Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE DIPLOMĂ
2
TEMĂ PROIECT
PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE EXECUŢIE
ŞI A UNUI DISPOZITIV DE PRELUCRARE PENTRU
REPERUL ,,BUCŞĂ PRESETUPA’’
CUPRINS
Denumirea temei....................................................................................................................................4
3
Baza de elaborare...................................................................................................................................5
CAPITOLUL 5 CONCLUZII.................................................................................................................113
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................114
PARTE GRAFICĂ
DESEN EXECUŢIE BUCSA
FIŞA FILM A TEHNOLOGIEI DE EXECUŢIE
DESEN DISPOZITIV
Realizarea unui produs într-o întreprindere constructoare de maşini, are loc cu participarea directă
sau indirectă a unui număr de factori care îndeplinesc anumite activităţi sau acţiuni) bine determinate, la
locuri de muncă bine precizate.
4
Totalitatea activităţilor de transformare a materiei prime, materialelor sau semifabricatelor în
produse finite formează procesul de producţie. Produsul finit este produsul în faza de livrare către
beneficiar, populaţie sau altă întreprindere, în această accepţiune produsele finite pot fi: piese,
subansambluri, ansambluri, maşini-unelte etc.
Principalele activităţi ce se desfăşoară în cadrul unui proces de producţie sunt:
activităţi de concepţie şi proiectare a produselor;
activităţi de concepţie şi proiectare a tehnologici de elaborare a semifabricatelor, a
tratamentelor termice primare, intermediare şi finale;
activităţi de concepţie şi proiectare a tehnologiilor de prelucrare a pieselor finite;
activităţi de concepţie şi proiectare a S.D.V.-urilor necesare prelucrărilor la rece şi la cald;
activităţi de realizare practică a S.D.V.-urilor proiectate
elaborarea semifabricatelor în secţii şi ateliere de turnătorie, forje, sudare, tratamente termice
primare, ateliere de debitare;
prelucrarea mecanică a semifabricatelor în secţii şi ateliere de prototipuri, maşini-unelte, prese
etc.;
tratamente termice intermediare şi finale în secţii şi ateliere de tratamente termochimice ;
asamblarea pieselor prelucrate în vederea obţinerii de subansambluri, ansambluri, maşini-
unelte etc, în secţii şi ateliere de montaj (asamblare);
vopsirea pieselor, subansamblurilor, maşinilor în scopul conservării şi obţinerii unui aspect
plăcut, în secţii şi ateliere de vopsitorie;
controlul tehnic de calitate intermediar şi final în secţii şi ateliere productive, laboratoare,
servicii de control; .
întreţinerea şi reparaţiile utilajelor în secţii şi ateliere-de întreţinere;
precum şi alte activităţi de organizarea producţiei şi a muncii, aprovizionarea cu materii prime,
materiale, semifabricate, S.D.V.-uri, activităţi de transport, activităţi administrative şi sociale
activităţi financiare, sau de contabilitate.
Denumirea temei
Denumirea temei prezentului proiect este: Proiectarea tehnologiei de execuţie şi a unui
dispozitiv de prelucrare pentru reperul ,,Bucşa presetupa’’
Baza de elaborare
5
Baza de elaborare a prezentei lucrări este proiectul de diplomă pentru absolvire a Universităţii
„Constantin Brâncuşi”, Facultatea de inginerie, programul de studii: „Tehnologia construcţiilor de
maşini”.
1.1. Generalităţi[1],[6]
6
Procesul tehnologic de prelucrări mecanice este cel care interesează cel mai mult pe inginerii
specialişti din domeniul maşinilor-unelte şi de aceea, în continuare, se prezintă structura procesului
tehnologic de prelucrări mecanice.
Operaţia este partea procesului tehnologic care se execută asupra unui semifabricat (sau câteva
semifabricate care se prelucrează simultan) de către un muncitor (sau grup de muncitori) în mod continuu
şi la acelaşi loc de muncă.
Operaţia este unitatea de bază în pregătirea tehnologică a fabricaţiei. Ea poate să conţină una sau
mai multe prinderi ale semifabricatului cu condiţia de a păstra continuitatea prelucrărilor.
Faza este partea operaţiei în care se execută printr-o singură prindere, o suprafaţă sau mai multe
suprafeţe simultan cu o sculă (sau complet de scule ce lucrează simultan) şi acelaşi regim de aşchiere.
Schimbarea unuia dintre elementele ce caracterizează faza: prinderea, suprafaţa, scula, regimul de
aşchiere, implică schimbarea fazei.
1.2. Elemente generale privind descrierea pieselor de tip ,,Bucşă presetupa’’ [1],[6]
Caracterizarea generală a produsului de tip bucşa presetupă
În industria constructoare de masini, din categoria organelor folosite la realizarea diverselor
mecanisme si utiliaje, bucşile au un rol foarte important. Acestea pot indeplini rolul de susţinere, ghidare
şi fixare făcând legatura cinematică cu alte elemente în cadrul unui ansamblu funcţional.
Semifabricatele pot fi executate din urmatoarele tipuri de materiale:
bare laminate la cald sau calibrate;
tevi.
Pot avea diferite forme asa cum reiese din figura de mai jos.
Alegerea materialului din care se execută piesa este sarcina proiectantului şi are la baza solicitările
piesei din timpul funcţionării pe de o parte şi aspectele tehnologice şi economice care apar în cursul
fabricaţiei pe o altă parte. Principalul material din care se construiesc bucşele este oţelul.
7
Tratamentele termice se aplică produselor de tip bucşe în cazul în care condiţiile de funcţionare
impun o rezistenţă sporită la uzură şi o duritate superficială mărită, şi vor fi:
- tratamente termice de cementare
- călire.
Aceste tipuri de piese se pot executa din: oţel, bronz, alama, fontă, aluminiu, aliaje speciale.
Tehnologii generale de obţinere a reperelor de tip bucşă
Tehnologia de prelucrare a bucşelor depinde de forma lor, de dimensiuniile şi materialele din care se
execută şi comportă în general: prelucrări de degroşare, semifinisare, finisare, netezire.
Operaţiile de prelucrare a suprafeţelor cilindrice exterioare se execută frecvent pe maşini de tipul
strungurilor, maşini de rectificat, mai rar pe masini de frezat sau prin brosare. Alegerea procedeului de
prelucrare este determinată de calitatea materialului şi de modul de obţinere a semifabricatului.
Procesul tehnologic de prelucrare cuprinde următoarele etape :
operaţii pregătitoare - prelucrare suprafeţelor frontale;
prelucrarea mecanică a suprafeţelor principale şi a celor auxiliare;
finisarea suprafetelor principale;
control final.
Se mai întrebuinţează diferite fonte de calitate superioară.
Când sunt necesare alte proprietăţi fizice se folosesc alte materiale metalice (alama şi bronz) sau
nemetalice (textolit, materiale plastice). În funcţie de scop, importanţa şi dimensiuni, semifabricatele se
obţin prin: turnare, laminare, forjare libera, matriţare în cazul producţiei de serie mare şi mijlocie.
