Modele de argumentări

I. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre poezie,
pornind de la afirmația: „Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie” (Octavian
Goga, „Precursorii”).

Într-adevăr, operele de artă, indiferent prin ce simțuri sunt percepute (vizual, auditiv) se
adresează, în primul rând, sensibilității noastre. Noi, cititorii, suntem cei care înțelegem și
apreciem capodoperele, iar prin aceasta le conferim valoare.
Pe de o parte, o adevărată creație nu prinde viață decât atunci când ajunge la inima și la
sufletul unui om capabil să o perceapă, să-i asculte și să-i aprecieze mesajul. În forma sa propriu-
zisă, poezia este un ansamblu de semne grafice, nu are viață, nu transmite nimic în lipsa unui
cititor avizat.
Pe de altă parte, nu se consideră ca fiind valoroasă o operă lirică a cărei formă respectă o
prozodie sofisticată, are o rimă interesantă sau un ritm ingenios, însă nu comunică nicio idee
deosebită, nu ajunge la sufletul celui care o citește și nu-l impresionează. Opera trebuie să
depășească acel cadru formal al cărții și să trăiască în sufletul celui care o citește.
În concluzie, într-adevăr „Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie”, după
cum afirma Octavian Goga. O operă de o certă valoare trebuie să comunice, să facă sufletul
cititorului să vibreze, să simtă alături de poet nostalgie sau împlinire, bucurie sau tristețe, extaz
sau durere.

II. Redactează un text de 150-300 de cuvinte,în care să argumentezi dacă lectura operelor
literare poate sau nu poate să ne apropie de noi înșine

Este bine cunoscut faptul că lectura operelor literare propune o identificare a sinelui în istoriile
unor personaje ori în trăirile poetice, prin exercițiul empatiei, al proiectării propriei ființe în
celălalt. De aceea, consider că cititul literaturii constituie un instrument important al apropierii de
noi înșine, având în vedere nu doar faptul că un asemenea tip de lectură antrenează, în esență,
imaginația și creativitatea, ci și faptul că îl ajută pe individ să își redescopere propria umanitate.
 Pe de o parte, lectura beletristicii îl așază pe cititor în postura unui creator capabil să își
întemeieze propriile lumi, propria interioritate, cu toate datele ei particulare. Imaginația și
creativitatea, două dintre calitățile importante pe care le dezvoltă cititul, îi permit individului să
își contureze propria specificitate și, astfel, să se apropie, în mod real, de sine.
Pe de altă parte, literatura determină orice persoană să își regăsească fondul uman, prin
dimensiunea moralizatoare pe care o asumă în chip implicit. Identificarea cu eroul unui roman,
cu alegerile sale mai mult sau mai puțin corecte, îl determină pe cititor să reflecteze la propriile
opțiuni etice și să acorde mai multă atenție părții luminoase din sine, ceea ce presupune, în fond,
o revenire la propria subiectivitate, în deplina ei autenticitate.
În concluzie, cititul literaturii reprezintă un ingredient fundamental în apropierea de noi
înșine, ținând cont nu doar de faptul că acesta îi permite cititorului să își exerseze imaginația și
creativitatea, , ci și de faptul că îl determină pe acesta din urmă să revină, în chip autentic, la
fondul său uman.