Diaconeasa Vlad Gabriel Generatoare electrice

10A
Generatoare electrice

Generatorul electric este un dispozitiv care transferă energia mecanică în energie electrică.
Transformarea dinb energie electrică în energie mecanicăî este făcută de electromotare.

PILA VOLTAICĂ

Adesea numită plila Volt, este prima baterie, un tip de pilă electrică inventată de Alessandro
Volta în 1799. Această invenție constă dintr-o coloană verticală compusă dintr-o succesiune de un disc de
cupru metalic-un disc de hârtie îmbibat într-o soluție salină-un disc de zinc (ansamblu numit celulă
voltaică).

La extremitățile coloanei era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric
continuu de joasă intensitate.

Tensiunea electromotoare de contact dintre metalele (folosite pe post de) electrozi este

datorată concentrației diferite a electronilor, aceasta producând un proces de difuzie a electronilor între
cele 2 metale până la stabilirea unui echilibru termodinamic caracterizat prin apariția unei diferențe
de potențial electric (localizate într-un strat subțire de la suprafața de contact dintre metale) care
compensează efectul difuzie.

Elementul galvanic este un generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea

spontană a energiei chimice în energie electrică.

Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui metal cu un alt
metal a cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică. Numele de galvanizare provine de la
descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).
Galvanizarea constă dintr-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se
doi electrozi un catod (ex. o placă de metal care va fi acoperit cu un strat de cupru sau nichel), și polul
pozitiv sau anod.
Curentul electric determină disocierea, transportul și depunerea ionilor de metal de la anod
(cupru) la catod (metal), acest procedeu fiind numit galvanizarea metalului (acoperirea metalului cu un
strat uniform de cupru). Intensitatea curentului influențează într-un raport direct proporțional stratul de
cupru depus prin galvanizare.

ACUMULATORUL ELECTRIC

Bateria de acumullatoare este o sursăp de curent electric continuu reîncărcabilă formată din
elemente care înmagazinează energia electrică pe care o stochează folosind principii chimice.
Funcționarea sa se bazează pe apariția unei tensiuni electromotoare creqată pe baze chimice, obținute
prin asocierea în combinații electrod-electrolit a unor materiale diferite din punct de vededere
electrochimic. Bateria de acumulatoare poate fi acidă sau alcalină (la motociclete). Ea se leagă electronic
în paralel cu alternatorul.
Diaconeasa Vlad Gabriel Generatoare electrice
10A
În cazul (aut)vehicule electroce, se utilizează plile de combustie ce utilizează direct curentul
electric. Orice sistem de baterie cu acid și plumb, atunci când este supraîncărcatva produce hidrogen
gazos prin electroliza apei.

BATERII CADMIN-NICHEL

O baterie reîncărcabilă numită și acumulator, baterie secundară este un tip de baterie electrică,

care poate fi încărcată, descărcată pe o sarcină consumatoare de energie și reîncărcată apoi succesiv de
multe ori, ea lucrând astfel ca o baterie primară non-reîncărcabilă care poate redeveni din nou complet
încărcată odată ce este descărcată. Ea este compusă din una sau mai multe celule
electrochimice (element electrochimic). Termenul de "acumulator" este utilizat ca atare în sensul că ea
acumulează și stochează energie prin o reacție electrochimică reversibilă. Bateriile reîncărcabile sunt
produse în forme și mărimi diferite, variind de la cele mici, simple până la baterii reîncărcabile pentru
sistemele de stabilizare cu puteri de ordinul megawaților, conectate la rețele de distribuție a energiei
electrice. Sunt utilizate mai multe diferite combinații de materiale de electrozi și electroliți,
incluzând plumb-acid, nichel-cadmiu (NiCd), nichel-hidrură metalică (NiMH), ioni de litiu (Li-ion),
și polimer-ion de litiu (Li-ion polimer).
La fiecare tip de baterie/acumulator electrică este indicată tensiunea nominală a elementului de
acumulator (celulă), care se stabilește ca o funcție de materialele folosite în construcție. Deoarece
această valoare (exprimată în volți/V) este în majoritatea cazurilor relativ mică, se utilizează frecvent
înserierea de mai multe elemente pentru a realiza acumulatori cu tensiune nominală mai mare.