Perioada pasoptista (1830-1860)

Perioada pasoptista a reprezentat scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii noastre (Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor) si a avut ca obiective social-politice: modernizarea societatii romanesti, independenta politica si libertatea nationala. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie. Scriitorii importanti ai epocii (luptatori pentru crearea unei constiinte puternice in randul romanilor): Vasile Alecsandri Mihail Kogalniceanu Nicolae Balcescu Dimitrie Bolintineanu Alecu Russo Ion Ghica Andrei Muresanu Ion Heliade Radulescu Grigore Alexandrescu Gheorghe Asachi

Dacia literara (30 ianuarie 1840, Iasi) sub redactia lui Mihail Kogalniceanu, in colaborare cu Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi. Aceasta este prima revista literara in jurul careia s-a manifestat un curent national-popular si prin care s-au afirmat primii nostrii scriitori moderni. Desi cenzura a suprimat revista dupa numai 3 numere, programul enuntat in paginile ei a corespuns atat de precis aspiratiilor momentului, incat s-a fixat in constiinta publica si a devenit linie directoare pentru evolutia literaturii romanesti. Revista era structurata in 4 parti: I cuprindea compuneri originale ale redactorilor, II reproducea articole din presa romaneasca/alte publicatii, III se ocupa de critica noutatilor editoriale, iar IV numita si Telegraful Daciei, publica informatii despre cartile in curs de aparitie, evenimentele culturale sau scriitori. Mihail Kogalniceanu a publicat in primul numar al revistei, articolul-program intitulat Introductie, in care evidentiaza principalele idei care vor sta la baza crearii si orientarii literaturii. Programul teoretic este considerat si primul manifest al romantismului romanesc. Articolul debuteaza cu un omagiu adus initiatorilor presei romanesti (Ion Heliade Radulescu si Gheorghe Asachi) si continua cu exprimarea intentiei de a le duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile, dar evitandu-le erorile.

Acest articol prezenta principalele directii ale revistei: realizarea unei limbi si a unei literaturi unice, deoarece este important ca romanii sa aiba o literatura comuna pentru toti combaterea imitatiei altor literaturi, deoarece imitatia omoara in noi duhul national, si a traducerilor mediocre traducerile operelor din alte literaturi sa fie ale unor opere de valoare, desi traducerile nu fac o literatura si ucid gustul original promovarea unei literaturi originale, folosind sursele de inspiratie din istoria poporului roman, frumusetile patriei si folclor afirmarea criticii obiective, astfel incat sa se critice cartea, nu persoana

Daca predecesorii incurajasera deopotriva creatiile originale si traducerile, Dacia literara afirma ca originalitatea este insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi si descurajeaza imitatiile, care omoara in noi duhul national. Punctul de vedere al lui Mihail Kogalniceanu este ferm: Traductiile nu fac o literatura. Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat scriitorilor de a se inspira din realitatea autohtona, indicandu-le sursele principale: istoria, natura si tezaurul culturii populare/folclorul romanesc. Un alt punct programatic precizeaza ca revista va lupta pentru constituirea unei limbi si a unei literaturi comune tuturor romanilor si insista asupra instituirii unei atitudini critice obiective si constructive: Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Creatii literare originale: Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanu Vasile Alecsandri Buchetiera de la Florenta Grigore Alexandrescu Anul 1840

Dacia literara are marele merit de a fi reunit cele mai cunoscute personalitati literare ale epocii si de a fi publicat unele dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii romane. De asemenea, ideile promovate prin intermediul articolului sunt importante pentru promovarea unei literaturi care sa reflecte specificul national si sa sustina idealul unitatii nationale. Configuratia literaturii romane din secolul XIX i se datoreaza articolului Introductie in cea mai mare masura, deoarece a jalonat traseul evolutiei, pana la aparitia junimistilor, la un sfert de veac mai tarziu.