Prelucrarea suprafeţelor cilindrice interioare reprezintă una dintre cele mai importante operatii in
desfasurarea procesului tehnologic de executie al pieselor de tipul bucsşe, din care face parte şi ,,Bucşa
presetupa’’. Prelucrarea suprafeţelor cilindrice interioare se încadrează în prelucrarea mecanică a
suprafeţelor principale.
Suprafeţele cilindrice interioare sau găurile cilindrice se gasesc aproape la toate tipurile de piese in
fabricaţia de masini.
La stabilirea tehnologiei de prelucrare a găurilor trebuie să se ţină seama de precizia şi rugozitate
care se cer acestor suprafeţe, precum şi de dimensiunile lor.
Prelucrarea găurilor se poate face prin burghiere, largire, adâncire, alezare, strunjire interioară,
broşare, rectificare, honuire.
Găurile pot fi obţinute prin burghiere în material plin, urmată de operaţiile necesare pentru obţinerea
condiţiilor tehnice prescrise, sau prin lărgirea unor găuri realizate sub forma brută prin turnare sau forjare.
În funcţie de raportul dintre lungime şi diametru, găurile pot fi: găuri normale daca l/d≤5 şi
găuri adânci, dacă l/d>5.
8
Burghierea este operaţia care are ca scop tehnologic executarea unei găuri în material plin, unde
adaosul de prelucrare ocupă toata gaura. Burghierea în material plin asigură preciziile treptelor 11...13,
funcţie de calitatea ascuţirii burghiului, şi o rugozitate a suprafetei Ra 12,5...6,3µm. Pentru găurile cu
precizie scazuta, prelucrarea se reduce la o singura burghiere, pe cand in cazul gaurilor precise burghierea
reprezinta o prelucrare de degrosare, fiind urmata de prelucrari ulterioare ale gaurii. Burghiele elicoidale
standardizate se fabrica cu diametrul maxim de 80mm. In mod frecvent insa, burghiele elicoidale se
folosesc pentru gauri cu diametrul pana la 50mm, deoarece gaurile cu diametre mai mari se pot obtine la
elaborarea semifabricatului. Operatiile de burghiere se pot efectua pe masini de gaurit de masa, masini de
gaurit verticale (cu coloana sau montant), masini de gaurit radiale, masini de alezat si frezat orizontale,
masini de gaurit in coordonate si masini- unelte agregat.
Alegerea tipului de masina este determinata de dimensiunile gaurilor, configuratia si dimensiunile
(respectiv masa) pieselor si pozitia gaurilor fata de suprafetele principale de asezare ale piesei.
Lucrarile de burghiere se pot executa prin mai multe metode:
Burghierea după trasaj
Burghierea simultana a pieselor asamblate
Burghierea cu dispozitiv
Largirea consta in marirea diametrului unei gauri burghiate sau a unei gauri brute obtinute la
turnare, forjare, matritare. Se realizeaza cu largitoare elicoidale cu trei sau patru dinti sau cu burghie.
Se recomanda largirea cu largitor, deoarece asigura o productivitate si o precizie mai buna decat
largirea cu burghiu. Largirea se executa pe aceleasi masini-unelte ca si burghierea.
Adancirea gaurilor reprezinta operatia de prelucrare prin care se obtine un locas cilindric la
extremitatea unei gauri fata de care este coaxial. Scopul principal al adancirii este obtinerea fundului plan
al locasului, insa inevitabil are loc si o largire a diametrului.
Adancirea conica (zencuirea sau tesirea) este operatia prin care se executa o gaura conica la
extremitatea unei gauri fata de care este este coaxiala. Sculele folosite sunt adancitoare conice la 60°,
90°sau 120° cu coada cilindrica sau conica.
Lamarea constă în prelucrarea plană a unei suprafeţe frontale circulare a bosajului găurii, pentru
obtinerea conditiei de perpendicularitate pe axa gaurii executate in prealabil.
Prelucrarea suprafetelor cilindrice interioare se mai poate executa si prin: alezare, strunjire
rectificare, brosare, netezire.
’’
[3],[4],[5],[10]
9
Să se întocmească tehnologia de execuţie a reperului „Bucsa presetupă” în varianta producţiei de
masă.
Programul de producţie pentru varianta producţiei de masă este : P = 35000 buc/an
c 2 centr
ρi-1= [1]
ρc-curbarea axei locale
ρcentr-eroarea de centrare
ρc=2 ΔcLc
ρcentr=0,25Ti
Δc-curbarea specifică
L-distanţa de la secţiunea pentru care se determină curbarea până la capătul cel mai apropiat
Toleranţa reperului la operaţia curentă este 162µm, în clasa de precizie IT11
Δ c=2 µm, tab. [3]
L=50 mm
ρc=200 µm
ρcentr=0,25x162=40,5 µm
ρi-1= 200 40,5 204 µm
2
2Apimin=2(50 +50+204)=608 mm
c 2 centr m
ρi-1=
ρc-curbarea axei locale
ρcentr-eroarea de centrare
ρm-eroarea matriţei
ρc=2ΔcLc
ρcentr=0,25T
Δc-curbarea specifică
L-distanţa de la secţiunea pentru care se determină curbarea până la capătul cel mai apropiat
Toleranţa reperului la operaţia curentă este 300µm, în clasa de precizie IT11
Δc=2 µm, tab. [3]
L=5 mm
=>ρc=200 µm
ρcentr=0,25x250=62,5 µm
2 A p i min 2 R z i 1 S i 1 2 i21 i2
(2.3)
unde:
Rz i–1 = 25 m [tab. 5.15] [5]
S i–1 = 25 m [tab. 5.15] [5]
15
i 1 c2 m2 centrare
2
[m]
i 0.3 Ti
c – curbarea locală, care la prelucrarea în universal se calculează cu relaţia:
deci m = 0.
