CAPITOLUL 5

CAMP MAGNETIC.

Fenomene magnetice

Sunt cunoscute proprietatile unor bucati de metal (magneti permanenti) realizate pe cale naturala sau
artificiala de a atrage obiecte de otel sau de a orienta in diverse moduri acul unei busole. Se spune ca
acesti magneti permanenti poseda un camp magnetic care actioneaza prin forte de-a lungul unor linii
de forta ce pornesc de la un capat al magnetului ( polul nord –N-) si se inchid la celalat capat al sau
( polul sud –S-). Traseul acestor linii de forta poate fi pus in evidenta de exemplu prin plimbarea unui
ac magnetic — busola — in jurul magnetului, acesta plasandu-se intotdeauna in lungul liniilor de forta
magnetice, polul nord al acului, indicand sensul Campului ( Polul N al acului este orientat spre polul S
al magnetului si invers).
S-a constatat ca fortele exercitate de un magnet au o intensitate mult mai mare la extremitatile
magnetului, care se numesc poli magnetici.S-a constatat ca polii de acelasi nume se resping si polii de
nume diferite se atrag.

Fig.1 Magneti permanenti

In jurul magnetilor se formeaza un camp magnetic, care reprezinta o forma aparte de existenta a
materiei, avand proprietatea de a transmite cu o viteza foarte mare interactiunile dintre magneti.
Sistemul fizic prin intermediul caruia se exercita intre corpuri forte si cupluri magnetice se numeste
camp magnetic.Campul magnetic se masoara in amper/metru : A/m.
Experienta arata ca daca apropiem un ac magnetic de un conductor parcurs de curent electric se
constata ca acul se deplaseaza din pozitia sa de echilibru, cu atat mai accentuat cu cat distanta fata de
conductor este mai mica si cu cat intensitatea curentului din conductor este mai mare. La intreruperea
curentului din conductor, acul magnetic revine in pozitia sa initiala, adica in directia magnetismului
terestru. Deci, acul magnetic este supus actiunii unor forte variabile in spatiu, care dureaza atata timp
cat dureaza curentul
Prezenta curentului electric este insotita intotdeauna de camp magnetic si invers.
Campul electromagnetic este o forma de existenta a materiei care se manifesta prin actiunea asupra
acului magnetic sau aspura conductoarelor parcuse de curent electric. Campul magnetic poate fi
masurat cu magnetometrul. Marimea care masoara interactiunea dintre camp magnetic si un material
se numeste susceptibilitate magnetica.Campul magnetic si campul electric sunt cele doua componente
ale campului electromagnetic. Prin variatia lor, cele doua campuri se influenteaza reciproc si astfel
undele electrice si magnetice se pot propaga liber in spatiu sub forma de unde electromagnetice.
Campul magnetic generat de magneti permanenti a fost cunoscut din antichitate. Se stie ca folosind
1
substante care contin fier, cobalt si nichel putem construi magneti permanenti care atrag fierul. Exista
dovezi care atesta faptul ca busola, ca prim instrument magnetic, a fost cunoscuta cu aproximatv 2500
ani inaintea erei noastre de catre chinezi, dar cauzele rotirii acului magnetic au fost elucidate abia in
anul 1600 de catre medicul si fizicianul englez W. Gilbert.
Campul magnetic poate fi descris cu ajutorul liniilor de camp.
Liniile campului magnetic sunt tangente in fiecare punct la directia acului magnetic.
Forma liniilor de camp depinde de forma conductorului prin care circula curentul electric
Pentru un conductor linear
Campul magnetic in jurul unui fir conductor parcurs de curent electric este format din cercuri
concentrice cu centrul pe conductor, fiind amplasat intr-un plan perpendicular pe conductor.

a) b)

Fig. 2 Determinarea sensului liniilor de camp pentru un conductor linear: a) Regula burghiului; b) regula
mainii drepte

Regula burghiului - Sensul liniilor de camp magnetic in jurul unui conductor liniar este sensul in care
trebuie rotit un burghiu, paralel cu conductorul, pentru a-l deplasa in sensul curentului electric
Regula mainii drepte – sensul liniilor de camp magnetic in jurul unui conductor linia este sensul
indicat de degetele mainii drepte atunci cand degetul mare este amplasat in directia de circulatie a
sarcinii electrice.

