cu secţiunea de formă dreptunghiulară, de t
sau t întors.
Secţiunea stâlpilor este constantă pe nivel şi dacă este posibil, chiar pe toastă înălţimea
clădirii
Îmbinarea în nodul cadrului se execută mai uşor decât în cazul stâlpilor prefabricaţi.
Aceste structuri sunt recomandate pentru clădiri cu un număr relativ mare de niveluri,
pentru a se evita dificultăţile de menţinere în poziţia de montaj, a stâlpilor prefabricaţi
până la realizarea îmbinărilor ( cazul structurilor integral prefabricate).
Important !
Între cadre se execută pereţi de umplutură (neportanţi) din zidărie de cărămidă,
înlocuitori de cărămidă, sau din panouri mari prefabricate.
a. b.
Fig.31.- a.- Structură in cadre din beton armat, etajate
b.- Structură in cadre de beton armat, pe un singur nivel cu una şi două deschideri
Aceeaşi structură se poate executa pe schelet metalic, caz în care cadrele, uneori şi
planşeele, sun alcătuite din elemente metalice.
Fig.32.- Structură cu schelet metalic (cadre din metal)
7.- Structura din panouri mari prefabricate din beton armat

Folosirea structurilor de rezistenţă din panouri mari prefabricate reprezintă una din căile
industrializării intensive a construcţiilor.
Structura de rezistenţă a clădirilor din panouri mari prefabricate este alcătuită dintr-un
ansamblu de diafragme verticale (pereţi portanţi) şi diafragme orizontale (planşee) care,
prin îmbinări corespunzător concepute, realizează un sistem spaţial rigid, cu o mare
capacitate de rezistenţă şi stabilitate la acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.
Aceste structuri sunt utilizate la clădirile de locuit, hoteluri, cămine de nefamilişti, cămine
şcolare, precum şi la construcţii social-culturale care au un sistem constructiv
asemănător clădirilor de locuit.
La noi în ţară structurile din panouri mari s-au aplicat pe scară largă la executarea
clădirilor de locuit cu P + 4E pentru zone cu grad de seismicitate 8 şi de P + 8E în
zonele cu grad de seismicitate până la 8.

Fig.33.- Alcătuirea de principiu a unei structuri din panouri mari prefabricate

1.- Panou de perete portant exterior 2.- Panou de perete portant interior 3.- Panou de planşeu
4.- Beton armat în stâlpişori (îmbinări verticale) 5.- Armături verticale în stâlpişori
6.- Izolaţie termică7.- Beton turnat în centuri (îmbinări orizontale)
8.- Armături orizontale în centuri
7.2.- Principii constructive privind alcătuirea panourilor
Clasificarea panourilor
Panourile utilizate la executarea acestor tipuri de clădiri se clasifică astfel :
a.- panouri de pereţi exteriori

Panourile de faţadă (panouri de pereţi exteriori) au rolul de a închide clădirea la exterior,
de a o proteja împotriva agenţilor exteriori, de a prelua încărcările şi de a asigura un
aspect frumos construcţiei.
Panourile pot fi pline sau cu goluri
Pentru panourile de pereţi exteriori portanţi, cea mai largă utilizare o are structura în trei
straturi.
- un strat interior de rezistenţă din beton armat clasa Bc 20 cu grosimea de 10..14
cm. funcţie de înălţimea clădirii
- un strat termoizolant median, cu grosimea rezultată din calculul termotehnic.
- un strat de protecţie din beton armat clasa Bc 20 în grosime de minimum 6 cm

Fig.34.- Alcătuirea de principiu a unui panou de perete exterior, portant din trei straturi
1.- Strat exterior de protecţie 2.- Strat termoizolant 3.- Barieră de vapori
4.- Strat interior de rezistenţă 5.- Plasă STNB 6.- Armătură de bordare a golului
7.- Nişă pentru legătura pe verticală 8.- Armătură orizontală de bordare a golului
9- Mustăţi orizontale 10.- Ghermele de lemn înglobate