2A p imin
= 2 (25 25) 2 255.6 30 = 614.7m
2 2
Toleranţa pentru operaţia anterioară (rectificare de degroşare) conform treptei 12 de precizie este:
Ti–1 = 100 m [tab 2.15] [5]
Adaosul nominal pentru strunjirea de finisare este:
2 A p i nom 2 A p i min
+ T i–1
unde:
T i-1– abaterea inferioară la dimensiunea nominală a piesei, (rectificare de degroşare)[mm]
Ti-1 = 100mm [tab. 2.15] [5]
2 A p i nom
=614.7+100 = 714.7m
Diametrul minim înainte de strunjirea de finisare este:
c 2 centr
ρi-1= [5] (2.6)
ρc-curbarea axei locale
ρcentr-eroarea de centrare
ρc=2 ΔcLc 2.7)
ρcentr=0,25Ti (2.8)
Δc-curbarea specifică
L-distanţa de la secţiunea pentru care se determină curbarea până la capătul cel mai apropiat
Toleranţa reperului la operaţia curentă este 362µm, în clasa de precizie IT11
Δc=2 µm, tab. [5]
L=70 mm
ρc=68 µm
ρcentr=0,25x362=90.5 µm
2Apimin=2(100 +150+113)=726 mm
Adaosul de prelucrare nominal este :
2Ainom=2Apimin +|Aip|+|Asc| (2.9)
unde :
Aip-abaterea inferioară la dimensiunea nominală a semifabricatului la operaţia precedentă
Asc-abaterea superioară la dimensiunea nominală a semifabricatului la operaţia curentă
Aip=1500/2=0.750 mm
Asc=1800/2=0,900 mm
17
2Ainom=726+750+900+230=2.6 mm
Diametrul nominal al reperului va fi:
dnom=89-0,564=88.436 mm
Se aproximează
dnom=88 mm
Adaosul real este: 2Apreal=89-88=1 mm
Ap=0.5 mm
c. Strunjire de degroşare, operaţia precedentă este găurirea
Se aleg din tab. [3]. abaterile limită ale semifabricatului
Adaosul de prelucrare minim este:
2Apimin=2(Rzi-1+ρi-1+Si-1) (2.10)
Rzi-1=460µm, tab. [3]
Si-1=1200 µm
εi=0 µm
c 2 centr
ρi-1= (2.11)
ρc-curbarea axei locale
ρcentr-eroarea de centrare
ρc=2ΔcLc
ρcentr=0,25T
Δc-curbarea specifică
L-distanţa de la secţiunea pentru care se determină curbarea până la capătul cel mai apropiat
Toleranţa reperului la operaţia curentă este 300µm, în clasa de precizie IT11
Δc=6 µm, tab. [5]
Lc=130mm
ρc=2x6x130=1560 µm
ρcentr=0,25x250=62,5 µm
ρi-1=1561 µm
2Apimin=2(460+1561+1200)=6.442mm
Adaosul de prelucrare nominal este :
2Ainom=2Apimin +|Aip|+|Asc| (2.12)
unde:
Aip-abaterea inferioară la dimensiunea nominală a semifabricatului la operaţia precedentă
- lungimea de contact
t1=110 mm
- avansul pe dinte
Sd1,2=0,08÷0,15 mm/dinte, tab. [10]
21
Sd1,2=0,15
- avansul pe rotaţie
Sr1=Sd·Z=0.15x6=0.95 mm/rot (2.13)
Sr2=0,6 mm/rot
- durabilitatea convenţional economică
Tconv.=180min, tab. [3]
- viteza de aşchiere
332 D 0,2
kv
V= T 0,2t 0,1Sd 0,4t10,2 , tab. [3] (2.14)
kv=kmv ks1 ksc kχ
kmv=1,153 , tab.14.9
ks1=0,8, tab. [3]
ksc=1, tab. [3]
kχ=1, tab. [3]
kmv=Cm(750/Rm)nv=1 (750/650)=1,153 (2.15)
Cm=1, tab. [3]
Nv=1
=>kv=1,153·0,8·1·1=0,923
332 140 0, 2
v 0,923 124.74m / min
240 0, 2 1.5 0,1 0,15 0,1 110 0, 2
- turaţia
1000 124.7
n 283.52rot / min
140
Nr=280rot/min
Viteza efectiva este;
D nr 140 280
vr 123.15m / min
1000 1000
v r vc 123.15 124.74
v 100% 100% 1.29% 5%
vr 123.15
- forţa de aşchiere
Fti=CftxfSdyft1ufzD-qfn-wfkmf (2.16)
Cf=2250 , tab. [3]
uf=1
yf=0,75
qf=1,3
22
xf=1,1
wf=0,2
kmf=0,95
Ft1=5 daN
Ft2=4daN
0.2
Ft 2250 1.51.10,15 0 , 75 110 1 6 140 0 ,95 280 0.95 157.3daN
- puterea efectivă:
Ft v r
P NME
6000 (2.17)
unde:
– randamentul maşinii de frezat
= 0,8
PME – puterea motorului electric al maşinii unelte, [kw]
PME = 11 Kw
157.3 123.15
P 4.035kw PME (2.18)
6000 0,8
unde:
Ap – adaosul de prelucrare pe rază, [mm];
d – diametrul burghiului de centruit, [mm];
d = 2,5 mm
2,5
t= 1,25 mm
2
- Avansul
s = 0,025 mm/rot [5]
23
- Viteza de aşchiere şi turaţia piesei
Din [3] se alege viteza de aşchiere:
v 7 m / min
yF
33,3hb h / l
Sadm= ct xF HB nF ks (2.21)
Ks=0,72, tab. [5]
h=b=20mm
h/l=0,5
c=35,7; tab. [5]
t=1 mm
Hb=229
24
xF=1, tab. [5]
yF=0,70
nF=0,35, tab. [5]
Sadm=18.5>0,4
- verificarea avansului din punct de vedere a rezistenţei plăcuţei din carbură metalică
8,3C1,8
0,3
Sadm= t Rm (2.22)
C=7
t=1
Rm=65
Sadm=4.24>0,4
- determinarea vitezei de aşchiere
Cv
v n
k 1 k 2 k 3 k 4 k 5 k 6 k 7 k 8 k 9 [m / min]
m xv yv HB
Tconv t s
200 (2.23)
Cv=294 , tab.[5]
Xv=0,18
Yv=0,35
T=30
t=1
S=0,4
HB=229
n=1,75
m=0,125 , tab.10.29
k1=0,96
k2=1
k3=0,94
k4=0,87
k5=1 , tab.10.31
k6=1 , tab.10.32
k7=0,9
k8=1
k9=1
25
294
v 1.75
0.96 1 0.94 0.87 1 1 0.9 1 1 146.7 [m / min]
229
30 0.125
10.18
0.4 0.35
200
a) Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
1000 146.7
n 440.52 rot / min
106
Din caracteristicile maşinii unelte se alege turaţia reală:
n r 440rot / min
- verificarea puterii
Fzi vefi
N ai kw
6000 , (2.24)
- pentru prinderea1
Fz1 vef 1 119.11 102
N a1 2.2kw
6000 6000
Fz2 vef 2 119 .11 111 .3
N a2 0.57kw
6000 6000
Puterea consumată
N=2.77 kv<NMU
26
2.3.4. Strunjire de finisare exterioară la cotele Ф105(-0.12;0) mm
Determinarea vitezei de aşchiere
Viteza de aşchiere se determină cu relaţia:
Cv
v n
k1 k 2 k 3 k 4 k 5 k 6 k 7 k8 k 9 [m / min]
HB (2.23)
Tm
conv t xv
s yv
200
unde:
Tconv – durabilitatea convenţional – economică, [min]
Tconv =5 min [tab.11.3][10]
m – coeficientul durabilităţii
m = 0,125
t – adâncimea de aşchiere, [mm]
t=0.5 mm
s – avansul de aşchiere, [mm/rot]
s = 0,16 mm/rot
xv, yv – exponenţi, [tab.10.30][10]
xv = 0,18
yv = 0,2
HB – duritatea materialului de prelucrat (197 HB)
n – exponentul durităţii materialului supus prelucrării
n = 1,75
Cv – coeficient care depinde de caracteristicile materialului care se prelucrează şi ale materialului
sculei aşchietoare, [tab.10.30][10]
Cv = 257 [tab.10.30][10]
n MU 1025rot / min
=>Vconv=39.71m/min
- turaţia convenţională
nconv=1000v/πD=395 rot/min
- turaţia maşinii-unelte
nMU=390 rot/min, pentru prelucrare pe WMW BK63
Viteza recalculata este:
Vr= πDn/1000=39.2m/min
v r vc
v 100% 5%
vr
39.2 39.71
v 100% 1.3% 5%
39.2
unde:
Cv – este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 74,6 [5]
m – este exponentul durabilităţii;
m = 0,15 [5]
n – este exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,5
xv , yv – sunt exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,25 [5]
yv = 1,5 [5]
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
q
k1
20 x30 (2.33)
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
40 40
k1 k1 1.1 ;
20 30
31
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