Conductor circular (spira)

Campul magnetic al unei spire (conductor circular) parcurse de curent electric este format din doua
campuri magnetice generate de fiecare parte a spirei. Liniile de camp magnetic se dispun precum zalele
unui lant

2
Fig. 3 Liniile campului magnetic intr-o spira

Sensul liniilor de camp magnetic al curentului din spira este identic cu sensul de inaitare al burghiului
asezat perpendicular pe planul spirei cand acesta este rotit in sensul curentului din spira;

Solenoid (bobina)

Campul magnetic este in interiorul bobinei parcurs de curent electric format din linii paralele si
echidistante, ceea ce inseamna ca este un camp magnetic uniform.

Fig4 Sensul liniilor de camp magnetic in interiorul unui solenoid

Sensul liniilor campului magnetic pe axa unei bobine este sensul in care inainteaza burghiul asezat in
lungul axei daca este rotit in sensul curentului din fiecare spira

Inductia campului magnetic

Pentru a descrie cantitativ proprietatile campului magnetic s-a definit o marime fizica
vectoriala numita inductia campului magnetic, a carei directie este tangenta in fiecare punct la
linia de camp, sensul este acelasi cu al liniei de camp iar modulul este dat de relatia:
F
B=
I ∙l

Unde:

- F este forta cu care campul magnetic actioneaza asupra conductorului, numita forta
electromagnetica, [ F ]SI =1 N ;
3
 - I este intensitatea curentului din conductor, [ I ] SI =1 A ;
- l este lungimea conductorului aflat in camp,[ l ] SI =1 m.

Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. se obtine din relatia de definitie, se

numeste Tesla si are simbolul T: [ B ] SI =1 T .
Inductia campului magnetic produs de conductorul liniar parcurs de curent electric
intr-un punct oarecare are expresia:
μ∙ I
B=
2 πr
Unde:
1N
- µ este o constanta de material numita permeabilitate magnetica, [ μ ] SI = 2 ;
A
- I este intensitatea curentului care strabate conductorul;
- r este distanta pana la conductor.
Se numeste permeabilitate magnetica relativa a unui mediu marimea μr definita prin relatia
μ
μr =
μo
Unde:
- µ este permeabilitatea magnetica a mediului;
−7 N
- μ0 este permeabilitatea vidului μ0 =4 π ∙10 ;
A2
Permeabilitatea magnetica relativa este o constanta de material, fara unitate de masura.
Permeabilitatea magnetica a vidului este egala cu 1 iar cea a aerului este aproximativ
egala cu 1.
Inductia campului magnetic in centrul unei spire de raza r parcurse de un curent electric
de intensitate I are expresia
μ∙I
B=
2r
Inductia campului magnetic pe axa solenoidului cu N spire si lungime l are expresia:
μ∙N ∙I
B=
l
Se defineste intensitate de camp magnetic (H) raportul dintre inductia magnetica intr-un punct si
permeabilitatea magnetica a mediului din acel punct si este o marime vectoriala.
B
H= sau B=H ∙ μ
μ
In cazul unui conductor rectiliniu strabatut de un curent I, intensitatea campului magnetic va fi:
B I
H= =
μ0 2 π ∙ r
In interiorul unei bobine, de lungime l, intensitatea campului magnetic este data de relatia:
N ∙I
H=
l
Unitatea de masura pentru intensitatea campului magnetic, in sistemul international este amper/metru
(A/m).
Forta electromagnetica
Din relatia de definitie a inductiei magnetice se obtine expresia fortei electromagnetice in cazul unui
conductor asezat perpendicular pe directia liniilor de camp:
F=B∙ I ∙ l

Orientarea acestei forte se obtine cu regula mainii stangi

4
 Fig.2 Regula mainii stangi
In cazul in care conductorul nu este perpendicular pe liniile campului magnetic, formula de calcul a
fortei electromagnetice este:
F=B∙ I ∙ l∙ sinα
unde α este unghiul dintre directia liniilor de camp magnetic si directia conductorului parcurs de curent
electric.
Interactiunea magnetica a curentilor electrici stationari
Daca prin doi conductori rectilinii, paraleli si foarte lungi plasati in vid la distanta d
unul de altul, circula curentii de intensitati I1 si I2 de acelasi sens (figura 5a) sau de sens opus
(figura 5b), atunci cei doi curenti produc in spatiul inconjurator un camp magnetic, astfel incat
fiecare curent se afla in campul magnetic al celuilalt curent.

