Interacţiunea dintre câmpul magnetic şi

curentul electric. Motorul electric

Cu ajutorul a doi conductori subțiri se suspendă orizontal, între polii

magnetului, o bara de aluminiu, prin care poate circula un curent
electric de intensitate I de la A la C.
În câmpul magnetic uniform creat de magnet se afla o porțiune
AC = l ( lungimea conductorului aflat în câmp magnetic ) din
conductorul de aluminiu, perpendiculară pe liniile câmpului magnetic
uniform.
 Atunci când se închide circuitul ce conține bara de aluminiu,
conductorul AC este deviat pe direcția perpendiculară pe liniile de
câmp și pe conductorul străbătut de curentul de intensitate I.
 Se inversează sensul curentului prin conductorul de aluminiu , se
constată că se inversează și sensul forței care produce deplasarea
conductorului (se inversează și sensul in care este deviat conductorul).
 Așezând magnetul în așa fel încât sensul liniilor de câmp să fie
orientate în sus,(dacă inițial polul nord era deasupra, acum se aduce
polul sud deasupra) se constată că se inversează sensul în care este
deviat conductorul.
 Forţa cu care câmpul magnetic acţionează asupra unui conductor
parcurs de curent electric, aflat în acel câmp se numeşte forţă
electromagnetică.
  FORŢA ELECTROMAGNETICĂ
- este forţa cu care câmpul magnetic acţionează asupra
unui conductor parcurs de curent electric aflat în acel câmp.
 Direcţia este perpendiculară pe planul determinat de curentul
electric și de direcţia câmpului magnetic.

Direcţia forţei F este perpendiculară pe conductor şi pe vectorul B.

 Sensul este dat de regula mâinii stângi: se aşează palma mâinii
stângi de-a lungul conductorului
parcurs de curent electric cu cele
patru degete întinse in sensul
curentului electric astfel încât
inducţia magnetică să intre in palmă
iar degetul mare întins la 90 de
grade da sensul forţei
electromagnetice.

Sensul forței electromagnetice depinde atât de sensul

curentului, cât și de sensul liniilor câmpului magnetic.
Pentru determinarea sensului forței electromagnetice fizicianul
scoțian Alexander Fleming (6 August 1881 – 11 Martie 1955) a
stabilit o regulă practică, simplă ce poartă numele de regula mâinii
stângi.
 Se ține palma stângă paralel cu
conductorul prin care trece curentul
electric astfel ca cele patru degete să
indice sensul curentului electric. Palma
mâinii se ține astfel ca liniile de câmp
magnetic să înțepe palma. Degetul mare
desfăcut indică sensul forței
electromagnetice

Forța este o mărime vectorială:

caracterizată prin sens , direcție și modul – valoarea numerică;
Modulul forței – valoarea numerică - este cu atât mai mare cu
cât lungimea conductorului aflat în câmp precum și intensitatea
curentului din conductor este mai mare, deci :
F ≈ I·l.
Dacă în timpul experimentului se păstrează constantă lungimea l
a conductorului care se afla în câmp magnetic și intensitatea
curentului electric, dar se schimba magnetul cu altul mai puternic se
constata ca deviația conductorului creste.
Rezultă că forța electromagnetică este direct proporțională cu o
mărime ce caracterizează câmpul magnetic numită inducție
magnetică notata cu B.
Inducția magnetică este o mărime vectorială ce caracterizează
câmpul magnetic în fiecare punct, este tangentă la linia de câmp și are
sensul liniei de câmp.
Se poate scrie: F = B·I·l, când conductorul este
perpendicular pe liniile de câmp.
B - inducţia magnetică;
I - intensitatea curentului electric ce
străbate conductorul aflat in câmp magnetic
l - lungimea porţiunii din conductor aflată
în câmp electric.
Din această relație scoate inducția magnetică :
B = F / I*l
Din această relație se stabilește unitatea de
măsură pentru inducția magnetică :
[B]SI = N / A * m
Motorul electric
Dispozitivul care exercită forţe ce efectuează lucru mecanic atunci
când consumă energie electrică se numeşte motor electric.
O bobină cadru ale cărei feţe sunt paralele cu liniile câmpului
magnetic în care se află, se roteşte cu 90°, atunci când bobina este
străbătută de curent electric.
Schimbând sensul curentului electric prin spirele bobinei după fiecare
rotaţie cu 180°, bobina se roteşte continuu în acelaşi sens.
Acesta este principiul motorului electric.

În timpul funcţionării, un motor electric transformă o parte din energia

electrică primită (consumată) în energie mecanică, cealaltă parte fiind
pierdută sub formă de căldură.

Concluzie: Motoarele electrice funcţionează datorită interacţiunii

electricităţii cu magnetismul.
EXPERIMENT : Un motor simplu
Materiale necesare:
- doi magneţi in forma de bară;
- un mosor;
- un băţ de lemn;
- patru dopuri de plută;
- baterie de 9V;
- sârma de cupru;
- sârma izolată;
- pioneze de hotel;
- agrafă metalică;
- bandă adezivă.
Modul de lucru:
Se înfăşoară sârma de cupru pe mosor astfel încât cele două capete ale
sârmei să rămână libere. Sârma înfăşurată se fixează cu două elastice și se
introduce băţul de lemn în mosor la capetele căruia se pun două piuliţe de care
se leagă capetele libere ale sârmei. Pe doua din dopurile de plută se prind cu
bandă adezivă cei doi magneţi aşezaţi cu polii opuşi unul in faţa celuilalt de o
parte şi de alta a mosorului. La capetele băţului de lemn se prind celelalte două
dopuri de plută.
Întrerupătorul se realizează fixând o agrafă metalică pe o bucată de lemn
prin intermediul a două pioneze de oţel. Cu fiecare pioneză se prinde câte un
capăt a două sârme.
Se realizează o conexiune ca in figură iar apoi se închide întrerupătorul
unind cele două pioneze cu agrafa pentru a permite trecerea curentului electric.
Se observa ca mosorul se mişcă alternativ.
De ce?
Pentru că cei doi magneţi
generează un câmp
magnetic ce trece de la
polul unui magnet la
polul opus al celuilalt
magnet. Când se închide
întrerupătorul curentul
electric trece prin sârma
de cupru si se creează un
al doilea câmp magnetic.
Cele două câmpuri se
atrag si se resping făcând
ca mosorul cu sârma
bobinată pe el să se mişte alternativ.

Concluzie: Motoarele electrice funcţionează datorită interacţiunii

electricităţii cu magnetismul.