ISTORIE

TEMA I

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

De ce există două teorii opuse legate de romanitatea românilor şi ce susţin ele?

Romanitatea românilor reprezintă un element esențial al identității lingvistice și culturale a poporului
român.Această idee a reținut de-a lungul vremii atenția cronicarilor ,umaniștilor, geografilor, oamenilor
politici , dar cei care au dezbătut cel mai mult tema romanității românilor au fost fost istoricii.Ei au dorit
să demonstreze în numeroase rânduri continuitatea romană în Dacia după retragerea aureliană , originea
latină a limbii române și a poporului român , precum și formarea conștiinței de neam.

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN SURSELE MEDIEVALE TIMPURII

Primii care au vorbit de originea latină , romană a românilor au fost BIZANTINII secolelor VII-
XIII , care i- au amintit pe aceștia sub diferite denumiri, care sugerau ascendența lor etnică (daci,
romei,romani vlahi).– Secolele VII-XIII
• Etnonimul vlah-vlahi, termen de origine germanică;
• Variante: vlah, voloh, valachus, blach, olah;
• Ei înşişi s-au numit român-români.
Primele menţiuni care oferă informaţii despre romanitatea românilor în evul mediu timpuriu sunt:
În secolul al VII-lea
• Împăratul bizantin Mauricius redactează tratatul militar Strategikon, în care denumeşte populaţia
de la nord de Dunăre cu termenul de „romani”;
În secolul al IX-lea
• În Geografia armeană – Moise Chorenati – „Ţara (...) căreia îi zic Balak” (Valahia);
• Oguzname – cronică turcă –scrie despre „ţara vlahilor” (Ulak-ili);
În secolul al X-lea
• În Despre administrarea imperiului – Imparatul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul – îi
numeste romani iar pe bizantini romei
In secolul al XI-lea
 Impăratul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul –într-o scrisoare îi numește – vlahi;
 În Podoaba istoriilor – autorul , geograful persan Gardizi – scrie că românii trăiesc între slavi
(bulgari), ruși și unguri , într-un spațiu cuprins între „Dunăre şi un munte mare” , probabil
Munții Carpați;
În secolul al XII-lea
• Ioan Kynnamos: „se zice că sunt coloni veniţi de mult din Italia”;
• Gesta Hungarorum – Anonymus – informaţii despre români şi autonomiile locale din secolul al IX-
lea în spaţiul intracarpatic – blachi ;
Secolul al XIII-lea
• Gesta Hunnorum et Hungarorum – Simon de Keza – vlahii, păstori şi agricultori;
• în corespondenţa – Ioniţă cel Frumos – Papa Inocenţiu al III-lea – originea latină a românilor.

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA UMANIŞTILOR

-Cauzele abordării romanităţii românilor de către umanişti :

1
 ISTORIE

• Formarea statelor feudale Ţara Românească şi Moldova – creşte interesul faţă de români.
• Luptele antiotomane – „cruciada târzie” – Ţările române – bastioane ale rezistenţei antiotomane,
„porţi” ale creştinătăţii.
• Intrarea spaţiului românesc în sfera de interese a Romei şi a misionarilor ei face să crească
interesul Papalitaţii pentru „ritul grecilor” (ortodox), nelegitim în viziunea catolică.
• Renaşterea – renaşterea valorilor culturale greco-romane.
• Preocuparea umaniştilor români (cronicarii moldoveni şi munteni) de a-şi cerceta identitatea.
Cei mai importanţi cronicari occidentali şi români care au abordat problema romanităţii
românilor sunt:
În Secolul al XV-lea
• Poggio Bracciolini, secretar al Papalităţii –menționează originea latină a poporului român,
semnalează elementele comune limbii latine şi române;
• Flavio Biondo, umanist Italian scrie că românii „invocau cu mândrie originea lor romană“;
• Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea) – teoria despre originea romană a poporului român;
• Antonio Bonfini, umanist italian – „românii sunt urmaşii coloniei şi ai legiunilor romane din Dacia”;
Secolul al XVI-lea
• Nicolaus Olahus, umanist transilvănean de origine română – Hungaria (1536) – primul care
susţine unitatea de neam, limbă, obiceiuri şi religie a românilor: „Limba moldovenilor şi a valahilor
a fost cândva romană, căci ei sunt colonii de romani… Dovadă de acest lucru e faptul că au multe cuvinte
comune cu limba romană”.
• Johannes Honterus, umanist sas originar din Braşov – hartă cu numele Dacia;
Secolul al XVII-lea
• Grigore Ureche, cronicar moldovean – Letopiseţul Ţării Moldovei - afirmă descendenţa romană:
„de la Rîm ne tragem” - face apropieri etimologice între limba română şi latină: „…de la rîmleni,
ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia,
femina; părinte, pater; al nostru, noster şi alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre
amănuntu, toate cuvintele le-àm înţălege”. - originea latină: „Românii, câţi se află locuitori la
Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramureşu, de la un loc sunt cu moldovenii şi toţi de la Râm
se trag” . - originea comună a moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor: „Şi locuitorii Ţării
Româneşti [...] sunt creştini şi o seminţie” (cu moldovenii, n.ns.)
. • Miron Costin, cronicar moldovean – „De neamul moldovenilor şi din ce ţară au ieşit strămoşii
lor” – problema originii românilor: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii
la vedere felul neamului, din ce izvor şi seminţie sântu lăcuitorii ţării noastre, Moldovei şi Ţării
Munteneşti şi românii din Ţările Ungureşti ... că toţi un neam şi o dată descălecaţi sântu”. „numele
vechiu şi mai dreptu este rumân, adecă râmlean, de la Roma”.
Secolul al XVIII-lea
• Stolnicul Constantin Cantacuzino – Istoria Ţării Rumâneşti dintru început (1716) susţine
originea comună a tuturor românilor: „toţi aceştia dintr-o fântână au izvorât şi cură “.
• Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (1710-1711) – Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor
susţine originea comună a tuturor românilor;
- Descrierea Moldovei: informaţii despre graiul moldovenilor şi despre „slovele” folosite, „care la
început au fost latineşti”.

2
 ISTORIE

TEORIA AUTOHTONIEI ŞI TEORIA IMIGRAŢIONISTĂ

CONTEXTUL ŞI CAUZELE POLITIZĂRII IDEEII ROMANITĂŢII ROMÂNILOR
Cauzele abordării romanității sunt diferite în funcție de epoca istorică și de persoanele care
abordează problema.
În sec.al XVII-lea
Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania a atras ostilitatea nobilimii maghiare, care
considera că românii ar amenința puterea celor trei națiuni privilegiate(maghiari,sași și secui).
Astfel Ștefan Szamoskozy nobil maghiar care la început susținea originea latină a românilor, după
unirea lui Mihai Viteazul își neagă propriile afirmații , susținând că românii nu sunt urmașii
romanilor.Cu toate acestea cărturarul transilvan sas Martin Opitz afirmă și susține romanitatea
românilor.
Politizarea ideii romanității începe în secolul al XVIII-lea pe fondul luptei
românilor pentru drepturi politice şi naţionale . Până în a doua jumătate a secolului
al XVIII-lea era considerate o evidență . Însuși împăratul Imperiului habsburgic ,
Iosif al II- lea (1780-1790) , îi considera pe români ,,incontestabil , cei mai vechi și
cei mai numerși locuitori ai Transilvaniei “.
În anul 1791 membrii Școlii Ardelene , Samuil Micu , Gheorghe Șincai , Petru Maior și alți
intelectuali români din Transilvania, încep lupta românilor pentru drepturi politice și egalitatea
lor cu maghiarii ,sașii și secuii redactând memoriul de revendicări naționale –
SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM (1791) – în care AFIRMĂ și SUSȚIN că românii sunt
cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei fiind urmași ai coloniștilor lui Traian. Memoriul
este prezentat Curții de la Viena .
IDEI IMIGRAŢIONISTE:
Pentru a contracara revendicările lor, sunt lansate , primele idei imigraționiste . Acestea susțin că
după retragerea aureliană din anii 271-275 , Dacia a rămas o ,,terra deserta “, un teritoriu pustiu
Susțin că poporul şi limba română s-ar fi format la sud de Dunăre;
- românii ar fi pătruns în Transilvania în Evul mediu;
- teoria imigraţionistă *a imigra = a veni într-o ţară străină pentru a se stabili aici. Susţinătorii
teoriei imigraţioniste în secolul al XVIII-le au fost:
• Franz Joseph Sulzer, căpitan în armata habsburgică – Istoria Daciei transalpine (Viena, 1781-
1782);
• Johan Christian Engel, istoric austriac, susţine că românii au imigrat la nord de Dunăre în
secolul al IX-lea.
Secolul al XIX-lea
• Dualismul austro-ungar (1867)- lupta românilor pentru obţinerea de drepturi politice a crescut
în intensitate.
Teoria imigraţionistă sau roesleriană = sistematizarea ideilor imigraţioniste de către austriacul
Robert Roesler – Romänische Studien (Studii româneşti, Leipzig, 1871).
• TeorIa roesleriană: poporul român şi limba lui s-au format la sud de Dunăre, de unde o mare
parte a populaţiei a emigrat la nord de fluviu.
* a emigra - a părăsi propria ţară pentru a se stabili definitiv într-o ţară străină.
Teoria roesleriană. argumente:
1. dacii – exterminaţi ca popor în timpul războaielor cu romanii: „Dacia...viris fuerat exhausta”
(Eutropius);
2. romanizarea nu ar fi fost posibilă în doar cei 165 de ani de stapânire romană efectivă;

3
 ISTORIE

3. Dacia rămâne o „terra deserta” după retragerea aureliană;

4. influenţa slavă şi religia ortodoxă poporul român s-a format la sudul Dunării;
5. vocabularul comun româno-albanez poporul român a convieţuit cu albanezii;
6. „tăcerea surselor”: lipsesc izvoare istorice care să ateste prezenţa românilor la nordul Dunării
înainte de secolul al XIII-lea.
Teoria imigraționistă a fost combătută de istorici începînd cu Școala Ardeleană .
Se naște astfel, Teoria autohtoniei sau continuității.
TEORIA AUTOHTONIEI SAU A CONTINUITĂŢII
• susţine romanitatea românilor cu următoarele argumente:
1. continuitatea dacică este confirmată de: dovezi logice, dovezi epigrafice (inscripţii), -toponimia;
hidronimia, dovezi lingvistice, dovezi arheologice.
2. romanizarea nu s-a produs doar în 165 de ani, ci în trei etape anterior cuceririi și ulterior
retragerii din271-275;
3. Aurelian a retras din Dacia doar armata şi administraţia romană;
4. nu există izvoare istorice care să ateste existenţa românilor în sudul Dunării înainte de secolul
al XIII-lea;
5. asemănarea între limba română şi limba albaneză se datorează fondului comun tracic;
6. românii sunt menţionaţi în izvoarele istorice medievale timpurii.
Principalii susţinători ai teoriei autohtoniei sunt:
ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA
1. ŞCOALA ARDELEANĂ –Prin lucrările lor și Studiile de limbă au urmărit să dovedească
latinitatea limbii române- totuși au exagerat rolul latinei în formarea limbii române și poporului
, susținând originea pur latină negând în totalitate contribuția și rolul dacilor în etnogeneză.
Aceste exagerări latiniste,,puriste” aveau scopul de întări argumentele pentru egalitatea ]n
drepturi a românilor din Transilvania cu celelalte națiuni.
Dar , aceste argumente istorice , filologice privind originea latină a limbii și poporului român pun
bazele lingvisticii românești.
ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
2. PAŞOPTIŞTII: Ideile Școlii Ardelene sunt continuate de reprezentanții curentului romantic -
Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu care cu greu admiteau ideea că la formarea poporului
român contribuiseră și dacii , pe care îi considerau mai mult un fel de eroi mitici.
ÎN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
•3. Bogdan Petriceicu Haşdeu, filolog şi istoric, în anul 1860 , în lucrarea „Pierit-au dacii?” susține
continuitatea dacică, demonstrând că dacii nu au fost exterminați , că romanizarea a avut loc și
poporul român s-a format din mai multe elemente –daci-romani-slavi.
SFÂRȘITUL SEC.AL XIX-LEA
•4.A.D.XENOPOL- este primul istoric român, autor al primei mari sinteze a istoriei românilor,
foloseşte argumente istorice, lingvistice şi logice pentru a combate teoria lui Roesler în lucrarea
Teoria lui Roesler.Studiu asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană(1884)
-elementul traco-dacic , peste care se suprapune elementul roman reprezintă baza etnică a
poporului român.Dintre migratori , slavii au avut influența cea mai mare.
Arheologia , toponimia ,hidronimia aduc dovezi ale continuitășiidacilor după 106 și daco-
romanilor după 271-275.Poporul român este o îmbinare a elementelor tracic,roman,slav , dintre
care cel roman este predominant și fundamental.

4
 ISTORIE

ÎN PERIOADA INTERBELICĂ (1918-1939)

1. primele argumente arheologice privind continuitatea dacică –
Descoperite de arheologul CONSTANTIN DAICOVICIU.
2. VASILE PÂRVAN, arheolog și istoric român, organizează săpături arheologice scrie lucrarea
GETICA (1926) o vastă cercetare care ilustrează sinteza daco-romană.
3.NICOLAE IORGA , istoric afirmă și el sinteza daco-romană.
4.GHEORGHE BRĂTIANU, istoric român – „O ENIGMĂ ŞI UN MIRACOL ISTORIC:
POPORUL ROMÂN” : „de unde s-a ivit acest popor devenit pe neaşteptate aşa de numeros, încât
a cotropit locurile tuturor vecinilor săi, fără a ţine seama de titlurile lor legitime de proprietate şi
de prioritate?”; „Neavând istorie, fiecare popor duşman, ne-ar putea zice: „Originea ta este
necunoscută, numele tău nu-ţi aparţine, mai puţin pământul pe care locuieşti”.
Respinge cu argumente istorice, arheologice , teoria imigraționistă.

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST

Exagerarea rolului slavilor în etnogeneză.
Perioada 1948-1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej - exagerarea rolului slavilor în etnogeneză; -
puţine consideraţii cu privire la etnogeneză: „nainte de a fi român, trebuia să fii comunist!”; -
romanii =„cotropitori”; retragerea aureliană = „eliberare”.
Perioada 1965-1989 – Nicolae Ceauşescu - trecutul istoric folosit în scop politic şi propagandistic;
- romanii = „asupritori” - adevărată obsesie dacică; lucrări care susţineau că dacii sunt primul
popor din lume (protocronism);

CONSECINŢELE ABORDĂRII PROBLEMEI ROMANITĂŢII ROMÂNILOR

•Din ideea descendenței romane decurg logic alte idei , cum ar fi cea a continuității dacice sau a
unității de neam a românilor din provinciile istorice , idei care alcătuiesc conceptul de romanitate.
Sinteza alcătuită de cronicarii români în ceea ce privește elucidarea problemei romanității
propriului neam a avut o dublă consecință : De a clarifica originile propriului popor, dar şi de a
oferi argumente pentru a combate teoriile imigraţioniste;
În secolul al XVII-lea apar , în scrierile istoriografice ale lui Grigore Ureche ,Miron Costin
primele observații despre latinitatea limbii române , care se combină , de obicei , și cu argumente
despre unitatea ei în țări medieval diferite , unde limba vorbită este aceeași .
În epoca modernă , ideea latinității / romanității românilor a fost folosită ca armă politică în
procesul de emancipare a națiunii române din Transilvania. Românii nu mai puteau accepta
situația umilitoare de tolerați și excluși de la drepturi politice și culturale .Recursul la originea
romană era considerat esential în lupta pentru emanciparea națională a românilor, promovată de
Școala Ardeleană . Ideea romanității se conturează mai clar prin lucrările Școlii Ardelene , dar
este preluată și în Țara Românească și Moldova , în memoriile boierești .
Ideea romanității a fost cultivate și răspândită pec ale orală secole întregi , iar mai apoi și pec ale
tipărită , având rol essential în trezirea și dezzvoltarea conștiinței naționale.
• Progrese în cercetarea istorică şi lingvistică;
CONCLUZII
• La început, istoricii susţin romanitatea românilor cu argumente de ordin logic; în secolul al XX-
lea – investigaţiile ştiinţifice conduse de istorici şi lingvişti şi cercetarea arheologică au făcut
progrese remarcabile;
• Problema romanităţii românilor a depăşit mereu cadrul strict ştiinţific, interferând cu sfera
politicului;

5
 ISTORIE

• azi, argumentul întâietăţii istorice nu mai are valoare politică

ESEUL-ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea românilor reprezintă un element esențial al identității lingvistice și culturale a poporului

român.Această ideea reținut de-a lungul vremii atenția cronicarilor , oamenilor politici , geografilor, dar
cei care au dezbătut cel mai mult tema romanității românilor au fost fost istoricii.Ei au dorit să
demonstreze în numeroase rânduri continuitatea romană în Dacia după retragerea aureliană , originea
latină a limbii române și a poporului român , precum și formarea conștiinței de neam.
Primii care au vorbit de originea latină , romană a românilor au fost cronicarii secolelor X-XIII ,
care i- au amintit pe aceștia sub diferite denumiri, care sugerau ascendența lor etnică (daci, ,
romei,romani vlahi).Dintre aceștia au fost cronicarii Anonymus , împăratul bizantin Constantin al VII-
lea Porfirogenetul , Simon de Keza.
Ideea romanității românilor a fost abordată și de cărturarii umaniști din Evul Mediu .Aceștia au
activat pentru trezirea conștiinței contemporanilor în vederea opririi expansiunii otomane , ce punea în
pericol ăntrega Europă. În acest context , a fost suscitat interesul pentru statele românești, care jucau un
rol activ în cruciadele antiotomane.
Astfel , umanistul italian Poggio Bracciolini a fost primul care a afirmat originea romană a poprului
român( sec. al XV-lea) Pe lângă numeroasele elemente comune ale limbiilatine și române , el a constatat
existența la românii nord-dunăreni a unei tradiții referitoare la descendența lor dintr-o colonie a cărei
fondator a fost împăratul Traian.
Începând cu sec.al XVII-lea , cronicari români precum au fost Grigore Ureche , Miron Costin, Ion
Neculce au susținut ideea romanității românilor, prin aducerea unor dovezi despre originea lor latină și
vechimea lor pe aceste meleaguri.
Din păcate , o dată cu secolul al XVIII-lea , în condițiile luptei românilor din Transilvania pentru
afirmare națională, în istoriografie au apărut teorii care contestau romanitatea românilor și vechimea lor
în acest spațiu geografic ,devenind o falsă problemă politică .Aceste teorii care contestau romanitatea
românilor și vechimea lor în acest spațiu.
Aceste teorii, numite imigraționiste, au apărut din rațiuni politice , pentru a minimaliza dreptul
românilor asupra Transilvaniei, aflată încă de la sfârșitul sec.alXVII-lea sub ocupație austriacă.
Replica românească la afirmațiile care negau autohtonia și romanitatea românilor a venit din partea
reprezentanților Școlii Ardelene – Samuil Micu, Gheorghe Șincai ,Petru Maior. În lucrările lor ei au
afirmat originea romană, chiar pură, a românilor (ceea ce era o exagerare voi

6
 ISTORIE

TEMA II
AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC
(sec. IX-XVIII)
EVOLUŢIA STATELOR MEDIEVALE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

Primele structuri statale medievale (sec. IX-XIII) şi construcţia statală -

Cele mai vechi formaţiuni politice în spaţiul românesc - obştile săteşti, conduse de un jude/cneaz care
lua toate hotărârile ajutat de “oamenii buni şi bătrâni”(sfatul bătrânilor) pe baza cutumelor și Dreptului
vechi românesc nescris –Jus valachicum
 În cadrul obştilor sătești se accentuează diferenţierea economică şi socială , având loc
stratificarea societăţii, formată din “mai marii pământului” adică, boierimea românească şi
ţărănimea.
Treptat boierimea acaparează pământurile creând domeniile boiereşti ceea ce va drept consecinţe:
 Creşte numărul ţăranilor dependenţi.
 Se consolidează poziţia juzilor/cnezilor (prin transmiterea ereditară a funcţiei).
 Stăpânesc mai multe sate situate pe valea unui râu - cnezate de vale.
 Prin unirea mai multor cnezate Voievdatul în frunte voievozii cu atribuţii: militare,
politice, judecătoreşti, administrative.
 Primele izvoare istorice scrise care , menţionează existenţa unor formaţiuni politice
româneşti pentru prima oară , în Transilvania sunt izvoarele istorice scrise maghiare.
TRANSILVANIA
Primele mențiuni/ izvoare scrise se referă la sfârșitul sec. IX în Transilvania şi Banat Astfel,
cronicarul regelui Bela al III-lea al Ungariei, Anonymus menţionează în cronica sa Gesta
Hungarorum scrisă pe la anul 1200 pe baza unor izvoare anterioare , dar mai ales pe baza
memoriei colective—povestiri, legende- trei formaţiuni politice aflate în conflict cu maghiarii, și
cucerite pe rând , pe măsură ce au înaintat spre est în Transilvania.
- Aceste voievodate au fost :
 în Crişana – voievodatul lui Menumorut cu centrul la Biharia
 în Banat – voievodatul lui Glad cu centrul la Cuvin
 în S-V Transilvaniei –voievodatul lui Gelu cu centrul la Dăbâ
În anul 1001 la 27 decembrie de Sf.Ștefan - Ducele Vajk se botează, se creștinează și este încoronat
ca regele tuturor maghiarilor sub numele de Ştefan- primul rege al ungurilor întemeind statul –
Regatul Ungaria.
Începe extinderea spre Est - cucerirea sistematică , oficială a Transilvaniei.
 La începutul sec XI, Legenda Sfântului Gerard prezină ocuparea de către maghiari a
voievodatelor conduse de Gyla (urmaşul lui Gelu, în centrul Transilvaniei), şi Ahtum (urmaşul lui
Glad, în Banat).
 După anul 1100, în teritoriul intracarpatic, regalitatea maghiară încearcă să impună modele
religioase, politico-administrative şi socio-economice apusene.
 În 1111 este atestat primul comitat în Transilvania - Comitatul de Bihor
(Comitatul unitate politico-administrativă condusă de un comite).
 Tot la 1111- este atestat un episcop catolic -Simion Episcopus Ultrasilvanus.

7
 ISTORIE

 Tot la 1111 dar şi 1113, documentele amintesc un Princeps Ultrasilvanus, Mercurius,

aceasta atestă îndelunga încercare a coroanei maghiare de a inpune instituţia Principatului
în Transilvania.
 Din 1176 acesta devine căpetenia ţării, sub numele de Leustachius Voyvoda.
 Pentru conducătorul Transilvaniei, revenirea la numele tradiţional de voievod este o
dovadă a existenţei populaţiei româneşti. De altfel din toate ţările cucerite şi încadrate în regatul
Ungariei, numai Transilvania păstreză formula voievodală ca instituţie politică centrală , până către
jumătatea sec. XVI când otomanii impun în 1541 Principatul –Transilvania devenind Principat
autonom sub suzeranitate otomană (1541-1699)
În sec. XIII, cucerirea şi organizarea Transilvaniei de către unguri par a fi încheiate.
 Pentru a controla situaţia şi a-şi extinde dominaţia, regii maghiari i-au
adus în Transilvania pe cavalerii teutoni, în 1211, pe care i-a amplasat în Ţara Bârsei, dându-le
diploma Andreianum în 1224, apoi sunt alungaţi în Prusia în 1225;
 Ca reacţie la ocuparea Transilvaniei, românii se retrag la marginea Transilvaniei
în munți sau la poalele Carpaţilor creând formaţiuni politice româneşti (Terra Blachorum) - Ţările
românilor – Maramureşul, Lăpuşul, Zarandul, Haţegul, Făgăraşul, Bârsa etc. îşi păstrează tradiţiile
voievodale şi cneziale.
Spre sfârşitul sec XIII şi începutul sec. XIV, voievozii Transilvaniei Roland Borşa şi Ladislau Kan îşi
asumă prerogative sporite manifestând adevărate tendinţe de independenţă – aveau curte princiară la
Deva, primeau și trimiteau soli .
 Ex: Roland Borşa convoacă la Deva, în 1288, prima Adunare Obştească.
 Ex: Ladislau Kan - îşi constituie în cetatea Deva o adevărată curte voievodală.
Tendințele lor de independență vor fi suprimate în 1290-1291 , de regele Ungariei Andrei al III-lea care
face o expediție militară în Transilvania și îi readuce sub ascultare , le desființează autonomia .

ŢARA ROMÂNEASCĂ
Prima Informaţie despre existența unor formațiuni prestatale/autonomii locale în teritoriul de la S de
Carpaţi sunt oferite de Diploma cavalerilor ioaniţi , emisă la 2 iunie 1247 – de către regele Ungariei
Bela al IV-lea – Diploma este un contract între rege și Marele maestru Rembald al cavalerilor ioaniţi,
prin care le sunt stabilite privilegiile date cu condiția să repornească activitățile economice pustiite de
Marea invazie mongolă din 1240 și să apere granițele de atacurile tătarilor împreună cu voievozii
pământeni /autohtoni „mai marii pământului” - Litovoi , Seneslav și cnezii Faracaș și Ioan ,
menționați aleatoriu.
 Diploma conține astfel , importante elemente care arată activităţile economice: semănături,
mori, pescării, fâneţe.
 Stări sociale: „mai marii pământului”
 Organizarea politică: 5 formaţiuni politice: Ţara Severinului, Cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi
voievodatele lui Litovoi şi Seneslau.
 Relaţiile lor cu regalitatea maghiară – vasalitate , cu excepția lui Seneslav .
Pentru anii 1277-1279 – documentele cancelariei maghiare menționează un voievod Litovoi din N
Olteniei – care se răzvrătește , încearcă eliberarea de sub suzeranitatea Ungariei , dar eşuează , moare în
luptă iar fratele său Bărbat cade prizonier . Se eliberează în schimbul unei mari sume de bani , și rămâne
vasal al Ungariei.
În a doua jumătate a sec al XIII – lea , Ungaria trece printr-o criză politică dinastică astfel ,vasalii săi,
inclusiv voievodul Transilvaniei, manifestă tendinţe de independenţă , de aceea noul rege Andrei al III-
lea , (ultimul rege arpadian) încearcă evitarea destrămării regatului, și în 1291 face o expediție militară

8
 ISTORIE

în Transilvania să facă ordine, consolidează privilegiile nobililor unguri, secuilor şi saşilor, dar
anihilează autonomia românească a Țării Făgăraşului .
 În semn de protest și nesupunere - voievodul Radu Negru al Făgărașului împreună cu oameni
credincioși lui , curtea sa trece la Sud de Carpaţi și Descalecă (se dau jos de pe cai ) la Câmpulung care
devine astfel , prima capitală a viitoarei Țări Românești- Valahia .
– Descălecatul lui Negru Vodă (Radu Negru) – este primul Descălecat (prezent în tradiția orală a
întemeierii statelor medievale românești , acceptată și demonstrată de marele istoric Gh.Brătianu)
“Iar când au fost la cursul de la Adam 6798 (1290), fiind în Ţara Ungurească un voievod, ce l-
au chemat Radul Negrul, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa
lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot felul de oameni, pogorându-se pre apa
Dâmboviţei, început-au a face ţară noao.” ( Letopiseţul cantacuzinesc)
Românii transilvăneni au contribuit astfel, la întemeierea statelor medievale extracarpatice.
 La începutul sec. al XIV-lea este atestată Valahia nord-dunăreană.
Astfel, izvoarele istorice menţionează titlurile conducătorului noului stat: mare voievod (conducător
militar) şi domn (lat. Dominus - stăpân al ţării).
 1308 – Ungaria - înlocuirea dinastiei arpadiană cu cea angevină - Carol Robert de Anjou,de origine
franceză după tată , încearcă refacerea unităţii Regatului Ungar .
In Banat, armata Ungariei se luptă cu armata Valahiei nord-dunărene condusă de Basarab (?1310–
1352) priceput şef militar şi bun diplomat.
 în 1324 - regele Ungariei recunoaşte unitatea statului condus de Bazarab, «voievodul
nostru transalpin». Basarab recunoaşte suzeranitatea regelui Ungariei, dar şi faptul că Terra Transalpina
(Terra Bazarab) este inclusă în aria spiritualităţii catolice .
Voievodul valah Basarab numit și Unificatorul - unifică toate autonomiile locale dintre Carpați și Dunăre
, chiar și teritorii de la nord de Marea Neagră și ocupă și Banatul de Severin alipind-ul la Valahia , ceea
ce va atrage mânia noului rege Carol Robert de Anjou
 campania din toamna 1330, prezentată de Cronica pictată de la Viena , din care rezultă
că voievodul s-a străduit prin toate mijloacele să menţină / să salveze pacea (îi oferă 7000 mărci arginţi).
Basarab devine primul voievod român aflat într-un conflict asimetric consemnat documentar.
 9–12 noiembrie 1330, Bătălia de la Posada - înfrângerea lui Carol Robert de Anjou
marchează emanciparea de sub suzeranitatea regelui Ungariei și independenţa statului condus de
Basarab – se naște prima independență românească - Statul medieval Țara Românească
Consecințe :
 are loc o apropiere între cele două state Ungaria și Țara Românească - în timpul domniei
urmaşilor lui Carol Robert şi Basarab, Ludovic I de Anjou (1342–1382) şi Nicolae Alexandru (1352–
1364), când Ungaria şi Ţara Românească, acţionează împreună împotriva tătarilor pe fondul luptei
împotriva dușmanului comun tătarii.Eliberează Basarabia de tătari,o ocupă.
 ridică lăcaşe de cult: Biserica domnească de la Câmpulung (ultima sa reşedinţă, unde a fost
înmormântat) Biserica de la Curtea de Argeş.
 Fiul lui Basarab, Nicolae Alexandru îşi ia titlul de domn autocrat (de sine stăpânitor) şi în
anul 1359 întemeiază Mitropolia Ungro-Vlahiei, prima Mitropolie ortodoxă –Mitropolit Iachint
de la Vicina (Dobrogea)
 Fiul său, Vladislav I (Vlaicu-Vodă 1364–1377) intitulându-se Io Vladislav, mare voievod, domn
şi singur stăpânitor a toată Ungrovlahia.A primit ca feude Amlașul,Severinul și Făgărașul de la regele
Ungariei în schimbul acceptării suzeranității .
Înființează în 1370 a doua mitropolie la Severin, crează cancelaria domnească, bate primii bani
de argint. Urmașii lui Basarab Întemeietorul Ţării Româneşti formează Dinastia Basarabilor

9
 ISTORIE

MOLDOVA

La est de Carpaţi, între Carpaţi şi Nistru izvoarele narative povestesc, îi menționează

 Pe românii numindu-i - volohi (Cronica lui Nestor) şi ulakes (Cronica turcă Oguz Name);
 Formaţiunile lor politice au fost :
 Ţara Sipeniţului
 Codrii: Cosminului, Orheiului, Lăpuşului, Herţei
 Câmpuri: Vlad, Dragoş
 Cobâle, ocoale, Patzinakia, Tartaria, Cumania
Ex. termenul Cumania apare într-un act papal din 1227, care se referă la răspândirea catolicismului
la est de Olt şi de Carpaţi. Pentru creştinarea în rit roman a cumanilor este organizată în 1370 o
episcopie a acestora la CIVITAS MILCOVIAE (Odobeşti). O diplomă papală ulterioară confirmă
rezistenţa pe care localnicii, denumiţi WALATI (valahi), o manifestă faţă de catolicism. Aceşti localnici
au propriile structuri bisericeşti de rit grec.
 Sec. XIII – bizantinii = criză politică = oferă genovezilor gurile Dunării = zonă comercială
prosperă – controlată de tătari.
 Lupta marilor puteri din zonă (Polonia şi Ungaria) pentru dominarea drumurilor comerciale din
Moldova
 Polonia ocupă SV Rusiei – 1349
 Ungaria – campanii la E de Carpaţi – 1345-1354 = înfrângerea tătarilor
 Marca de apărare în NV Moldovei – Baia – Dragoş = primul descălecat
 Ungaria ocupă Ţara Maramureşului
 Descălecatul lui Bogdan în Moldova (1359) și alungarea lui Sas şi Balc dau naștere celei de a
doua independenţe statale românești , Moldova
 Laţcu înființează episcopia catolică de la Siret
 Petru I Muşat întemeiază o mitropolie ortodoxă la Suceava, unde mută capitala Moldovei.
 26 sept. 1387 Petru încheie un Tratat de alianţă cu regele Poloniei Vladislav Jagello al II-lea ,
recunoaşte suzeranitatea, îi dă un împrumut financiar de 4000 ruble de argint , garantat de Jagello
prin cedarea temporară a oraşului Halici şi a teritoriului înconjurător Pocuția.
 Roman I se intitulează în 1393, mare, singur stăpânitor, domn al Moldovei, de la Munte până
la Mare.
Stat cu ieșire la Marea Neagră, Moldova este recunoscută în Europa ca o ţară românească. În unele
izvoare ale Bisericii Catolice ale epocii, ea este numită Valahia Minor, pentru a fi deosebită de Valahia
Maior, statul românesc dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră.
DOBROGEA
Vlahii din Peninsula Balcanică sunt urmaşii vechii populaţii romanizate.
 În 602 bizantinii părăsesc teritoriul S Dunărean.
 În 943 o inscripție slavă descoperită în localitatea dobrogeană Mircea Vodă îl menționează pe
un ,,Jupan Dimitrie,, șef feudal local.
 Din aceeași perioadă , secol X- datează o altă inscripție descoperită la Basarabi- Murfatlar - cu
numele unui alt conducător local- Jupan Gheorghe .
 Între 971 şi 1204 Bizanţul recucereşte spaţiul S Dunărean.
 Dobrogea numită în izvoarele istorice bizantine Thema Paristrion sau Paradunavon .

10
 ISTORIE

 La sf. sec. XI, Ana Comnena, în lucrarea Alexiada, menţionează ca şefi locali pe Tatos, Sestlav
şi Satza (Saccea), nume slave .
 În 1230 este menţionată între Mangalia şi Varna – Ţara Cărvunei/Cavarnei
 În 1346, este menţionat Balica – se amestecă în lupta pentru tron la Constantinopol.
Apoi , Dobrotici/Dobrotiţă care și el se implică în luptele din Impeiul bizantin .
 În 1386, menţionat fiul lui Dobrotici, Ivanco. În 1388, acesta moare în luptele cu turcii.
 In 1388-1389 - Dobrogea este inclusă în statul condus de Mircea cel Bătrân, cedată otomanilor
în 1417.

INSTITUŢII CENTRALE ŞI LOCALE (sec. IX-XVIII)

Instituţii centrale şi autonomii locale în Transilvania
 Sec. XII – Transilvania – voievodat sub suzeranitatea regatului maghiar, cu organizare politică
şi administrativ-teritorială proprie ( autonomie)
 Voievodul – vasal regelui Ungariei – numit de el,
 Atribuţii - administrative, juridice, militare, avea cancelarie şi secondat de un vicevoievod
 Adunarea generală a nobililor – instituţie reprezentativă, alcătuită din stările privilegiate
 Ex. 1366 – Ludovic I de Anjou – lege – condiţiona calitatea de nobil de apartenenţa la
catolicism, românii ortodocşi excluşi din viaţa politică
 Administrativ
 Comitatul (Bihor – 1111, apoi Crasna, Dăbâca, Cluj, Alba) supuse voievodului.
 Scaune – secui şi saşi (cele 7 scaune săseşti + 2 districte = Universitatea saşilor)
 Districte – la români conduse de juzi, cnezi, voievozi (Ţara Maramureş, Haţeg)
 1541 – după ocuparea Ungariei de turcii conduși de sultanul Soliman Magnificul , Transilvania
devine Principat autonom sub suzeranitate otomană – condus de un principe ales de Dietă
(adunare rerezentativă) şi confirmat de sultan.
 Sf. sec. XVII – începând cu anul 1683 începe decăderea Imperiului Otoman –așa numita
Chestiunea Orientală - extinderea Imperiului Habsburgic spre SE Europei - Transilvania
devine Principat în cadrul Imperiului Habsburgic (1688), confirmat prin Diploma
Leopoldină 1691
 Imperiul Otoman recunoaște oficial pierderea controlului asupra Transilvaniei prin Pacea
de la Karlowitz (1699)

STRUCTURI INSTITUŢIONALE ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA

DOMNIA
 instituţie centrală în Ţara Românească şi Moldova.
Domnia – justificată prin originea divină (dominus deus - unsul lui Dumnezeu).
Succesiunea s-a făcut:
 electiv – ales de marea boierime din familia Basarabilor (Ţara Românească) sau
Muşatini(Moldova);
 ereditar – cu asocierea la domnie din timpul vieții domnitorului ( Mircea cel Bătrân , Ștefan cel
Mare care și-au asociat fii la domnie )
 în cazul în care tronul devenea vacant boierii puteau alege ca succesor orice persoană din neamul
lui Basarabilor (în Muntenia ) sau a Mușatinilor (în Moldova) chia dacă era copil din flori (nelegitim) .
Era suficient să fie os de domn.

11
 ISTORIE

TITLUL DOMNESC – reflecta puterea și autoritatea acestuia :

 ,,IO Vladislav , mare voievod , domn și singur stăpânitor a toată Ungrovlahia (Țara
Românească)
Particula Io , reflectă originea divină a puterii domnului și este după tradiția bizantină imperială-
prescurtarea de la Ioannes ,, cel ales de Dumnezeu,,
Domnul dobândea însemnele puterii după ce era uns cu mir de mitropolit şi confirmat de Poartă din sec.
XVI ca urmare a agravării dominaţiei otomane.
 Mare voievod – comandant suprem al oastei/armatei
 Domn din latinescul Dominus = Stăpân , autoritate politică absolută , stăpân al pământurilor și
al locuitorilor
 Singur stăpânitor – suveranitatea externă în raport cu puterile vecine .

Atribuţiile domnului:
 Politice - conducătorul/stăpânul ţării.
 Executive – asigura ordinea internă, numea şi revoca dregătorii, acorda privilegiile şi rangurile
boiereşti.
 Legislative – emitea acte normative (hrisoave, aşezăminte etc).
 Judecătoreşti – judecător suprem, pronunţa predeapsa cu moartea, graţia.
 Politica externă – reprezenta ţara în relaţiile externe, încheia tratate, declara război şi hotăra
încheierea păcii, drept de legaţie (trimite şi primeşte soli).
 Militare – mare voievod – comandantul suprem al armatei.
 Fiscale – instituie sistemul de impozite, acorda imunităţi.
 Bisericeşti – hotăra înfiinţarea mitropoliilor, episcopiilor, mănăstirilor, numea şi revoca episcopi,
decidea sau revoca închinarea unei mănăstiri, stabilea competenţa de judecată a Bisericii.
EVOLUȚIA INSTITUȚIEI DOMNIEI
 Recunoașterea / acceptarea suzeranității otomane la începutul secolului al XV-lea (1417) de către
Mircea cel Bătrân salvează Țara Ro. de la pericolul de-a fi transformată în pașalâc otoman ca vecinele
sale Serbia și Țaratele Bulgare – dar scade, este limitată Puterea centrală , Domnia .
Țările Ro. plătesc tribut Dar își păstrează Autonomia .
 In acest context spre sfârșitul sec.al XVI-lea și al XVII-lea , turcii vor asocia domnia în țările
române cu o funcție administrativă , iar pe domn cu un înalt dregător al Porții. Este abandonat tot
mai mult principiul ereditar al succesiunii la tron .
 Domnul rămâne cu atribuțiile de politică internă – controlată însă de otomani prin
intermediul boierilor greci veniți în țările române și implicați în toate domeniile – economic, politic ,
cultural.În același timp /etapă crește puterea și influența marilor familii boierești care își vor disputa
tronul , instituindu-se așa numitul regim boieresc sau nobiliar . Accentuarea dominației otomane aduce
cu sine sistemul numirii domnilor direct de către Poartă , fără consultarea boierimii, ceea ce a dus și
mai mult la știrbirea autorității domnului.Domniile sunt scurte , mare instabilitate politică domnii sunt
numiți și confirmați prin plata unor sume mari de bani.
 Pe fondul decăderii Imperiului Otoman /Chestiunea orientală la începutul sec. al XVIII-lea
intervin noi modificări în organizarea instituției centrale – instaurarea regimului fanariot în Țările
Române : 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească .
De acum domnii sunt numiți direct de către Poartă , greci sau români , fără asentimentul țării.

12
 ISTORIE

Domnii regimului fanariot fiind considerați doar funcționari ai Porții, schimbați dintr-o țară în
alta după bunul plac sau interesle sultanului . Fără drept de politică externă ei sunt executanți
fideli ai politicii Porții în raport cu marile puteri .
În Transilvania
Voievodatul se menține până la înfrângerea Ungariei, la Mohacs în 1526 , de către sultanul
Soliman Magnificul - în 1541 Ungaria devine pașalâc otoman – Transilvania devine Principat
autonom sub suzeranitate otomană . Țara va fi condusă de un Principe ales de Dietă (formată din
reprezentanții națiunilor privilegiate , nobili maghiari, sași și secui) și confirmat de sultan.
-în politica internă Principele avea aceleași atribuții cu Domnii din Țării Ro. Și ai Moldovei.-
prerogative limitate în politica externă.
 Din 1699 prin Tratatul de la Karlowitz ,Transilvania devine în mod oficial provincie a
Imperiului Habsburgic, condusă de împărat prin intermediul unui guvernator ales de
Dietă și confirmat de către Curtea de la Viena.Reședința sa a fost LA Alba Iulia , , apoi la
Sibiu . Din 1790 la Cluj.Împăratul deținea titlul de Principe al Transilvaniei și conducea
Transilvania prin intermediul Guvernatorului , principalul organ executiv și care se ocupa
de administrarea provinciei .