8.- Structuri din lemn

8.1.-Generalităţi
Construcţiile pot fi executate în întregime din lemn sau pot avea doar scheletul de
rezistenţă din lemn
După durata în timp a construcţiei din lemn, există :
- construcţii provizorii, care care au o durată de până la 4 ani (baracamente de
şantier, etc.)
- construcţii permanente, care au o durată mai mare de 4 ani : cabane, case de
locuit, magazii, depozite, etc.
Din material lemnos se pot executa case de locuit cu un singur nivel sau cu etaj.
Casele cu etaj pot fi prevăzute cu balcoane.
Casele de tip ţărănesc, pot avea la exterior coridoare din lemn
Sistemele constructive din lemn sunt foarte variate si pot fi clasificate in următoarele
tipuri principale :
- construcţii cu pereţi masivi, ale căror elemente componente se reazemă unele
pe altele – pereţii pe fundaţii, planşeele pe pereţi, etc.
- construcţii cu schelet din lemn, ale căror elemente componente se reazemă
pe un schelet alcătuit din stâlpi şi grinzi care transmit sarcinile fundaţiei.
- construcţii din elemente prefabricate .
Primele două sisteme se folosesc pentru construcţii obişnuite , nedemontabile cu
caracter definitiv .
Construcţiile din elemente prefabricate pot fi provizorii sau definitive , după destinaţia lor
Casele din lemn prefabricate sunt foarte răspândite. Ele pot asigura desfăşurarea vieţii
de familie în mod permanent, sau activităţi de deservire – restaurante, tonete, moteluri,
cabane turistice, etc.
8.2.- Construcţii cu pereţi din lemn .
a.- Construcţii cu pereţi masivi .

Fundaţia construcţiilor cu pereţi masivi se execută din zidărie din piatră naturală sau
beton (simplu sau armat) , sub fiecare perete
Deasupra feţei orizontale a soclului se execută o izolaţie hidrofugă ce asigura protecţia
lemnului împotriva înfiltraţiei apei din stratul de apă freatică.
Pentru asigurarea stabilităţii construcţiei la sarcini orizontale, pereţii se ancorează cu
piese metalice în fundaţie .
Fig.35.- Construcţii masive

Elementele componente se reazemă unele pe altele şi sarcinile se transmit la fundaţii
Grinzile planşeului peste parter intră între două grinzi ale peretelui exterior, jumătate în
grinda inferioară şi jumătate în grinda superioară
Peste ultima grindă de sus a peretelui exterior se montează elementele de şarpantă ce
susţin invelitoarea .
b.- Construcţii cu schelet din lemn .

Construcţiile realizate în acest sistem au pereţii de rezistenţă alcătuiţi din stâlpi sau
dulapi, dintr-o singură bucată sau înădiţi - dar nu în aceeiaşi secţiune
Distanţa între elemente este de circa 50 – 70 cm
Pereţii se contravântuiesc cu diagonale
Elementele verticale - montanţii - se reazemă pe talpa inferioară care la rândul ei stă pe
hidroizolaţia de pe faţa orizontală a soclului

Grinzile planşeului se montează pe un element orizontal fixat rigid de elementele
verticale la partea interioara
Scheletul din lemn are la partea superioară montată o talpă pe care se montează
elementele de şarpantă ce susţin învelitoarea .
Fig.36.- Construcţie cu schelet din lemn
Pereţii se acoperă cu scânduri sau cu elemente din lemn reconstituit, placaj plăci PFL
sau OSB, între care se introduc materiale izolatoare termic sub forma de saltele sau
plăci
Pereţii se mai pot căptuşi la interior cu plăci din ghips carton .
De asemenea la clădirile cu pereţi din cărămidă sau din beton structura suportului
invelitorii se execută cu schelet din lemn , unde pentru utilizarea eficientă a spaţiului, se
poate amenaja şi spaţii pentru locuit - mansarde
Astfel de amenajări se pot executa in cazul blocurilor reabilitate termic asigurând in
acest fel noi spaţii de locuit la costuri reduse .

8.3.- Construcţii din elemente prefabricate .
Construcţile din elemente prefabricate pot fi definitive sau provizorii

Elementele componente ale construcţiei fiind tipizate, dau posibilitatea confecţionării lor
pe cale industrială şi astfel, pe lângă calitate se realizează şi preţuri de cost reduse
Construcţia este modulată, pe o reţea de1,25 m lăţime cu înălţimea liberă a încăperii de
2,4 m ( dimensiunile unei plăci din OSB 1,25 x 2,5 m ) iar fermele care susţin
învelitoarea au deschiderea de 7,5 - 10,0 m
Cu aceste elemente prefabricate, se pot executa spaţii pentru locuinţe, birouri, cantine,
case de vacanţă etc
8.4.- Avantajele şi dezavantajele construcţiilor din lemn
a.- Avantaje construcţiilor din lemn

Densitatea aparentă redusă a materialului lemnos, fată de rezistenţa relativ mare duce
la încărcări mici (greutate mică)
Prelucrare si fasonarea materialului lemnos, relativ uşoară
- Existenţa posibilităţilor multiple de utilizare a diferitelor sisteme de asamblare .
- Proprietăţi fizice în special din punct de vedere al izolaţiei termice favorabile
pentru construcţii
- Durabilitate mare
- Comportare relativ bună din punct de vedere al rezistenţei la foc .
- Posibilitatea refolosirii lemnului .
- Posibilitatea de adaptare a unor caracteristici arhitecturale deosebite .
- Posibilitatea asocierii lemnului cu alte materiale, cum ar fi oţelul sau betonul .
b.- Desavantajele construcţiilor din lemn
- Variabilitatea mare a caracteristicilor materialului lemnos
- Variaţia caracteristicilor mecanice şi fizice pe diferite direcţii faţă de direcţia
fibrelor
- Influienţa mare a umidităţii asupra caracteristicilor fizico-mecanice a
dimensiunilor şi a durabilităţii lemnului
- Sortimentul limitat de material lemnos
- Existenţa frecventă a defectelor naturale ale lemnului .

