TESTAMENT

Tudor Arghezi
-comentariu-

Tudor Arghezi a fost poet, prozator, dramaturg si publicist roman. Se naste

la Bucuresti in anul 1880, iar numele lui este Ion N. Teodorescu. Numele
,,Arghezi provine, dupa cum el insusi marturiseste, de la forma veche a
numelui raului Arges, acesta fiind ,,Argesis. Debuteaza la 16 ani in revista
,,Liga ortodoxa a lui Al. Macedonski si se semneaza Ion Theo. Primul volum de
versuri se numeste ,,Cuvinte potrivite ce apare in anul 1927. Acesta este cel mai
cunoscut volum de versuri al lui care ii aduce consacrarea in literatura romana,
fiind considerat al doilea mare poet dupa M. Eminescu, prin bogatia
tematica,tehnica limbajului si profunzimea ideilor fosforice.
Poezia ,,Testament este o arta poetica modernista ce apare in volumul de
debut ,,Cuvinte potrivite si se inscrie in seria artelor poetice moderne ale
literaturii romane din perioada interbelica alaturi de operele ,,Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii a lui Lucian Blaga si ,,Joc secund a lui Ion Barbu.
Discursul poetic apartine genului liric, deoarece autorul isi exprima in
mod direct gandurile, ideile si sentimentele prin intermediul eului poetic,
folosind persoana intai.
Tema o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca
mostenire spiritual unui fiu spiritual, acesta din urma fiind cititorul.
La nivel compozitional, poezia cuprinde sase secvente de marime inegala
construite in jurul simbolului central ,,cartea.Textul poetic este conceput ca un
monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept mostenire
,,cartea. Acest simbol este o metafora si o metonimie si devine cuvantul cel mai
important al poeziei care cuprinde mai multe definitii poetice ale acestuia,
accentul cazand cu desavarsire pe acest cuvant.

Prima secventa incepe cu o adresare directa, iar forma negative a verbului

la persoana a II-a , singular, are rolul de a accentua valoarea deosebita a
mostenirii, opera literara fiind bunul cel mai de pret al poetului, pe care acesta o
lasa prin testament urmasilor: ,,Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte/ Decat
un nume adunat pe-o carte. Cei doi termeni care inchid primele doua versuri
(,,moarte si ,,carte) stabilesc o opozitie: in vreme ce fiinta poetului se va
intoarce in lut, opera lui va dainui mereu. Apare aici epitetul ,,nume adunat care
contine idea ca opera a fost zamislita printr-un proces trudnic si indelungat. De
asemenea, este prezenta metafora ,,seara razvratita care face trimitere la
trecutul zbuciumat al stramosilor si care se leaga de generatiile viitoare prin
carte. Formula de adresare este vocativul ,,fiule care se refera la un potential
cititor, poetul identificandu-se simbolic cu un tata, cu un mentor al civilizatiilor
viitoare. Acest substantiv in vocativ imprima versurilor un ton intim: ,,Cartea
me-ai fiule o treapta. Din aceasta secventa rezulta prima definitie poetica pe
care Arghezi o da cartii , astfel cartea este o treapta in desavarsirea cunoasterii.
In a doua secventa, cartea este numita ,,Hrisovul vostru cel dintai, deci
este documentul de capatai al urmasilor, asemanator Bibliei, ce are valoare
fundamentala pentru generatiile viitoare. Ideea legaturii poetice cu stramosii este
exprimata prin metafora ,,osamintele varsate-n mine, prezenta in versurile
urmatoare si care ar mai sugera contopirea fara sfarsit a trecutului si a viitorului.
Secventa a treia prezinta evolutia spirituala ilustrata prin cateva
instrumente ale scrisului pe care poetul le aminteste in poezie: ,,sapa care este o
metafora si o metonimie a pamantului, devine condei,; ,,brazda asemenea sapei,
devine calimara. De aici rezulta legatura intre lumea fizica si cea intelectuala.
Limbajul poetic vine din vorbirea batranilor, din vorbirea populara: ,,Din graiul
lor cu indemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite. Aceste versuri
reprezinta o marturisire importanta de credinta facuta de eul liric, deoarece are la
baza sintagma care da titlul volumului :,, Cuvinte potrivite.
In a patra secventa poetul da o noua semnificatie cuvintelor, pentru ca la
Arghezi cuvantul este atotputernic: ,,Le-am prefacut in versuri si-n icoane/
Facu-i din zdrente, muguri si coroane. Remarcam aici prezenta unor metafore
simbol care sugereaza atat frumosul cat si uratul existential. Asadar, aceste
versuri se refera la estetica uratului, adica la transformarea uratului in frumos, in
arta. Pe un plan mai profund, uratul face parte din atributele lumii care si-a
pierdut sacralitatea. Rezulta de aici rolul poetului care devine un creator pentru
ca ii reda lumii frumusetea disparuta. Arghezi preia conceptul uratului de la

