I.

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR

Geto-dacii au intrat în contact cu lumea romană încă dinainte de instaurarea
stăpânirii imperiale în zona dunăreană (faza preliminară a romanizării geto-
dacilor).
I i h.r- I d h.r
Legaturile daco-romane s au intensificat,dar,dupa instaurarea stapanirii imperiului
pe teritoriul locuit de geto-daci, s a trecut la o noua etapa manifestata printr o
romanizare intensa.
Amenintarea romană directa a inceput sa se manifeste din timpul regelui Burebista
, intemeietorul statului dac“cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia” . 82-44 i h.r
Incepe epoca clasica a civilizatiei geto-dace,romanii urmarind sa si impuna
controlul asupra coloniilor grecesti vest-pontice, sa aiba acces la resursele zonei
nord-dunarene (aur,argint,grane) si sa beneficieze de pozitia strategica
avantajoasa.
Dobrogea de astazi este anexata provinciei romane Moesia. 46 d.h
Regele dac Decebal a refacut unitatea statului dac si s a confruntat cu armatele 87-106 d.hr
trimise de imparatul Domitian.
Domnitian (81-96) initiaza primul razboi daco-roman. 87-88 d.h
Prin pacea din 89,Dacia devine regat clientelar Romei. 89 d h.r
Domnie Traian (descalecatorul cel dintai-Miron Costin) 98-117
Situatia s a schimbat dupa ce la Roma imparat a devenit Traian,statul Dac fiind 101-
considerat o amenintare la adresa securitatii imperiului Roman =>razboaiele 102,105-106
daco-romane, incheiate cu victoria romanilor,cucerirea daciei de catre romani =>
au dus la transformarea unei parti a daciei in provincie romana.
Stapanirea romana in provincia Dacia. 106-271
Inaugurarea la Roma a Columnei lui Traian,Inaltata de Apolodor din Damasc. 113
Imperiul Roman in perioada de maxima expansiune. 117
Românii vorbesc o limba romanica,formate pe baza latinei vorbite in imperiul
Roman => process de romanizare lingvistica si culturala, o mare parte a României
de azi era cuprins in provincile romane Dacia si Moesia ( a patruns repede nu numai Sec II-III
in zonele urbane,ci si la sate ,in comunitatea de agricultori si pastori,care ocupau d.h
cea mai mare parte a teritoriului.
Monumentele funerare databile cu insemne poleocrestine de la
Potaissa,Apulum,Micia si Caseiu (Stelă funerară,Caseiu,jud Cluj sec III) ,fiind putin
numeroase datorita persecutarii noii religii,ele devenind mai numeroase dupa
devenirea crestinismului o religie licită. Chiar dacă arianismul a avut un succes
deosebit în rândul populațiilor germanice, la daco-romani, s-a dezvoltat un
creștinism de factură populară și de orientare niceeană.Acesta a fost probabil
impulsionat de misionari proveniți din Dobrogea, cunoscut bastion al confesiunii
niceene încă din timpul împăratului Valens.
Un mic nr de cuvinte din limba traco-daca s au transmis (mai putin de 200) multe
dintre aceste cuvinte desemneaza elemente fundamentale ale civilizatiei -
( vatra,copil,mas,a mosteni) , aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte al
limbii române,inclusiv vocabularul crestin de baza provine din latina vorbita.
(gramatica latina reprezinta structura fundamentala a limbii române).
Cuvinte de origine DACICA: aprig, barză, baltă, brad, brânză, brâu, Carpați, cătun,
căciulă, codru, copil, Dunăre, gard, mal, mazăre, mânz, moş, Mureş, Olt, pârâu,
prunc, strugure, vatră.
Cuvinte de origine LATINA: a ara, argint, aur, biserică, bun, câmp, cireş, a culege, -
duminică, femeie, frate, frumos, grâu, lână, mână, munte, pâine, picior, sare, a
semăna, soare.
Cuvinte de origine SLAVA: Bistrița, cneaz, Dâmbovița, gâscă, jude, plug, seceră,
stareț, târg, vamă.
Factorii romanizarii geto-dace:
In Dacia romană și în Dobrogea, procesul romanizării s-a desfăşurat în condițiile
acțiunii mai multor factori: armata și administrația romană, veteranii, coloniștii
latinofoni, aduşi din toată lumea romană, viața economică (spațiul dacic era
integrat economiei imperiului), urbanizarea (oraşele au fost adevărate focare ale
romanizării), dreptul roman, viața culturală şi viața religioasă. -
Chiar dacă, în primul mileniu creştin, în zona nord-dunăreană s-au perindat
numeroase populații migratoare (huni, vizigoți, gepizi, avari, slavi, bulgari etc.),
continuitatea daco-romanilor este atestată de numeroasele descoperiri
arheologice, dar și de o serie de mărturii scrise.
Retragerea Aureliana (270-275; domnie Aurelian) ,atunci cand imparatul Aurelian
a decis din ratiuni strategice,retragerea armatei si administratiei din provincia
imperiala Dacia unde idiomul latin era predominant, majoritatea populatiei a
continuat sa traiasca la nord de Dunare ; in urma procesului de romanizare, s a
format populatia daco-romana,dupa abandonarea provinciei Dacia de catre 271-275 d.h
romani,procesul de romanizare a continuat,astfel si dacii liberi care nu facusera
parte din Dacia intrand in contact cu daco-romanii s au romanizat ; crestinismul a
avut o contributie importanta in proc de romanizare a autohtonilor,noua credinta
fiind raspandita de misionarii veniti din imperiu.
Limba latina vulgara ,vorbit de daco-romani,s a transformat,mai intai intr o limba IV-VIII
protoromână.
Priscus Panites, „Istoria Gotilor” V d.h
Iustinian „Novellae” VI d.h
Iordanes „Getica”(551-VI)
Crucea de aur de la Histria .
Domnie Iustinean. 527-565
Limesul dunarean cedeaza si slavii se revarsa in Peninsula Balcanica,trecerea 602
masiva a slavilor la sud de Dunare; incetarea stapanirii Imperiului Roman de
Rasarit in Dobrogea de astazi.
Dupa instalarea slavilor in nordul Pen Balcanice,complicatele relatii dintre imp
Bizantin,limba greaca devine limba oficiala in sec VII-d.h, si formatiunile politico-
militare din Peninsula Balcanica au avut consecinte: -fragmentarea comunitatilor
locale vorbitoare de latina si despartirea lor de romanitatea nord-
dunareana,astfel incat fiecare a dezvoltat in mod diferentiat fondul originar latin. Sec VII-d.h
Incepand din sec al VII-lea autohtonii incep sa fie mentionati in izvoarele
documentare ale vremii ca un popor romanic distinct constituit.
In tratatul militar Strategikon al imp bizantin Mauricius se regaseste prima
mentiune documentara despre identitatea etnica a românilor,populatia fiind
desemnata cu termenul de romani.
Documentele istorice scrise din primul mileniu al erei crestine , care ii mentioneaza VII-XI
pe români,sunt relativ putine,dar sunt suplimente de numeroase descoperiri
arheologice, dintre acestea se remarca cele datand din VII-XI, diverse
vase,unelte,podoabe,arme,apartinand comunitatilor autohtone descoperite in
asezari precum Brateiu (Sibiu), Poian(Covasna) , Alba Iulia , dovedind continuitatea
de locuire a românilor pe teritoriul pe care s au format .
In perioada de formare a limbii române, fondului latin i s au adaugat cuvinte
imprumutate din limbile popoarelor migratoare, procesul etnogenezei românesti Sfarsitul
desfasurandu se in principal la nord de dunare,dar si la sud de fluviu, incheindu se Sec VIII-lea
spre (desavarsirea) sfarsitul sec al VIII-lea ; limba româna este o limba neolatina
d.h
,cu urmatoarea structura: substrat daco-moesian, stratul latin (cea mai mare parte
a cuv) si abstratul slav meridional (partea de sud).