(2.34)
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
0 , 09
15
K3 k 3 1,1
20
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ] (2.39)
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
33
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 28.51 0,5 0, 75 2850 ,35 Fz 4374.5 N (2.40)
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 194.6 Nm (2.41)
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.42)
437.4 201.31
N a1 N a1 14.33 kW<NMU=29 kW
6000
2.3.7. Strunjire interioara de finisare la d=89 mm
- Adâncimea de aşchiere
t=0.25 mm
- Avansul de aşchiere
8,3 C 1,8
S 0, 3 1.23 mm / rot (2.43)
t Rm
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
40 40
k1 k1 1.1 ;
20 30
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 1,1
20
în care:
35
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ] (2.46)
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 0.51 0,5 0,75 285 0,35 Fz 76.74 N (2.47)
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 3.41Nm (2.48)
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.49)
76.74 335.52
N a1 N a1 4.29 kW<NMU=29 kW
6000
2.3.8. Strunjire de interioara la d=97.5 mm
2.3.9. Adâncimea de aşchiere
t=4.25 mm
- Avansul de aşchiere
8,3 C 1,8
S 0,65 mm / rot (2.50)
t 0 , 3 Rm
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
16 16
k1 k1 0,93
20 30 ;
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
38
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min] (2.51)
1000 26.22
n 86.6rot / min
97.5
Din caracteristicile maşinii unelte se alege turaţia reală:
n r 85rot / min
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ] (2.53)
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 4.251 0,5 0, 75 2850,35 Fz 652.34 N (2.54)
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
40
Fz D
Mt 8.63 Nm (2.55)
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.56)
652.34 26.03
N a1 N a1 2.83 kW<NMU
6000
2.3.13. Strunjire de finisare diametrul interior D=95.5 mm
- Adâncimea de aşchiere
t=3.25 mm
- Avansul de aşchiere
8,3 C 1,8
S 0,27 mm / rot (2.57)
t 0 , 3 Rm
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
16 16
k1 k1 0,93
20 30 ;
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
r
k4
2
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
42
k5 – este coeficientul de corecţie în funcţie de materialul părţii aşchietoare;
k5 = 1 [5];
k6 – este coeficientul de corecţie în funcţie de materialul de prelucrat;
k6 = 0.98 [tabel 10.32] [5];
k7 – este coeficientul de corecţie în funcţie de modul de obţinere a semifabricatului;
k7 = 0.9
k8 – este coeficientul de corecţie în funcţie de starea stratului superficial al
semifabricatului;
k8 = 1.2
k9 – este coeficientul de corecţie în funcţie de forma suprafeţei de degajare;
k9 = 1
96.2
v 1, 5
0,93 1 0,9 0,87 1 0.98 0.9 1.2 1 v 132.6
285 m/min.
90 0 ,15
3.25 0 , 25
0.25
1, 5
200
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
1000 132.26
n 440.83rot / min
95.5
Din caracteristicile maşinii unelte se alege turaţia reală:
n r 440rot / min
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ]
43
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 3.251 0,25 0, 75 285 0,35 Fz 296.62 N
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 0.15 Nm
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.59)
296.62 x131.3
N a1 N a1 6.49 kW<NMU=29 kW
6000
2.3.13. Strunjire de finisare diametrul interior D=99.4 mm
- Adâncimea de aşchiere
t=5.2
- Avansul de aşchiere
8,3 C 1,8
S 0,226 mm / rot (2.60)
t 0, 3 Rm
200 [m/min]
unde:
Cv – este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 96.2 [5];
m – este exponentul durabilităţii;
m = 0,15 [5];
n – este exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,5
xv , yv – sunt exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,25 [5];
yv = 1,5 [5];
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
q
k1
20 x30
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
16 16
k1 k1 0,93
20 30 ;
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
k8 = 1.2
k9 – este coeficientul de corecţie în funcţie de forma suprafeţei de degajare;
k9 = 1
96.2
v 1, 5
0,93 1 0,9 0,87 1 0.98 0.9 1.2 1 v 144
285 m/min.
90 0 ,15
5.2 0 , 25
0.22 1, 5
200
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
1000 144
n 461.13rot / min
99.4
Din caracteristicile maşinii unelte se alege turaţia reală:
n r 455rot / min
46
- Viteza de aşchiere recalculată
Se calculează viteza reală de aşchiere:
d nr
vr
1000
99.4 455
vr v r 1142 m/min
1000
Variaţia vitezei de aşchiere se calculează cu relaţia:
vr vc
v 100% 5%
vr
142 144
v 100% v 1.4% 5%
142
- Forţa principală de aşchiere
Forţa principală de aşchiere se determină cu relaţia:
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ]
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 5.21 0,22 0,75 2850,35 Fz 431.2 N
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 0.15 Nm
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.62)
47
431.2 x142
N a1 N a1 10.2 kW<NMU=29 kW
6000
2.3.13. Strunjire la diametrul exterior d=105 mm-tesire 1x45°
- Adâncimea de aşchiere
t=0.7
- Avansul de aşchiere
8,3 C 1,8
S 0,43 mm / rot (2.63)
t 0 , 3 Rm
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ]
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
50
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 0.71 0,35 0, 75 2850,35 Fz 82.22 N
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 0.15 Nm
2 1000
200 [m/min]
unde:
Cv – este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 96.2 [5];
m – este exponentul durabilităţii;
m = 0,15 [5];
n – este exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,5
xv , yv – sunt exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,25 [5];
yv = 1,5 [5];
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
q
k1
20 x30
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
16 16
k1 k1 0,93
20 30 ;
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
în care:
52
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
k8 = 1.2
k9 – este coeficientul de corecţie în funcţie de forma suprafeţei de degajare;
k9 = 1
96.2
v 1, 5
0,93 1 0,9 0,87 1 0.98 0.9 1.2 1 v 106.42
285 m/min.