Baudelaire, care sustine ca orice aspect al realitatii, frumos sau urat, sublime sau
grotesc, poate constitui material poetic in viziunea lui. Poetul face ca versurile
sale sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze raul din jur, pentru ca
arta are functie catartica si moralizatoare. Prin poezie, trecutul este sacralizat si
devine model moral, opera de arta avand valoare justitiara.
In penultima secventa apare ideea transformarii socialului in estetic prin
faptul ca durerea si revolta sociala sunt concentrate in poezie.Estetica uratului
apare formulata si aici mult mai pregnant: ,,Din bube, mucegaiuri si noroi/
Iscata-m frumuseti si preturi noi. Pentru Arghezi opera reprezinta si un mijloc
de razbunare a suferintei inaintasilor: ,, Biciul rabdat se intoarce in cuvinte.
Cartea are deci, virtuti purificatoare, ce izbaveste lumea de durere prin forta
cuvantului.
Ultima secventa evidentiaza faptul ca muza numita de vocea lirica
,,domnita, pierde in favoarea mestesugului poetic. Poezia este atat rezultatul
inspiratiei, al harului divin, redat prin metafora ,,slova de foc, cat si rezultatul
muncii poetului subliniat prin metafora ,, slova faurita. Cartea primeste aici o
alta definitie, ea fiind atat inspiratie cat si munca. Conditia poetului este redata
prin versul ,,Robul a scris-o, domnul o citeste, ce transpune ideea ca artistul
este un rob, un truditor al condeiului aflat in slujba cititorului.
Titlul are o dubla acceptiune. Cea denotativa exprima faptul ca, in sens
propriu cuvantul ,,testament este un substantiv nearticulat care desemneaza un
act juridic, inlocuit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele care ii
vor fi indeplinite dupa moarte.Cuvantul face trimitere la Vechiul si Noul
Testament in care sunt concentrate invataturile apostolilor adresate omenirii. De
aici deriva cea de-a doua acceptiune,cea conotativa, care exprima faptul ca
termentul ,,testament desemneaza creatia argheziana care devine o mostenire
spirituala. Asadar, opera este un act oficial inlocuit de poet prin care lasa
mostenire urmasilor, opera sa literara. Rezulta de aici ca universul arghezian este
un legamant intre autor si cititor,o imagine a lumii izbavita prin arta.

Vocea poetica opteaza pentru lirismul subiectiv, ce se realizeaza prin

atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin marcile subiectivitatii precum
verbe si pronume la persoana I si a II-a, adjective posesive, dar si prin topica
afectiva valorificata prin inversiuni.

Universul liric este alcatuit din sase secvente strofice, de marimi inegale,
unde rima este imperecheata oferind un ton jucaus si o muzicalitate aparte,
ritmul iambic, iar masura versurilor variand intre 6-9-10 si 11 silabe, acestea din
urma fiind cele care predomina, adica versurile edecasilabice.
Ilie Gutan afirma despre Arghezi, ca el intocmai lui Eminescu, concepe
iubirea ca sentiment sacru si unic, semn al inscrierii omului in ritmica
universului. La amandoi, prin poezie se transfigureaza realul in directia
observarii in absolut a fenomenului erotic, sub valul aparentei anecdote si al
persoanei intai consuman-du-se drama spetei."
Concluzia acestei opere hasureaza ideea ca pentru Arghezi, poezia este o
expresie a spiritualitatii unui popor, o inefabila sinteza intre etnic, etic si estetic,
pe care o realizeaza cu efort si suferinta, poetul vazut ca truditor al cuvintelor.