a) b)
Fig.6 conductoare paralele parcurse de curenti a) de acelasi sens; b) de sensuri opuse

Primul conductor produce la distanta d de el, unde se afla al doilea conductor, un camp
magnetic de inductie
μ∙ I1
B1=
2 πd
Acest camp exercita asupra unei portiuni de lungime l din al doilea conductor o forta
F 12=B1 ∙ I 2 ∙ l
Inlocuind expresia lui B1 se obtine relatia:
μ ∙ I 1∙ I 2∙ l
F 12=
2 πd
Procedand analog se obtine forta cu care cel de-al doilea conductor actioneaza asupra
unei portiuni de lungime l din primul conductor , avand aceeasi valoare dar de sens contrar:
F 21=−F12

5
Forta de interactiune dintre doi conductori parcursi de curent electric se numeste forta
electrodinamica.
Doi conductori parcursi de curent in acelasi sens se atrag iar daca sunt parcursi de curenti in sens
contrar se resping.
Daca se considera cei doi conductori liniari, paraleli, foarte lungi, situati in vid, la distanta d =1m,
parcursi de curenti cu intensitatile I1 =I2=1A , atunci forta de interactiune pe fiecare metru de lungime
devine:
F 4 π ∙10−7 N / A 2 ∙ 1 A 2 −7
= =2∙ 10 N /m
l 2π ∙1m
1Amper este intensitatea curentilor electrici constanti, de aceeasi valoare care se stabilesc prin doi
conductori rectilinii, paraleli, foarte lungi, situati in vid si care interactioneaza cu o forta de 2 ∙10−7 N
pe fiecare metru de lungime.

Fluxul magnetic
Fluxul magnetic Φ al unui camp magnetic uniform de inductie B printr-o suprafata S asezata astfel
incat directia campului sa formeze un unghi α cu normala la suprafata se defineste prin relatia:
Φ=B∙ S ∙ cosα
Unitatea de masura a fluxului magnetic in SI se numeste weber, are simbolul Wb, [ Φ ]SI =1Wb

Fig.7 Linii de camp magnetic printr-o suprafata inclinata cu unghiul α

Atunci cand suprafata este paralela cu liniile de camp, deci normala la suprafata este perpendiculara pe
vectorul inductie, fluxul magnetic prin suprafata circuitului este nul.

Inductia electromagnetica
Fenomenul de inductie electromagnetica consta in aparitia unei tensiuni electromotoare induse si a
unui current indus intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil in timp.
Experimental se constata ca:

Fig. 8 Magnet permanent in bobina

6
Atunci cand se introduce sau se scoate un magnet permanent dintr-o bobina se genereaza in circuitul
bobinei un curent electric;

Fig. 9 conductor U introdus in camp magnetic

Atunci cand o bara conductoare este deplasata pe un conductor in forma de U, plasat in camp
magnetic, in circuitul format din bara si conductor se genereaza un curent electric.
Aceste experiente si altele asemanatoare arata ca atunci cand fluxul magnetic care strabate suprafata
unui circuit variaza, in circuit apare o tensiune electromotoare care genereaza un curent.
Variatia fluxului poate fi realizata, conform relatiei Φ=B∙ S ∙ cosα , variind inductia B, variind
suprafata circuitului S care este strabatuta de liniile de camp magnetic sau variind unghiul format de
liniile de camp cu suprafata circuitului.
Tensiunea electromotoare produsa de variatia fluxului magnetic se numeste tensiune indusa iar
curentul generat se numeste curent indus.
Legea lui Faraday
Intr-un camp magnetic vertical se considera un conductor de lungime l asezat pe doua sine
conductoare, care, sub actiunea unei forte externe F aluneca pe sine, frecarile fiind neglijabile. Ca
urmare a miscarii conductorului, aria circuitului strabatuta de linii de camp se modifica, deci in circuit
de induce o tensiune electromotoare, e si un curent de intensitate I.

