Câmpul magnetic.

Inducția câmpului
magnetic
Magnetul este corpul care are proprietatea de a atrage fierul.
Orice magnet are doi poli magnetici nord si sud. Polii magnetului sunt
extremitatile acestuia unde atractia se manifesta puternic.
Magnetii se atrag reciproc cand sunt apropiati cu polii de nume diferit si se
resping reciproc cand sunt apropiati cu polii de acelasi nume.
Orice magnet genereaza un camp magnetic in spatiul din vecinatate.
Calitativ campul magnetic poate fi descris cu ajutorul liniilor de camp
magnetic, care pot fi puse in evidenta cu ajutorul piliturii din fier.
Liniile campului magnetic sunt inchise, ies din polul nord si intra in polul
sud. Sensul liniilor campului magnetic este indicat de polul nord al acului magnetig
situat in campul magnetic.
Spectrul câmpului magnetic reprezintă totalitatea (ansamblul) liniilor
câmpului magnetic.
Experimental s-a constatat ca acul magnetic situat in vecinatatea unui
conductor este deviat cand se stabileste un curent electric prin conductor si ca
sensul de deviere al acului magnetic se schimba atunci cand se schimba sensul
curentului electric prin conductor.
Orice conductor strabatut de curent electric genereaza un camp magnetic in
spatiul din vecinatatea sa al carui sens depinde de sensul curentului electric.
Liniile campului magnetic generat de un conductor liniar sunt cercuri
concentrice situate intr-un plan perpendicular pe conductor, avand centrul in
punctul in care conductorul intersecteaza planul.
Cantitativ campul magnetic este descris de inductia magnetica B,

[B]SI = 1T (Tesla).

Inductia magnetica B este marimea fizica vectoriala ce caracterizeaza

campul magnetic. Vectorul B este tangent la linia de camp magnetic.
Sensul inductiei magnetice si al liniei de camp magnetic este indicat de polul
nord al acului magnetic. Sensul inductiei magnetice si al liniilor de camp se
stabileste cu regula burghiului sau tirbusonului.