Construcţii din lemn

Fişă de lucru
Fig.37.- Construcţii din lemn

a.- Construcţie cu schelet; b.- Construcţie masivă
1.- Fundaţie 2.- Stâlp 3.- Grindă 4.- Perete exterior 5.- Perete interior 6.- Planşeu 7.- Tavan
8.- Pardoseală 9.- Şarpantă 10.- Fereastră 11.- Uşă

Bibliografie
1.- Anatolie Mihul; Elena Gorbănescu; Dumitru Tănasă; Eugen Pamfil; Ştefan Cârlan –
Utilajul şi Tehnologia Structurilor de Construcţii, Manual pentru clasa XI-a, Licee
Industriale cu profil de Construcţii şi Şcoli Profesionale, MEÎ 1987.
2.- Aurelia Pleşa – Manualul Dulgherului, Editura tehnică, Bucureşti 1998
3.- Ligia Glodean – Auxiliar Curricular pentru clasa XII-a, Lucrări de structuri pentru
construcţii, MECI, Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01
4.- Kettler – Tehnologia lucrărilor de construcţii, traducere din limba germană după
Kettler.FRG.Timişoara, 1993
5.- Adriana Ţibrea; Anna Mândrilă; Irina Szocs; Carmen Socol; - Construcţii şi lucrări
publice, manual pentru Şcoala de arte şi meserii, Anul I, Editura Economică-
Preuniversitaria 2003


SC Modul I DTP-Structuri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC Modul I DTP-Structuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni !

FRG Timişoara (Fundaţia româno-germană de pregătire şi

Proiectul: Competenţe la nivel european pentru creşterea

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin

Intr-o lume a schimbărilor...:

...”CUNOAŞTEREA CREEAZĂ VALORI

• Material editat în cadrul Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Axa prioritară 2: „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”

• Data publicării: Ianuarie 2011

“Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

Colectivul de elaborare a suportului de curs

Ing. Lazăr Dan Ionel Ing. Neamţu Ştefan

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

1.- Caracteristicile procesului de producţie în construcţii – montaj .............................................. 4

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 3

1.- Caracteristicile procesului de producţie în construcţii – montaj

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

2.- Alcătuirea generală a unei construcţii

Construcţiile sunt lucrări legate de teren, realizate cu scopul de a asigura condiţiile

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 5

2.2.- Condiţii tehnico - economice pe care trebuie sa le îndeplinească construcţiile

1.- Condiţii de rezistenţă şi stabilitate

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Clădire de locuit – Bloc de locuinţe

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 7

Clădire de locuit – Casă familiară

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Blocuri de locuinţe cu spaţii comerciale la parter

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 9

2.3.- Alcătuirea generală şi elementele componente ale unei clădiri

2.4.- Structura de rezistenţă şi elementele ei componente

Parte de construcţie care asigură rezistenţa şi stabilitatea acesteia poartă denumirea de

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Fig. 1.- Elementele generale ale unei clădiri

Totalitatea elementelor de rezistenţă formează

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 11

ELEMENTELE NECESARE REALIZĂRII UNEI CLĂDIRI DE LOCUIT

1.- Coamă acoperiş 10.- Perete despărţitor

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Fig.nr.3.- Fundaţii directe ( de suprafaţă )

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 13

b.- Pereţii portanţi

Pereţi din blocuri şi fâşii b.c.a.

Stâlpii din lemn

Fig.5.- Stâlp din lemn

Fig.6.- Stâlpi din zidărie de cărămidă, ne armaţi şi armaţi

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Stâlpii de beton armat

Fig. 7.- Stâlpi prefabricaţi din beton armat

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 17

Fig.9.- Secţiuni transversale – grinzi din beton armat

Fig.10.- Secţiuni transversale – grinzi din metal

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 19

Fig.11.- Şarpante din lemn

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

Fig. 12.- Elementele unei scări

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar 21

Să se identifice elementele de rezistenţă ale clădirii din imagine

Suport curs – Calificarea : Dulgher, Tâmplar, Parchetar

2.5.1.- Elemente de finisaj

În funcţie de destinaţia încăperii şi anumite necesităţi, structura pardoselii poate

Fig.14.- Pardoseală cu termoizolaţie rigidă, amplasată la partea superioară

1.- Pardoseală 2.- Şapă armată 3.- Strat de protecţie a termoizolaţiei