13
 ISTORIE

TEMA III
SPAȚIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAȚIE ȘI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ȘI LA
ÎNCEPUTURILE MODERNITĂȚII

 CONTEXT EUROPEAN
 În sec XIV – XVI – statutul internaţional al Ţărilor Române a depins de raporturile dintre Marile
Puteri creștine vecine şi de obiectivele politicii româneşti.
 Astfel , de la statutul de state independente au ajuns tributare în sec.XV-XVI și vasale în a doua
jumăt. a sec.XVI-XVII și sub regim politic fanariot în sec.XVIII.
 Acțiunile politice ale Domnitorilor români pentru păstrarea /menținerea teritoriului și a
granițelor a independenței, a autonomiei și a ființei statale au fost la începutul Evului Mediu -
MILITARE – iar după 1600 – numai DIPLOMATICE.
Raportul de forțe
 Raporturile / conflictele Ţărilor Române cu Imperiul otoman /Poarta au avut un întotdeauna
un caracter asimetric –conflictele asimetrice- datorită disproporţiei de forţe, de aceea au alternat
Diplomația cu Conflictul atunci când acesta nu a putut fi evitat – lupte de apărare folosind , adoptând
tactici și strategii militare deosebite : tactica pământului pârjolit, atragerea inamicului în locuri
nefavorabile luptelor, atacul surpriză noaptea, condiții meteo nefavorabile , ceața .
 Astfel, domnitorii români,datorită armatelor inamice mari (conflict asimetric) au evitat
bătăliile în câmp deschis .
 Ex: Atacul de noapte de la Târgoviște al lui Vlad Țepeș în noaptea de 16/17 iunie 1462
asupra lui Mahomed al II –lea și a armatei sale care atacaseră Țara Românească.
- în 10 ian.1475- Bătălia de la Vaslui – campania împotriva lui Ştefan cel Mare
Ţările Române nu aveau resurse pentru acţiuni de durată în teritoriul inamic fapt experimentat de
voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara în Campania cea lungă , expediție militară antiotomană în
Pen.Balcanică
Strategia domitorilor români a fost DEFENSIVA şi urmărea să impiedice Poarta să instaureze un regim
de PAŞALÂC în Ţările Române.
DIPLOMAȚIA – în încercarea de a obţine sprijinul puterilor creştine voievozi români au trimis
Scrisori diplomatice, Solii , au încheiat alianțe antiotomane cu statele creștine pe fondul
Cruciadelor târzii antiotomane .
 BOIERIMEA A FOST INCONSECVENTĂ în funcţie de interesul şi avantajele care apăreau, dacă
era pericolul ocupării ţării de otomani erau de partea Domnului, dar dacă era Domnul prea puternic
şi era posibilitatea unei înţelegeri cu otomanii recunoşteau suzeranitatea otomană;
STATUTUL POLITICO-JURIDIC
 ŢĂRILE ROMÂNE au făcut parte prin Dreptul Islamic din CASA PĂCII – prietenii Imperiului
otoman .
 La baza raporturilor romano-turce au fost CAPITULAŢIILE – diplome de privilegii acordate de
sultanii otomani domnilor români;
 Primul domn care a încheiat Capitulații a fost Mircea cel Bătrânîn 1417
 Ele prevedeau recunoașterea suzeranității otomane , plata tributului în schimb sultanii se obligau să
respecte autonomia și neutralitatea Ţărilor Române, care îşi păstrau propriile instituţii dar nu aveau
drept de politică externă proprie.
 Țările erau în continuare conduce de Domn Pământean Ales De Boieri(sec.XV-XVI prima jumăt.)

14
 ISTORIE

 În schimbul recunoaşterii autonomiei:

 Ţările Române plăteau un tribut (HARACI), iniţial un impozit, iar apoi răscumpararea
păcii. În timp, haraciul s-a mărit, daruri cu prilejul reconfirmării şi obligaţiile constând în
mari cantităţi de cereale, turme de oi lemn. În plus, Ţările Române erau obligate să sprijine
Poarta pe timpul campaniilor militare cu soldaţi şi salahori pentru întreţinerea drumurilor şi
repararea cetăţilor;
 turcii nu aveau voie să staţioneze permanent la nordul Dunării sau să ridice moschei în
zonă.
 Totuşi, în concepţia turcilor, Ţările Române erau în afara sferei de interes otoman care viza Europa
centrală - Viena;
 Conflictele turco-române au început la 1388 în Dobrogea, apoi cu Ţara Românească în 1388 şi 1391,
Moldova în 1420, Transilvania în 1420–1421. Marile confruntări militare, precum cea de la
ROVINE (17 mai 1395), VASLUI (10 ian 1475), au forţat Poarta să recunoască realităţile politice
de la nord de Dunăre şi, în ciuda câtorva încercări de a instaura regimul de paşalâc, să accepte
existenţa politică a Ţărilor Române;
Politica De Cruciadă A Voievozilor Români / Implicarea În Relațiile Internaționale
Situaţia internaţională în sec. XIV-XV
 Importante modificări pe harta politică a Europei răsăritene datorită creșterii puterii otomane are
loc expansiunea Imperiului Otoman în Pen. BalcanicăSerbia
 1389 înbătălia de la Kossvopolje cneazul Lazăr al Serbiei este înfrânt și Serbia devine pașalâc
otoman
 Ungaria şi Polonia ameninţă dinspre vest şi nord independenţa ţărilor române.
 Domnitorii români participă la cruciadele târzii pentru a opri expansiunea otomană.
CRUCIADELE – expediţii militare organizate de creştini împotriva musulmanilor.
Aceste cruciade considerate târzii, din secolele XIV-XVI au evidenţiat o serie de voievozi / domnitori
români activi în lupta antiotomană, care folosesc atât rezistenţa armată, dar şi diplomaţia.
MIRCEA CEL BĂTRÂN - Domnul Ţării Româneşti (1386-1418).
Domnia sa a însemnat în spațiul românesc începutul relațiilor internaționale de mare anvergură
Un cronicar turc îl caracteriza “cel mai viteaz şi mai ager dintre principii creştini”
Obiectivul principal al politicii externe: apărarea libertăţii politice a ţării.
1. Prima Etapă: orientare moldo-polonă pentru a contracara presiunea maghiară
 Alianţă cu Petru Muşat – domnul Moldovei.
 Prin intermediul lui încheie un tratat cu Polonia, la Radom în 1389, prin care cei doi suverani îşi
propuneau sprijin reciproc în cazul unui atac din partea Ungariei.
 A Doua Etapă: lupta antiotomană.
 Alianţă cu alte state creştine.
 A sprijinit lupta antiotomană a sârbilor conduşi de cneazul Lazăr (1389) la Kossovopolje
 Mircea cel Bătrân se orientează spre o alianţă antiotomană cu Ungaria condusă de regele
Sigismund de Luxemburg si încheie cu acesta - Tratatul de la Braşov din 7 martie 1395 -
Primul tratat antiotoman din sud-estul Europei
 1394 sau 1395 – sultanul Baiazid I organizează o expediţie în Ţara Românească – obiective:
 întărirea hotarului dunărean;
 îndepărtarea influenţei maghiare din regiune.
 cucerirea Ţării Româneşti.

15
 ISTORIE

 Lupta decisivă se dă la ROVINE (oct. 1394 sau mai 1395) şi victoria revine Ţării
Româneşti.
 Consecinţe: Pierde tronul-se refugiază în Transilvania în cetatea Bologa sub protecția regelui
Ungariei Sigismund de Luxemburg
 Mircea cel Bătrân continuă lupta antiotomană repus pe tronul de la Târgoviște de
Voievodul Transilvaniei Știbor
 Alcătuirea primei mari coaliţii antiotomane iniţiată de regele Ungariei la care
participă şi domnitorul Ţării Româneşti în 1396 la NICOPOLE, dar creştinii sunt
înfrânţi.
2. A Treia Etapă – acţiuni diplomatice şi militare.
 Îl susţine la tronul Moldovei pe ALEXANDRU CEL BUN.
 Reînoieşte alianţele cu puterile creştine: Polonia şi Ungaria.
 Respinge atacurile otomane şi organizează expediţii la sudul Dunării.
 1402 otomanii învinşi la Ankara, Baiazid luat prizonier moare, intervine în lupta pentru
tronul Imperiului Otoman între urmaşii lui Baiazid, Musa şi Mustafa şi câştigă Mehmed în
1414, şi promite răzbunare.
La sfârşitul domniei 1417 încheie Pace cu sultanul, cedează Dobrogea , Recunoaște suzeranitatea
otomană şi plăteşte Tribut anual care:
 Însemna răscumpărarea păcii.
 Nu mai are drept de politică externă , dar își păstrează autonomia ,
nu este transormată în pașalâc otoman ca Serbia și țaratele Bulgare

ALEXANDRU CEL BUN - Domnul Moldovei (1400-1432).

 Dimitrie Cantemir susţinea că “acela care, cel dintâi a făcut să fie ştiut de străini numele
moldovenilor până atunci puţin cunoscut”.
 Politica internă a Moldovei este dominată de raporturile cu Țara Românească şi Polonia, obiectivul
este realizarea unui sistem de alianţe.
 Se orientează spre Polonia, deoarece:
 Tradiţia creată de domnitorii Moldoveni.
 Contracararea presiunilor Ungariei.
 În 1402 încheie o alianţă cu regele Poloniei Vladislav Iagello alianţă reînoită în (1404, 1407, 1411
la Roman) prin care îi recunoaşte suzeranitatea, alianţă materializată prin sprijinul acordat de
Alexandru împotriva cavalerilor teutoni la Grunwald (1410) Şi Marienburg (1422).
 1420 are loc primul atac al turcilor împotriva Moldovei respins de Alexandru.
 La sfârşitul domniei Moldova rămâne un stat independent.

IANCU DE HUNEDOARA voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei

(1441-1456)
 cneaz român din Ţara Haţegului trecut la catolicism, a îmbrăţişat de tânăr cariera armelor, ajungând
în 1441 voievod al Transilvaniei, iar în 1446 guvernator al Ungariei.
 În anul 1409 tatăl său Voicu primeşte din partea regelui Ungariei castelul şi domeniile Hunedoarei.
 Regele Poloniei şi al Ungariei, Vladislav al III-lea, îl numeşte voievod al Transilvaniei.
 Politica externă – dominată de 2 obiective:
a. lupta antiotomană.
b. atragerea celor două ţări române în frontul antiotoman.

16
 ISTORIE

 Are victorii împotriva otomanilor – cea din 1442 de pe Ialomiţa.

 În 1443 din “Campania cea lungă”, expediție la sud de Dunăre , în Balcani cu participarea sârbilor
şi muntenilor; forţele creştine obţin victorii, apoi se retrag constatând lipsa resurselor în susținerea
unui conflict antiotoman în teritoriul inamic.
 În 1444 pacea de la Seghedin, favorabilă creştinilor, otomanii se obligă să înceteze orice confruntare
pe 10 ani, şi sunt eliberate teritorii creştine. Consecinţă – statele creştine din apus declanşează o nouă
cruciadă antiotomană încheiată prin înfrângerea grea a cruciaţilor Varna în 1444,
 1448 – Iancu plănuieşte o nouă cruciadă, dar cruciaţii sunt înfrânţi în Serbia pașalâc otoman la
Câmpia Mierlei, încheindu-se un armistiţiu pe 3 ani între Ungaria şi Imperiul Otoman.
 În 1451 tronul otoman este preluat de un sultan tânăr şi ambiţios Mahomed al-II-lea care cucereşte
în 1453 Constantinopolul, şi denunţă armistiţiul cu statele creştine.
 În 1456 este organizată o nouă cruciadă antiotomană, forţele creştine doresc alungarea pericolului
otoman, Iancu obţine o victorie categorică la Belgrad, cetate pe care Mahomed îşi propunea să o
ocupe şi care-i deschidea porţile spre Europa Centrală.
 În acelaşi an moare de ciumă la Zemun şi este înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia.
Importanţa domniei – apărător al civilizaţiei europene şi mare personalitate a sec. XV

VLAD ŢEPEŞ - Domnul Ţării Româneşti (1448; 1456-1462; 1476)

Supranumit şi Dracula, este azi extrem de cunoscut peste hotare.
 Domn autoritar, a dus o politică antiboierească şi antiotomană.
 Politica sa externă are două obiective:
 Încheierea unor alianţe cu Ungaria creştină.
 Participarea la lupta antiotomană.
 Într-un context internaţional favorabil (se plănuia organizarea unor noi cruciade susţinută de
papalitate) refuză plata tributului.
 Încheie o alianţă cu regele Ungariei Matei Corvin.
 Imperiul Otoman reacţionează faţă de nesupunerea domnitorului român: sultanul Mahomed al-II-lea
şi o armată importantă invadează Ţara Românească.
 1462 – victoria lui Vlad Ţepeş (în urma atacului de noapte din 16/17 iunie 1462), dar victoria
nu poate fi valorificată, Matei Corvin nu îi trimite ajutoare.
 Consecinţe – Vlad Ţepeş îşi pierde tronul, dar lupta sa antiotomană a oprit transformarea Ţării
Româneşti în paşalâc.
ŞTEFAN CEL MARE - Domnul Moldovei (1457-1504)
Domnia lui a reprezentat punctul culminant al luptei pentru neatârnare şi afirmare a Moldovei
Context Extern
La mijlocul secolului al XV-lea - Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman se luptau pentru dominarea
Moldovei.
Pe Plan Intern
În 1456 domnul Petru Aron unchiul său vitreg -recunoaște suzeranitatea otomană și plăteşte
tribut
În 1457 îl învinge pe Petru Aron şi preia domnia.
Realizează un echilibru social care-l ajută să consolideze instituţiile statului şi să dea Moldovei
stabilitate şi prosperitate.
Pe Plan Extern:

17
 ISTORIE

1. Prima Etapă:
 Emanciparea de sub suzeranitatea Ungariei prin acceptarea suzeranităţii polone (1459)
deoarece Ungaria intenţiona să ocupe Moldova.
 Ştefan ocupă cetatea Chilia care era a Ungariei (1465), având loc Campania lui Matei Corvin,
învins de Ştefan la Baia în 1467.
 Îi învinge pe tătarii – la Lipnic – 1469.
2. Etapa A Doua:
 Lupta antiotomană, datorată încercării otomanilor de a ocupa zona Mării Negre şi teritoriile
din jur. Astfel Ştefan ia măsuri:
 sprijin dat posesiunilor genoveze.
 control asupra Ţării Româneşti prin eliberarea lui Vlad Ţepeş de la Buda (1476), şi
repunerea pe tronul Ţării Româneşti.
 crearea unui sistem de alianţe antiotomane cu vecinii.
 ruperea legăturilor cu otomanii prin neplata tributului.
Marile confruntări militare cu Imperiul Otoman:
 în 10 ianuarie 1475 – Lupta De La Vaslui – marea victorie a lui Ştefan, după
care încheie un tratat de alianţă cu Matei Corvin.
 În iunie 1476 – sultanul Mahomed al-II-lea ocupă teritorii din jurul Mării Negre,
apoi atacă Moldova împreună cu tătarii – are loc Lupta De La Valea ALBĂ sau
Războieni în care sultanul obţine victoria şi se retrage.
 după 1476 aliaţii lui Ştefan renunţă la lupta antiotomană, deoarece:
 Veneţia şi Ungaria încheie pace cu otomanii.
 Polonia duce o politică de neutralitate .

Consecinţe:
 Imperiul Otoman atacă Moldova în 1484 şi cucereşte Chilia şi Cetatea Albă.
 În 1485 otomanii sunt învinşi la lacul Cătlăbuga.
 În 1486 otomanii sunt învinşi la Şcheia.
 Ştefan depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei care însă încheie pace cu otomanii.
 Astfel din 1487 Ştefan plăteşte tribut otomanilor.
3. Etapa A Treia – ieşirea de sub suzeranitatea Poloniei.
 Ştefan consolidează alianţa cu Ungaria.
 În 1497 – are loc lupta cu polonezii – la Codrii Cosminului deoarece regele Poloniei Ioan
Albert încearcă să ocupe Moldova, după luptă se încheie tratatul moldo-polon care consemna
independenţa Moldovei.
În timpul domniei lui creşte mult prestigiul internaţional al Moldovei .

MIHAI VITEAZUL (1593-1601)

PRIMA UNIRE POLITICĂ A ȚĂRILOR ROMÂNE (1600)
 CONTEXTUL EXTERN:
 Politica de cucerire dusă de Imperiul Otoman, Polonia şi Imperiul Habsburgic crea un context
amenințător, nefavorabil Țărilor Române
 În sec.al XVI-lea Imperiul Otoman atinge apogeul puterii și expansiunii în timpul sultanului
Soliman cel Mare numit și ,,secolul de aur al Imperiului otoman”

18
 ISTORIE

 Încercarea lui Petru Rareş de a recâştiga independenţa Moldovei a provocat invazia lui Soliman
Magnificul în 1538 care a dus la accentuarea dominaţiei otomane exercitate asupra Moldovei.
 În Ţara Românească s-a întâmplat la fel, ultimele rezistenţe antiotomane ale lui RADU DE LA
AFUMAŢI au avut acelaşi final – Regimul Tributar Este Înlocuit Cu Un Regim Vasalic
Astfel Dominaţia Politică Este Dublată De Cea Economică Şi Cresc Obligaţiile Faţă De
Otomani La Sfârşitul Sec. XVI :
 Tributul Se Măreşte
 Intenţia De A Transforma Ţările Române În Paşalâcuri.
 Raporturile româno-turceşti erau reglementate de aşa-numitele CAPITULAŢII, care
reprezentau diplome de privilegii acordate de sultanii otomani domnitorilor români, cu
obligaţii de ambele părţi.
 Polonia şi Imperiul Habsburgic doreau şi ele să domine Ţările Române.
 Rudolf al II-lea şi Papa crează o coaliţie antiotomană – LIGA CREŞTINĂ formată din:
Spania, Veneţia, Statul Papal, ducatele italiene: Modena, Toscana, Ferrara, la care Mihai
Viteazul încearcă să atragă şi Ţările Române.
1. Prima Etapă A Domniei:
 Aderarea la Liga Creştină alături de principele Transilvaniei şi Domnul
Moldovei.
Consecinţe:
 Declanţează o răscoală antiotomană la Bucureşti împotriva creditorilor otomani – 1594.
 Cucerirea cetăţilor din stânga Dunării cu excepţia Giurgiului.
 Pericolul organizării unor paşalâcuri sau dominaţia otomană îl obligă să accepte
TRATATUL DE LA ALBA-IULIA 1595 – cu Sigismund Bathory – prin care Mihai
devine vasalul lui Sigismund.
 Impune legarea de glie- RUMÎNIA

2. A Doua Etapă A Domniei:

 Lupta antiotomană şi cucerirea independenţei.
 În 1595 – confruntarea cu otomanii la CĂLUGĂRENI, obţine victoria dar din cauza
numărului mare de otomani şi lipsei sprijinului din partea lui Sigismund este nevoit să de retragă
spre munte pentru a aştepta sprijinul, otomanii ocupă ţara, apoi Mihai declanşează acţiunea şi
până la Dunăre la Giurgiu îi înfrânge pe otomani, prin care asigură îndependenţa Ţării
Româneşti.
 1597-Mihai încheie pace cu otomanii prin care este recunoscută independenţa ţării şi
desfiinţa pretenţiile de dominaţie ale Principelui .
UNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE
 Necesitatea unirii Ţărilor Române :
 Situaţia Ţărilor Române se agravează în 1599, deoarece Sigismund Bathory renunţă la tron a
doua oară în favoarea lui Andrei Bathory, care era interpus polonez, încheiase acord cu otomanii,
opunându-se luptei antiotomane a lui Mihai,
 Astfel, în 1599 Mihai trimite o scrisoare aliatului său împăratului Austriei Rudolf II
(încheiaseră un tratat în 1598) prin care-l anunţă de intenţia lui de a-l înlătura pe Andrei
Bathory şi de a readuce Transilvania în Liga Sfântă. Armatele lui Mihai intră în
Transilvania – bătălia decisivă are loc la ŞELIMBĂR – Mihai învinge, intră în Alba-Iulia
la 1 noiembrie 1599 - preia tronul Transilvaniei.

19
ISTORIE

 Mihai este recunoscut principe de Dieta Transilvaniei.

