Crapul - descriere, raspandire, inmultire

Descriere Dimensiunile obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas). In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie. Origine Crapul este originar din Asia Mica. A fost introdus in Europa probabil de catre Romani. Raspandire Traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si obstacole naturale. Inmultire Are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai). Locul de inmultire este de regula o intinsura creata de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame. Gastronomie Carnea crapului este foarte gustosa, fiind consumata sub diferite forme: fiarta, prajita, fripta, afumata, marinata. Crapul fript la protap, direct pe malul apei, este o mancare ce lasa amintiri de neuitat.

Carasul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea tiinific : Carassius auratus gibellio Denumiri populare : caras argintiu, caras floran, crap-caras. Familia : Cyprinidae Ordinul : Cypriniformes Descriere Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g. Coloratia carasului depinde de limpezimea apei, mergand de la argintiu spalacit in rauri la cenusiu-verzui si usor negricios in lacuri pline de vegetatie. Capul este scurt, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar. Origine Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului. Raspandire Traieste in toata Europa si Asia de nord. La noi in tara se intalneste in aproape toate baltile, lacurile si raurile de ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate. Inmultire Se realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).

Pescuit Pescuitul carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb pe fundul apei, bolognesa. Pescuitul cu undita Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va a avea o portanta de 0.5-2 grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi numarul 12-10 Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi,

Somnul - descriere, raspandire, inmultire

Familia : Siluridae Denumirea tiinific : Silurus Glanis Denumiri populare : codu, moac, somotei (somnul mic, pn la 2 kg), irma Denumiri in limbi strine: Ceha: Sumec Obecny Olandeza: Meerval Daneza: Malle Poloneza: Sum Pospolity Finlandeza: Monni Portugheza: Siluro Europeo Franceza: Grand silure Rusa: Obyknovennyi Som Germana: Wels Spaniola: Siluro Greaca: Goulianos Suedeza: Mal Italiana: Siluro Ungara: Harcsa Norvegiana: Malle Raspandire In toate apele Europei, in rauri, lacuri i balti de ses i de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de es, Dunare i Delta Dunarii. Dimensiuni Cel mai mare pete de apa dulce care traiete la noi. In mod curent are 1 metru i 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg. Descriere Este unul dintre petii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare, plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici, indreptate in

jos. Trunchiul este destul de scurt, cilindric. Coada este lunga, inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului in care traieste. Nu are solzi ci un mucus protector, extrem de alunecos. Pete in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloeste de cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) i mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala). Vzul este slab. Ca urmare a traiului pe fundul apei, cu lumin puin, ochii s-au atrofiat, fiind foarte mici. Mod de via Pe timpul zilei st ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundanduse cu mediul. Noaptea pleac la vantoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coad cu care ii imobilizeaz prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste teritorial, fidel locului in care s-a nascut. Pete rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, petisori. Se hranete si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul mirosului, fiind un sanitar al apelor. Iarna intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg. Gastronomie Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita impreuna cu o garnitura de cartofi natur si o lamaie este o delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice. Rosioara - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit

Denumirea tiinific : Scardinius erythrophtalmus Denumiri populare : roioar, babuc roie Familia : cyprinidae Rspandire Roioara este rspndit n apele Europei, din Suedia pana n Mediterana i Asia Mica. n Romnia se gsete n aproape toate apele stttoare de deal i es, precum i n rurile din aceeai zon.

Dimensiuni Lungimea medie a acestui pete este de 20-30 cm, dar sunt i excepii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pn la 1- 2 kg. Descriere Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari i bine fixai n piele. Botul este scurt, gura mic, terminat oblic, ndreptat n sus (adaptare la pescuitul n straturile superioare ale apei) i lipsit de musti. nottoarea dorsal este situat mult napoi dup nottoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru nchis cu nuane de verde sau cafeniu, iar laturile corpului i burta sunt argintii. nottoarele, caracteristice acestui pete, sunt de un rou aprins, cu excepia dorsalei. Ochii sunt aurii i nu rou-glbui ca babuca, cu care este deseori confundat. Mod de via Este un peste sedentar, simindu-se n largul lui n blile cu vegetaie abundent. n ruri l gsim mai ales n sectoarele cu un curs mai lent. Triete n crduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Roioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umbl singure. Vara i toamna, pn la cderea vegetaiei, o gsim n mijlocul vegetaiei, n culoarele dintre nuferi. De aici pndete cderea insectelor n ap, nari, mute, mici gaze. Alturi de acestea mnnc larve de insecte, viermi, melci, precum i plante acvatice.

