Nascut n B asarabia, 1 a 14 februarie 1935, Grigore Vieru devine n iulie 1992 cetatean romn.

El vine de pe malul stng al Prutului, mpreuna cu dorul de poezia populara romneasca, de limba stramoseasca. Face parte din familia spirituala a carturarilor romni care, prin cuvntul lor, au trudit fara zabava pentru trezirea constiintei de neam la romnii de dincolo de Prut. "Suflet n sufletul neamului nostru", Grigore Vieru, asemenea altor scriitori ca: Nicolae Dabija,Dumitru Matcovski, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Valeriu Matei, Ion Druta, Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu etc, reprezinta constiinta artistica vie, angrenata plenar n lupta pentru triumful limbii romne, pentru afirmarea, n plan universal, a spiritualitatii romnesti. De la volumul de debut, intitulat Alarma, aparut n 1957, poezia lui G.Vieru vine spre noi pna azi ca un cntec de dor. E o poezie de dragoste de mama, de grai si de tara. In ea se resimte simplitatea si maretia doinei populare, dar si vibratia elegiaca din versurile protestatare ale lui O.Goga. "Semanator de credinta si de biruinta", "pedagog al neamului" sau, Grigore Vieru este "un poet modern cu alura de trubadur de demult, transmitnd meditatii prin gingasia sentimentelor" (V.Craciun). Poezia "Harpa" face parte din volumul intitulat sugestiv "Radacina de foc". Construita din paisprezece versuri, fara sa fie asezate n strofe, dar asezate n rime mperecheate, poezia se constituie ca unitate simbolica. Aparent liricul se ngemaneaza cu formule ale epicului. Punctul de plecare l constituie relatarea unei experiente de viata traita direct. Avnd credinta ca serpii pot cnta i-a folosit ca strune pentru harpa. Dar "Trecnd prin codri, singuratec/ Ei prinse-a suiera salbatec/ Sareau sa-mi muste mna, fata/ Sa-i suga cntecului viata". Dincolo de aceste date concrete, simbolurile din poezie trebuie ntelese ca expresii ale meditatiei poetului asupra conditiei omului n raport cu spatiul si timpul, cu dimensiunile istorice si morale ale existentei. Primul vers al poeziei, izolat de restul versurilor prin punct, avertizeaza asupra unei atitudini morale; "Sa cnte pot (credeam) si serpii", sugernd de acum discrepanta dintre iluzie si realitate, dintre aparenta si esenta. Semn al ntunericului si al agresivitatii, sarpele devine n aceasta poezie forta satanica, distrugatoare, devornd nsasi viata. Alternanta modurilor verbale si a timpurilor (indicativ cu conjunctiv, imperfect cu perfect simplu, perfect compus si mai mult ca perfect) creeaza impresia de transcendere ntr-o lume ireala, n lumea visului, unde este posibila comunicarea cu forte obscure, dar si cu stramosii. Scena capata forta dramatica deosebita prin frecventa verbului n text si prin inversiuni topice. Solutia de iesire din situatia dramatica este comunicarea cu semenii, cu fiintele cele mai apropiate si mai dragi: "Sunai al mamei par sub cetini/ Venira-n fuga atunci prieteni". Mesajul pe care l transmite poetul contine ideea ca iubirea de semeni constituie taria morala a fiecarui individ. De asemenea, prin semnificatiile simbolului din titlul poeziei si prin repetarea cuvntului cntec autorul sugereaza ideea ca prin creatie spiritual a omul nfrunta timpul, adresndu-se eternitatii.