de tundră sau taiga, din nordul Europei, Asiei, Americii de Nord și Groenlandei. În prezent arealul lui de răspândire a ajuns și în regiunile cu climă temperată, fiind singurul reprezentant din familia cerbului (Cervidae) care a fost domesticit fiind crescut în turme. MOD DE VIAȚĂ Renul trăiește în turme, care în timpul migrațiilor în căutare de hrană pot atinge mai multe sute de mii de capete. În Alaska, de exemplu, s-au văzut turme ce atingeau cifra de 500.000 de animale. În afară de perioada migrației, animalele trăiesc în grupuri de la 10 până la 100 de animale, grupele sunt formate în general din masculi sau femele. Numai în octombrie, în perioada împerecherii, masculii adulți încearcă să formeze un harem cu cât mai multe femele. Renii în general pot atinge vârsta de 12 - 15 ani, în cazuri de excepție ating vârsta de 20 de ani. ALIMENTAȚIE
Ei consumă, în principal, lichenii în timpul
iernii, în special mușchii ca o adaptare unică printre mamifere și sunt singurele mamifere mari capabile să metabolizeze lichenii datorită bacteriilor și protozoarelor specializate în intestine. Sunt singurele animale în care a fost găsită enzima lichenaza, care descompune lichenina în glucoză. Cu toate acestea, ei mănâncă și frunzele de salcie și mesteacăn, precum și graminee. S-au cunoscut că își mănâncă propriile coarne căzătoare, probabil pentru calciu.