care cuprinde motivul rasaritului, motivul codrului si motivul apusului. Prezenta eului liric prin marci specifice, verbe si pronume la persoana I evidentiaza tipul de lirism, cel subiectiv. Eul liric aflat in ipostaza contemplativa exprima in mod direct sentimetele de melancolie si contemplatie. Campurile semantice dominante (natura-nori, cer, pietre, codri) conduc spre ideea centrala a textului, care este frumusetea naturii si admiratia eului liric fata de aceasta. La nivel artistic, aceasta idee poetica este sustinuta de figurile semantice. Epitetul „cerul plin” simbolizeaza multitudinea de nori care il acopera si printre care albastrul său abia se zareste. Comparatia „ape sclipesc ca si oglinzi” prezinta reflexia naturii in apele marilor, astfel vazand natura dublata de farmecele ei.