90 0 ,15
1.07 0 , 25
0.35 1, 5
200
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
1000 106.42
n 376.38rot / min
90
Din caracteristicile maşinii unelte se alege turaţia reală:
n r 375rot / min
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ]
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 1.071 0,35 0,75 285 0,35 Fz 125.68 N
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 0.15 Nm
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz vef
Ne
6000 (2.68)
125.68 x106.03
N a1 N a1 2.22 kW<NMU=29 Kw
6000
2.3.14. Găurire la Φ8mm, în vederea filetării M10
54
- prelucrarea se face pe maşina-unealtă WMW BK63
- se foloseşte un burghiu cu diametrul D=8 mm, din Rp
- lungimea de lucru este L=7.5 mm
- alegerea sculei
- unghiul de atac 2χ=1200, tab.[3]
- unghiul de aşezare α=120, tab. [3]
- unghiul de degajare γ=250, tab. [3]1
- uzura burghiului hα=0,6, tab. [3]
- durabilitatea economică Tecon=45 min, tab. [3]
- adâncimea de aşchiere t=8/2=4 mm
- avansul s=ks Cs D0,6
ks=0,85, tab. [3]
Cs=0,047, tab. [3]
s=0,21 mm/rot
Din cartea masinii unelte se alege
s=0,15 mm/rot
- forţele de avans
F=Cf DxfSyfKf
Cf=150, tab.[3]
Xf=1
Yf=0,7
Kf=0,8
F=508.8d N<Fadm, pe M-U: WMW BK63
durabilitatea sculei în aşchiere
Taş=Tconv=20min
- viteza convenţională
CvD zv
m yv
Kvp
Vconv= T S [5] (2.69)
Cv=7 , tab.16.22
zv=0,4
yv=0,5
m=0,2
Kvp=KmvKtvKlvKsv
55
Kmv=1.1
Ktv=0.74, tab.16.23
Klv=1
Ksv=1
Kvp=0.81
=>Vconv=18.47 m/min
- turaţia convenţională
nconv=1000v/πD=734 rot/min (2.70)
- turaţia maşinii-unelte
nMU=730 rot/min, pentru prelucrare pe WMW BK63
Viteza recalculata este:
Vr= πDn/1000=18.34m/min (2.71)
vr vc
v 100% 5%
vr
18.34 18.47
v 100% 0.67% 5%
18.34
Adâncimea de aşchiere:
t A p ( De Di ) / 2
(2.73)
De-diametrul exterior;
De 10[mm]
56
Di-diametrul interior;
Di 8[ mm]
t A p (10 8) / 2 1[ mm]
Avansul de aşchiere:
s p 1,75[mm / rot ] [tab.11.74][5]
Tec – durabilitatea economică a sculei aşchietoare, [min]
Tec 90[min]
[tab.9.10][5]
Viteza de aşchiere:
Din Tabelul 11.74[13] se alege turaţia recomandată pentru un tarod M12
n 165[rot / min]
200 [m/min]
unde:
Cv – este coeficientul ce depinde de cuplul semifabricat-sculă;
Cv = 96.2 [5];
m – este exponentul durabilităţii;
m = 0,15 [5];
n – este exponentul durităţii materialului supus prelucrării;
n = 1,5
xv , yv – sunt exponenţii adâncimii de aşchiere, avansului;
xv = 0,25 [5];
yv = 1,5 [5];
k1 – este coeficientul de corecţie în funcţie de secţiunea transversală a cuţitului;
q
k1
20 x30
în care:
q – este suprafaţa secţiunii transversale a cuţitului;
ξ – este coeficientul în funcţie de materialul prelucrat;
ξ = 0,08;
0 , 08
16 16
k1 k1 0,93
20 30 ;
k2 – este coeficientul de corecţie în funcţie de unghiul de atac principal;
45
k 2
în care:
ρ – este un exponent în funcţie de natura materialului de prelucrat;
ρ = 0,6
0,6
45
k2 k2 1
45
0 , 09
a
k 3
1
58
în care:
a = 15 (pentru scule armate cu plăcuţe dure);
0 , 09
15
K3 k 3 0,9
20
în care:
µ - este un exponent în funcţie de tipul prelucrării şi de materialul prelucrat; µ = 0,1;
0 ,1
0,5
k4 k 4 0,87
2
- Turaţia la aşchiere
Turaţia la aşchiere se calculează cu relaţia:
1000 v
n
d [rot/min]
1000 74.6
n 249.95rot / min
95
Fz C4 t x1 s x1 HB n1 [N ]
unde:
C4 – este coeficientul în funcţie de materialul de prelucrat şi materialul sculei aşchietoare.
C4 = 35,7 pentru cuţite cu carburi metalice [5];
x1, y1 – sunt exponenţii adâncimii şi avansului de aşchiere;
x1 1
y1 0,75
pentru cuţite normale [5];
HB – este duritatea materialului de prelucrat (285 HB);
n1 – este exponentul durităţii materialului de prelucrat;
n1 = 0,35 [5];
Fz 35,7 51 0,35 0, 75 2850,35 Fz 507.33 N
- Momentul de torsiune
Momentul de torsiune care apare ca urmare a componentei principale a forţei de aşchiere este:
Fz D
Mt 0.15 Nm
2 1000
- Puterea efectivă la strunjire
Puterea efectivă la strunjire se determină cu relaţia:
Fz v ef
Ne (2.77)
6000
507.33x73.12
N a1 N a1 6.15 kW<NMU=29 kW
6000
2.3.17. Mortezare canal pana b=8 mm
t=8 mm
s=0,1 mm/cd
V=35 m/min
60
L=45 mm
L=43
m=1.2
Se corectează:
Vr=Va xK1xK2
Vr=35x0.88x0.1=24.64 m/min
- turaţia
1000 Va
n 12.4c.d / min
L (l m)
k vT = 0,6 [tab.22.11][5]
0,2 90 0,3
vp 0,6 15.11m / min
6 0,5 0,5 0,025
1000 v p 1000 15.11
np 53.44m / min
d 90
nr=52
3.14 90 52
v real 14.69m / min
1000
Variaţia vitezei de aşchiere se calculează cu relaţia:
v r vc
v 100% 5%
vr
14.69 15.11
v 100% v 2.8% 5%
14.69
Stabilirea forţei principale de aşchiere
62
Forţa principală de aşchiere se calculează cu relaţia:
Fz CF v p0,7 s l0,7 t 0,6 [daN]
(2.81)
unde:
CF – coeficient de corecţie al forţei ce depinde de natura materialului.