nmultire Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatur a apei n jur de 18 grade Celsius. n perioada de mperechere, masculii au culorile mai accentuate. Gastronomie Carnea acestui pete este de o calitate inferioar, avnd multe oase. Daca vrei ca acest pete s fie delicios nu v rmne ca opiune dect saramura, unde o parte din aceste oase se ard. Adugai i cteva roii, ceap, ardei n zeama saramurii... precum i un pahar de vin rou, i totul va iei ca la carte. Momeli Momelile folosite cu succes la pescuitul roioarei sunt viermuii albi de carne, rmele mici, larvele de "libelule", bucelele de pine, aluaturi diverse. n timpul verii o momeala "prinztoare" o constituie cosaii. Roioara, fiind un peste care vneaz la suprafaa apei, poate fi pescuit i cu mute artificiale, mai ales exemplarele mari. Nadirea Se folosete ndeosebi ndirea de apel, cteva firimituri la 8-10 lansri. Se ndete cu aceeai

momeala ca cea pe care o avem n crlig. Varga Va fi telescopic, cu o lungime de 4-7 metri, ct mai uoar. Roioara se poate pescui i cu undia rubesian, de 9-12 metri, atunci cnd conformaia lacului o impune (mal puin adnc, plin de vegetaie, cu distan mare pn la primele ochiuri de ap). Lanseta se folosete mai puin la pescuitul roioarei. Firul Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15 n general, un pic mai gros acolo unde ne ateptm la exemplare mai mari sau agrile n vegetaie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipit" nailonul va fi mai subire, 0,10-0,12. Pluta Va avea o portan de 0,10-1 gram, n funcie de valuri. Formele cele mai utilizate sunt cele tip "morcov" sau "pictur", ct mai sensibile, cu antena i chila de dimensiuni mai mici, de maxim 5 cm, mai ales cnd pescuit n imediata apropiere a suprafeei apei. Plumbul Se folosesc 3-4 alice la distan de 2-3 cm una de alta, exact ct s lesteze pluta. Atunci cnd pescuim n apropierea suprafeei apei (20-30 cm) se pune numai o singur alic, imediat sub plut, care s o echilibreze. Carligul Crligele folosite vor avea numrul 12-16, cu tija subire, pentru a nu deteriora momeala. Metode de pescuit n timpul verii, dup prohibiie, roioara urc la suprafaa apei pentru a culege gze czute pe ap, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale roioarei s fie cele la suprafaa apei. Se pescuiete fie cu o plut mic uor lestat, cu crligul la o adncime de 20-30 de centimetri, fie fr plumb i pluta, "la pipit", folosind ca momeal o insect (cosa), sau o bucic de pine. Fiind un pescuit "la vedere", prezena pescarului trebuie s fie ct mai discret, evitnd ca umbra s cad pe ap. Detalii despre pescuitul roioarei "la pipit" gsii n articolul Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine. Toamna, dup cderea vegetaiei, roioara coboar spre fundul lacului. Vom folosi o plut cu o portan mai mare, cu alicele de plumb montate n apropierea crligului, pentru a cobori linia rapid la adncimea dorit. Momeala utilizata va fi buchetul de viermui albi de carne sau rame mici de gunoi. Cleanul - o provocare

Exista oare vreun pescar care poate spune cu mana pe inima ca a descoperit metoda de pescuit

