APELE TERREI

OCEANELE ȘI APELE OCEANICE

1. FIXARE COMPONENTELE HIDROSFEREI
2. OCEANELE TERREI
3. PROPRIETĂȚILE APELOR OCEANICE
4. DINAMICA APELOR OCEANICE
OCEANELE TERREI
 Oceanele reprezintă cea mai
mare subdiviziune a
hidrosferei, cuprind 97,5% din
cantitatea de apă a acesteia și
71% din suprafața terestră.
 Oceanele sunt întinderi imense
de apă cantonate în depresiuni
ale scoarței terestre numite
bazine oceanice.
 Apele oceanice prezintă
anumite proprietăți fizice,
chimice și sunt caracterizate de
o anumită dinamică

Aplicația nr.1:
Observați pe hartă raportul continent/apă pentru emisfera nordică și pentru cea
sudică.
Precizați care este emisfera continentală a Terrei. Dar emisfera oceanică?
 OCEANELE TERREI – CARACTERISTCI GENERALE

Oceanele Caracteristici
Terrei Suprafața Adâncime Elemente specifice
(cu aproximație) maximă
180 11.022m
PACIFIC Cel mai întins ocean
milioane km2 Groapa Marianelor
93 8385m Fundul oceanului este străbătut
ATLANTIC milioane km2 Groapa de o dorsală cu rift deschis
Puerto Rico (ridge)
75 Situarea în întregime în zona
7450m
INDIAN milioane km2 caldă a Terrei – apele cele mai
Groapa Jawa
calde
Situarea în întregime în zona
12,5
ARCTIC 5450m rece a Terrei – apele cele mai
milioane km2
(ÎNGHEȚAT) Molly Deep reci
Aplicația nr. 2
 În coloana A sunt înscrise denumirile oceanelor Terrei iar în coloana B
caracteristici definitorii ale acestora. Corelați elementele din coloana A cu cele
din coloana B astfel încât asocierile realizate să fie adevărate:

 A 1. Oc. Pacific B. 1. Aici se găsește cea mai adâncă groapă abisală.

 2. Oc. Atlantic 2. Are apele cele mai calde.
 3. Oc. Indian 3. Prezintă dorsală cu rift activ.
 4. Oc. Arctic 4. Are cea ma mică întindere.
5. Este înconjurat de o centură de vulcani.
6. Are forma literei S.
7. Are apele cele mai reci.
8. Se învecinează în nord cu Asia.
Aplicația nr. 3:
Observați harta și rezolvați cerințele:
1. Numiți oceanele Terrei notate pe hartă cu literele A, B, C, D
2. Numiți gropile abisale/punctele notate pe hartă cu a, b, c, d și
adâncimile acestora.
OCEANELE TERREI – LOCALIZARE, ZONE DE LEGĂTURĂ

Aplicația nr. 4:
1.Stabiliți localizarea
oceanelor Terrei precizând,
pentru fiecare ocean:
a. emisferele în care se
extinde;
b. continentele cu care se
învecinează.
2. Identificați spațiile prin
care oceanele
comunică între ele:
c. strâmtori (notate cu litere
mici pe hartă);
d. zonele larg deschise.
e. Numiți canalul prin care
O. Pacific comunică cu
O. Atlantic.
(f pe harta O. Pacific;
c – pe harta O. Atlantic)
PROPRIETĂȚILE APELOR OCEANICE

 Temperatura
 Proprietati fizice  Densitatea
apelor oceanice  Culoarea
 Transparența

 Proărietăți chimice  Salinitatea

2 TEMPERATURA APELOR OCEANICE
 Este consecința:  Variația temperaturii apei
 procesului de încălzire oceanice:
 A. La suprafață:
determinat de radiația
este influențată de temperatura
solara directă;
aerului;
 depinde de unghiul de  scade de la ecuator spre poli de
incidență al radiației la 25-300C (în zona caldă) la -20C
solare cu suprafața apei (în zona rece, aici, prin
oceanului. solidificare, la suprafața mărilor
și oceanelor se formează
banchiza.
 Este influențată de:
 temperatura aerului; B. În adâncime
 vânt; temperatura scade apei până la
 curenți oceanici +/-20C;
pe fundul oceanelor apa nu
○ calzi
îngheață ca urmare a presiunii
○ reci. foarte ridicate.
Aplicația nr.5
Prezentați, pentru fiecare ocean, variația temperaturii apei la
suprafață, după modelul dat.
Ex. Oc. Pacific – zona centrală (25-300C), zonele mediane
temperate (20-100C); zonele periferice, reci (10-5-00C)
Salinitatea
 Reprezintă concentrația
de săruri dizolvate în
apă. (g/l; ‰)
 Salinitatea medie=35‰
 (35g săruri dizolvate într-
un 1litru de apă)
 Valori mari 35-37‰
 Valori maxime 40 ‰
 Cu valorile cele mai
ridicate se înscriu:
 M. Roșie și G. Persic
 Valoarea salinității
este influențată de:
 volumul evaporației
(impus de
temperatura aerului
și a apei);
 aportul de apă dulce
(provenit din
precipitații,vărsarea
fluviilor, topirea
ghețarilor);
 curenții oceanici;
Variația salinitătii cu adâncimea

Valoarea salinității crește odată cu

adâncimea explicație: apa care are un
conținut mai mare de săruri este mai grea,
are densitate mai mare și se lasă spre
fundul mării; apa care are un conținut mai
redus de săruri are densitate mai mică și
rămâne la suprafață. Aplicația nr. 6
 Accesați adresa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea
_Moart%C4%83
Notați cinci aspecte care
caracterizează Marea
Moartă și o deosebesc față
de alte mări de pe glob.