CF = 2,2
vp – viteza de rotaţie a piesei, [m/min]
Pentru d=90 mm
vp=13.04m/min
sl – avansul longitudinal, [mm/rot]
sl = 50 mm/rot piesă
t – adâncimea de aşchiere, [mm]
t = 0,025 mm
Fz 2,2 15.110,7 90 0,7 0,0250,6 37.55 daN
Stabilirea puterii
Puterea necesară acţionării piesei se calculează cu relaţia:
Fz v p
N [kw ]
6000
Pentru d=90 mm
37.55 15.11
N 0,11kw
6000 0,8
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
7
Nt 2.61 0,16 0,15 0,13 3.057 min
1000
2.4.2. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire exterioară
de degroşare D=106 mm
64
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.86)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 7 14 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor , [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
Tpi3 = 100 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 14+ 100 + 100 = 214 min
tb – timpul de bază, [min]
L
t ba i
va (2.87)
L – lungimea de deplasare a sculei aşchietoare în direcţia avansului, [mm]
L =150 mm
i – numărul de treceri ale sculei aşchietoare
i=1
va – viteza de deplasare a sculei în direcţia avansului, [mm/min]
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
Nt 0,84 0,16 0,05 0,08 1.34 min
1000
2.4.3. Calculul normei de timp pentru operaţia de găurire 32 mm
Norma tehnică de timp pe bucată se calculează cu relaţia:
Tpi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.91)
unde:
Tpi – timpul de pregătire–încheiere, [min]
Tpi = 10+6 =16 min [tab.12.56] [10]
a) pentru faza de gaurire:
tba – timpul de bază, [min]
L
t ba i (2.92)
sz z n
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
16
N t8 1.31 0,34 0,02 0,016 0,0495 1.89 min
1000
2.4.4. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire interioara de degroşare D=88 mm
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.95)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 7 14 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor , [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
67
Tpi3 = 100 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 14+ 100 + 100 = 214 min
tb – timpul de bază, [min]
L
t ba i (2.96)
va
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
Nt 0,41 0,16 0,02 0,028 0.832 min
1000
2.4.5. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire exterioară
de finisare D=105mm
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică, se calculează cu relaţia:
68
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.100)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
Nt 0,91 0,16 0,05 0,05 1,38 min
1000
2.4.6. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire interioara
de finisare D=89 mm
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.105)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 7 14 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor , [min]
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
Nt 0,5 0,16 0,03 0,033 0.937 min
1000
ta = 0,14+0,02=0,16 min
tdt – timp de deservire tehnică, [min]
t dt 0,06 t b [tab.15.9] [10] (2.113)
t dt 0,06 0.088 0,005 min
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
Nt5 0.088 0,16 0,005 0,0124 0.48 min
1000
2.4.8. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire interioara
de finisare d=99.4 mm
72
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.115)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 8 16 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor, [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
Tpi3 = 110 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 16+ 110 + 100 = 226 min
tb – timpul de bază, [min]
L
t ba i
va (2.116)
L – lungimea de deplasare a sculei aşchietoare în direcţia avansului, [mm]
L = 4.7 mm
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
226
Nt 0.046 0,16 0,003 0,01 0.445 min
1000
2.4.9. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire interioara de finisare d=95.5 mm
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.120)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 8 16 min [tab.15.1] [10]
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
226
Nt 0.025 0,16 0,0015 0,01 0.422 min
1000
2.4.10. Calculul normei de timp pentru operaţia de găurire 8 mm in vederea filetarii M10
Norma tehnică de timp pe bucată se calculează cu relaţia:
Tpi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.125)
unde:
Tpi – timpul de pregătire–încheiere, [min]
Tpi = 10+6 =16 min [tab.12.56] [10]
a) pentru faza de gaurire:
tba – timpul de bază, [min]
L
t ba i (2.126)
sz z n
n =470 rot/min
i – numărul de treceri
i = 1,
71 3,31 1
t ba 1 0,53 min
0,15 2 470
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
16
N t8 0.53 0,34 0,01 0,0087 0,026 0.93 min
1000
2.4.11. Calculul pentru filetare M10
76
Norma tehnică de timp pe bucată se calculează cu relaţia:
Tpi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.129)
unde:
Tpi – timpul de pregătire–încheiere, [min]
Tpi = 10+6 =16 min [tab.12.56] [10]
a) pentru faza de zencuire:
tba – timpul de bază, [min]
L l l1 l 2
t ba i i
sz z n = vs (2.130)
l – lungimea găurii, [mm]
l = 7.5 mm
l1=lungimea de pătrundere, [mm]
l1=2,31 +1=3,31mm [tab.12.37] [10]
t on 0,03 t b t a (2.132)
t on 0,03 0.477 0,34 0,0245 min
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
16
Nt 0.477 0.34 0.0095 0.008 0.0245 =0.875 min
1000
2.4.12. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire interioara d=90 –tesire 1.5x45
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.133)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
ta = 0,14+0,02=0,16 min
tdt – timp de deservire tehnică, [min]
t dt 0,06 t b [tab.15.9] [13] (2.136)
t dt 0,06 0.011 0,0006 min
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
214
N t5 0.011 0,16 0,0006 0,0085 0.39 min
1000
2.4.13. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire exterioară d=105 –tesire 1x45
Norma tehnică de timp pe bucată, la prelucrarea mecanică cu mai multe scule simultan se
calculează cu relaţia:
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.138)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
79
Tpi1 = 2 7 14 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor , [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
Tpi3 = 100 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 14+ 100 + 100 = 214 min
tb – timpul de bază, [min]
L
t ba i
va (2.139)
L – lungimea de deplasare a sculei aşchietoare în direcţia avansului, [mm]
L =1 mm
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
80
214
N t5 0.008 0,16 0,000048 0,0084 0.38 min
1000
2.4.14. Rectificare rotundă interioara la d=90 mm
Tpi – timpul de pregătire încheiere, [min]
Tpi = 5+7+0,5=12.5 min [tab.12.1] [10]
tb – timp de bază, [min]
L Ac k
tb
s l np s t
[min] [tab.12.2] [13] (2.143)
Ac – adaosul de prelucrare, [mm]
Ac = Apnom = 0,5 mm
k – coeficient
k = 1,3
1,2
t do 1.3 0.35 0,019 min
100
4
t on 1.3 0.35 0,066 min
100
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
16,7
N t12 1.3 0.35 0,38 0,019 0,0066 2.13 min
1000
2.4.15. Calculul normei de timp pentru operaţia de strunjire exterioarade finisare
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.148)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 8 16 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor, [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
Tpi3 = 110 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 16+ 110 + 100 = 226 min
tb – timpul de bază, [min]
82
L
t ba i
va (2.149)
L – lungimea de deplasare a sculei aşchietoare în direcţia avansului, [mm]
L = 5 mm
i – numărul de treceri ale sculei aşchietoare
i=1
va – viteza de deplasare a sculei în direcţia avansului, [mm/min]
v a s n 0,35 245 85.75mm / min (2.150)
5
tb 1 0.045 min
110
Dacă se consideră că lotul este n = 1000 buc, atunci norma de timp pe bucată este:
226
Nt 0.045 0,16 0,0027 0,01 0.44 min
1000
2.4.16. Calculul normei de timp pentru operaţia de mortezare canal pana b=8 mm
T pi
Nt t b t a t dt t do t on
n [min] (2.153)
unde:
Tpi – timpul pentru pregătire încheiere, [min]
Tpi = Tpi1 + Tpi2 + Tpi3
83
Tpi1 – timpul pentru reglarea individuală a cuţitelor , [min]
Tpi1 = 2 8 16 min [tab.15.1] [10]
Tpi2 – timpul pentru instalarea port–cuţitelor, [min]
Tpi2 = 100 1 100 min [tab.15.1] [10]
Tpi3 – timpul pentru pregătirea completă a sistemului tehnologic în vederea prelucrării mecanice,
[min]
Tpi3 = 110 min [tab.15.2] [10]
Tpi = 16+ 110 + 100 = 226 min
tb – timpul de bază, [min]
L
t ba i
va (2.154)
L – lungimea de deplasare a sculei aşchietoare în direcţia avansului, [mm]
L = 39 mm
i – numărul de treceri ale sculei aşchietoare
i = 80
va – viteza de deplasare a sculei în direcţia avansului, [mm/min]
v a 24.64m / min (2.155)
39
tb 1 1.58m / min
24.64
ta – timpul ajutător, [min]
ta = ta1 + ta2
ta1 – timp ajutător pentru prinderea–desprinderea semifabricatului, [min]
ta1 = 0,14 min [tab.15.4] [10]
ta2 – timp ajutător pentru comanda maşinii, [min]
ta2 = 0,02 min
ta = 0,14+0,02=0,16 min
tdt – timp de deservire tehnică, [min]
t dt 0,06 t b [tab.15.9] [10] (2.156)
t dt 0,06 1.58 0,09 min
Înaintea începerii lucrului la ferăstraul alternativ, se vor alege regimul de tăiere şi pânza
corespunzătoare materialului de tăiat.
