Testament

Tudor Arghezi

Testament
Tudor Arghezi

Modernismul este o orientare larga si diversa in plan estetic, prin care literatura noastra devine sincrona cu modelele europene. Acest curent introduce in istoria literaturii schimbarea si discontinuitatea, avand drept principii cultul originalitatii, puritatea artei, distrugerea unor canoane pentru instaurarea altora, valorificarea miturilor, inovarea limbajului, primatul ambiguitatii, modificarea raportului dintre eul liric si lume. Unul dintre poetii reprezentativi ai modernismului romanesc este Tudor Arghezi, care se individualizeaza printr-o opera poetica, originala. Primul volum de poezii, Cuvinte potrivite, este reprezentativ pentru conceptia poetica argheziana. Poezia care inaugureaza acest volum este Testament, o arta poetica moderna prin formularea propriilor convingeri despre arta literara si despre rolul poetului. Modernitatea poeziei reiese din accentul pus asupra rolului fundamental al creatorului si asupra relatiei acestuia cu lumea, cu opera sa. Mai mult decat atat, poetul preia conceptia lui Baudelaire in ceea ce priveste estetica uratului, afirmand ca atat acesta, cat si grotescul, pot fi estetice. Arghezi exprima valoarea artistica a poeziei prin faptul ca orice cuvant poate fi poetic, daca este potrivit. In privinta poetului, acesta trebuie sa aiba nu numai talent, ci si capacitatea de a depune efortul creator (truda) pentru a realiza o creatie originala.

Tema
Tema poeziei este creatia, reprezentata sub forma unui testament, asa cum sugereaza si titlul. Este exprimata, in acest fel, necesitatea unei mosteniri spirituale pe care poetul este obligat sa o lase posteritatii. Aceasta idee va fi dezvoltata inca din primele versuri: Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte. Cartea are valoare initiatica pentru urmasi, acumuland experienta predecesorilor: Cartea mea-i, fiule, o treapta. Asadar, avem de-a face cu un lirism de tip subiectiv, asa cum arata adresarea directa prin intermediul monologului liric. Din punct de vedere compozitional, poezia Testament este structurata in sase strofe inegale, avand ca element-cheie metafora cartii. Cuvantul se va repeta sub diferite forme in toate strofele, exprimand ideea unei acumulari spirituale, a unei legaturi permanente intre predecesori si urmasi. O definitie posibila a artei se regaseste in primele doua strofe. Pentru Arghezi, poezia este o mostenire spirituala, menita a sintetiza experientele trecutului. Importanta acesteia (Aseaz-o cu credinta la capatai) este motivata fie de vechimea si confirmarea valorii ei in timp, fie de rolul initiatic al acesteia in destinele urmasilor. Eul liric se doreste a fi primul care, prin forta cuvantului, da glas durerii stramosilor.

Testament

Tudor Arghezi

Din strofele urmatoare, deducem dublul rol al poeziei: transfigurarea uratului in arta (Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-au frumuseti si preturi noi) si razbunarea suferintei predecesorilor. In poezie, intalnim cel putin doua imagini ale actului creator. Prima insista asupra efortului indelungat al poetului si se caracterizeaza prin materialitate (Framantate mii de saptamani). Cea de-a doua apare in ultima strofa, actul creator fiind definit prin metafora slova de foc, care sugereaza talentul, inspiratia, si metafora slova faurita, ce exprima munca artistului de slefuire a limbajului. In privinta limbajului poetic arghezian se remarca modernitatea acestuia prin introducerea in poezie a unor cuvinte considerate pana atunci, nepoetice (bube, mucegaiuri, noroi) prin asocieri insolite (seara ravratita), prin alaturarile neasteptate de neologisme si cuvinte vechi (odrasla vie-a crimei tuturor), ancorarea intr-un spatiu terestru al materialitatii (Facui din zdrente muguri si coroana), prin introducerea de cuvinte si expresii populare (pe branci, plavani, rapi). Versificatia este la limita dintre traditie si modernitate prin pastrarea rimei imperecheate, dar dispunerea versurilor in strofe inegale cu ritm si masuri variabile. Consider ca poezia Testament este o arta poetica moderna care evidentiaza rolul lui Arghezi la reinnoirea limbajului, fiind un model pentru orientarile interbelice.