Testament de Tudor Arghezi

 Poezia “ Testament “ de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice
modern ale literaturii romana din perioada interbelica. Poezia este asezata in
fruntea primului volum arghezian, “Cuvinte potrivite” (1927), si are rol de
program literar , realizat insa cu mijloace artistice.

Poemul arghezian aparține liricii moderniste, Arghezi valorificând particularități

esențiale ale curentului.

 Modernismul este o mișcare culturală, artistică și de idei, apărută ca o

reacție împotriva tradiților academice și istorice, caracterizată prin
introducerea unor idei și concepte noi asupra expresiei artistice.

Modernismul românesc a fost inițiat și promovat de Eugen Lovinescu și de revista

„Sburătorul” care sustineau o poezie directă, „de notație sau de atmosferă”, cum o
numea Lovinescu, obținută prin explorarea universului lăuntric.

Particularitati ale modernismului in poezia lui sunt : estetica uratului –“Din bube,
mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi “ , limbajul socant , cu
neasteptate asocieri lexicale si semantice ( termini religiosi , arhaisme ,
neologisme , expresii populare ) , fantezia metaforica, innoirile prozodice.

Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug , creatie lasata

mostenire unui fiu spiritual – posteritatii.

 O primă idee poetică ce susține tema se poate identifica în versurile care

evidențiază estetica urâtului. Această caracteristică subliniază influența
literaturii franceze asupra marelui poet, frumosul își lărgește semnificația și
încadrează transfigurarea grotescului. Arghezi valorifică o zonă respinsă și,
printr-un efort imens, îi redă frumusețea și strălucirea. Reușita muncii
poetice este redată prin sintagma ”cuvinte potrivite” care denumește întregul
volum de poezii. După înlocuirea instrumentelor muncii fizice cu cele ale
muncii intelectuale (”sapa-n condei și brazda-n călimară”), poetul operează
substituțiile de sens, astfel încât din vorbele aspre ale țăranilor creează
”versuri și icoane, iar din ”zdrențe” reușește să facă ”muguri și coroane”.
Tot dintre aspectele respingătoare poetul alege ”bube, mucegaiuri și noroi”
pentru transfigurarea în ”frumuseți și prețuri noi”.
  O altă imagine poetică este surprinsă în ultima strofă a poeziei, în care se
prezintă raportul dintre tehnica poetică și inspirație. Poetul mărturisește că
munca este predominantă în defavoarea inspirației (”domnița suferă în
cartea mea”). El folosește două metafore sugestive pentru inspirație și
muncă, ”slova de foc” și ”slova făurită”, ilustrând necesitatea prezenței
amândurora într-o măsură egală, ”împărecheate-n carte se mărită”.

 Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual
caruia ii este lasata drept unica mostenire “ cartea “ care sugerea opera
literara.

Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate de pronumele eu ( tatal spiritual, poetul )
si tu ( “fiul”, cititorul , urmasii ), iar in finalul poeziei de metonimiile “ robul “ –
“Domnul”.

 Titlul poeziei are doua sensuri : unul denotativ si altul conotativ . In sens
propriu , denotativ , titlu desemneaza un act juridic prin care o persoana isi
exprima dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa moarte , cu privire la
transmiterea averii sale. Titlul aminteste si de cartile Bibliei , Vechiul
Testament si Noul Testament , care contin invataturi religioase adresate
omenirii . De aici deriva sensul figurat , conotativ al titlului : creatia
argheziana, “cartea” , este o mostenire spirituala lasata de poet urmasilor.

 Textul poetic este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri , grupate

in trei secvente poetice.

Prima secventa ( strofele I ,II ) sugereaza legatura dintre generatii : strabuni , poet
si cititorii, urmasi. Secventa a doua (strofele III, IV) reda rolul etic, estetic si social
al poeziei . A treia secventa poetica ( ultima) este data de plasarea cuvantului-cheie
“carte” si a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.

 Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua

moderna, privind poezia , resursele ei si misiunea poetului . Materialitatea
imaginilor artistice se realizeaza prin asocieri semantice surprinzatoare :
comparatia inedita (“Imparechiate-n carte se marita / Ca fierul cald
imbratisat in cleste “) , epitetul rar ( “seara razvratita”)
 Pronunțat modern este și limbajul în care Tudor Arghezi îmbină în mod
original diferite registre lingvistice. Limbajul familiar, popular („brânci”,
„zdrențe”) stă alături de cel sobru, dovadă fiind numeroasele metafore
deosebit de originale. Multe dintre cuvinte sunt regionalisme („sariei”), altele
arhaisme („hrisov”) sau chiar neologisme („obscure).
 Prozodia , imbinand traditie si modernitate , este inedita : poezia cuprinde
strofe inegale ca numar de versuri ( 9-11silabe ) si ritm variabil , in functie
de intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate . Rima este imperecheata.

 Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica transmisa in mod

direct si la nivelul expresiei, prin marcile eului liric: pronume si verbe de
persoana I sg (eu am ivit, am preschimbat), adjective posesive (cartea mea),
pronume si verbe de persoana II sg (tine, urci) sau substantive in vocative
(fiule!).

 In concluzie, poezia Testament este o arta poetica, întrucât poetul devine un

născocitor, iar poezia este atât produsul inspirației divine, cât și al tehnicii
poetice.