clean care nu da gres niciodata? Nu cred! Diversitatea caracteristicilor locurilor unde traieste cleanul face ca obiceiurile lui de hranire si comportamentul sau sa fie diverse. Chiar pe tronsoane ale aceluiasi rau, aflate relativ aproape unul de altul, raspunsul pestelui la modul cum ii prezentam momeala este diferit. Mai mult, caracteristicile oricarui loc de pe cursul unui rau se pot modifica de la o zi la alta si, odata cu ele, si comportamentul cleanului. Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, toata experienta pe care am acumulat-o dupa lungi expeditii pe malul raului nu valoreaza mare lucru cand clenii pe care ii vanam traiesc intr-un lac. Daca va mai spun ca acest peste este atat de precaut incat nu accepta decat momelile care exista in mod natural in momentul si locul respectiv, va veti intreba daca nu cumva este mult mai distractiv sa amortesti cu privirea fixata pe bambina unei lansete cu care prinzi carasei cat palma. Ei bine, si in randul pescarilor exista diversitate, iar unora le place tocmai aceasta provocare a cleanului care ii obliga sa isi foloseasca spiritul de observatie, intuitia, inventivitatea si, nu in ultimul rand, energia pana la epuizare. Cum probabil am lasat sa se inteleaga, si eu sunt unul dintre cei care prefera partidele de pescuit la care parcurg kilometri pe malul raului ascunsi in spatele tufelor de pe mal si sunt pregatiti sa schimbe tehnica de pescuit de cate ori este nevoie. Fara a pretinde ca sunt un expert (este, totusi, vorba despre un hobby nu despre o profesie sau, mai rau, obsesie), am acumulat oarecare experienta si imi face placere sa schimb idei cu cei care au aceeasi pasiune ca si mine. Pentru ca pescuitul cleanului este oarecum atipic, sa nu va surprinda faptul ca voi incepe cu sfarsitul, adica cu concluziile, sau mai bine spus, cu concluziile pe care le-am tras in urma nereusitelor si a reusitelor mele in confruntarea cu cleanul. 1. Nu subestima adversarul. In mediul lui de viata pe care noi il intelegem superficial, cleanul este perfect adaptat sa receptioneze si sa interpreteze mai multe informatii decat putem banui. Faptul ca, in majoritatea locurilor unde traieste cleanul, putem vedea cardurile de pesti nu este un avantaj, pentru ca din apa spre uscat vizibilitatea este mult mai buna. 2. In procesul de hranire, cleanul reactioneaza in conformitate cu doua instincte de baza: o sa nu rateze nici o oportunitate; o sa fuga la cel mai mic semn de pericol. Cele doua instincte actioneaza in ordinea in care le-am enumerat. De multe ori am vazut cleni care demareaza spre momeala in momentul in care au detectat-o dar, inainte de a o atinge, intorc la 180 si dispar intr-o clipa. Pentru clean, semn de pericol poate insemna un zgomot, o umbra, miscare pe mal sau in aer si, mai ales, orice considera ca este nefiresc: momeala cu aspect nenatural sau care nu se potriveste cu momentul si locul, evolutia nefireasca in apa a momelii, stralucirea carligului, sau orice element al monturii. Desi pare de necrezut, de multe ori am avut impresia ca acest peste a invatat ce efect poate avea o undita si, atunci cand o vede, fuge de ii sfaraie ... coada. 3. Un clean speriat sau care se zbate in carlig va fi simtit de cei din jur care vor disparea intr-o clipa, de aceea, dupa ce am prins un clean intr-un loc, putem spera cel mult sa il prindem si pe al doilea, dar in nici un caz pe al treilea. Oricum, al doilea va fi cu siguranta mai mic decat primul, iar la locul respectiv nu are rost sa ne intoarcem mai devreme de o jumatate de ora. 4. Insectele sau larvele care se gasesc la un moment dat din abundenta in jurul apei pot fi mai eficiente decat momelile traditionale. Cum va spuneam, spiritul de observatie si inventivitatea sunt principala arma cu care veti invinge cleanul. 5. Orice portiune a raului este un loc bun pentru clean. Am prins clean in gropile cu apa adanca si linistita din malul raului, in suvoaiele repezi sau pe portiuni cu apa de numai cativa centimetri adancime. Depinde de inspiratie si de tehnica adoptata.

6. Traseul pe care ma deplasez pe malul raului este din amonte spre aval iar locul in care lansez momeala este totdeauna in aval sau spre malul opus, la o distanta cat mai mare posibil. 7. Cleanul se hraneste in toate anotimpurile. Ritmul de hranire si comportamentul depind de temperatura apei. Astfel, daca vara este tentat sa atace orice misca, iarna va sta in locurile cu apa adanca si linistita si va ataca doar momelile pentru prinderea carora nu este nevoit sa consume multa energie si asta se intampla numai in zilele insorite. 8. Clenii care traiesc in lacuri sunt mult mai mari decat cei care traiesc in rauri dar si mult mai greu de prins. