Murariu Cosmin Grupa: 3508

Marsupiale insectivore
Numbatul (Myrmecobius fasciatus) 1.Taxonomie Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Mammalia Subclasa: Marsupialia Ordinul: Dasyuromorphia Familia: Myrmecobidae Genul: Myrmecobius Specia: Myrmecobius fasciatus

Ordinul Dasyuromorphia (insemnand "coada stufoasa") cuprinde cele mai multe dintre marsupialele carnivore australiene, inclusiv Numbat-ul, Diavolul Tasmanian si Tigrul Tasmanian disparut in anul 1936. Exista trei familii: una cu doar un singur membru, una doar cu membrii disparuti incluzand si Tigrul Tasmanian(Thylacinus cynocephalus), si unul, Dasyuridae, cu aproximativ 70 de membri.

2.Caracteristici Spre deosebire de ierbivore, care tind sa devina extrem de specializate pentru anumite nise ecologice diversificandu-si foarte mult forma, carnivorele tind sa fie in linii mari similare dar numai in ceea ce priveste forma.. Asa cum carnivorele din emisfera nordica, cum ar fi pisicile, vulpile si nevastuicile sunt mult mai asemanatoare in structura decat, de exemplu, camilele, caprele, porcii si girafele, la fel sunt si pradatori marsupiali care au tendinta de a pastra o forma asemanatoare

Numbat (Myrmecobius fasciatus), de asemenea, cunoscut sub numele de walpurti sau mancator de furnici dungat, este un marsupial intalnit in Australia de Vest. Dieta sa consta aproape exclusiv in termite. Odata raspandita in tot sudul Australiei, specia este acum limitata la mai multe colonii mici si este enumerata ca o specie pe cale de disparitie .Numbat este o emblema a Australiei de Vest si este protejata de programe de conservare. Numbat este singurul membru al familiei Myrmecobiidae, una din cele trei familii care alcatuiesc ordinal Dasyuromorphia. Specia nu este strans legata de alte marsupiale existente chiar daca taxonomia actuala o situeaza in ordinul Dasyuromorphia alaturi de alte marsupiale carnivore. Se pare ca ar fi mai apropiat de Tigrul Tasmanian. Studiile genetice au aratat ca stramosii numbat-ului au deviat din alte marsupiale intre 32 si 42 de milioane de ani, in timpul Eocen-ului tarziu. Exista doua subspecii recunoscute, una dintre aceste, numbat-ul ruginiu (M. f. rufus), care a disparut de la cel putin 50 de ani si numai subspecia nominalizata (M. f. fasciatus) ramane in viata astazi. Dupa cum sugereaza si numele, numbat-ul ruginiu avea un strat rosiatic spre deosebire de specia supravietuitoare de astazi. Un numar foarte mic de de fosile a fost descoperit pana astazi, cel mai vechi datand din Pleistocen si nici o fosila nu apartinea familiei din care face parte astazi aceasta specie.

3.Descriere Numbat-ul este un mamifer mic, plin de culoare, intre 35 si 45 de centimetri, inclusiv coada, cu un bot fin si o coada proeminenta, stufoasa aproximativ de aceeasi lungime cu corpul sau. Culoare variaza considerabil de la gri moale pana la rosu-brun, adesea cu o suprafata rosie caramizie pe partea superioara a spatelui si intotdeauna cu o dunga neagra vizibila de la varful botului, printre ochii si pana la varful urechilor. Exista intre patru si unsprezece dungi albe in sferturile posterioare ale animalelor, care devin treptat stralucitoare de la mijlocul zonei dorsale. Partea inferioara este crem sau gri deschis, in timp ce coada este acoperita cu par lung gri cu alb. Greutatea variaza intre 280 si 700 de grame. Spre deosebire de majoritatea celorlalte marsupiale, numbat-ul este un animal diurn, in mare masura datorita constrangerilor de a avea o dieta de specialitate fara a avea echipamentele obisnuite fizic pentru aceasta. Cele mai multe ecosisteme cu o populatuie 2

generoasa de termite au o creatura destul de mare, cu o limba subtire, foarte lunga, lipicioasa pentru a putea penetra coloniile de termite sau furnici, membre anterioare puternice cu cinci degete si gheare foarte tari. Ca si alte mamifere care se hranesc cu termite sau furnici, numbatul are o falca degenerata cu pana la 50 de dinti foarte mici, nefunctionali si desi in masura sa mestece, rareori face acest lucru, din cauza naturii moale a dietei sale. Unic printre mamiferele terestre, la aceasta specie se intalneste un dinte suplimentar intre premolar si molar. Nu este clar daca acesta reprezinta un dinte molar supranumerar sau un dinte de lapte pastrat in viata adulta. Ca urmare, cu toate ca nu toti indivizii au aceeasi formula dentara, in general, urmeaza modelul unic. Ca multe alte insectivore numbat-ul are o limba lunga si ascutita, tapetata cu saliva lipicioasa produsa de glandele submandibulare mari. In continuare o adaptare la dieta sa este prezenta de-a lungul palatului moale a unor creste, care ajuta, apparent, la dezlipirea termitelor de pe limba astfel incat acestea pot fi inghitite. Sistemul digestiv este relativ simplu, si nu are multe dintre adaptarile gasite la alte animale entomofage, probabil pentru ca termitele sunt mai usor de digerat decat furnicile, deoarece au un exoschelet mai moale. Numbatii sunt aparent capabili sa obtina o cantitate considerabila de apa din dieta lor, deoarece rinichii acestei specii nu sunt specializati in retinerea apei, specializare frecvent intalnita la animalele din zonele aride. Numbatul poseda, de asemenea, o glanda in zona sternului, care pot fi utilizata pentru marcajul teritoriului sau. Desi numbatul detecteaza coloniile de termite folosind in primul rand mirosul, acesta are cea mai mare acuitate vizuala dintre toate marsupialele si neobisnuit la marsupiale, are un procent ridicat de celule cu conuri la nivelul retinei. Acestea sunt atat adaptari probabil pentru obiceiurile sale diurne, dar vazul este principalul simt prin care poate detecta pradatorii Numbatul intra in mod regulat intr-o stare de hibernare, care poate dura pana la cincisprezece ore pe zi in timpul lunilor de iarna.

4.Distributie si habitat Numbatii erau gasiti in trecut pe tot teritoriul Australiei dar odata cu venirea europenilor habitatul acestora s-a restrains la doua mici zone: Dryandra Woodland si Perupun Nature Reserve, ambele din Vestul Australiei. In ultimii ani, specia a fost reintrodusa in anumite rezervatii din sudul Australiei si in New South Walesea. 3

Astazi, numbatii se gasesc doar in zonele de paduri de eucalipt, dar in trecut acestia se puteau intalni si in zone cu paduri semi-aride si chiar in teren dominat de dune de nisip.

5.Ecologie si comportament Numbatii sunt insectivore si consuma numai termite. Un adult numbat necesita pana la 20.000 de termite in fiecare zi. Singurul marsupialul care este pe deplin active in timpul zilei, isi petrece majoritatea timpului in cautarea hranei. Pradatorii cunoscuti ai acestei specii sunt pitonii, vulpile rosii, vulturii si diverse specii de soimi. Numbatii adulti sunt solitari si teritoriali; un individ de sex masculin sau feminin isi stabilete un teritoriu de aproximativ 1,5 km patrati pe care il apara fata de alti indivizi de acelasi sex, teritoriile de sex masculin si feminin se suprapun, iar in sezonul de reproducere masculii se vor aventura in afara domeniului lor de origine pentru a-si gasi pereche. Chiar daca numbatii au ghearele foarte puternice acestia nu reusesc sa ajunga in interiorul musuroaielor, de aceea ei trebuie sa astepte ca termitele sa devina active. Acestia isi utilizeaza simtul dezvoltat al mirosului pentru a depista galeriile de la mica adancime sapate de termite, galerii care fac legatura intre musuroaie, aceste fiind singurele vulnerabile la atacul lor. Numbatii isi sincronizeaza activitatea cu cea a termitelor care sunt dependente de temperature: in timpul iernii, se hraneste de la mijlocul diminetii la jumatatea dupa-amiazii, iar in timpul verii, incepe sa se hraneasca dimineata devreme, se adaposteste de caldura pe timpul zilei si isi reia activitatea dupa-amiaza tarziu. Noaptea, marsupialele se retrag in vizuina, care poate fi, fie in copac fie in pamant si care se termina intr-o camera sferica captusita cu material moale din plante: iarba, frunze, flori si scoarta de copac maruntita. Numbatul este capabil sa blocheze deschiderea vizuinii cu pielea sa groasa pentru a preveni patrunderea pradatorilor. Ei au relativ putine vocalize, dar se pare ca sunt capabili sa fluiere si sa maraie.

6.Reproducerea Numbatii se reproduc in februarie si martie, si in mod normal au o gestatie pe an. Perioada de gestatie dureaza 15 zile, dand nastere la 4 produsi de conceptie. Puii au aproximativ 2 centimetri la nastere, si se tarasc pana la mamele unde raman atasati pana in luna august, data la care au aproximativ 7,5 centimetrii. Dupa intarcare, tinerii sunt lasati in 4

vizuina sau purtati in marsupiul mamei, iar acestia sunt complet independenti pana in noiembrie. Femelele sunt mature sexual in vara urmatoare, dar barbatii nu ajung la maturitate decat peste inca un an.

7.Starea de conservare Pana la colonizarea europeana, numbatul se gasea pe aproximativ toata suprafata Australiei atat in habitat cu zone de padure semi-aride cat si zone aproape desertice. Eliberarea in salbaticie a Vulpei Rosii a dus la reducerea drastic a acestei populatii pana la un numar de aproximativ 1.000 de indivizi, concentrate in doua zone Dryandra si Perup. Se pare ca motivul pentru care cele doua populatii mici din Australia de Vest au fost capabile sa supravietuiasca este ca ambele domenii au multe busteni, care pot servi drept refugiu impotriva animalele de prada. Fiind diurn, numbatul este mult mai vulnerabil decat majoritatea celorlalte marsupiale de dimensiuni similare. Un intensiv program de cercetare si conservare care a inceput in anul 1980 a reusit sa creasca substantial numarul indivizilor din populatii si a inceput reintroducerea lor in zonele libere de Vulpe Rosie. Perth Zoo este o gradina zoologica care s-a implicat foarte mult in cresterea si inmultirea in captivitate pentru eliberare acestora in natura. In ciuda gradului incurajator de succes pana in prezent, Numbatul ramane in continuare o specie cu risc considerabul de disparitie si este in continuare clasificata ca o specie pe cale de disparitie. 8.Bibliografie: 1.Stephen Jackson, Australian Mammals, Ed. CSIRO,2003 2.www.wikipedia.com 3.Perth Zoo, Numbat Data Sheet, 2005