ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR

 Prin romanitatea românilor înţelegem originea latină a poporului român, descendenţa

romana a românilor.
 Cu privire la etnogeneza românilor au fost formulate doua teorii:
o teoria autohtonistă - care susţine originea latină a româ nilor, vechimea şi continuitatea lor
la nordul Dună rii;
o teoria imigrationistă - care contesta continuitatea româ nilor pe aceste meleaguri.
Epoci în care a fost abordată ideea romanităţii românilor
 Romanitatea românilor a fost abordată în epoca medievală în cronicile bizantine şi maghiare:
 în sec. al VII-lea - împă ratul bizantin MAURICIUS, în tratatul militar Strategikon – numea
populaţia de la nordul Dună rii cu termenul de romani, arătând astfel originea lor latină.
 în sec. al X-lea - împă ratul bizantin CONSTANTIN AL VII-LEA PORFIROGENETUL(912-959)
în lucrarea Despre administrarea Imperiului îi desemna pe locuitorii de la nordul Dunarii
cu aceeaşi denumire de romani;
 cronicarii maghiari, Anonymus (in Gesta Hungarorum, sec. XII) şi Simon de Keza (in Gesta
Hunnorum et Hungarorum, sec. XIII), au afirmat şi ei originea latină a româ nilor,
menţionâ ndu-i sub numele de „blachi”, respectiv „vlahi” .
 Originea latină a poporului român a fost susţinută în secolul al XV-lea de către umaniştii
italieni, precum Flavio Biondo, Antonio Bonfini etc.
 umaniştii italieni au fost preocupaţi să cunoasca originea româ nilor datorită participă rii
româ nilor la lupta pentru apă rarea creştină tatii în timpul “cruciadelor tâ rzii”. Umaniştii
italieni au susţinut romanitatea româ nilor aducâ nd drept argumente numele poporului
român şi asemanarea dintre limba româna şi cea latină.
o FLAVIO BIONDO, afirma despre româ nii cu care se întâ lnise la Roma că “invocau cu
mândrie originea lor romană“;
 ANTONIO BONFINI îşi exprima admiraţia pentru modul în care a supravieţuit „vechea
limbă a Romei printre români”.
 In secolul al XVI-lea, odata cu răspandirea ideilor umaniste în spaţiul românesc, ideea
romanitatii românilor a fost susţinută şi de umaniştii români.
 primul umanist româ n care a afirmat romanitatea româ nilor a fost Nicolaus Olahus, in
lucrarea Hungaria (1536); Olahus este primul româ n care a sustinut unitatea de neam,
limba si obiceiuri a româ nilor.
 In secolul al XVII-lea cronicarii Grigore Ureche si Miron Costin au sustinut aceeasi idee de
romanitate, aducand drept argumente latinitatea limbii române si originea comuna a tuturor
românilor:
o GRIGORE URECHE in „Letopisetul Tarii Moldovei” afirma ca „ de la Râm ne tragem si cu a
lor cuvinte ni-i amestecat graiul”.
 In sec. al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir in lucrarea „Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor"
afirma ca „romanii sunt moşii şi strămoşii noştri, ai moldovenilor, muntenilor si ardelenilor”
Cauze pentru care istoricii s-au implicat in abordarea ideii romanitatii românilor:
o din dorinta fireasca de a cunoaste originea poporului român, de a sti cine ne sunt
stramosii si ce mostenire ducem mai departe.
o din nevoia de a-i informa pe contemporani despre trecutul lor, dar si din nevoia de a
combate conceptiile gresite ale autorilor straini despre româ ni.
o din dorinta de a sustine lupta românilor din Transilvania pentru drepturi
politice:
o pâ nă în secolul al XVIII-lea, romanitatea si continuitatea româ nilor la nord de Dunare
era considerată un fapt normal şi logic. Însuşi împă ratul Austriei, Iosif al II-lea
 (1780-1790), îi considera pe româ ni “incontestabil, cei mai vechi şi mai numeroşi
locuitori ai Transilvaniei” 
Politizarea ideii romanitatii romanilor
 in secolul al XVIII-lea se intensifica lupta romanilor din Transilvania pentru drepturi politice;
o 1744 - episcopul unit INOCHENTIE MICU a redactat memoriul SUPLEX
LIBELLUS, adresata Curtii de la Viena, in care cerea drepturi pentru româ nii din
Transilvania, aducand drept argumente romanitatea, vechimea si continuitatea
lor in aceasta provincie.
o ca reactie la miscarea lui Inochentie Micu, a fost formulata TEORIA
IMIGRAŢIONISTĂ care susţinea că românii s-au format în sudul Dunării şi că
nu au origine romana. Prezenta lor in Transilvania s-ar datora unei imigrari tarzii.
 Teoria imigrationista:
 a fost lansata de austriacul FRANZ SULZER, (1781/Istoria Daciei transalpine)
 sustinea ca româ nii nu se trag din colonistii romani din Dacia, aceasta fiind
parasita in totalitate odata cu retragerea aureliana. Prin urmare, poporul
româ n s-a format la sudul Dunarii, de unde a imigrat la nordul fluviului in
sec. al XIII-lea, asezandu-se in teritorii deja ocupate de unguri.
 scopul acestei teorii era de a arata ca românii nu sunt cei mai vechi
locuitori ai Transilvaniei, si, prin urmare, cererile lor nu sunt legitime;
astfel ideea romanitatii romanilor devine o problema politica.
 In secolul al XIX-lea, dupa realizarea dualismului austro-ungar (1867), lupta de
emancipare a romanilor a crescut in intensitate.
 In aceste conditii teoria imigrationista a fost reluata cu si mai multa tarie de catre
austriacul ROBERT ROESLER (1871/Studii romanesti. Cercetari asupra istoriei vechi a
românilor.).
 Roesler a reluat si imbogatit ideile imigrationiste anterioare si a formulat teoria care a ramas
in istorie sub numele de teoria roesleriana, care contesta romanitatea si continuitatea de
locuire a româ nilor la nordul Dunarii.
argumente ale teoriei roesleriene argumente ale teoriei continuitatii
- dacii au fost exterminati ca popor in - niciun izvor istoric nu vorbeste
urma razboaielor cu romanii, o dovadă despre distrugerea dacilor, ci doar
fiind lipsa cuvintelor dacice din limba despre supunerea lor;
româ nă ;
- dacii nu au putut fi romanizati in cei - romanizarea nu s-a produs doar in
165 de ani de stapanire romana; etapa stapanirii romane, ci si prin
contactele dintre daci si romani
anterioare si ulterioare stapanirii
romane;
- toti locuitorii au parasite Dacia dupa - au fost descoperite asezari daco-
retragerea aureliana(271) romane care demonstreaza existenta
unei vieti sedentare la nordul Dunarii
dupa anul 271.
- poporul român s-a format la sudul -nu exista izvoare istorice care sa
Dunarii si a trecut la nord dupa ateste prezenta românilor la sudul
stabilirea maghiarilor in Dunarii inainte de sec. al XIII-lea.
Transilvania