Popoarele vecine recunosc in timp caracterul latin vorbit pe ambele maluri ale
Dunarii,neamurile germanice i au numit w(a)lach,asa cum ii numeau pe toti
vorbitorii idiomului latin,de aici deriva vlah,olah ; vlahii isi spuneau probabil români
sau romani,nume transmis din generatii fie pt a se desemna ca locuitori ai
tinuturilor carpato-dunarene,fie pt a se referii la anumite categorii
sociale( ex:rumâni=tarani dependenti) ; Romanitatea orientala apare documentar
la cumpăna dintre primul si cel de-al doilea mileniu al erei crestine sub numele de
vlahi (volohi, blachi, valahi), termen care desemneaza un neslav, un popor de
origine romanică. Românii nu sau numit niciodată pe ei altfel decât români (vlahi si
in celelalte feluri le ziceau strainii ei numindu se doar români) după numele cetăti
mame, care a fost Roma. La originea denumirii de vlah se află numele unui trib celt
-
(volcae) amintit de Caesar în De bello Gallico. De aici termenul a trecut la germani,
desemnându-i în germana veche mai întâi pe vecinii din sud şi apus (valh = roman
şi gal romanizat). Termenul a cunoscut apoi în limba germană o restrângere,
referindu-se doar la locuitorii din Peninsula Italică (wälcher). Slavii, venind în
contact nemijlocit cu lumea germană începând cu secolul IX-lea, au preluat acest
termen. Chiar la începutul acestor contacte germano-slave, biograful apostolului
slavilor, Metodie a aplicat italienilor denumirea de wlach, primită evident prin
filieră germană. Vlah inseamnă aşadar, un strain, un neslav de limbă romanică.
Termenul a cunoscut apoi diferite variante: vlah la bizantini şi la slavii sudici, voloh
la slavii răsăriteni, valachus in lumea latino-catolică apuseană, blach la unguri
unde s-a transformat repede în oláh etc. Aparitia acestui nume dat românilor de
către străini în evul mediu, marchează sfârşitul etnogenezei române, el exprimă
exact caracterul său romanic, continutul de bază al expresiei fiind cel etnic.
Memoria populara a pastrat de a lungul secolelor constiinta romana a
românilor,dovada fiind traditile care l amintesc pe “ badica Traian” ,imp Troian in
legatura cu momente importante ale solstitiului de iarna (ANUL NOU).
**cei care s au ocupat cel mai mult de tema romanitatii romanilor au fost istoricii
**primii care s au referit la originea romana a romanilor au fost cronicarii -
“straini”(bizantini,slavi,maghiari)
**alti autori bizantini,armeni,arabi,germani au scris despre prezenta romanilor
pe acest teritoriu
Theompanes Confessor, „Chronografia” ( torna,torna,fratre) IX d.h
Geografia armeana a lui Moise Chorenati aminteste “ tara necunoscuta ce i zic
Balak-Valahia”.
Cronica turca Oguzname scrie despre o tara a valahilor (Ulak-ili).
Un contact mai accentuat a reprezentat contactul cu limbile slave,mai ales cea sud- Sec IX-X-lea
slava,care in sec IX-X devine limba liturgica si de cancelarie ; slavona a jucat d.h
pentru regiunile balcano-dunarene un rol apropiat de cel care l a jucat latina in
Occidentul Medieval.
Imperiul Bizantin revine la dunarea de jos.
In “Despre administrarea imperiului” , Imp bizantin Constantin al VII-lea
Porfirogenetul (912-959)**Blazonul dinastiei macedonene din care face parte
X
Constantin al VII-lea Porfirogenetul **„Acestia se mai numesc romani pt ca au
venit din Roma si poarta acest nume pana in ziua de astazi”,aminteste de asezarea
slavilor in Balcani,infatiseaza intrepatrunderea lumii slave cu cea româneasca
straveche, numind populatia neslava din Balcani romani,in timp ce pt bizantini
foloseste numele de romei.
Sursele bizantine mentioneaza la nord de Dunare, intre secolele X-XIII, populatii X-XIII
sub numele de „daci si geti” .
Noua realitate etnica dateaza documentar din anul 980 intr-o scrisoare a Imp 980
bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul (originea latina a românilor,intalnim numele
de valah)
Urmatoarea mentionare dateaza din 1020,intr-un act emis tot de Vasile al II-lea 1020
Macedoneanul (originea latina a românilor)
Mentiunile asupra pop român despre originea latina se inmultesc accelerat Dupa 1020
In “Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos” sunt mentionati vlahii (românii) sud XI
dunareni care traiau in apropierea Dunarii si pe Sava (Saos), unde locuiesc acum
sarbii.
In tratatul “Podoaba istoriilor” geograful person Gardizi ii aseaza pe romani intre MIJ sec XI
slavi(bulgari),rusi si unguri intr-un spatiu cuprins intre Dunare si un “munte
mare”,probabil Muntii Carpati.
In cronica sa “Epitome“,autorul bizantin Ioan Kynnamos,secretar al Imp Manuel 1167
Comnenul ,descrie o companie bizantina impotriva maghiarilor in 1167 ; cronicarul
confirma originea latina a romanilor(se zice ca s colonii veniti demult din Italia)
In cronica sa Gesta Hungarorum (faptele ungurilor),notarul anonim(Anonymus) al
regelui Ungariei Bela III afirma ca la sosirea lor in Pannonia,ungurii I au gasit pe
slavi,bulgari si “blachi,adica pastorii romanilor. **Anonymus si Simon de Keza
Sf sec XII
admit explicit prezenta “vlahilor” sau a “pastorilor si coloniilor” romanilor in
bazinul Dunarii , inainte de cucerirea lui Arpad sau chiar de cea a lui Attila. ,
( românii pasc pe masiile ungariei), cea mai bogata si completa relatare medievala
despre starile gasite de unguri la patrunderea lor in teritoriile locuite de romani.
In corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa Inocentiu al III lea,idea
romanitatii romanilor ocupa un loc central,surprinzandu-se atat afirmarea legaturii
dintre originea etnica si Roma, cat si mandria românilor de a avea o asemenea Incep lu’ XIII
descendenta. Una din cele mai puternice afirmări ale originii romane a românilor
a venit din partea Anonymus și Simon de Kéza. În aceste cronici, anterioare
întemeierii Țărilor Române, nu se poate sesiza un ton de ostilitate față de români.
În această perioadă, statul ungar nu suprimase încă autonomiile locale, iar românii
din Transilvania nu erau excluşi de la drepturi.
( „Rumunia” la Rudolf de Ems,cca 1250) ... Mircea Dogaru: Singur impotriva XIII
Europei-Mihail Viteazul)
Densuș (Hunedoara), una dintre cele mai vechi biserici românesti,ridicata in sec
XIII pe ruinele unei mai vechi constructii romane.
In ”Gesta Hunnorum et Hungarorum” ,cronicarul maghiar Simon de Keza (a trait in
mijlocul românilor) nota ca,”românii erau in Panonia la venirea Hunilor, iar in SF sec XIII
vremea lui Atilla, romanii,locuitori ai oraselor (civitates), s au inapoiat in italia, doar
*vlahii* care au fost pastorii si agricultorii acestora ,au ramas de bunavoie in
Panonia”
Odata ce spatiul românesc a intrat in sfera de interes a Romei si misionarilor -
ei,papalitatea a luat cunostinta despre existenta românilor si apartenenta lor la
“ritul grecilor”, nelegitim in viziunea curiei papale.
Odata cu Enea Silvio Piccolomini ( a contribuit cel mai mult la raspandirea teoriei
despre originea romană a românilor) care a fost papa sub numele de Pius al II lea, 1458-1464
( are un portret realizat de pictorul Pinturicchio ) idea originii romane a românilor
intra definitive in circuitul stiintific-european; si-a cules informatiile de la misionari
dominicani si franciscani,influentand ca niciun alt istoric originea romana a
românilor.
Aparitia statelor medievale Tara Romaneasca si Moldova, romanitatea nord-
dunareana se va dezvolta intr un cadru politic propriu.( afirmarea ideii romanitatii XIV
românilor a fost influentata si de amenintarea otomana dar si de aparitia statelor
medievale Tara Romaneasca si Moldova )
Marea ciuma.
Desfasurarea luptei antiotomane a Tărilor române,interesul european fata de
români a sporit.
A fost initiata expansiunea otomana in balcani. Rand pe rand principalele state Mij sec XIV
crestine de la sud de Dunare au fost cucerite de catre otomani, care au amenintat
direct independenta tinerelor state românesti .
Poggio Bracciolini este unul dintre primi umanisti italieni care afirma originea
romană a românilor; El afirmă continuitatea elementului roman în Tările Române, Prima jum a
locuite de o populație romană de la Traian încoace şi care nu şi-a pierdut uzul limbii
sec XV
latine, transformate în limba română. De mentionat că era pentru prima oară când
s-a argumentat latinitatea limbii române cu probe culese direct din spatiul
românesc de cunoscători ai limbii latine
Flavio Biondo (secretar apostolic si erudit umanist) afirma despre români ca
“invoca cu mandrie originea lor romană “
In preajma caderii Constantinopolului Leonic Chalcocondil,grec stabilit in
Italia,afirma originea latina a românilor,numindu i “daci” pe cei din nordul dunarii
Mij sec XV
si “vlahi”pe cei din sudul fluviului ( a fost primul care dupa veacuri tipic de gandire
medievala revine la teoria antica elina,care identifica limba cu neamul) ; fratele sau
varul acestuia, atenianul Demetrie Chalcocondil ,care a fost stabilit in Italia cu
numerosi conationali ai sai,in preajma cuceriri Constantinopolului.