 Acordă drepturi tuturor satelor româneşti şi preoţilor români.
 Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei are sediul la Alba-Iulia.
 Face danii nobilimii române.
 Nemulţumeşte nobilimea şi Împăratul Habsburgic prin politica sa.Pentru realizarea frontului
antiotoman a Ţărilor Române trebuia înlăturat Ieremia Movilă din Moldova – realizată în mai
1600 când Moldova este cucerită.
 Pentru prima dată cele trei Ţări Române sunt unite sub aceeaşi conducere – Mihai se
intitulează “domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.
 Unirea nemulţumeşte: Imperiul Habsburgic, Polonia, Imperiul Otomannobilimea maghiară –
recunoaşte stăpânirea habsburgilor prin generalul Basta – Mihai este înfrânt la MIRĂSLĂU
(septembrie 1600).
 Mihai cere sprijinul lui Rudolf II care-l acceptă deoarece spera să înfrăngă revolta
transilvănenilor împotriva lui Basta care-l înlăturase şi să reocupe Transilvania.
 astfel armata lui Mihai şi Basta se unesc şi înving la GURUSLĂU armata lui Sigismuld Bathory
care revenise pe tron.
 Mihai Viteazul era din nou chemat domn al Ţării Româneşti (1601), după ce fusese alungat
Simion Movilă.
 Acum pune la cale Generalul Basta asasinarea lui Mihai pe Câmpia Turzii când se pregătea să
plece în Ţara Românească .
 IMPORTANŢA DOMNIEI:
 Se integrează Ligii Creştine–relații internaționale de mare anvergură
 Iniţiază eliberarea popoarelor din Balcani.
 Organizarea unui front antiotoman.
 Recâştigă independenţa Ţării Româneşti.
 Realizează prima unire politică a celor trei Țări Române .

20
ISTORIE
ACȚIUNI DIPLOMATICE sec. XIV – XVI
ȚARA ROMÂNEASCĂ
MIRCEA CEL BĂTRÂN
(1389-1418)
TRATATUL DE LA RADOM / LUBLIN (1390)
Conştient de puterea crescândă a turcilor şi
urmărind să înlăture influenţa politică a
Ungariei asupra Tării Româneşti, domnitorul
Mircea cel Bătrân încheie, în ianuarie 1390, un
tratat de aliantă cu regele Poloniei, Vladislav
Jagiello (tratatul a fost semnat la Radom, în
1389 şi ratificat la Lublin, în 1390).
Tratatul dintre regele polon şi domnitorul
român era încheiat de pe poziții de egalitate, ca
între doi suverani, principala prevedere în
sprijin reciproc obligatoriu împotriva
duşmanulu comun - regele Ungariei - şi
sprijinul împotriva altor inamici.
Mircea cel Bătrân va renunța la acest tratat,
câtiva ani mai tărziu, prevederile lui nefiind
puse în practică.
TRATATUL DE LA BRAŞOV
7 martie1395)
În contextul pericolului otoman iminent,
domnitorul Tării Româneşti se apropie de
Regatul Maghiar, condus de regele Sigismund de
Luxemburg.
Tratatul este semnat între cei doi, la 7 martie
1395, la Braşov în condiții de egalitate şi
prevedea ajutor reciproc antiotoman; este primul
tratat antiotoman din sud-estul Europei.În
virtutea acestui tratat de alianță, Mircea cel Bătrân
va susține cruciada de la Nicopole, desfășurată în
1396 pe fondul Cruciadelor târzii antiotomane
MOLDOVA
ALEXANDRU CEL BUN
(1400-1432)
TRATATUL DE LA LUBLAU (1412)
În 1410, regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, devine şi împărat al Germaniei, astfel
că puterea acestuia creşte, devenind o ameninţare
pentru Polonia..Pericolul ce plana asupra Moldovei
din partea celor două regate, Ungaria şi Polonia, şi-
a găsit expresia în Tratatul de la Lublau (martie
1412), semnat între Sigismund de Luxemburg şi
Vladislav Jagiello, care prevedea, în cazul
neparticipării domnului moldovean la lupta
antiotomană, împărţirea statului său între
Polonia şi Ungaria. Tratatul de la Lublau
reprezintă primul acord de împărţire a unui teritoriu
românesc în sfere de influenţă. El nu a fost aplicat
datorită faptului că Alexandru şi-a onorat
întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea
suzeranității regelui polon şi datorită contradicţiilor
polono-maghiare. Oastea moldovenilor s-a
remarcat în bătăliile de la Grünwald (1410) şi
Marienburg (1422), când a luptat alături de cea
poloneză împotriva teutonilor, reuşind să obţină nu
numai victoria, dar şi "o prada uriaşă".
1420 –Primul atac otoman asupra Moldovei îl
respinge singur.
IANCU DE HUNEDOARA
1444- Pacea pe 10 ani cu otomanii de la
Seghedin
VLAD ȚEPEȘ (1448, 1456-1462, 1476)
1460 – Tratat De Alianță Antiotomană cu Matei
Corvin
ȘTEFAN CEL MARE - TRATATUL DE LA
OVERCHELĂUTI (1459)
ŞTEFAN s-a orientat de la începutul domniei
spre relaţiile cu Polonia, care asigura Moldovei,
stăpânirea asupra Chiliei ca urmare, Ștefan
încheie cu ,Cazimir al IV-lea, în 1459, Tratatul
de la Overchelăuţi, prin care regele polon
recunoaşte domnia lui Ștefan cel Mare . Ştefan
recunoaşte suzeranitatea Poloniei tratatul înscria şi
21
obligaţia celor două părţi de a se sprijini militar în
caz de nevoie.
22.
 ISTORIE
ACȚIUNI DIPLOMATICE sec.XIV-XVI
SCRISOAREA ADRESATĂ DE ŞTEFAN CEL MARE
PRINCIPILOR EUROPENI (25 IANUARIE 1475)
Vestea victoriei lui Ştefan cel Mare la Vaslui s-a
răspândit cu repeziciune în Europa. Papa şi monarhii vremii
s-au întrecut în laude la adresa domnitorului Moldovei. În
acest context, conştient de posibilitatea unui nou atac
otoman, Ştefan cel Mare trimite curţilor europene o
scrisoare prin care arată cât de importantă era apărarea
Moldovei, solicitând sprijin. Scrisoarea ilustrează calitatea
de diplomat a lui Ştefan, care“este conştient de importanţa
Moldovei, "această poartă a creştinătății" în oprirea
înaintării otomanilor spre Europa.
Ajutorul cerut de Ştefan se dovedea cu atât mai necesar,
cu cât otomanii ocupă nordul Mării Negre până la Nistru .
Însă apelul voievodului Moldovei a rămas fără
răspuns din partea principilor Europei, singurul care
reacționează fiind Matei Corvin, regele Ungariei, cu
care Ştefan încheie o alianţă în 1475
TRATATUL DINTRE ŞTEFAN CEL MARE ŞI
MATEI CORVIN (1475)
În împrejurările grele ale anului 1475, odată cu victoria de
la Vaslui a lui Ştefan cel Mare, acesta începe negocierile
pentru încheierea unui tratat de alianță cu regele Ungariei,
Matei Corvin.
Tratatul a fost semnat în vara anului 1475 şi prevedea
sprijin militar reciproc antiotoman, îndepărtarea
oricărui pretendent de la tronul Moldovei sau Regatului
Maghiar, iar orice neînţelegere urma să fie rezolvată pe
cale paşnică.
Încheierea acestui tratat pune capăt unei stări
tensionate dintre cele două state, generate de bătălia de
la Baia, din 15 decembrie 1467 în care Matei Corvin
fusese înfrânt .
ȘTEFAN cel MARE –TRATATUL DE LA COLOMEEA
1485 – Împreună cu întreaga sa curte , boieri depune
jurământ / OMAGIU de vasalitate în genunchi, regelui
Poloniei Cazimir al IV-lea ,
Cauze- pentru a obține sprijin antiotoman /alianță
antiotomană -Pierderea Chiliei şi Cetăţii Albe, în 1484, în favoarea
Imperiului Otoman însemna o mare primejdie pentru sistemul
defensiv al Moldovei. Domnitorul Ştefan cel Mare nu putea aştepta
ajutor de la regele Ungariei, acesta semnând, în 1483, pace cu turcii,
iar regele Poloniei,conditionase sprijinul împotriva turcilor de
prestarea jurământului de vasalitate.
Consecințe- inutil , Polonia încheie pace cu turcii.
1489 – stabilește relații diplomatice cu sultanul Baiazid al
II-lea și Ștefan recunoaște Suzeranitatea otomană/
Plurivasalitatea și plătește tribut .
Tratatul de la Hârlău (1499)Spre sfârşitul domniei lui Ştefan
cel Mare, relaţiile cu Polonia se deteriorează, mai ales după
moartea regelui Cazimir al IV-lea.Noul rege, loan Albert, în
bătălia de la Codrii Cosminului (octombrie 1497), suferă o grea
înfrângere. În anul 1499, cele două părţi semnează tratatul de
la Hârlău (iulie 1499). Prin acest tratat, Ştefan cel Mare şi
loan Albert îşi făgăduiau sprijin reciproc în caz de război şi
"linişte şi pace veşnică" între cele două state. Era eliminată
orice pretenţie de suzeranitate din partea Poloniei, tratatul fiind
încheiat în condiţii de deplină egalitate. Incheierea acestui tratat
reprezintă cel mai de seamă succes diplomatic al lui Ştefan cel
Mare, consfințindu-se astfel independenta Moldovei faţă de
Polonia. Astfel, la sfârşitul domniei sale, Ştefan a reuşit să pună
capăt oricărei forme de dependentă faţă de Polonia
MIHAI VITEAZUL -TRATATUL DE LA TÂRGOVIŞTE
(1598)
Cauze -Intervenţia polonilor în Moldova, impunerea unui domn
favorabil politicii otomane şi ostilitatea principelui
transilvănean Andrei Bathory îl determină pe Mihai Viteazul să
intre în contact direct cu împăratul Rudolf al II-lea. În 1598, la
Târgovişte, se încheie tratatul de alianţă dintre Imperiul
habsburgic şi domnul Tării Româneşti, prin care Rudolf al
II-lea îi recunoaşte lui Mihai Viteazul domnia ereditară şi îi
promitea un ajutor financiar pentru întreţinerea a 5.000 de
lefegii(mercenari). În schimb, împăratul devenea suzeranul
Tării Româneşti, iar Mihai trebuia să-I oprească pe otomani la
Dunăre şi să îi ajute pe ardeleni împotriva acestora. Prin
încheierea acestui tratat se anulează relaţia de vasalitate impusă
lui Mihai Viteazul în 1595 de principele de atunci al
Transilvaniei,Sigismund Bathory .
22
ISTORIE

