A.

1. Sintagma “multumit de sine” din textul dat are sensul de “satisfacut” de propriile reusite,
de propria devenire.
2. Gasirea mai multor explicatii despre fericire a dus la degradarea prestigiului omului prin
falsa impresie ca suntem experti in fericire.
3. Omul este fericit daca are bani: “o viata fericita e una in care ai bani, nimic nu iti
lipseste”. Cu toate acestea, o viata fericita este si aceea in care ai sanatate, pentru ca banii
“sunt mai degraba un mijloc pentru atingerea scopurilor cele mai inalte” si “in ceas de
cumpana recunosti ca sanatatea e mult mai importanta decat banul”.
4. In ceea ce priveste banii, Valentin Muresan considera ca banii nu pot fi telul suprem, care
sa coordoneze intreaga noastra existenta, care sa “subordoneze toate eforturile noastre”,
pentru ca ei, banii, sunt doar un mijloc prin care putem atinge anumite scopuri.
5. O trasatura de caracter a bogatasului, conform ultimului paragraf, poate fi luciditatea. In
ciuda averii pe care a reusit sa o stranga, reuseste sa inteleaga imposibilitatea de a depasi
simplitatea vietii.

B.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat definitii ale fericirii, au incercat sa
inteleaga acest concept. Cu toate acestea, eu consider ca fericirea este diferita pentru fiecare om
in parte, prin urmare orice om are propria definitie si propriile “retete” ale fericirii.
Primul argument in acest sens vine din fragmentul de text de la Valentin Muresan. El
afirma ca pentru unii oameni fericirea inseamna prezenta banilor, pe cand pentru altii fericirea
inseamna sanatate. Um om fericit de bogatia sa iti va spune ca reteta fericirii este munca asidua
pentru bani. Aceasta este definitia fericirii pentru el, dar poate pentru tine nu. Prin urmare, reteta
acelui om pentru a fi fericit nu se poate aplica altui om, pentru care fericirea inseamna o viata
simpla, in varf de munte, inconjurat de natura salbatica.
Un al doilea argument care sa sustina ipoteza mea, ca definitiile fericirii nu pot reprezenta
si retete ale fericirii il reprezinta insasi societatea in care traim. Se spune ca oamenii care se
aseamana se aduna. Prin urmare, oamenii care se aduna au, in general, conceptii asemanatoare,
placeri comune, stil de viata asemanator. Dar omenirea nu se constituie intr-un singur grup.
Oamenii sunt impartiti in paturi sociale, in grupuri mai mari sau mai mici care tin de gandiri
comune, de traditii comune, de zone geografice si asa mai departe. Atunci, daca mergem pe
premisa ca o definitie a fericirii inseamna si o reteta a fericirii, ar insemna ca omenirea este
uniformizata, ca toti gandim la fel, avem aceleasi placeri, aceleasi conceptii, iar acest lucru nu
poate fi valabil. Suntem diferiti si ne dorim lucruri diferite. Prin urmare, fericirea inseamna
altceva pentru fiecare dintre noi si reteta fericirii difera de la individ la individ, de la grup la
grup, dar nu poate fi universal valabila, ci doar intr-o mica masura si chiar si atunci cu diferente
date de capacitatile fiecaruia de a atinge fericirea.
In concluzie, consider ca definitia fericirii nu poate reprezenta si o reteta a fericirii, pentru
ca suntem atat de diferiti si ne dorim lucruri atat de diferite. Nu putem parcurge acelasi drum pe
care il parcurge o alta persoana, pentru ca fiecare intalnim in drumul spre fericire alte obstacole,
deci si reteta, drumul pana la fericire difera si este parcurs altfel de fiecare individ in parte.