Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga este prozator, dramaturg și poet

modernist interbelic, fiind filozoful ale cărui idei despre
cunoaștere sunt redate în creația sa lirică prin
conceptele de cunoaștere luciferică și paradisiacă , ce
sunt conturate cu ajutorul metaforelor revelatorii și
plasticizante .

Poezia " Eu nu strivesc corola de minuni a lumii " este

publicată în volumul de debut " Poemele luminii
"( 1919) și face parte din seria artelor poetice
moderniste interbelice alături de " Testament " de
Tudor Arghezi și " Joc secund " de Ion Barbu.

Este artă poetică deoarece autorul își exprimă prin

mijloace artistice concepția despre poezie ( teme,
modalități de creație și de expresie ) și despre rolul
poetului ( raportul acestuia cu lumea , creația și
cunoașterea ) din perspectiva unei estetici moderne.
Totodată, este artă poetică modernă deoarece Blaga
accentuează raportul poet-creație și pe cel poet-lume.
De asemenea ,poezia este o meditație filozofică și o
confesiune elegiacă pe tema cunoașterii.
Opera se încadrează în modernism prin utilizarea
tehnicii ingabamentului și exacerbarea eului poetic.

În primul rând, poezia este structurată sub forma unui

monolog liric construit cu tehnica ingabamentului ce
presupune formularea cu majusculă a unei idei
principale și continuarea ei cu literă mică sub forma
unui discurs fluent. Versurile sunt încadrate în 3
secvențe lirice , fără strofe și fără rimă, versurile având
măsură inegală . Versul liber presupune existența unui
ritm interior , fiind în același timp un element de
modernitate.

În al doilea rând, exacerbarea eului poetic se manifestă

în manieră lirică prin redarea ideilor filozofice , prin
asumarea celui care creează cu scopul de a potența
misterele lumii prin filtrarea lor imaginativă. În text, se
remarcă prezența verbelor , pronumelor și adjectivelor
pronominale :( eu, nu strivesc, nu ucid, lumina mea ,
calea mea ).

Tema poeziei sugerează atitudinea poetului față de

marile taine ale universului, dar și cunoașterea lumii în
spațiul creației poetice prin iubire .
Viziunea despre lume se circumscrie orizontului
misterului , fiind un concept central adesea întâlnit atât
în creația poetică, cât și-n cea filozofică a lui Blaga.
Pentru filozof, există 2 modalități de cunoaștere, de
raportare la mister : cunoașterea luciferică ce
presupune potențarea misterului și cea paradisiacă ce
se referă la descifrarea misterului.
O primă secvență pertinentă este " Lumina altora /
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de
întuneric " ce sugerează tipul de cunoaștere adoptat de
majoritatea oamenilor ,cel rațional, logic ( cunoașterea
paradisiacă ) . Aceasta presupune descifrarea
misterelor lumii , care de fapt duce la distrugerea lor .

O altă secvență relevantă este " dar eu cu lumina mea

sporesc a lumii taină " care este legată de versul
anterior prin conjuncția adversativă " dar" , ce
ilustrează opoziția dintre cele 2 tipuri de cunoaștere.
Aici , ne este prezentată alegerea autorului de a
potența prin creație tainele lumii, optând pentru
cunoașterea luciferică, cea de tip intuitiv.
Titlul este o metaforă revelatorie " corola de minuni a
lumii " și exprimă atitudinea poetului, izvorâtă din
iubire, pentru protejarea tainelor universului. Primul
cuvânt " eu " este reluat în poezie de 5 ori , fiind eul
liric care este centru creator al propriului univers poetic
și este o influență expresionistă, dar și o marcă a
confesiunii. Verbul la forma negativă " nu strivesc "
demonstrează refuzul poetului pentru cunoașterea
paradisiacă și alegerea sa pentru cea luciferică.
Metafora revelatorie " corola de minuni " e o sumă
permanentă de taine, imaginate ca petalele unei corole
uriașe, simbol al perfecțiunii.

Limbajul artistic este unul ambiguizat, în care cuvintele

capătă alte semnificații : " ochi " ( contemplarea
poetică / spiritualitate )," flori "( viață / efemeritate /
frumos ) ," buze "( rostirea poetică / iubire )," lumina " (
cunoașterea/ creația ) ," morminte "( tema morții /
eternitate ) .