Antonio Bonfini (1434-1503) traind la curtea regelui Ungariei,preciza ca ”din
legiunile si din coloniile duse in Dacia de Traian si ceilalti imparati s au tras
ramânii” exprimandu si totodata admiratia pentru modul cum a supravietuit “
A doua jum
vechea limba a Romei printre români”. “acest adevăr e dovedit de limba lor
romană, pentru care românii s-au luptat, ținând la ea mai mult decât la propria lor a sec XV
ființă”
Antonio Bonfini,la comanda regelui Matei Corvin el a scris o istorie a ungurilor
„Decadele” .
Filippo Buonaccorsi,consilier la curtea iagellonă, a calatorit in Moldova,unde afla
despre ”descendenta românilor in colonisti romani”.
O serie de scriitori umanisti din Europa,calatori straini sau cronicari români,au
manifestat un interes deosebit fata de trecutul poporului român; Au existat două
motive în preocuparea umaniştilor față de români: unul se datora preocupării
occidentalilor de a stăvili ofensiva otomană, iar al doilea pornea din preocuparea
acestora pentru antichitatea clasică şi pentru tot ce aceasta a lăsat în urma ei, fie XV
vestigii materiale, fie crâmpeie vii, populații şi limbi de origine antică. Întâlnirea
acestor două tendinte explică frecventa mărturiilor asupra romanitătii românilor în
opera umaniştilor secolului al XV-lea.
Umanisti ca Flavio Biondo,Enea Silvo Piccolomini , Francesco della Valle,Johannes
Leunclavius,Antonio Bonfinius sunt preocupati sa explice existrenta insulelor de
romanitate din Europa Rasariteana si sa cunoasca poporul român care dadusera
XV-XVI
mari luptatori antiotomani si pentru cauza crestinismului ca Mircea cel
Batran,Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes,Stefan cel Mare ; la toti ideea
descendentei românilor din “coloniile romanilor” aduse de Traian la nord de
Dunare sta la baza teoriei umaniste asupra autohtoniei românilor, asociata cu
latinitatea limbii lor. Unul dintre argumentele de capetenie in sprijinul romanitatii
si autohtoniei rimânilor este numele de “romani” pe care romanii insisi si l dau.
Calatorii straini care ajung in Tarile Române noteaza ca românii sunt urmasi ai Sec XV-XVII
romanilor , atat prin nume cat si asemanarile dintre limba vorbita de ei si latina.
Aparitia tiparului şi a scrisului în limba română, prima afirmare a limbii nationale
Veacul al XVI-lea a adus mari progrese de natură economică şi culturală în întreaga
Europă (Renasterea matură, descoperirea Lumii Noi şi a drumului comercial
maritim spre Asia, Reforma etc), dar şi în Tările Române. Astfel, în secolul al XVI-lea
a apărut tiparul în spatiul românesc şi scrisul în limba română, care dovedeşte
conştiinta romanității la români (Cei care se considerau moştenitorii politici ai
Romei (papa sau împăratul) pun accent pe apartenența antică a Daciei la Imperiul XVI
Roman, pretentiile lor fiind înfătişate în Tările Române ca un fel de recucerire. Cei
care nu puteau invoca acest lucru, făceau apel la romanitatea românilor, ştiind prea
bine că la afirmarea ei, românii erau deosebit de receptivi) .
Johannes Leunclavius istoric german .
Enea Silvio Piccolomini, „Cosmografia” ( **Acest pamant a fost locuit odinioara
de geti.. In cele din urma au fost subjugati de fortele romane, Si a fost dusa acolo o
colonie de romani, care sa i tina in frau pe daci, sub conducerea unui oarecare
1501
Flaccus,dupa care a fost numita Flacchia. Apoi dupa o lunga perioada de
timp,alterandu se numele, asa cum se intampla a fost numita Valahia, si in loc de
flacci <locuitorii> au fost numiti valahi.acest popor pana acum are un grai
roman,desi schimbat in mare parte si abia putand fi inteles de un om din Italia**)
Jan Laski,episcop de Gnezno,vorbind in Conciliul din Lateran despre 1514
Moldova,semnaleaza originea romană a populatiei „caci ei spun ca sunt osteni de
odinioara ai romanilor”
Dupa lupta de la Mohacs,Principatul Transilvaniei ramasese ultima reduta a
Regatului Ungar , (batalia politica si simbolica pentru intaietate era mai
complicata decat in alte parti ale Europei),ocupand un loc important pentru
1526
maghiari; pe de alta parte , potriva faptului ca românii reprezentau peste 60% din
populatia Transilvaniei,continuau sa fie considerati Natiune Tolerata de catre cele
3 natiuni privilegiate,maghiarii,sasii si secuii ; spre deosebire de ceilalti locuitori ai
transilvaniei,românii erau ortodocsi.
Francesco della Valle , “ Insemnari despre originea,obiceiurile si orasele romanilor” 1532
isi bazeaza afirmatiile despre romanitatea românilor pe cunoasterea directa a
acestora ; primul carturar care a reprodus o prop in limba româna ,*Sti Rominest?*
In lucrarea sa Hungaria, Nicolaus Olahus (1493-1568),umanist transilvanean de
faima europeana,el insusi de origine româna,este primul care sustine unitatea de 1536
neam,limba,obiceiuri si religie a românilor din cele trei Tari Românesti ;
contributia lui la afirmarea romanitatii românilor trebuie apreciata la adevarata ei
valoare,deoarece a avut inalte demnitati religioase si laice in Regatul Ungar.
Johannes Honterus (unul dintre invatatii germani din tinuturile sasesti), originar 1542
din Brasov, inscribe pe harta sa numele Dacia pentru intreg teritoriul locuit de
români.
Anton Verancsics (1504-1573) , „Descrierea Transilvaniei,Moldovei si Tarii
Romanesti” , fiind de origine dalmata,a fost un umanist erudit,aflat in leg cu
oamenii de cultura celebri (Erasmus,Melanchton,Honterus). A indeplinit functia de
Dupa 1549
arhiepiscop de Strigoniu si vicerege al Ungariei in slujba Habsburgilor. A locuit o
vreme in Alba Iulia.( cand intreaba ei pe cineva daca stie sa vorbeasca pe limba
valaha spun: “Oare stii romanește?” sic and intreaba dacaa este valah intreaba
daca este român)
Martin Bielski, „Cronica lumii intregi” (aminteste de ,,teoria exilatilor şi 1550
răufăcătorilor" lansată de istoriografia umanistă polonă )
Nicolaus Olahus vicerege al coroanei ungare . 1562
In Psaltirea sa,diaconul Coresi justifica tiparirea de carti românesti spunand ca “mai 1570
toate neamurile au cuvantul lui Dumnezeu in limba lor,numai noi românii n
avem”
Szamaskosy Istvan, intr o lucrare din din 1593,sustine ca românii sunt urmasii 1593
colonistilor romani.
Domnia lui Mihai Viteazul ,( Domnia lui Mihai Viteazul a marcat o epocă în istoria
românilor, dar şi în cea a ideii romanității lor. Gratie victoriilor strălucite obtinute
de domnul român împotriva oştilor turco-tătare, românii au devenit cunoscuti în
1593-1601
întreaga Europă. Cunoaşterea originii lor romane, a depaşit cadrul relativ restrâns
al umaniştilor vremii, pentru a se difuza în cele mai largi cercuri ale societății
europene. Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania i-a atras însă ostilitatea
nobilimii maghiare, reflectată puternic în izvoarele vremii )
A provocat politizarea ideii romanitatii românilor Unirea Tarilor Romane de catre
Mihai Viteazu,apogeul Imperiului Otoman şi ştirbirea autonomiei Țărilor Române. 1600
Situația din ce în ce mai dificilă a Țărilor Române în relația cu Imperiul Otoman aflat
în culmea puterii sale în timpul lui Soliman Magnificul(1520-1566) a determinat
rezistența românilor,ce a culminat cu fapta lui Mihai Viteazul şi cu Unirea .
Szamaskosy Istvan, dupa domnia lui Mihai Viteazul isi schimba opinia,sustinand ca
românii nu pot fi urmasii colonistilor romani,acestia fiind mutate la sudul Dunarii
de imp Gallienus. ** Domnia lui Mihai Viteazul a avut un mare ecou în întreaga
Europă. Unirea Tărilor Române a provocat politizarea ideii romanității romanilor.