Fig.10 Legea lui Faraday

Tensiunea electromotoare indusa intr-un circuit este egala cu viteza de variatie a fluxului magnetic prin
suprafata acelui circuit, luata cu semn schimbat.
−∆ Φ
e=
Δt
In cazul particular in care tensiunea electromotoare se induce intr-un conductor liniar, miscat cu viteza
v intr-un camp magnetic perpendicular pe conductor, tensiunea electromotoare indusa este data de
relatia:
e=B ∙l ∙ v
Autoinductia
Se numeste autoinductie fenomenul de inductie electromagnetica produs intr-un circuit datorita
variatiei intensitatii curentului din acel circuit.
La inchiderea intrerupatorului, prin bobina incepe sa circule curent a carui intensitate creste de la

7
zero la valoarea stationara I = E/(R + r) data de legea lui Ohm, care produce in interiorul bobinei un
camp magnetic variabil si implicit un flux magnetic variabil.
Conform legii lui Faraday, fluxul variabil produce o t.e.m. indusa si un curent indus care se opune
cresterii curentului inductor. Un proces analog se produce si la deschiderea intrerupatorului.

Fig.11 Bobina in camp magnetic

Se numeste inductanta unui circuit marimea fizica definita ca raportul dintre fluxul magnetic care
strabate suprafata circuitului si intensitatea curentului care parcurge circuitul:
Φ
L=
I
Unitatea de masura a inductantei in SI, numita henry, cu simbolul H,[ L ] SI =1 H
Legea autoinductantei
Tensiunea electromotoare autoindusa intr-un circuit este direct proportionala cu viteza de variatie a
intensitatii curentului din acel circuit, factorul de proportionalitate fiind inductanta circuitului.
−ΔΦ ΔI
e= =−L
Δt Δt
Din legea inductiei, exprimand variatia fluxului se obtine expresia inductantei unei bobine cu N spire,
lungimea l si sectiunea S sub forma
μ ∙N2 ∙ S
L=
l
Din cauza fenomenului de inductie proprie ( autoinductie), orice variatie de curent dintr-un circuit da
nastere la o forta electromotoare de autoinductie, care se opune cauzei care o produce, adica se opune
variatiei curentului, intarziind aceasta variatie. Acest fenomen de inertie electrica se poate observa mai
ales la intreruperea curentului dintr-un circuit. Cand se deschide un intrerupator, curentul nu dispare
instantaneu, ci datorita fenomenului de autoinductie se mai mentine un timp, ceea ce face sa apara un
arc electric intre contactele intrerupatorului.
Magnetizarea substantelor (corpurilor)

Materialele sunt compuse din mici "magneti atomici" care au in general o orientare haotica in spatiu.
Un corp magnetizat (un magnet elementar) este caracterizat de o marime vectoriala, numita moment
magnetic.

Fig. 12 Moment magnetic

Momentul magnetic ⃗ m este orientat de la polul sud la polul nord si se masoara in amperi ori metru
patrat (A.m2) . Un magnet elementar se mai numeste dipol magnetic.
Daca un corp aflat intr-un camp magnetic este supus unor forte sau cupluri, fara ca el sa fie parcurs de
curent electric, spunem ca acesta se afla in stare de magnetizare.
Magnetii elementari ai unei substante se orienteaza in campul magnetic exterior in care se introduce
substanta si acest fenomen de orientare se numeste magnetizarea substantei respective.