Marea Moartă
SALINITATEA LA SUPRAFATA OCEANULUI PLANETAR. VALORI MEDII ANUALE

Aplicația nr.7
Observați harta, pentru fiecare ocean, dați exemple de zone
caracterizate prin valori mari/reduse ale salinități, după model.
Ex. Oc. Indian – valori mai ridicate 36-37g/l în partea de NV,
valori mai reduse (33-34g/l) în partea de est, pe suprafețe întinse
34-35g/l.
Aplicația nr.8:
Analizați harta salinității medii a apelor oceanice de suprafață. Pentru
fiecare areal marcat cu cifre și litere precizați dacă valoarea este mai
ridicată/mai scăzută în comparație cu valoarea medie (35g/l) și un factor
care determină această situație, după model.
Ex. 1- valori mai scăzute/cantitățile mari de precipitații ce cad în zona
ecuatorială
 DINAMICA APELOR OCEANICE
Face referire la diferite tipuri de mișcări ale apelor mărilor și
oceanelor:valuri, maree, curenții
 Valurile sunt mișcări ondulatorii ale
suprafeței apei mărilor și oceanelor.
 Cauze de producere:
Vânt
Seisme, erupții, alunecări submarine
(tsunami)
 Părțile componente ale unui val:
Creasta (partea cea mai înaltă)
Baza (partea cea mai joasă)
Înălțimea (h) – distanța dintre creastă
și baza
Lungimea – distanța dintre două
creste/baze succesive

Aplicația nr.9:
Studiu de caz:realizați un eseu de
jumătate de pagină în care să descrieți
cauzele producerii tsunami-ului în
Japonia, 2011, modul de manifestare
și consecințele. Tsunami, Japonia, 2011
MAREELE Flux- nivelul apei crește, apa
mării/oceanului înaintează spre uscat
 Sunt oscilații periodice ale nivelului mărilor și
oceanelor care reprezintă rificări (flux) și
coborâri (reflux) față de o situație considerată
medie.
 Cauze: atracția exercitată de lună (în principal)
și Soare asupra suprafețelor acvatice.
 Deoarece influența Lunii este mai puternică,
oscilațiile principale sunt diurne. Astfel,
suprafața oceanului se ridică la trecerea lunii
deasupra meridianului locului sub formă de
flux (imaginile de sus). După trecerea Lunii
deasupra altui meridian, nivelul apei scade
(reflux – imaginile de jos).
 Pe glob se produc, concomitent două ridicări
(una la meridianul deasupra căruia se află luna
și una la antipod – meridianul opus) urmate de
două refluxuri în aceleași puncte.
 Un flux urmat de un reflux se produc, de
regulaă la fiecare interval de 12 ore și 25
minute.
 Daca esti interesat:
 https://www.youtube.com/watch?v=3RdkXs8BibE&feat
ure=emb_rel_err

Reflux:nivelul apei scade,

apa mării/oceanului se retrage
MAREELE

 Maree maxime (ape vii) – au loc de două

ori pe lună, la conjuncție și opoziție,
deoarece forțele de atracție ale Lunii și
Soarelui se combină.
 Maree minime (ape moarte) – au loc de
două ori pe lună: la primul și la aldoilea
pătrar, deoarece forțele de atracție ale
Lunii și Soarelui se opun.

Schema formării mareelor

Formarea mareelor maxime și minime
 Harta amplitudinii mareice în cadrul Oceanului Planetar

Amplitudinea mareică reprezintă diferența de înălțime dintre nivelul apei la flux și nivelul apei la
reflux.Mareea are o amplitudine medie de 1-2 m, însă ajunge uneori, datorită configurației țărmului
și a altor factori locali, să depășească 10 m. Valoarea amplitudinii mareice este mai mare în mările
deschise și mai mică în mările închise (înconjurate de uscat).
Polul mareic al Terrei este G. Fundy unde amplitudinea mareică atinge 19.6m.
Aplicația nr.10
Observați harta și identificați 10 areale din cadrul Oc. Planetar în care valoarea amplitudinii mareice să
depășească 10m.
Ex. V Europei – Marea Mânecii
CURENȚII OCEANICI
 Sunt deplasări ale unor mase considerabile de apă care se produc în cadrul
oceanelor și mărilor, pe direcții fixe, la suprafața apei și pe o oarecare
adâncime.
 După temperatura apei există: curenți calzi (apele sunt împinse de alizee și
dirijate spre latitudini mari) și curenți reci (apele din zonele reci sunt împinse
de vânturile polare spre latitudini mici)
 Apele reci de pe fundul oceanului urcă spre suprafață – curenți verticali -
upwelling

Cauze Tipuri de curenți

Vânturi permanente Curenți de derivă
Inerția apelor – după ce Curenți liberi
iese din zona de influență a
vânturilor permanente, apa
își continuă mișcarea
Diferență de nivel Curenți de compensație
Diferență de densitate
HARTA CURENȚILOR OCEANICI

Aplicația nr. 11.

Observați harta curenților oceanici. Precizați, pentru fiecare continent ce curenți se deplasează
pe lângă țărmurile acestora, după model.
Ex. America de N - țărmul vestic C. Alaskăi (cald); C. Californiei (rece);
țărmul sudic – C. Antilelor (cald); țărmul estic: C. Golfului (cald); C. Labradorului (rece)