Astfel, umanistul ungur Ştefan Szamosközi, care afirmase initial că românii sunt
urmaşii romanilor, îşi schimbă părerea: ei sunt urmasi doar al dacilor romanizati in
timpul stăpânirii romane în Dacia; În timpul studiilor sale umaniste la Heidelberg şi
Padova a publicat o lucrare în care a dedicat un capitol Daciei romane unde scria că
romnii sunt urmaşii romanilor, descendenta lor fiind atestată de limba acestora,
care s-a desprins din limba latină. Umanistul maghiar a suferit mult în timpul
stăpânirii lui Mihai în Transilvania. La moartea domnitorului a compus un epitaf in
Dupa 1601
care-l judeca aspru pe Mihai (,Nero verus"). Schimbarea de atitudine s-a
manifestat şi în privința opiniei sale in privinta românilor: “ei nu mai erau inrudiți şi
nici urmaşii romanilor”. Cuvinte duşmănoase la adresa românilor, după momentul
Mihai Viteazul au existat şi la alti cronicari maghiari ai vremii. Cert este faptul ca
reprezentanții nobilimii maghiare l-au urât pe Mihai Viteazul şi poziția lor s-a
reflectat atât în actele oficiale ale vremii cât şi in istoriografia maghiară. Nu toti
reprezentantii nobilimii maghiare de la cumpăna secolelor XVI-XVII au fost ostili
românilor. Aceste pozitii obiective se întâlnesc, mai ales la autori maghiari din
afara Transilvaniei, care nu considerau că românii ar amenința ştirbirea privilegiilor
traditionale ale ,,natiunii maghiare". Aşa este cazul episcopului Nicolae Istvánffy,
istoric şi diplomat al impăratului Rudolf al II-lea.
Martin Opitz un foarte bun cunoscator al românilor, care a gasit o confirmare a 1597-1639
origini romane a poporului român,in limba româna,considerate cea mai apropiata
de latina dintre limbile romanice si in obiceiurile populare românesti.
Grigore Ureche (1590-1647) ,( primul reprezentant de seama al culturii umaniste 1647
( care a fost lansata in principal in Italia,nu de cronicarii români) in mediul
românesc,invatand in Polonia unde a invatat limba latina ) in Letopisetul Tarii
Moldovei,vorbeste despre originea latina a românilor (“de la Râm (Roma) ne
tragem si cu a lor cuvinte ni i amestecat graiul” ** vorbe pe care le afirma si
Miron Costin in De neamul Moldovenilor), primul care consemneaza originea
românilor de la Râm.
Transformarea chestiunii romanitatii din sfera traditiei in cea a istoriografiei a fost -
facuta de cronicarii români.
Szamaskosy Istvan, a fost combatut de carturarii sasi L Toppeltinus si J Troster,
ultiimul autor al unei lucrari despre Dacia in care si a afirmat convingerea ca
“românii de azi ce traiesc in Tara Romaneasca,Moldova si Muntii Transilvaniei nu
sunt decat urmasii legiunilor romane” prin urmare “cei mai vechi locuitori ai acestei
tari”
In a doua jumătate a secolului al XVII-lea, rivalitatea austro-otomană se reflectă şi
în marturiile despre români. In acest context apare şi cronica lui Ioan Lucius (Lučič) 1666
în 1666 la Amsterdam. Autorul a urmărit istoria Croatiei şi Dalmației, dar a făcut şi
considerații asupra vecinilor. Astfel, ultimul capitol a fost consacrat exclusiv
discutării originii romane a poporului român. Cronicarul şi-a exprimat anumite dubii
şi rezerve cu privire la români nord-dunăreni. El nu a negat continuitatea
elementului roman în Dacia traiană, dar a sustinut că el a fost sporit printr-o
imigrare provocată de către bulgari de la sud la nord de Dunăre.
Miron Costin (1633-1691) ,( invata in Polonia) povesteste in “Cronica tarilor
Moldovei si Munteniei despre numele cel mai autentic de rumân sau romanus 1677
inca de la inceputul primului descalecat al lui Traian,care nume acest popor l a
pastrat intotdeauna pentru sine,,strainii insa ii numeau in chip felurit si nemtii,pe
moldovean si muntean ii numeau valaskos.
Miron Costin( el sustine ca dupa cucerirea Daciei de catre romani acestia au 1686
populat o cu colonisti originari din italia) “De neamul moldovenilor, din ce tara au
iesit stramosii lor”; considerat primul tratat savant consacrat exclusive analizei
originii neamului .
Unirea unei parti a clerului si a românilor ortodocsi cu Biserica Catolica (greco-
catolici), realizata de casa de Habsburg, afecta ordinea traditionala favorabila
natiunilor privilegiate si accepta originea romana a românilor; i au precedat pe
1699-1701
cuceritorii maghiari in tinuturile de dincolo de munti,conferind populatiei de
origine latina o superioritate de civilizatie si de traditie greu de impacat cu conditia
lor de natiune tolerată, de asemenea unirea mai inseamna posibilitatea pentru
unii de a urma studii la Roma si Viena.
Cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Constantin
Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, exprima cu totii in scrierile lor bazate pe -
traditiile locale si scrierile umanistilor straini autohtonia si romanitatea românilor.
Apogeul culturii medieval românesti scrise (aparitia primelor cronici in limba XVII
româna).* Secolul al XVII-lea este secolul de înflorire al culturii medi- evale
româneşti. Influentată de Renaştere (mulți tineri români mergeau la studii în țări
precum Italia sau Polonia), cultura românească s-a deschis într-o mă- sură mai
mare spre Occident. Drept urmare, originea latină şi unitatea românilor este
afirmată cu fortă de marii cronicari ai veacului al XVII-lea, Grigore Ureche şi Miron
Costin ; marcheaza emanciparea definitiva de slavonism si desprinderea de
tiparele bizantine.
Cronicarii sasi din Transilvania :
Efervescența cu care au apărut scrierile cronicarilor români a fost dublată de
cronicarii saşi din Transilvania care in a doua jum a sec XVII au adoptat o teorie
umanista germana cu scopul de a demonstra presupusa lor origine daca .
Corolarul necesar al acestei ipoteze a fost afirmarea de către ei a originii pur
romane a românilor. Confuzia cronicarilor saşi a venit de la identificarea dacilor cu
gotii. Aceasta teorie a fost desfiintată cu argumente de comitele saşilor Valentin A doua jum
Frank von Frankenstein sec.XVII după care a dispărut cu totul in secolul al XVIII- a sec XVII
lea. Cu toate acestea, istoricii saşi au continuat în lucrările lor să afirme originea lea
latină a românilor. Istoricul sas care a contribuit poate cel mai mult la răspândirea
în afara mediului romanesc a teoriei originii romane a românilor a fost braşoveanul
Martin Schmeitzel. El a predat ani de-a rândul la universitatea din Halle un curs de
spre istoria Transilvaniei şi a difuzat opiniile despre romanitatea românilor prin
lucrările tipărite în strainătate. Afirmarea romanitătii românilor nu se întâlneşte
numai în lucrări săseşti, ci şi în cele despre secui. Astfel, intr-o scriere iezuită de la
începutul secolului al XVIII-lea despre secui se afirmă în doua rânduri ca toti
romanii din cele trei țări române nu sunt altii decât urmaşii romanilor
Instaurarea domniei habsburgice in Transilvania. Sf sec al
**1691-Diploma Leopoldina XVII-lea
**1699-Tratatul de la Karlowitz
Spre sfarsitul sec al XVII-lea si in sec urmator,problema originii popoarelor se
transforma pretutindeni din problema istorica in problema politica, conflictul acut
dintre “ Europa imperiilor” si “Europa natiunilor” se complica in Transilvania intre
interesele dominatiei austriece si revendicarile nationale maghiare,ambele in
contradictoriu cu emanciparea românilor.
În secolele XVII-XVIII, ideea descendenței românilor din , coloniile romane“ ale XVII-XVIII
lui Traian a prins și mai mult contur, iar mărturiile asupra originii românilor sunt
tot mai numeroase si atestate pe tot continentul european. În afirmarea
autohtoniei românilor în ținuturile carpato-dunărene un rol important l-au jucat
cărturarii sași din Transilvania, aflați în contact direct cu românii, care arată că „atat
cei de dincolo de Carpati, cat si cei din Transilvania ,isi trag originea si numele,ba
chiar si limba romană,din colonistii adusi de Traian ” ( david Hermann)
Teoriile istoriografice care neaga total sau partial romanitatea românilor si
continuitatea lor in spatiul carpato-dunareano-moesic au aparut,cu
precadere,incepand cu sec al XVIII lea si au urmarit scopuri politice, pana in acest
secol continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost
pusa la indoiala,fiind considerata un fapt normal si logic.