 Teoria imigrationista a fost combatuta de toti istoricii româ ni, incepand cu Scoala Ardeleana:
  in sec. al XVIII-lea reprezentantii SCOLII ARDELENE (Petru Maior, Ghe. Sincai, Samuil Micu)
au respins teoria imigrationista si au afirmat „originea pur romana a românilor”, exagerand
rolul romanilor si negand contributia dacilor in etnogeneza.
 in secolul al XIX-lea, istoricul român BOGDAN PETRICEICU HASDEU – a luat atitudine fata
de teoria imigrationista dar si fata de exagerarile latiniste si a sustinut in studiul “Pierit-au
dacii ?” (1860) ca poporul român este rezultatul fuziunii daco-romane;
 A.D. XENOPOL – istoric român din sec. al XIX-lea, a demonstrat cu argumente stiintifice
romanitatea româ nilor şi continuitatea lor la N. Dunarii:
o sustine ca poporul român este o îmbinare a elementelor tracic, roman și slav, dintre
care cel roman este predominant și fundamental.
Epoca contemporana
 Secolul al XX –lea a cunoscut două abordă ri ale ideii romanitatii romanilor:
o in prima jumă tate a secolului al XX-lea istoricii au sustinut ideea de romanitate si
continuitate;
o in a doua jumatate a secolului al XX-lea, istoriografia comunista a exagerat rolul elementul
slav si dacic, diminuâ nd factorul roman.
 in prima jumatate a secolul al XX-lea au sustinut romanitatea istoricii:
o VASILE PÂRVAN –in lucrarea Getica a adus dovezi arheologice in sprijinul romanitatii
româ nilor;
o NICOLAE IORGA –sustine ca ne-am nascut sub “sigiliul Romei” si ca “am ramas români
pentru ca nu ne-am putut desparti de amintirea Romei”.
o GHE. BRATIANU in lucrarea O  enigmă şi un miracol istoric: poporul român – a demonstrat
ca romanitatea si continuitatea românilor sunt procese reale si nu miracole.
 In perioada stalinista, a lui Ghe. Ghe. Dej, s-a remarcat tendinta de anulare a rolului romanilor in
etnogeneza, punandu-se accent pe elementul slav (teoria slavista). Un reprezentant al acestei
teorii este Mihai Roller, autor al lucră rii Istoria românilor (1947).
 In perioada national-comunista, a lui Nicolae Ceausescu, s-a remarca tendinta de exagerare a
elementului dac in formarea poporului roman (teoria dacista).
In concluzie, ideea romanitatii a reprezentat o constanta in istoria româ nilor, fiind sustinuta de
istoricii romani si straini de-a lungul secolelor. Problema romanitatii româ nilor a generat si
controverse, care au avut la bază motive politice, legate de drepturile româ nilor din Transilvania. In
prezent, romanitatea româ nilor este acceptata ca un lucru cert, care nu mai trebuie demonstrat.