În opinia mea, vizionarea ecranizărilor poate fi folositoare

în înțelegerea unei opere literare, însă nu trebuie să ne rezumăm

doar la aceasta.
                   Pe de o parte, ecranizările operelor sunt utile pentru
întipărirea mai bună în memorie a șirului cronologic al
evenimentelor. De asemenea, într-o ecranizare, portretele
personajelor sunt înfățișate mai bine, precum și aspectele epocii,
decorurile etc. Spre exemplu, sunt persoane cu o memorie
vizuală dezvoltată, pentru care urmărirea ecranizărilor reprezinta
un real folos în reținerea acțiunii. Mai mult decât atât, elevii ce
nu cunosc, de exemplu, aspecte ale lumii satului din
secolele XIX-XX, au prilejul de a-și forma o idee asupra
vremurilor trecute dacă vizionează ecranizarea ,,Moromeții”.
                   Pe de altă parte, ecranizările pot reprezenta un
dezavantaj. Astfel, simpla vizionare a unui film nu este
suficientă pentru înțelegerea unei opere literare. Adesea
ecranizarea este „o lectură la mâna a doua”, pentru că regizorul
si scenaristii intervin cu propria viziune asupra lumii și
modifică, din cauza limitei de timp și a condițiilor de filmare,
desfășurarea acțiunii, comprimând sau „sărind” unele etape. Din
acest motiv, ideal este ca, în principal, să optăm pentru citirea
operei literare. Aceasta, prin vocea naratorului, oferă cititorului
toate detaliile necesare reconstituirii universului ficțional al
cărții  în propria imaginație , detalii care nu sunt condiționate de
timpul lecturii. De aceea, putem spune că simpla limitare la
vizionarea de filme constituie un dezavantaj, atât în fixarea
optimă a conținutului operei, cât și în ceea ce privește
imaginația, ea fiind înfrânată.
                   In concluzie, consider că vizionarea ecranizărilor are
rolul ei în înțelegerea unei opere literare, însă nu trebuie să ne
folosim abuziv de ea. Mai întâi trebuie citită cartea, apoi văzut
filmul, ca să ne lăsăm propria imaginație să acționeze liber.