Teoria imigraționistă, care îi prezenta pe români ca fiind un popor format la sud XVIII
de Dunăre, de unde ar fi imigrat la nord de fluviu abia prin secolul al XIII-lea, a fost
susținută, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, de Fr.J. Sulzer şi de I.C. Eder.
Sec al XVIII-lea a fost marcat de sfarsitul domniei pamantenein Tara Romaneasca
si Moldova. Aceasta evolutie politica a Tarilor Române a insemnat inrautatirea
situatiei populatiei românesti.
Petru Maior “Românii se trag de la romanii pe care imp
romanilor,Traian,invingandu l pre Decheval craiul dachilor,I au trimis in Dachia spre
mostenirea ei” XVIII
Multi eruditi,mai ales germanii s au convinsi si ei insisi si s au straduit sa
dovedeasca intregii lumi savante si politice a lumii ca este cu neputinta ca românii
din Transilvania sa fie urmasii directi ai populatiei romane si romanizate din
provincia Dacia;unirea cu Roma da,in schimb un nou impuls aspiratiei românilor
pentru drepturi egale cu celelalte natiuni si confesiuni crestine din tinuturile
transcarpatice.
Teoria lui Lucius a trecut neobservată timp de un secol. Abia în a doua iumätate a
secolului al XVIII-lea s-a descoperit valoarea ei documentară pentru sustinerea
unor teorii care reprezentau arme ideologice în combaterea revendicarilor politice
ale românilor. Istoricul austriac I. Chr. Engel a turnat teoria lui Lucius în tipare noi,
falsificând, insă, în bună parte prin eliminarea afimärii stăruintei elementului
roman în Dacia post-aureliană, printr-o deplasare cronologică a amintitei implantări
romane din initiativă bulgară, adaugându-i-se nuanta preiorativă din ,,teoria
exilatilor şi răufăcătorilor" lansată de istoriografia umanistă polonă. La rândul A doua jum
său, F.I. Sulzer, ofiter de iustitie al armatei austriece, sustinea într-o lucrare că a sec XVIII
românii nu se trăgeau din colonistii romani şi că poporul român s-ar fi format în
sudul Dunării, de unde ar fi imigrat in secolul al XII-lea. Aşa a apărut teoria
imigraționistă, care a fost sistematizată în secolul al XIX-lea de Robert Roesler.
Ideea romanității românilorîn epoca modernă și contemporană epoca modernă,
ideea romanității românilor va fi folosită ca armă politică în revendicările naționale.
Această nouă etapă apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea la
moștenitorii și continuatorii lui Inochentie Micu, dar și în Țara Românească şi
Moldova în memoriile unor boieri. În secolul al XIX-lea, această idee va apare
simptomatic în momentele-cheie ale luptei românilor pentru emancipare politică,
unitate și În independență națională.
După felul în care istoricii au căutat să prezinte evoluția romanității de la nordul -
Dunări şi din Carpați, s-au conturat două opinii diferite cu privire la formarea
românilor ca popor: continuitatea lor în Dacia și imigrarea târzie din sudul Dunări.
In “Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei) , lucrare scrisa in latina la cererea
Academiei din Berlin,Dimitrie Cantemir (inaugureaza in istoriografia română
efortul de a fixa locul românilor in istoria universală-primul-) .Dacă până la
Dimitrie Cantemir, lumea savantă românească apela la producția științifică
externă pentru argumentarea şi demonstrarea științifică a originii romane a Aprox 1714-
românilor, începând cu opera lui, acest raport se inversează: lumea savantă 1716
europeană apelează la savanți români pentru a afla argumentarea şi dovezile
romanității. De acum inainte,eruditii români intervin activ pe plan european in
dirijarea orientarii si cercetarii originii românilor.
Stolnicul Constantin Cantacuzino-(1639-1716) ,(invata in Italia) figura dominanta a
istoriografiei muntene, in timpul epocii brâncoveneasca, in “Istoria Tarii
Romanesti ,sublineaza continuitatea de viata a dacilor sub stapanirea romană
,unitatea si continuitatea românilor; ei tin si cred ca sunt urmasi ai romanilor si se
mândresc cu aceasta descendenta glorioasa.; opera sa a fost redactata cam in Aprox1716
acelasi timp cu opera majora a lui Miron Costin.** Ceea ce aduce nou stolnicul
Cantacuzino este exprimarea cea mai clară și mai concisă a existenței conştiinței
romanității la români. Astfel, istoricul susține că ei românii, țin și cred că sunt
urmaşi ai romanilor și se mândresc cu această descendență glorioasă.
In ”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,-lucrare destinata exclusiv
problemei romanitatii românilor(care avea 343 de foi in manuscris in varianta
româneasca), Dimitrie Cantemir inaugureaza prestigiosul efort al istoriografiei
române de a determina si fixa locul românilor in istoria universală, reia idea
latinitatii românilor,amplificand o si tratand o intr o lucrare de dimensiuni
impresionante. El sustine originea pur romană a românilor, anticipand una dintre
ideile de baza ale Scolii Ardelene ; “Acestia dară ... vestiti romani ... sunt Aprox 1719-
mosii,stramosii nostri,a moldovenilor,muntenilor,ardelenilor... ” ; Elementele de 1722
bază ale concepției lui Cantemir despre originea românilor sunt: descendența pur
romană din Traian (,,săditorul şi răsăditorul nostru"), stăruinta neîntreruptă şi
unitatea romano-moldo-vlahilor în spatiul carpato-dunărean. Revenind la Traian,
Cantemir sustinea extirparea totală a dacilor din provincia cucerită şi colonizarea
completă cu romani. Cantemir sustinea însă cu tărie dăinuirea elementului roman
în Dacia şi după retragerea aureliană. Hronicul lui Cantemir ramâne şi astăzi cea
mai întinsă lucrare istorică de analiză a originii românilor. Ea a fost depăşită în
detaliu, dar în ansamblul ei nu încă.
Inceputa de episcopul Inocentiu Micu-Clain (1692-1768), episcop unit si unicul
român in Dieta Transilvaniei ( a fost primul care a elaborat un program complex de 1744
emancipare politica si sociala a natiunii române din Transilvania) care initeaza in
1744 Supplex Libellus si continuata de grupul de intelectuali din scoala ardeleana-
pune accent pe caracterul exclusiv latin al românilor menita sa arate nobletea
românilor (Gheorghe Sincai,Petru Maior,Ion Budai Deleanu si Samuil Micu, care
au dovedit latinitatea limbii române si a poporului român). Istoricii Şcolii Ardelene
au demonstrat faptul că dacii ar fi fost exterminați în urma războaielor dintre
Traian şi Decebal,exterminarea si alungarea dacilor din noua
provincie,inexistenta casatoriilor mixte. Astfel de concluzii au fost susținute și în
secolul următor de către istoricii zişi „latinişti" din secolul următor (August
Treboniu Laurian etc). Scoala Ardeleana este varianta româneasca a I
luminismului european.
Astfel primele teorii tendentioase despre originea neromana a românilor si
despre prezenta lor mai recenta in Transilvania au aparut in sec XVIII ca reacti la
miscarea lui Inochentiu Micu.
In lucrarea “Transilvania, sive magnus Transilvaniae Prioncipatus,Benko 1778
Iozsef,arata ca la abandonarea provinciei traiane “multi romani impreuna cu dacii
indigeni au ramas pe loc”.
Samuil Micu, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae. 1780
Donariul cu monogram crestin de la Biertan,dovada a patrunderii crestinismului in
Transilvania (desen trimis la Roma de nuntiul apostolic din Viena,1780), Donariul
de bronz de la Biertan (Jud Sibiu,sec IV d.hr) , cu inscriptie in limba
latina ,,Ego,Zenovivs votum posui,, si monograma crestina.
Insusi imparatul Austriei,Iosif al II lea,ii socotea pe români “incontestabil,cei mai 1780-1790
vechi si mai numerosi loc ai Transilvaniei.
Asa cum am aratat ,odata cu miscarea de emancipare a românilor transilvaneni
din sec al XVIII lea a fost dezvoltata si teoria imigrationista(primele teorii
tendentioase despre originea neromana a românilor). Prin lucrarea sa “Istoria
dacilor transalpini” ( la care vor adera si istoricii I.C. Eder, Bolla Marton si I. Ch.