8
Magnetizarea unei substante poate fi de doua feluri: temporara si parmanenta.
Magnetizarea temporara se obtine prin introducerea corpului intr- un camp magnetic exterior.
La anularea campului magnetic , dispare si magnetizarea corpului.
Magnetizarea permanenta este independenta de prezenta unui camp magnetic exterior (se mentine timp
indelungat). Clasa corpurilor magnetizate permanent este mai restransa dar toate substantele prezinta
o magnetizare temporara.
Experienta arata ca daca un circuit strabatut de curent electric se afla intr-o substanta, sau in apropierea
unor corpuri oarecare, campul magnetic produs de aceasta in substanta, va fi diferit de cel produs in
aer sau in vid. Aceasta se datoreaza aparitiei in substanta a unei anumite orientari a curentilor electrici
elementari intermoleculari si interatomici, sub actiunea campului magnetic exterior.
Curenti elementari exista in interiorul oricarei substante chiar si atunci cand nu exista camp magnetic
exterior. Acesti curenti sunt datorati miscarii electronilor pe orbitele atomilor cat si prin rotirea lor in
jurul propriilor axe. Daca orientarile acestor curenti nu sunt ordonate, din punct de vedere
macroscopic, ei nu produc camp magnetic. Sub actiunea unui camp magnetic exterior, curentii
elementari ai unei substante se orienteaza intr-o masura oarecare si produc un camp magnetic
suplimentar, care suprapunandu-se peste campul exterior il modifica.
Din punct de vedere al proprietatilor magnetice,materialele se impart in trei categorii :
a) Materiale diamagnetice
Materialele la care permeabilitatea magnetica relativa este subunitara se numesc materiale
diamagnetice. De exemplu, cuprul are μr= 0,999995.
Susceptivitatea magnetica este constanta,negativa si in valoare absoluta foarte mica.
b) Materiale paramagnetice
Materialele la care permeabilitatea magnetica relativa este supraunitara se numesc materiale
paramagnetice. De exemplu aerul are μ = 1,000003, deci permeabilitatea aerului se considera practic
egala cu cea a vidului. Susceptivitatea magnetica este pozitiva,foarte mica si scade cu temperatura.
c) Materiale feromagnetice
Susceptivitatea magnetica respectiv permeabilitatea magnetica relativa sunt foarte mari si dependente
de intensitatea campului magnetic. Exemple : fierul , nichelul , cobaltul , toate otelurile , fonta, diverse
aliaje.
Materialele feromagnetice au o temperatura critica (numita temperatura Curie sau punct Curie) la
depasirea careia isi pierd proprietatile feromagnetice. Intruducand un corp feromagnetic intr-un cimp
magnetic variabil in limite largi, se poate ridica dependenta dintre inductia magnetica si cimpul
magnetic, pentru corpul respectiv.
In afara de cele trei mari categorii de materiale magnetice (diamagnetice,paramagnetice si
feromagnetice) mai exista si materiale ferimagnetice (feritele). Acestea sunt de fapt tot materiale
feromagnetice dar au rezistivitatea electrica mare, facand parte din clasa materialelor semiconductoare.
Feritele sunt compusi ai unor metale bivalente (Ni, Mn, Cu, Co, Ba) cu oxidul de fier si pot avea
proprietati de materiale magnetice moi sau dure. Feritele se utilizeaza pentru construirea memoriilor
magnetice ale calculatoarelor electronice precum si in domeniul micromasinilor electrice.

Fenomenul de histerezis
Daca o bucata de fier, neutra din punct de vedere magnetic, este supusa unui camp magnetic exterior a
carui intensitate H variaza de la zero la o valoare oarecare Hm, inductia B a campului magnetic variaza
(curba de prima magnetizare 1 a materialului respectiv) de la zero la valoarea Bm.

