Sunteți pe pagina 1din 3

ITestamentRTestament

De Tudor Arghezi
Poezia „Testament" este o artă poetică prin
evidenţierea concepţiei autorului despre creaţie şi
promovarea rolului scritorului, fiind publicată în 1927 în
volumul „ Cuvinte potrivite .”
Este considerată o artă poetică modernă prin utilizarea
esteticii urâtului şi a limbajului ambiguu, realizat prin
metafore şi asocieri şocante.
În primul rând, estetica urâtului are rolul de a extrage
esenţa frumosului din lucruri nesemnificative şi
groteşti. Astfel , versurile : „ din bube, mucegaiuri şi
noroi / iscat-am frumuseţi şi preţuri noi „ , sugerează
folosirea acestei tehnici pentru a putea finaliza procesul
creaţiei sale la baza căreia se află materialul inestetic ,
constituind un procedeu specific operelor argheziene.
În al doilea rând, utilizarea unui limbaj ambiguu, care
se axează pe metafore” făcui din zdrenţe, muguri şi
coroane" , „slovă de foc şi slovă făurită" şi pe asocieri
şocante veninul cu mierea , reprezintă elemente
specifice modernismului.
Tema poeziei are în centru transmiterea moştenirii
creaţiei unui fiu spiritual, o creaţie care realizează
transformarea muncii fizice a străbunilor într-o muncă
spirituală.
O imagine poetică semnificativă o reprezintă versurile”
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un
nume adunat pe o carte,”, în care poetul comunică
cititorului intenţia sa de a transmite de-a lungul
generaţiilor această operă concepută cu modestie,dar
care e valoroasă ce are menirea de a contribui la
ascensiunea spirituală şi psihică a omului:” Cartea
mea-i, fiule, o treaptă !” .
O altă imagine poetică reprezentativă pentru conţinut
este cea în care poetul atrage atenţia asupra
elementului ce formează temelia creaţiei sale, fiind în
acelaşi timp şi un îndemn în realizarea acesteia , şi
anume, munca fizică, depusă de ţărani în cultivarea
pământului „ Ca să schimbăm, acum, intâia oară/
Sapa-n condei şi brazda-n călimară/Bătrânii au adunat,
printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.
La nivel compoziţional, structura poeziei cuprinde 6
strofe cu ritm inegal, având ca motiv central cartea.
Acestui cuvânt îi sunt atribuite mai multe sensuri , cum
ar fi „hrisov" , „slovă „ , ce instituie un cult al
străbunilor , oglindind viaţa şi spiritualitatea unui greu
încercat de munca fizică” Durerea noastră surdă şi
amară/ O grămădii pe-o singură vioară". Cu alte
cuvinte, cartea întoarce un destin prin artă,
devenind un mijloc de răzbunare . În acest
sens,poezia este un proces de purificare al
cuvintelor „ Din graiul lor cu-ndemnuri pentru
vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite” .
În concluzie , aşa cum susţinea afirmaţia făcută de
Marian Papahagi „ Poezia nu e totuşi numai un joc sau
numai o potrivire de cuvinte, ci o încercare de
înţelegere prin cuvinte", ne putem referi la contextul
poeziei „Testament" care presupune moştenirea unei
creaţii ce trebuie să circule de-a lungul generaţiilor .