Engel; acestia identificau absenta surselor scrise asupra românilor in mileniul
marilor migratii cu absenta insasi a românilor) Franz Joseph Sulzer pune bazele
teoriei imigrationiste,”romanii sunt un popor de emigrant”.; potrivit careia romanii
nu se trag din colonisti romani din Dacia,aceasta fiind parasita de toata populatia 1781-1782
odata cu retragerea romană. Prin urmare, românii s au nascut ca popor la sud de
Dunare,intr un spatiu neprecizat,undeva intre bulgari si albanezi,de la care au
preluat influenta in limbă,precum si credinta ortodoxa, de aici ei au emigrat spre
mij sec al XIII lea in nordul Dunarii si Transilvania ,unde ii vor gasi stabiliti pe unguri
si sasi. Prin teoria sa,sfida parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana,
care i considera pe români cei mai vechi loc ai Transilvaniei,urmasi ai romanilor lui
Traian. Scopul lansarii acestei teorii era limpede: anularea argumentelor istorice
ale românilor in lupta politica din Transilvania si justificarea privilegiilor detinute de
maghiari,sasi,secui, precum si a statutului de „tolerati” atribuit românilor. Teoria
imigrationistă a fost combatută în mod viguros de istoricii români, începând cu
cei din Şcoala Ardeleană şi până azi precum şi un însemnat număr de mari istorici
străini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jung, C. Patsch, L Homo, Paul Makendric.
In replica lui Franz Joseph Sulzer , invatatorul sas Michael Lebrecht, scrie in timpul 1784
rascoalei lui Horea,Closca si Crisan,ca românii ca urmasi ai romanilor,sunt “cei mai
vechi locuitori ai acestei regiuni”
Rascoala lui Horea,Closca si Crisan
Istoricul englez E. Gibbon,autor al unei celebre istorii a Imperiului Roman,arata ca 1787
in Dacia dupa retragerea aureliana,a ramas “o parte insemnata din locuitorii ei,
care mai mare groaza aveau de migrare decat de stapanitorul got.De la acesti
locuitori vor depinde migratorii „agricultura si placerile lumii civilizate”
Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae , tiparit la Cluj ,adresata curtii din
Viena,in care se sublineaza ca românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei ,
fiind urmasi ai colonistilor lui Traian; a reprezentat primul program politic modern
1791
al românilor din Transilvania.
Contele Teleki,presedinte al Cancelariei Aulice Transilvane,recunoaste ca “românii
sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”
Huszti Andras afirma ca “nicio natiune nu are limba atat de apropiata de acea
veche romană ca natiunea valahilor,ceea ce este un semn sigur si care nu poate
insela ca ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonii romane ”.
Gheorghe Sincai, “Hronica românilor si a mai multor neamuri”. 1808
Petru Maior „Istoria pentru inceputul românilor in Dachia” 1812
Martin Felmer (1760-1810) a scris un tratat despre originea românilor publicat
exact la 100 de ani dupa moartea autorului, aplica acestui spatiu denumirea de 1816
Romanien (România). ...O teza larg raspandita in istriografia noastra ,atribuie lui
Daniel Philippide (demonstreaza caracterul latin al limbii române) prima
mentiune a “României” pentru cele doua principate dunarene in lucrarea sa
aparuta in 1816. (Adolf Armbruster-Romanitatea Românilor)
Mihail Kogalniceanu in celebrul sau discurs din 1843 a facut un elogiu a lui Decebal 1843
“cel mai insemnat riga barbar care a fost vreodata”
Netemeinicia afirmatilor lui Sulzer a fost reliefata si de reprezentantii scolii 1844
ardelene dar si de marele slavist Paul Ioseph Schafarik,sustinea ca “valahii de la
nord si de la sud de fluviu au toti aceeasi origine “ evoluand din “amestecul tracilor
si geto-dacilor cu romanii”
Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și 1848
expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale.
Unirea Tarii Romanesti cu Moldova=> aparitia statului national român; Este 1859,24
perioada când se impune denumirea statului national, aceea de România, care ianuarie
exprimă conştiința romanității la români. Termenul de România a apărut, se pare,
încă din secolul al XIII-lea, fiind întâlnit la autori din secolele al XVIII-lea şi al XIX-le
Odată cu formarea statului national român şi dobândirea independentei, precum
şi cu impunerea curentului pozitivist in cercetarea istorică, teza originii pur latine a
poporului român a inceput să fie considerată o eroare. Inceputul l-a constituit
studiul lui B.P. Haşdeu din 1860. intitulat „Pierit- au dacii?” Autorul demonstra că
Şcoala Ardeleană şi continuatorii ei au fãcut o interpretare fortată a izvoarelor
antice, ,,imputinarea bărbatilor" invocată de Eutropius fiind amplificată în mod
abuziv în sensul exterminării unui neam intreg. Dacii nu au pierit, era concluzia lui
Haşdeu şi nici colonizarea nu a însemnat o infuzie de romani puri, ci de cele mai 1860
diverse origini. Rezulta aşadar, că poporul român s-a format din câteva elemente
din care nici unul nu a fost predominant. Haşdeu a demonstrat apoi printr-o serie
de lucrări bine argumentate, că substratul dacic al poporului român nu poate fi
contestat,Haşdeu a formulat şi teoria circulației cuvintelor, aratând că structura
unei limbi nu este dată de numărul brut al cuvintelor ci de circulația acestora,
deoarece sunt cuvinte aproape uitate depozitate în dictionare, altele însă folosite
de nenumărate ori. El a demonstrat că slavismele din limba română, cu toate că nu
sunt puține, în circulația lor, adică în activitatea vitală a graiului românesc, ele se
pierd aproape cu desăvâşire fată de latinisme. Tot el a precizat că se pot alcătui
fraze întregi numai cu cuvinte din limba latină, dar nici propoziție cu cuvinte
exclusiv de alte origini.
Instituirea dualismului austro – ungar, care ingloaba Transilvania,Bannatul si 1867
Bucovina in monarhia bicefala.
Robert Roesler „Dacii si romanii” 1868
Robert Roesler-dezvolta teoria imigrationista (geograf austriac), “Studii
romanesti” ,cercetari asupra istoriei vechi a Romaniei , Viena,tiparita la Leipzig ;
„incearca sa fundamenteze stintific ideea ca românii s au format ca popor la sud
de Dunare,de unde in sec al XIII-lea ,au migrat la nordul acesteia,in teritorii care
fusesera deja ocupate de unguri si sasi” El se foloseste de progresele înregistrate 1871
de cercetarea filologică, are abilitatea de a adevărul cu falsul într-un ansamblu
coerent, însotit de un aparat ştiințific menit să convingă pe uni contemporani de
renume să sustină această teorie. George Baritiu observa că disputa pe această
temă ,, nu a fost atât dorinta sinceră de a descoperi adevărul, cât mai vârtos
tendinte curat politice (...)" Si A.D.Xenopol si B.P. Hasdeu au luat pozitie fata de
teoria roesleriana.
!!! pe plan stintific aceasta nu si a lasat amprenta deoarece era o teorie falsa ne
luata in calcul de savanti,fiind conceputa strict pentru beneficile politice.
Curentul latinist vs cel pozitivist
Reprezentantii romantismului nu au insistat asupra dacilor ca element fondator
al poporului român, dar au contribuit la consolidarea temei dacice prin
evidentierea curajului si a spiritului de sacrificiu al acestora. – inceputul fiind
facut de Mihail Kogalniceanu in elogiu din 1843.
Odata cu formarea statului national român si dobândirea independentei, precum
si cu impunerea curentului pozitivist, teza originii pur latine a românilor a inceput
sa fie considerata o eroare.-inceputul l a constituit studiul lui B.P Hasdeu din
1860.
Ideea romanitatii românilor implica mai multe elemente:
1. Ideea descendentei romane a românilor. -
2. Ideea continuitatii daco-romanilor si a românilor in teritoriul
fostei dacii.
3. Ideea unitatii de neam si limba a românilor din teritoriile locuite
de ei.
4. Ideea latinitatii românilor.
 Principalele idei ale imigrationistilor:
- Dacii au fost exterminati ca popor in razboaiele cu romanii
- Disparitia vechii toponimi dace
- Romanizarea nu s a putut realiza in cei 165 de ani de stapanire
romană
- Toti locuitorii Daciei au parasit provincia prin retragerea aureliană
- Poporul român si limba româna s au format la sud de dunare
deoarece: lipsesc din limba lor elementele germanice ; exista -
elemente lexicale comune in limba româna si albaneza; dialectele
daco-român si macedo-român se aseamana; influenta slava a fost
posibila numai la sud de dunare unde românii devin ortodocsi si
preiau limba slavona in cult.
- Românii sunt un popor de pastori nomazi
- Lipsa izvoarelor istorice care sa ateste existenta românilor la nord de
Dunare inainte de secolul al XIII-lea
- Maghiarii au gasit la venirea lor in Transilvania o “terra deserta”
Istoriografia românescă a secolului al XIX-lea a evoluat însă pe coordonatele
nationale trasate de Scoala Ardeleană. Scoala latinistă s-a extins şi in Principate,
deoarece multi ardeleni ocupau pozitii importante în sistemul cultural de aici.
