SIMTURILE ANIMALELOR

REFERAT REALIZAT DE: BLAJ ANDRA-ANA-MARIA

CLASA a X-a M.I

LICEUL TEORETIC “ AL. MOCIONI” CIACOVA

2022-2023

pg. 1
1. LUPUL
Lupul (Canis lupus) este un cosmopolit al lumii animalelor: specia a avut în
trecut cea mai largă răspândire a vreunui mamifer pe glob. Lupul reprezintă o
specie cheie, care joacă un rol esențial în reglarea structurii ecosistemului. În ciuda
importanței lor, lupii au fost exterminați din majoritatea regiunilor europene în
ultimele două secole, ajungând la un număr minim la mijlocul secolului XX.
Are corpul acoperit cu blana, formata din doua randuri de peri: unul de par des,
lanos pe piele, de culoare galbui-cenusie, si un al doilea rand, spicul, format din
peri mai lungi, aspri, cu varful negru, astfel incat, in general, culoarea blanii apare
brun-cenusie, care se schimba in functie de sezon si mediul ambiant. Traieste 15-
16 ani (varsta este data de tocirea dintilor).
Are picioarele (cu par mai marunt) terminate cu degete, el calca pe perinitele
degetelor terminate cu unghii puternice, care nu se retrag in teci (ca la ras ori
pisica), lasand urme clar imprimate pe pamantul moale ori zapada. Urmele lasate
atunci cand se deplaseaza in mers obisnuit, de trap, alcatuiesc o linie dreapta. Cand
sunt in haita, ei calca unul pe urma celuilalt. Prefera padurile intinse de munte,
rapele adanci cu maracinisuri, nu este un animal stationar, preferand mereu
schimbarea locului de sedere.
SIMTUL MIROSULUI
Lupii își folosesc simțul mirosului pentru a vâna, pentru a marca și
înțelege teritoriul ambalajului, pentru a se angaja în relații sociale de pachete
și multe altele. Un animal care este în fundul lupului poate fi urmărit de
mirosul său datorită uimitorului simț al mirosului lupului. În condiții
meteorologice bune, un lup își poate mirosi prada de la aproximativ 1, 75
mile distanță. Pe măsură ce pachetul de lupi se apropie mai mult de pradă, ei
vor manevra în fața pradei pentru confruntarea finală.
Lupul are două glande parfumate: una lângă spate și alta lângă baza
cozii. Aceste glande pot fi utilizate pentru a marca teritoriul lupului, care
poate varia între 50 și 1.000 de mile pătrate. Lupii dominanți din pachet (atât
masculin, cât și feminin) folosesc urinarea picioarelor ridicate pentru a
marca urmele cu urină și fecale la fiecare 100 de metri.
Un nas de lup ține cheia incredibilului său miros. Lupii au un simț al
mirosului de aproximativ 100 de ori mai mare decât oamenii și folosesc
acest simț agitat în timp ce vânează.

pg. 2
2. PESTII
Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El
respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești.
Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtiologie. Peștii sunt
animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate.
VAZUL
La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al
vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma.
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a
cristalinului.
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea
inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori.
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la
distante mai mari de aprox. 10-12m. O parte a cristalinului iesind prin
orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180°, respectiv o
vedere aproape circulara.

3. CAINELE

Câinele este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind un mamifer

carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal
domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria
oamenilor.
GUSTUL LA CAINI
Animalele strict carnivore precum pisicile nu au nevoie de simțul gustului
pentru alimentele dulci și, prin urmare, nu au receptori pentru ele.
Dimpotrivă, câinii detectează gustul dulce, deoarece pot include anumite
fructe și legume în dieta lor, chiar sporadic și în cantități mici.
Chiar și așa, este necesar să rețineți că pe limba noastră există aproximativ
9000 de receptori pentru arome. La câini, există doar aproximativ 1700 de
receptori. De asemenea, simțul gustului la câini este mai puțin pronunțat ca
la oameni.În plus, nu au niciun receptor pentru gustul sărat și evită complet
aromele amare.

pg. 3
4. SARPELE
Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror
principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a
corpului și lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coada sunt acoperite de solzi
duri. Partea caracteristică a scheletului unui șarpe este craniul: articulațiile
maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le dă o mobilitate
extraordinară. Astfel se explică de ce șarpele își poate mișca gura în toate
direcțiile și o poate deschide extrem de larg, reușind să înghită o pradă mult
mai mare decât propriul său cap. Dinții îl ajută să muște și să fixeze prada, dar
nu pot mesteca, prin urmare șarpele trebuie să își înghită prada întreagă. Șerpii
urcă și coboară printre crengi, se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate
extraordinară, tocmai datorită excepționalei mobilități a coastelor și
vertebrelor. Șerpii au aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în
aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare.
Aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții
îndreptați pentru a apuca și fixa prada. . Deși mici la număr, șerpii veninoși
sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, și sunt
echipați cu colți special adaptați, pe care îi folosesc pentru a injecta veninul în
pradă.
PIELEA SARPELUI
Întrucat nu se deplasează cu ajutorul unor membre, şerpii au nevoie de o piele
dură, care să reziste frecării constante. Unele specii urcă pe trunchiuri de copac
aspre, în timp ce altele se strecoară prin nisipul abraziv. Pielea şerpilor variază în
grosime şi structură de la o specie la alta. Toate speciile de şerpi însă au o
caracteristică în comun: pielea este dură în exterior şi din ce în ce mai moale spre
interior.
Structura unică a pielii de şarpe permite o frecare suficient de mare între corpul
şarpelui şi sol pentru ca reptila să se poată deplasa şi, în acelaşi timp, distribuie
uniform presiunea exercitată de pietrele ascuţite asupra pielii, în aşa fel încât
aceasta să sufere cât mai puţine leziuni. Durabilitatea pielii este vitală, întrucât
şerpii îşi schimbă pielea de regulă doar la 2-3 luni.
BIOGRAFIE:
https://ro.lamscience.com/about-wolfs-sense-smell
https://lenda.ro/cum-percep-cainii-aromele/

pg. 4
https://fermaanimalelor.ro/exploreaza-ferma/animale/cainele/

pg. 5