III.

Redactează un text de 150-300 de cuvinte în care să argumentezi dacă singurătatea este sau
nu este o formă de cunoaștere a sinelui.

Singurătatea poate fi înțeleasă ca un interval din biografia oricărui individ în care acesta decide
să se întoarcă spre sine, reflectând, în cadrele propriei interiorități, la sensurile experiențelor pe
care le-a traversat. Consider că singurătatea poate constitui, în același timp, un ajutor și un
impediment pe calea autocunoașterii, având în vedere nu doar faptul că aceasta îi permite
persoanei să se analizeze pe sine și evenimentele pe care le-a parcurs, ci și faptul că, în anumite
condiții, ea alterează, în fond, introspecția.
Pe de o parte, experiența singurătății, în anumite limite,este vitală pentru cunoașterea
propriei ființe, deoarece aceasta îi îngăduie individului analiza conștiinței, a propriilor fapte sau a
deciziilor pe care trebuie să le asume pentru viitor, ceea ce constituie, în realitate, o veritabilă
revelație a sinelui.
Pe de altă parte, singurătatea, atunci când devine excesivă, se transformă într-un inamic
redutabil al cunoașterii sinelui. Fără o raportare constantă la alteritate, nu poate fi posibilă o reală
autocunoaștere, fiindcă cei din jur au întotdeauna funcția de a corecta percepțiile deformate pe
care fiecare individ le construiește despre sine. De exemplu, un exercițiu al relaționării, fie și în
memorie, cu celălalt este indispensabil pentru condiția spirituală sănătoasă a oricărei persoane,
altminteri aceasta ar ajunge să riște, fără îndoială, un exil interior.
În concluzie, singurătatea poate reprezenta atât un ajutor, cât și un impediment major pe
calea autocunoașterii, ținând cont nu doar de faptul că ea este o condiție fundamentală în analiza
propriilor fapte ori a deciziilor necesare pentru sine, ci și de faptul că,atunci când devine
excesivă, deformează percepțiile individului, incapabil să se mai recunoască în ochii altora,
despre propria ființă.

(alteritate = faptul de a fi o altă persoană; existența, ființa privită din punct de vedere diferit față
de ea însăși)

IV. Redactează un text de 150-300 de cuvinte în care să argumentezi că generozitatea poate sau
nu poate fi o calitate dobândită pe parcursul vieții.

Generozitatea reprezintă calitatea acelora care știu să se sacrifice pe sine în favoarea

celuilalt, dintr-o pornire onestă, având la bază iubirea, în diferitele sale forme. Această atitudine
se fundamentează, în chip evident, pe maniera în care individul este educat să se raporteze la
alteritate. De aceea, consider că generozitatea se constituie ca o trăsătură dobândită pe parcursul
vieții, având în vedere nu doar faptul că aceasta se învață prin raportare la modelele umane din
comunitatea oricărui individ, ci și faptul că fiecare persoană ajunge să intuiască, în experiențele
mai mult sau mai puțin fericite pe care le traversează, importanța acestei calități.
Pe de o parte, generozitatea rămâne o trăsătură a cărei dobândire este condiționată de
modelele umane la care fiecare individ se raportează în propria formare, dintre care cele mai
importante sunt, fără îndoială, cele familiale. Copiii devin mai mult sau mai puțin generoși în
funcție de obișnuințele părinților într-ale altruismului. Cu cât un tânăr în formare va sesiza mai
frecvent, în comportamentul celor din familie, forme ale generozității, cu atât va repeta el
însuși, mai târziu, asemenea reflexe.
Pe de altă parte, a cunoaște însemnătatea generozității nu este un dar natural, cu care fiecare
individ se naște, ci această „abilitate” este asimilată în cadrul experiențelor de viață. Oamenii
conștientizează în profunzime, și nu doar în manieră formală, importanța altruismului care vine
din partea celorlalți mai ales în momentele lor dificile și, în consecință, se obișnuiesc să
reacționeze și ei la fel atunci când semenii traversează episoade dramatice. De exemplu, timpul
petrecut cu cei care au nevoie de timpul nostru sau cuvintele de încurajare pentru cei care au
umerii „împovărați” țin de o reală înțelegere și dobândire a exercițiului generozității, care se port
produce strict în contextele vieții concrete.
În concluzie, generozitatea reprezintă, fără nici un dubiu, o trăsătură care poate fi dobândită
pe parcursul vieții, ținând cont nu doar de faptul că aceasta se deprinde prin imitarea modelelor
umane, ci și de faptul că propriile episoade biografice îl determină pe individ să conștientizeze
valoarea altruismului și să îl practice, la rândul său, în relațiile cu ceilalți.