Corifeul curentului latinist a fost August Treboniu Laurian, care considera că
istoria românilor incepe de la fundarea Romei şi care urmărea să ,,purifice" limba
română pentru a o apropia cât mai mult de latina originară. Intre 1871 şi 1876 a 1871-1876
apărut “Dicționarul limbii române” care a constituit apogeul acestei tendinte. A.T
Laurian a scos din dictionar elementele nelatine şi a adoptat un sistem ortografic
etimologic, care nu mai semána decât vag cu limba română autentică. Tentativa
de a crea o limbă artificială a discreditat definitiv scoala latinistă Totuşi, până la
mijlocul secolului, a continuat să existe o unanimitate fată de originea doar romană
a românilor.
Razboiul de independenta al României , obtinerea Independentei in urma 1877
participarii României, alaturi de Rusia, la razboiul impotriva Imperiului Otoman.
Teoria lui Roesler (datorita sistematizarii lui se numeste teoria roesleriana)
„Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana” publicata de A.D.Xenopol
**teoria lui Sulzer este reluata si imbogatita** ,care prezinta o teza
contrara,sustinand teza exterminarii populatiei de origine dacica odata cu
cucerirea romană,precum si aceea a retragerii complete a populatiei romanizate
din cuprinsul provinciei Dacia in sec al III –lea d.h ,locuitorii fostei provincii ar fi fost
stramutati in masa la sud de Dunare,unde s ar fi format limba romana si poporul
roman; dupa venirea maghiarilor in Europa ,Transilvania ar fi fost un tinut pustiu pe
care corona ungara l ar fi anexat si populat,instaland colonisti romani pentru a le 1884
apara granitele, abia dupa marea ciuma din sec XIV –lea ar fi fost colonizati cu
pastori vlahi de la sud de Carpati si de Dunare. ** in legatura cu chestiunea
parasirii Daciei,Xenopol ( primul fiind B.P. Hasdeu care combate teoria
imigrationista,al doilea fiind Xenopol care a dat cea mai sistematica si viguroasa
replica imigrationistilor bazandu-se pe argumente solide) a emis un principiu
convingator: “Popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri,cele asezate
raman lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ele” .
Teoriile roesleriene, criticate in mediile academice contemporane,au fost
preluate nu numai de alte scoli savante dar si de manualele scolare din Ungaria
secolelor XIX – XX => Istoricii si lingvistii români din sec XIX ( M. Kogalniceanu, A D
Xenopol, B P Hasdeu ( primul istoric român care ia atitudine fata de noua versiune
a teoriei imigrationiste, dar si fata de exagerarile latiniste ), Gr Tocilescu) au adunat
un nr mare de dovezi referitoare la vechile populatii getice si dacice din spatiul
carpato-danubian,cat si la continuitatea populatiei romanizate pe teritoriul fostelor
provincii Dacia si Moesia,prin care demonstreaza subrezenia multora dintre
argumentele invocate de istoriografia oficiala maghiara.
Adata cu reformele lui Al I Cuza prin care se renunta la scrierea
slavomă(chilirica), se generalizeaza alfabetul latin, predarea limbii române si a
istoriei nationale au generalizat constiinta romanitatii poporului român,a limbii si
civilizatiei acestuia.
-daca la inceput A.D.Xenopol si D.Onciul,sustinand continuitatea daco-romană,se
bazeaza pe argumente de ordin logic ,mai tarziu investigatiile stintifice conduse de
marii nostri istorici, cat si de lingvistii ( N.Iorga, V.Pârvan, C.Daicoviciu,
Gh.I.Brătianu, Al Rosetti, C.C. Giurescu, Aurelian Sacerdoteanu, David Prodan,
Sextil Puşcariu, N. Drăgan, Emil Petrovici) alaturi de cercetarea arheologica au -
facut progrese remarcabile.
- romanitatea românilor a fost sustinuta si de D.Onciul ( pentru a respinge unele
argumente greu de combatut ale teoriei roesleriene,cum ar fi asemanarile dintre
limba româna si cea albaneza ,considera ca poporul nostru s a format si la sud si la
nord de Dunare),D.Photino,Mihail Kogalniceanu,care admit ca vatră de formare a
poporului român si teritoriul de la sud de Dunare
-B.P.Hasdeu ( Ion-Voda cel Cumplit si Istoria critica a românilor,a proiectat un vast
dictionar al limbii române *Etymologicum Magnum Roumaniae* )
-N.Iorga- care afirma adevaruri despre modul de formare a românilor in baza unei -
documentatii impresionante de izvoare scrise in contextul larg al istoriei
europene. (A fondat Şcoala Română de lângă Paris, Universitatea Populară de la
Văleni de Munte, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Institutul de Istorie
Universală din Bucureşti )
Dimitrie Onciul „Scrieri istorice” . 1885
Și în prezent, există diferite dialecte ale limbii române: dialectul daco-român,
vorbit pe întregul teritoriu al României, în Republica Moldova, precum și în
comunitățile românești din țările vecine (Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria), și
dialectele sud-dunărene dialectul aromân, istro-român și megleno-român,
Diferențe locale de mai mică importanță caracterizează diferite graiuri
moldovenesc , oltenesc, maramureşean. Se constituie limba româna literara pe Sec XIX-lea
care o vorbim si o scriem si azi,pe baza graiului din Muntenia , dar cu aport
important operelor literare create in Moldova.
În secolul al XIX-lea, această idee va apare simptomatic în momentele-cheie ale
luptei românilor pentru emancipare politică, unitate şi independență natională. De
remarcat, că in aceeaşi perioadă(XIX), istoriografia din Principate, intrată, o dată cu
domniile fanariote, in faza influentei greceşti, aborda ca pe un fenomen natural,
fuziunea daco-romană. Acest punct de vedere se găseşte la istoricii greci stabiliti în
Principate, Daniel Philiphide, Dionisie Fotino, dar şi la românii Ienachită Văcărescu
(an de reper 1800) sau Naum Râmniceanu.
Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate in care Dacia inainte de 1913
cucerirea romana a fost centrul unei mari civilizatii. Nicolae Densusianu (1846-
1911) (membru al academiei române) in lucrarea aparuta postum in 1913, “Dacia
preistorica” de 1200 de pagini,reconstituie istoria unui presupus imperiu pelasgic
care pornind din Dacia cu 6000 ani I.Hr, s ar fi intins pe o mare parte a globului;
Densuşianu sustinea că de la Dunăre şi Carpati s-a revărsat civilizația asupra
celorlalte părti ale lumii. De aici ar fi pornit spre Italia şi strămoşii romanilor, iar
limba dacă şi limba latină nu sunt decât dialecte ale aceleiaşi limbi. Istoricul
ajungea la concluzia că limba dacă nu datora nimic latinei, fiind transmisă din
timpuri imemoriale, ceea ce explică factura sa deosebită fată de limbile romanice
occidentale. În perioada interbelică, teza lui Densuşianu a fost preluată şi
dezvoltată de câtiva istorici amatori nationalişti
O problemă privind romanitatea poporului nostru şi dezbătută de istoricii români
era problema continuității autohtonilor la nord de Dunăre după retragerea Inainte de
aureliană. Această problemă avea o importanță de natură politică: numeroase
marea unire
teritorii româneşti se aflau în afara statului național și se încerca justificarea
acestei situații prin argumente puse la dispoziție de știința istoriei.
Marea Unire . 1918
După Marea Unire din 1918, negarea continuității românești în ținuturile de
dincolo de Carpați și teoretizarea pretinsei inferiorități a lumii rurale românești în
raport cu ierarhiile nobiliare maghiare ( si in ziua de azi maghiarii sustin ca
Dupa marea
Transilvania e a lor) și cu cultura aulică și urbană a acestora au alimentat masiv
resentimentele pe care le-a provocat destrămarea monarhiei austro-ungare și unire
politica revizionistă maghiară. Pe de altă parte însă, miscările de extremă dreaptă
dezvoltă asemenea extremei drepte germane, fascinată de trecutul legendar al
,indo-germanilor" și al goților un discurs autohtonist, care supraevalua importanța
elementului dacic în contrast cu civilizația mediteraneeană, pe care o considera
decadentă.
Această dezbatere a fost continuată și după realizarea Marii Uniri din 1918, din
cauza faptului că teritoriile unite după Primul Război Mondial erau revendicate de
statele revizioniste (de exemplu, Ungaria revendica Transilvania). Ideea
continuității, legată de afirmarea romanității românilor, dar şi de rolul dacilor în
formarea poporului nostru, a fost susținută de o nouă generație de slujitori de
frunte ai istoriografiei româneşti (Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu etc).