După fixarea pânzei, se va porni ferăstrăul alternativ in gol, verificându-se funcţionarea tuturor
comenzilor.
În timpul lucrului, lucrătorul va avea o poziţie laterală faţă de planul pânzei de ferăstrău.
Se interzice utilizarea pânzei de ferăstrău panglica la care lipsesc mai mulţi de 3 dinţi pe metru sau,
doi dinţi consecutivi.
După coborârea ramei cu pânză în poziţia de lucru şi începerea tăierii, se va deschide imediat
robinetul pentru lichidul de răcire.
Se interzice utilizarea la ferăstrăul alternativ a pânzelor care au pe toata lungimea lor cinci dinţi
lipsa sau trei dinţi alăturaţi lipsă.
Ungerea şi curăţirea maşinii de debitat, respectiv scoaterea jgheabului de colectare a aşchiilor, se
vor face numai după oprirea maşinii şi cu rama în poziţie superioară.
90
’’
4.1. Date iniţiale referitoare la piesa de prelucrat [1]
4.1.1. Date iniţiale referitoare la semifabricatul de prelucrat în dispozitivul ce se
proiectează
4.1.1.1. Analiza formei piesei
Se va stabili grupa de piese, familia şi clasa care prezintă similitudini ca suprafeţe de bazare cu
piesa pentru care se proiectează dispozitivul.
- familia 3: bucşa,
- clasa 3: bucşa,
- grupa 3: cu alezaj,
4.1.1.2. Analiza dimensională a piesei-semifabricat
Se stabilesc următoarele date:
Se calculează din desenul de execuţie dimensiunile de gabarit ale piesei. Se consideră
dimensiunile de gabarit dimensiunile ambalajului în care l-ar putea introduce piesa respectivă, fiind
posibile două tipuri de ambalaje: cilindrice şi paralelipipedice.
91
V R 2 h; [ dm3 ] (4.1)
V 52.5 2 150
V 1298852.2mm 3 ;
V 1.3dm 3 ;
75 1.3
xG ;
1.3
xG 75mm
Gp=0.55 daN rezultă conform tabelului de mai sus că piesa va fi manipulată de un muncitor cu o
două mâini
4.1.1.5. Precizia suprafeţelor ce urmează a fi generate la prelucrarea în dispozitiv.
Caracteristicile suprafeţei generate în dispozitiv se referă la: precizie dimensională, precizie de
formă, precizie de poziţie reciprocă, prescripţii speciale.
Precizia suprafeţelor ce urmează a fi generate la prelucrarea în dispozitiv
Forma suprafeţei ce urmează a fi prelucrată: - cilindrică;
3286.4
K= 0,16 ;
21120
Ft-fond de timp necesar executării reperelor pe dispozitiv,
Ft N ij Tij
Nij=1040 buc
Tij=3.16 min
Ft 1040 3.16 3286.4
Ft
ki
m Fd ; (4.13)
3286.4
ki 0,8 ;
0,2 21120
Condiţia determinantă ce trebuie respectată în procesul de orientare reprezintă din punct de vedere
geometric o legătură între elementele geometrice ale suprafeţei prelucrate şi alte elemente geometrice ale
piesei, elemente geometrice legate prin asemenea condiţii poartă denumirea de extremele condiţiei şi pot
fi din punct de vedere geometric: puncte, drepte, suprafeţe.
4.4.5.Selectarea extremelor.Obţinerea extremelor dependente
Tabelul 4.5
Condiţia Extrem Conditia de Extrem
determinantă legătura
C1 director Cota liniara dependent
C2 director Perpendicularitate dependent
C3 director Cota liniara dependent
Folosind simbolizarea informaţionala şi ţinând cont de felul extremului ( punct, dreaptă, suprafaţa)
se indica pe schiţa operaţiei variantele posibile pentru fiecare extrem în parte, fiecare simbol
informaţional fiind însoţit de cifra de ordine .
În cazul orientării folosind simbolurile informaţionale pot apărea următoarele cazuri:
a) Orientare principală - se folosesc suprafeţe de orientare principale, adică acele suprafeţe care
leagă prin condiţii liniare sau unghiulare suprafeţele care se generează;
b) Orientarea auxiliară - se folosesc suprafeţe care sunt legate prin condiţii liniare sau unghiulare
de suprafaţa generată. În acest caz simbolurile informaţionale nu sunt înnegrite.
c) Orientare suplimentară - foloseşte suprafeţe care nu participă la procesul de orientare al piesei
dar au rolul de a mari rigiditatea şi stabilitatea piesei-semifabricat. Nu se preiau gradele de
libertate.