ACȚIUNI POLITICO-MILITARE (sec.XIV – XVI )

BASARAB I Întemeietorul (1310-1352) Acțiuni militare în afara spațiului românesc

BĂTĂLIA de la POSADA – 9-12 Nov.1330 CRUCIADA TÂRZIE ANTIOTOMANĂ
Confruntare directă cu armata regelui UngarieiCRUCIADA DE LA NICOPOLE (1396)
Carol Robert de Anjou într-o trecătoare din Context/Cauze După bătălia de la Câmpia Mierlei, din
Carpați -posadă 1389, otomanii au cucerit cea mai mare parte a
Cauza conflictului a fost anexarea de către Balcanilor, ameninţând statele europene. În acest
context, în 1394, Papa Bonifaciu al IX-lea a proclamat
Basarab în plin proces de unificare a teritoriului
organizarea unor noi cruciade împotriva turcilor. La
de la sud de Carpați - a Banatului de Severin aflat
sub stăpânirea Ungariei Lupta este descrisă înapelul Papei se formează o alianță ce cuprinde cavaleri
burgunzi (francezi), englezi, germani, unguri sub
documentul Cronica Pictată de la Viena – soldată
cu o mare victorie pentru Basarab conducerea regelui Ungariei,Sigismund de
Basarab a fost Primul Voievod român aflat în Luxemburg-participă şi Mircea cel Bătrân. Principala
bătălie a fost asediul cetății Nicopole în1396.. Mircea
Conflict Asimetric – primul care folosește tactici
militare deosebite Defensive – pârjolirea cel Bătrân a cerut regelui maghiar să atace primul,
cunoscând tactica de luptă a turcilor, însă a fost refuzat
teritoriului pe unde trecea armata invadatoare,
evitarea conflictului față în față , hărțuireade ducele Burgundiei. primul atac a fost efectuat de
cavaleria grea a principilor francezi şi englezi, nu a
inamicului, otrăvirea fântânilor. Toți voievozii
români vor adopta astfel de tactici defensive reușit să respingă ofensiva otomană.
Consecințele victoriei de la Posada - Consecințe - înfrângerea creștinilor , un dezastru
pentru cruciați.Participarea la cruciada de la
pune capăt Suzeranității maghiare și duce la
Nicopole a domnului Tării Româneşti este o dovadă
apariția Primului Stat Românesc Independent .
a politicii antiotomane promovate de acesta,
LUPTELE CU TURCII În afara spațiului românesc- IANCU DE HUNEDOARA (1438-1456 )
MIRCEA CEL BĂTRÂN (1386-1418) CAMPANIA CEA LUNGĂ (1443-1444)
Bătălia de la Kossovopolje(1389)Cneazul Lazăr al Cauze -pentru alungarea turcilor din Europa
Serbiei este înfrânt, moare la fel și sultanul Murat I, îi ia În acest context, lancu de Hunedoara, voievod al
locul Baiazid I. Serbia este transformată în pașalâc Transilvaniei şi guvernator al Regatului Maghiar,
otoman, la fel și cele 2 țarate bulgare Vidin și adoptă o politică ofensivă, declanşând, în toamna anului
Trnovo.Următoarea țintă a lui Baiazid I este Țara 1443, o amplă operaţiune militară în interiorul Pen.
Românească.
Balcanice, Campania cea lungă. Eliberează oraşele
BĂTĂLIA DE LA ROVINE (1394 sau 1395)
Niş şi Sofia- popoarele din Balcani încep să lupte alături
Context/Cauze - În timpul domniei lui Mircea cel de lancu de H., însă venirea iernii îi opreşte înaintarea
Bătrân, Țara Românească a intrat în conflict cu Imperiul spre Adrianopol şi Constantinopol.În 1444 reuşeşte să
otoman în urma intervenţiei domnitorului român la sudul obțină o victorie decisivă. Urmarea acestei campanii
Dunării, în teritorii revendicate şi de sultanul Baiazid I.
Mircea a declanşat conflictul cu turcii preluând stăpânirea
va fi încheierea unei păci semnată la Seghedin, cu
Dobrogei (1388) şi intervenind în bătălia de la Câmpia Imp. Otoman, pe o perioadă de 10 ani.
Mierlei (Kossovopolje - 1389). În 1394 sau 1395, Baiazid CRUCIADA DE LA VARNA 1444 -
I întreprinde o expediţie în Ţara Românească, având ca Cauze- Încurajate de victoria obţinută de Iancu H,
obiectiv cucerirea ei. Bătălia principală s-a dat la Rovine. principii creştini au cerut ruperea păcii incheiată la S .şi
Nu se cunoaşte data exactă a bătăliei, sursele istorice organizarea unei noi ofensive antiotomane. lancu de H.
menţionând atât 10 oct. 1394, cât şi 17 mai 1395 locul o nu a fost de acord cu ruperea păcii, dar a participat
rovină un loc mlăştinos, toponim nelocalizat (probabil alături de regele maghiar Vladislav Jagiello la cruciadă.
râul Argeş sau râul Jiu).Istoricii consideră că au existat de Armata cruciată formată din trupe transilvănene,
fapt două bătălii.Lupta s-a încheiat cu victoria categorică bosniace, şi maghiare. Principala bătălie s-a dat la
a lui Mircea. Consecinţele victoriei au fost: Varna, în 1444. Regele Ungariei a murit în luptă .
îndepărtarea pericolului otoman şi organizarea primei Cruciada un mare eșec pentru creștini

23
ISTORIE
mari coaliţii continentale antiotomane, la care a participat
şi domnitorul român.
ȘTEFAN CEL MARE (1457- 2 iulie 1504)
BĂTĂLIA DE LA VASLUI (1475)
Cauze- Pentru a scoate din luptă Moldova, în
contextul creării unui front antiotoman la Dunăre,
sultanul Mahomed al II-lea a organizat, în 1475, o
expeditie militară condusă de Soliman-paşa.
Fiind într-o mare inferioritate numerică, Ştefan cel
Mare a adoptat tactica terenului pustiit și condițiile
geografice și meteo ale locului .
Bătălia principală a avut loc lângă Vaslui, la 10
ianuarie 1475. Cunoscută şi sub numele de
Bătălia de la Podul Inalt, a reprezentat o mare și
importantă victorie a românilor împotriva
Imperiului Otoman. În ziua bătăliei, Ştefan a atras
oastea otomană pe Valea Bârladului, într-o zonă
mlăştinoasă, unde aceasta nu se putea desfăşura,
superioritatea numerică nemaiconstituind un
avantaj. Ștefan s-a folosit de ceaţa densă din ziua
respectivă pentru a ascunde numărul real al oştirii
sale. Otomanii au fost înfrânti, suferind pierderi
grele.
Consecințe - Lupta de la Vaslui (Podul înalt) a fost
o victorie strălucită, care a dus faima domnului în
Europa şi a integrat Moldova în relaţii internaţionale
diplomatice de amploare.
Ștefan este numit de papa Sixtus al IV-lea
ATHLETA CHRISTI – campion în lupta contra
păgânilor , apărător al creștinătății .
BĂTĂLIA DE LA RĂZBOIENI (1476)
În iunie 1476, însuşi sultanul Mahomed al II-lea,
Cuceritorul Constantinopolului, a condus o
campanie militară împotriva Moldovei .
Cauze - pentru spălarea umilinţei a înfrângerii
îndurate de otomani la Vaslui, în 1475.
Consecințe - Stefan este înfrânt dar Moldova nu
este ocupată de Mahomed al II-lea pentru că
sosește în ajutorul Moldovei armata ungară
trimisă de regele Matei Corvin , conform
tratatului de alianță din 1475.
24
1456 –Bătălia de la Belgrad –Iancu de H. salvează
Belgradul asediat de Mahomed al II-lea Cuceritorul.
BĂTĂLIA DE LA CODRII COSMINULUI (1497)
Cauze – în 1497 regele loan Albert, organizează o
expediţie militară, a cărui scop oficial era recuperarea
Chiliei şi a Cetății Albe.În această bătălie s-au
confruntat armata Moldovei, condusă de Ştefan cel
Mare şi cea a Poloniei .Trupele poloneze s-au îndreptat
spre Suceava, scaunul de domnie al Moldovei. Întrucât
asediul cetății dura prea mult şi exista riscul unei
intervenţii a Ungariei, loan Albert decide să se retragă.
La întoarcere este atacat de oastea lui Ştefan cel Mare la
Codrii Cosminului. Superioritatea armatei poloneze a
fost contracarată de dificultatea terenului deluros şi
împădurit. Consecințe - După acest conflict, relatiile
dintre Moldova şi Polonia se îmbunătătesc, dovadă
fiind incheierea unui tratat, în 1499 -la Hârlău
VLAD ȚEPEȘ –Atacul de noapte (16/17 iunie1462)
Cauze - în anul 1462, sultanul Mahomed al II-lea
declanşează o campanie militară împotriva Tării
Româneşti ca reacţie la refuzul lui Vlad Țepeș de-a plăti
tributul și la actiunea, prin care acesta atacase cetățile
otomane de la sud de Dunăre.
Armata otomană avea efective uriașe aprox.100.000 de
luptători , armata Ț.Ro era de aprox.30.000.
După mai multe atacuri de hărțuire Vlad Ț.organizează
atacul de noapte cu oșteni în straie otomane - scopul
atacului , uciderea sultanului, nu s-a realizat dar armata
otomană a suferit mari pierderi .Totuși continuă marșul
spre cetatea de scaun Târgoviște unde însă dă peste
20.000 de turci trași în țeapă
Consecințe-Sultanul Mahomed al II-lea demoralizat
ordonă retragerea .
MIHAI VITEAZUL (1593-1601)
23 aug.1595 - Bătălia de la Călugăreni
Cauze – Mihai pornise o răscoală antiotomană , nu
mai plătea tributul
Armata sa de 10.000 oșteni +6000 ardeleni trimiși
de principele Transilvaniei Sigismund Bathory a
încercat să oprească armata otomană condusă de
SINAN Pașa venit să transforme Țara Ro. În
pașalâc .
Mihai nu reușește să-l oprească – Sinan ocupă
Bucureștiul capitala Ț.R.
Consecințe – transformă înfrângerea în victorie
urmărind trupele otomane și învinge decisive pe
Sinan pașa în Bătălia de la Giurgiu din oct.1595.
ISTORIE

25