Miza politică pusă în joc a condus la un blocaj în relațiile între specialiștii români și
cei unguri.
Vasile Parvan (1882-1927), membru al Academiei Române,autorul primei harti
arheologice a României, „Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii” 1923
** Cel care a reuşit să fixeze sinteza daco-romană într-un echilibru perfect a fost
marele arheolog Vasile Pârvan, care prin temeinicia informatiei (atât literară cât şi
arheologică) a demonstrat că românii sunt in cel mai înalt grad şi daci şi romani.;
el calculeaza ca nr de locuitori din dacia romana era de 1mil.
Vasile Parvan,”Getica” ; 1926
C.C Giurescu Istoria Românilor sustine ca majoritatea locuitorilor Daciei romane 1935
au construit o dacii si ca romanismul a biruit in Dacia fiindca el a castigat pe
autohtoni.
Gheorghe Bratianu publica “ O enigma si un miracol istoric:poporul român”. In 1937\1940
limba romana in 1940,in limba franceza 1937.
Fotografie de Ionita G Andron, “oamenii din Tara Oasului se imbracau si in secolul 1938
trecut asa cum o facusera cu sute de ani in urma stramosii lor”
In manualul sau de istoriea României, Mihai Roller-istoric ficial al regimului 1947
comunist ( istoric de casa al perioadei staliniste, a orientat cercetarea spre
evidentierea rolului statului kievan in formarea statelor medievale
românesti ),istoric official al regimului communist,neaga romanitatea
românilor\romanitatea românilor nu a fost negata,exagerând rolul elementului
slav in etnogeneza româneasca. ; despartirea de Uniunea Sovietica face ca aceasta
teza sa fie abandonata.
Perioada rolerista, ( Mihai Roller,apud. Florin Constantiniu, O faza sumbra a 1947-1958
istoriografiei românesti: Perioada rollerista)
Istoriografia Comunista
 După al Doilea Război Mondial, când atât Ungaria, cât și România au
devenit state-satelit ale URSS, teoriile staliniste despre caracterul
,imperialist" al stăpânirii sclavagiste romane și despre importanța
civilizatoare a slavilor în istoria Europei au modificat dramatic întregul
context istoriografic. În actiunea sa de consolidare a puterii obținute în
1965, N. Ceauşescu a declanşat o mare operatie de reînviere a
sentimentului național al românilor. In acest context, a putut fi reevaluată
și contribuția limbii latine și a civilizației romane la cristalizarea civilizației
vechi românești. Numai că, destul de repede, ideologia și istoriografia
oficială au ajuns să fie dominate de teorii care minimalizau aportul
factorului roman, din nou denuntat ca asupritor, de astă dată în favoarea
civilizatiei locale a geto-dacilor. Continuitatea și unitatea acestei civilizații
erau obsesiv afirmate, trecându-se sub tăcere particularitățile locale;
diferiti diletanți sustineau că limba dacă, nu latina, reprezintă matricea
limbii române; lucrări oficiale şe străduiau să probeze că românii erau deja
formați ca popor cu mult înainte de cucerirea romană, deosebindu-se astfel
de toate celelalte popoare romanice.
 O polemică tot mai acerbă cu istoricii maghiari și bulgari traducea in 1980
ai secolului trecut, tendința regimurilor comuniste în declin de a folosi
instrumentele naționalismului agresiv pentru salvarea dominației
 exercitate de partidele comuniste, In această dispută, arheologia a
dobândit un loc tot mai important, cu atât mai mult cu cất sursele istorice
scrise pentru secolele IV-X sunt aproape absente. Din păcate, elementele
de cultură materială nu pot răspunda prin ele însele unor întrebări
referitoare la originea etnică ori la limba vorbită de purtătorii lor, astfel
încât pot fi invocate ca argument de ambele părti.
 Privind retrospectiv, putem constata că afirmarea romanității românilor a
depăsit mereu cadrul strict științific, în măsura în care a reprezentat și un
semn al asumării unei identități europene, în vreme ce absolutizarea
traditiei traco-getice a reflectat mai degrabă tendința contrară, de
închidere într-o identitata istorică izolată și autarhică. In condițiile actuale,
când România, ca si statele vecine, Ungaria și Bulgaria, fac parte din
Uniunea Europeană (aderarea lor la UE in 2007) , argumentul întâietății
istorice nu maí are valoare politică, iar reconstituirea trecutului nu mai are
consecințe pentru drepturile inalienabile ale cetătenilor și comunitătilor
acestei regiuni. Romanitatea românilor nu mai are a fi demonstrată și cu
atât mai puțin contestată; poate fi acum recunoscută ca fapt istoric cert.
Dezbaterea științifică poate astfel progresa spre o mai bună înțelegere a
căilor și etapelor concrete prin care identitatea românească s-a cristalizat și
s-a transmis din generație în generație.
 In 1989 problema romanitatii românilor a continuat sa fie in centrul
preocuparilor istoricilor; Istoriografia de dupa 1989 a readus echilibrul in
problema romanitatii românilor, de asemenea problema romanitati
romanilor a continuat sa fie in centrul preocuparilor istoricilor, fiind editate
multe lucrari valoroase pe aceasta tema care au fost abordate cu multa
obiectivitate; imp sinteze de dupa 1996 au evidentiat cu argumente solide
romanitatea romanilor.
A Armbruster-transilvanean, cartea “Romanitatea Românilor istoria unei idei”.
Retiparita in anul 1993 ; califica teoria lui Bielski ca vadit dusmanoasa la adresa 1972
românilor ea abunda in calificative dusmanoase la adresa lor pe langa A
Armbruster,teoria lui Martin Bielski mai este combatuta si de Miron Costin in De
neamul moldovenilor.
C.C Giurescu „Formarea poporului român si a limbii române ” 1973
D. Prodan “Din istoria formarii natiunii române”. 1984
Istoria Transilvaniei, Budapesta 1987 , apud Mircea Musat , „Faptele istorice 1987
anuleaza teoriile reactionare”
Serban Papacostea “ Geneza statului in Evul Mediu românesc” 1988
Vlad Gheorghescu “Istoria Românilor”. 1992
Serban Papacostea “Românii in sec al XIII lea”. 1993
C. Durandin “Istoria românilor” . 1998
Istoricul Lucian Boia sublinia că ,,negarea continuității româneşti şi aducerea
românilor la sud de Dunăre a corespuns evident abiectivelor austro-ungare in
secolele al XVII lea şi al XIX-lea, continuând să fie un punct de dogmă in istoriografia
“2000”
maghiară de astazi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul cronologic în
Transilvania". „singura raportare incontestabila la origini este oferita pana la urma
de limba.Esenta romanică a limbii române la care se adauga numele de
român,inclina intr un sens balanta spre romani”
**Istorie si mit in constiinta româneasca-onaliza extrem de onesta.
** „România tara de frontiera a Europei”
Robert Roesler, “Studii românesti” apud-Istoria României in texte,Editura 2001
Corint,Bucuresti
Poporul Român este continuatorul romanitatii orientale. -
Eutopius-Istoria romană. (Hadrianus) ar fi voit să renunțe și la Dacia, dar amicii săi îl
împiedicară spunân- du-i că ar fi să dea pradă barbarilor o mulțime de cetățeni -
romani, deoarece Traianus, după cucerirea Daciei, adusese aici din toate părțile
imperiului o mulțime nenumărată de coloniști spre a cultiva pământurile și a locui
orașele, depopulate de lungile războaie ale lui Decebalus.
Dumitru Protase,Consideratii privind etnogeneza românilor in lumina vechilor si -
noilor cercetari in Mihai Barbulescu (coord) Civilizatia romana in Dacia.
A.D Xenopol (1847-1920)- membru corespondent al Academiei Frannceze, “Istoria -
românilor din Dacia Traiana” –prima sinteza de istorie româneasca
Nicolae Iorga „Am ramas români pentru ca nu ne am putut desparti de amintirea -
Romei” , cu o lucrare “Istoria românilor”
„Istoria limbii române” de Al.Rosetti -
Roberto Fava “Amintiri din România” -
Constantin C Giurescu “Romanismul Dacic” Când, cu prilejul unei sărbătoriri a
colonizării saşilor în Transilvania, unul dintre aceștia a întrebat pe un țăran român -
din părțile Sibiului dacă ar putea și românii face o asemenea sărbătoare, țăranul
român i-a răspuns: ,Noi nu avem ce sărbători pentru că nu suntem veniți de aiurea:
noi suntem de aici.."