9
Fig. 13 Ciclu Histerezis

Daca H se scade de Hm pana la zero, inductia magnetica se micsoreaza, insa nu dupa aceeasi curba ci
dupa curba 3, situata deasupra curbei de magnetizare initiala. Se observa ca pentru aceleasi valori
ale intensitatii campului magnetic luate in sens invers, avem valori mai mari ale inductiei magnetice.
In punctul C, desi H = 0 , inductia campului magnetic nu se anuleaza ci se pastreaza la o valoare
oarecare Br, egala cu ordonata OC. Pentru a demagnetiza bucata de fier, adica pentru a o face sa-si
piarda complet magnetismul, trebuie s-o supunem unui camp negativ, OD, numit camp coercitiv (-Hc).
Pentru acest camp negativ B=0. Daca continuam sa supunem acum bucata de fier unui camp negativ
din ce in ce mai puternic, inductia scade sub zero, devine negativa si creste apoi in valoare negativa
dupa curba DA’. In A’ s-a atins punctul de saturatie maxima negativa, pentru valoarea negativa –Hm a
campului. In acest caz inductia este -Bm. Daca micsoram acum valorile negative ale campului, inductia
se deplaseaza pe ramura A’E, atingand valoarea corespunzatoare ordonatei OE pentru un camp egal cu
zero. Aici avem un magnetism remanent negativ –Br, deci cu polii inversati fata de cel precedent.
Pentru a anula acest magnetism remanent, avem nevoie de un camp coercitiv OF. Continuand mai
departe cresterea lui H, ajungem din nou in punctul A. Dupa cum se vede, inductia ramane mereu in
urma campului care o produce si din aceastaceasta cauza curba inchisa ACDA’EFA poarta numele de
ciclu de histerezis.
Daca repetam variatia campului intre aceleasi limite Hm si -Hm, valoarea inductiei campului magnetic
va urma exact acelasi contur.
Curbele de histerezis au forme diferite, dupa compozitia materialelor feromagnetice intrebuintate.
Utilizarile industriale cer anumite tipuri de curba de histerezis, deci anumite materiale feromagnetice.
Din acest punct de vedere se disting materiale magnetice moi(fierul moale, otelul foarte dur),
caracterizate printrun camp coercitiv mic si materiale magnetice tari ( oteluri speciale), avand un camp
coercitiv mare.
Demagnetizarea si remagnetizarea unui material feromagnetic, necesita un anumit consum de energie
care apare sub forma de caldura in masa materialului. Se poate demonstra ca suprafata inchisa de curba
de histerezis este direct proportionala cu energia pierduta in fier pentru un ciclu histerezis, adica pentru
o variatie a campului magnetic de la valoarea maxima pozitiva la valoarea maxima negativa si inapoi
la valoarea maxima pozitiva.
Prin insusi principiul de functionare al masinilor electrice, miezul de fier (care constituie circuitul lor
magnetic) este supus unor magnetizari alternative foarte dese. Din aceasta cauza in miezul acestor
masini se produc pierderi de energie datorita fenomenului de histerezis, cu atat mai mari cu cat se
schimba mai des sensul campului intr-un interval de timp dat, adica cu cat se repeta mai des ciclul de
histerezis. Aceste pierderi de energie mai depind de inductia maxima, de calitatea si compozitia

10
fierului. Asemenea circuite magnetice, pentru a avea pierderi de energie cat mai mici, se fac din
materiale magnetice de tip moale, cu o suprafata de histerezis cat mai redusa.

Curenti turbionari (Foucault)

Curentii de inductie care apar in piesele metalice masive poarta numele de curenti Foucault sau curenti
turbionari. Ei apar in atat masele metalice ce se misca intr-un camp magnetic constant cat si in masele
fixe strabatute de fluxuri magnetice variabile.
Curentii Foucault nu pot fi culesi intr-un circuit exterior si folositi pentru producerea energiei electrice.
Acestia apar in toate masinile si aparatele electrice a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de
inductiei electromagnetica.

Fig. 14 Curenti turbionari in masa rotorului unui generator

In fig.14 este aratat modul cum apar prin inductie, simultan, curentul util intr-o spira a unui generator
electric si curentii Foucault in masa rotorului. Curentii turbionari, datorita efectului Joule – Lenz,
produc o incalzire apreciabila a maselor metalice in care apar, ceea ce duce la o micsorare a
randamentului masinilor electrice si a aparatelor electrice. Din aceasta cauza, acesti curenti se mai
numesc si curenti paraziti.

Fig. 15 Curentii turbionari in miezul unei bobine

In fig.15 este aratat modul cum apar curentii turbionari intr-o bobina cu miez de fier, la trecerea unui
curent variabil in timp prin spirele bobinei. In acest caz, curentii turbionari se inchid intr-un plan
perpendicular pe vectorul inductiei magnetice. Sensul curentilor turbionari s-a determinat aplicand
legea lui Lenz, curentul fiind considerat crescator.
In constructia masinilor electrice si aparatelor electrice, curentii turbionari se reduc, inlocuind piesele
masive de fier, in care ei s-ar putea produce, prin piese executate din asamblarea, de tole de otel, de
0,35-0,5 mm grosime si izolate intre ele prin foita de hartie sau prin lac izolant. Tolele se executa
dintr-un otel special, cu continut de siliciu (tole silicioase). Prezenta siliciului in tole mareste
rezistivitatea materialului, deci scade intensitatea curentilor turbionari.
La masinile electrice si aparatele electrice, curentii turbionari nu sunt doriti, deoarece inrautatesc
11
functionarea lor. La anumite instalatii si mecanisme, ei suntutilizati pentru punerea in actiune
a mecanismelor, sau pentru asigurarea regimului lor de functionare.

12