Testament

Tudor Arghezi
Poezia Testament deschide volumul arghezian Cuvinte potrivite , publicat in 1927, facand
parte din seria artelor poetice moderne a literaturii romane din perioada interbelica, jucand rolul unui
program literar, prin intermediul mijloacelor artistice.
Arta poetica reprezinta opera literara in versuri in care poetul isi exprima propriile convingeri
despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acestia. Autorul dezvaluie conceptia despre poezie
(principiile de creatie: elemente de creatie poetica, surse de inspiratie, teme, modalitati de creatie si de
expresie, rolul social al poeziei) si despre rolul poetului ( relatia poet-creatie/inspiratie; raportul
poetului cu lumea sau cu divinitatea, rolul sau social etc.) Tinand cont de caracteristicile artei poetice,
putem spune ca poezia Testament este ca si specie literara o arta poetica. In ceea ce priveste curentul
literar, poezia lui Tudor Arghezi se incadreaza in modernism, remarcandu-se transfigurarea socialului in
estetic, estetica uratului si raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara, infatisata sub forma unui mestesug, o creatie ce va fi
lasata ca mostenire unui fiu spiritual posteritatii. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat
de tata fiului spirtual cele doua ipostaze sunt desemnate de pronumele eu ca fiind tatal spirtual,
poetul si tu, ca fiind fiul, respectiv urmasii. La nivelul poeziei se observa metonomia, cartea
reprezentand opera literara, iar ipostazele lirice devenind la finalul poeziei robul, respectiv
Domnul.
In ceea ce priveste lirismul subiectiv, acesta se justifica prin marcile eului liric pronume si
verbe de persoana I singular (am preschimbat), adjective posesive(cartea mea), dar si pronume de
persoana a II a (te,tine) sau substantive in cazul vocativ (fiule) care sugereaza interlocutorul
imaginar.
Arta poetica Testament ilustreaza viziunea lui Arghezi asupra lumii, atitudinea sa de poet
responsabil in fata urmasilor cititori, responsabili pentru mesajul si valoarea estetica a operei sale. Este
un poet ce transfigureaza in arta suferintele, apeland la estetica uratului Din bube, mucegaiuri si
noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi. Creatorul se proiecteaza in ipostaza poetului mestesugar Din
graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite.
Poezia sa este o carte, reprezentand bunul spiritual prin care scriitorul contribuie la
emanciparea neamului sau.
Titlul poeziei are doua sensuri: unul denotativ si altul conotativ. In sens propriu, denotativ, titlul
ilustreaza un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa
moarte, cu privire la transmiterea averii sale. Titlul aminteste si de cartile religioase, de aici derivand si
sensul figurat, conotativ al titlului.
Cartea este motivul central al poeziei, ideile poetice organizandu-se in jurul acestuia., avand
sensul de bun spiritual care asigura legatura dintre generatii si ofera urmasilor o identitate, fiind
hrisovul cel dintai.
Textul poetic este structurat in cinci strofe cu numar ilegal de versuri, grupate in trei secvente
poetice. Prima secventa (strofele I, II) sugereaza legatura dintre generatii, a doua secventa (strofele III,
IV) reda rolul etic, estetic si social al poeziei, iar a treia (ultima strofa) reprezinta contopirea dintre har
si truda in poezie. Simetria textului este data de plasarea cuvantului-cheie carte si a sinonimelor sale
(testament, cuvinte potrivite, hrisov,etc) in cele trei secvente poetice.
Incipitul este conceput ca o adrsare directa a eului liric catre fiul spiritual si evidentiaza sensul
titlului, ideea mostenirii spirituale.
In prima strofa, secventa rapi si gropi adanci/ suite de batranii mei pe branci releva drumul
dificil al cunoasterii strabatut de inaintas; in versul cartea mea-i, fiule, o treapta, formula de adresare
fiule desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata; de
asemenea, cartea reprezinta o treapta in desavarsirea cunoasterii.

In a dousa strofa, cartea, creatia elaborata cu truda de poet, este numita metaforic hrisovul
vostru cel dintai, cartea de capatai a urmasilor.
Ideea centrala din cea de-a treia strofa este paralelismul si suprapunerea cu lumea obiectuala.
Astfel, sapa, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine condei, unealta de scris, iar brazda
devine calimara, munca poetului fiind diferita ca material intrebuintat de a inainttasilor sai tarani.
Poetul este un nascocitor si un mestesugar de cuvinte, care transforma graiul lor cu-ndemnuri pentru
vite in cuvinte potrivite, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug. In viziunea lui Arghezi, prin
arta, cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva, idee sugerata de versurile
Veninul strans l-am preschimbat in miere/Lasand intreaga dulcea lui putere
Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral si dobandeste vesnicie
Am luat cenusa mortilor din vatra si am facut-o Dumnezeu de piatra.
In strofa a 4a apare ideea transfigurarii socialului in estetic, prin faptul ca durerea, revolta
sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin metafora vioara: durerea noastra surda si amara/
o gramadii pe-o singura vioara/ pe care ascultand-o a jucat/ stapanaul ca un tap injunghiat Poetul
angajat filtreaza prin sufletul sau suferintele poporului (durerea noastra) si le transpune artistic in
poezia de revolta sociala, cu valoare justitiara.
Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, sublim sau
grotesc, poate constitui material poetic. Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumusei si preturi
noi este una din structurile ce ilustreaza principiul esteticii uratului, ce se gaseste la nivelul poeziei
Testament.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, Domnita, pierde in favoarea
mestesugului poetic intinsa lenesa pe canapea, domnita sufera in cartea mea. Poezia este atat
rezultatul inspiratiei, al harului divin sugerat de metafora slova de foc, cat si rezultatul mestesugului,
ai trudei poetice, dedus din metaforaslova faurita. Conditia poetului este redata in versul Robul a
scris-o/ Domnul o citeste; artistul este un rob, un truditor al condeiului, iar de munca lui se bucura
fara efort cititorul - Domnul.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic, Tudor
Arghezi fiind renumit pentru innoirile lexicale, uneori socante.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua, moderna, privind
poezia, resursele ei si misiunea poetului. Materialitatea imaginilor artistice se realizeaza prin fantezia
metaforica, rezultand asocieri semantice surprinzatoare: comparatii inedita (Imperechiate-n carte se
marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste, cat si epitete rare (seara razvratita, dulcea lui putere,
durerea...surda si amara)
Prozodia, imbinand traditie si modernitate, este inedita: poezia cuprinde strofe inegale ca numar
de versuri, cu metrica (9-11 silabe) si ritm variabile, in functie de intensitatea sentimentelor si de ideile
exprimate. Rima tine de vechile conventii, find imperecheata.
In opinia mea, Testament este o arta poetica, in care poetul este ilustrat ca un mestesugar al
cuvintelor, poezia fiind truda creatorului. In acelasi timp, craetia artistica este atat produsul inspiratiei
divine, cat si al tehnicii poetice. In al doilea rand, Testament surprinde prin asocieri lexicale
surprinzatoare, fantezii metaforice, materialitatea imaginilor artistice si prin innoirea versificatiei,
elemente care vin si in favoarea modernitatii poeziei.
In concluzie, poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru
orientarile poeziei interbelice, traditionalism si modernism. Pornind de la aspectele liricii traditionale,
ofera alternative poetice moderne intr-o opera poetica originala.