1
W T 100m 0a T W 100m
a) 2
1
W T 50m 0a T W 50m
b) 2
1
c) W T 50m 0a T W 50m
2
Determinarea erorilor de orientare reale
Erorile de orientare reale se calculează numai pentru condiţiile determinante, apărând de fapt sub
forma unor deplasări liniare sau unghiulare ale bazelor de cotare pe direcţia cotelor determinante.
a) Pentru simbolul (1) , în această situaţie se calculează numai pentru conditia: se
foloseşte o placă de aşezare iar eroarea este dată de eroarea de execuţie
h = 150mm a piesei
clasa de precizie 8
105
Th=40 m TII=10...25
0r = Th+TII
0r = 40+15=55 m
b) pentru simbolul (2) , se foloseşte reazem reglabil şi atunci eroarea de orientare este
nulă: 0 0
r
este nulă: 0 0
r
d) pentru simbolul (4) , se foloseşte o prismă scurtă mobilă, eroarea de orientare este
nulă: 0 0
r
e) pentru simbolul (5) , se foloseşte orientarea pe dorn conic reglabil, atunci eroarea de
f) pentru simbolul (6) , se foloseşte reazem fix şi atunci eroarea de orientare este:
d D 200
0r 100 200m
2 2 2
g) pentru simbolul (7) , se foloseşte o suprafaţă plană, eroarea de orientare este nulă:
0r 0
h) pentru simbolul (8) , se foloseşte o suprafaţă plană reglabilă, eroarea de orientare este
nulă: 0 0
r
este nulă: 0r 0
Pentru realizarea forţei de strângere schema de orientare şi fixare optimă aleasă foloseşte
mecanisme de fixare cu filet. Pentru determinarea forţei de strângere este necesară o dimensionare a
şurubului prin intermediul căruia se realizează fixarea semifabricatului.
Forţa de strângere dezvoltată în şurub trebuie să asigure respectarea relaţiei:
K Mas Mf
Mf Mas 4070, 4[ daNmm]
K 1
3
1 D
Mf S ( )
3 2
D
Mf
S
3
1 D
( )
3 2
D
Mf 3Mf 3 4070, 4
S 6784[ daN ]
3 3 3
D D 12
( ) 0,15
2 2 2
D D 12
3
Şurubul care permite realizarea unei astfel de strângeri trebuie să aibă diametrul:
109
2S 2 6784
D 8,48 D 8,48mm
60
Se alege constructiv un şurub M8
S-a considerat şurubul executat din OL60, pentru care 60daN / mm 2
Desenul de ansamblu al dispozitivului necesar la operaţia de găurire este prezentat în planşă.
4.8. Construcţia şi exploatarea dispozitivului
Întrucât dispozitivul special demontabil trebuie să îndeplinească aceeaşi funcţionalitate ca şi
dispozitivul special, el trebuie să aibă în componenţa sa:
elemente de orientare,
elemente de fixare,
elemente de ghidare a sculelor,
elemente de legătură cu maşina-unealtă,
elemente de orientare şi fixare a elementelor componente în dispozitiv.
Caracteristic acestui dispozitiv este faptul că, corpul se obţine prin asamblarea (sudare, turnare şi
prelucrare, etc.) unor elemente pe plăci de bază, astfel încât să permită realizarea poziţiilor necesare
pentru celelalte elemente.
Asamblarea dispozitivului se face pe baza desenului de execuţie, a schiţei operaţiei şi a
semifabricatului sau a unei piese, existenţa acestora din urmă uşurând esenţial munca muncitorului.
Pe baza documentelor, dispozitivul este asamblat de către muncitorul specialist care combină după
necesitate elementele necesare realizării dispozitivului. La asamblare se aleg în ordine:
placa de bază,
elementele de orientare,
modulele care permit poziţionarea corespunzătoare a acestora faţă de placa de bază,
elementele de ghidare a sculelor şi piesele care permit poziţionarea acestora,
mecanismele de fixare şi piesele pentru poziţionarea lor,
elementele de legătură cu maşina-unealtă
110
Proiectarea fiind o activitate tehnică, porneşte de la tema de proiectare, ajungând în final la desenele
de execuţie, în care sens se parcurg următoarele faze :
tema de proiectare, în care este necesar să se fixeze caracteristicile şi performanţele produsului
finit;
studiul tehnico-economic, care trebuie să dovedească sub toate aspectele eficacitatea şi
economicitatea produsului finit;
transpunerea produsului în schiţe funcţionale cât dimensiunile principale calculate;
calculul dimensiunilor produsului pe bază cinematică, de rezistenţă, etc.;
extragerea în final a desenelor de detalii.
Standardele în vigoare precizează conţinutul documentaţiei, respectiv prezentarea grafică.
Se mai precizează că se obţine soluţia optimă pe baza analizei soluţiilor existente.
Proiectantul, pe lîngă cunoştinţele teoretice, trebuie sa aibă o bună pregătire practică, precum şi un
simţ constructiv, dublat de o gîndire tehnică înaintată, trebuind să fie în acelaşi timp un creator excelent.
Pentru alegerea judicioasă a materialelor şi în special a oţelurilor trebuie se cunoască cît mai bine
proprietăţile pe care trebuie să le asigure în exploatare.
Siguranţa în exploatare poate fi asigurată încă de la proiectare cunoscând următoarele:
evaluarea cât mai exactă a condiţiilor de lucru în exploatare şi anume:
- rolul funcţional;
- tipul;
- caracterul şi valoarea solicitărilor mecanice;
111
- condiţiile de temperatură şi mediu, etc.;
determinarea proprietăţilor principale în baza cărora se alege oţelul, fonta, etc.;
BIBLIOGRAFIE
1. Bejan, V. - Tehnologia fabricarii si a repararii utilajelor tehnologice Bucuresti,
1991
2. Cîrţînă,L.M. - Proiectarea dispozitivelor, Editura Sitech, Craiova, 2004
3. Picoş, C., ş..a. - Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin aşchiere”, vol. I,
Ed. Universitas, Chişinău,1992.
4. Picoş, C., ş..a. - Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin aşchiere, vol.
II, Ed. Universitas, Chişinău,1992
5. Picoş, C., ş.a. - Normarea tehnică pentru prelucrarea prin aşchiere”, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1979.
6. Pruteanu, O ş.a - Tehnologia fabricarii masinilor, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1981
7. Roşca, C., Dragomir, Gh., ş.a. - Economia şi organizarea producţiei, Univ. din Craiova,
Facultatea de Mecanică, Reprografia Univ, 1989.
8. Tauru Gh., Cîrţînă L., - Maşini-unelte cu comenzi numerice adaptive, Editura Didactică şi
Luca L., Dobrotă D., Iancu C., Pedagogică Bucureşti, ISBN 978-973-30-1700-4, 318 pg., 2007
9. Teodorescu, M., Zgură, Gh., ş..a.- “Elemente de proiectare a ştanţelor şi matriţelor”,
E.D.P.,Bucureşti, 1983.
10. Vlase, A., ş.a. - Regimuri de aşchiere, adaosuri de prelucrare şi norme tehnice de
timp, vol I, II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985.
11. **** - Normativ de protecţie a muncii pentru industria de utilaj greu, construcţia de maşini şi
electrotehnică, MICM, Bucureşti, 1987.
12. **** - Culegere de standarde şi normative de prelucrare
112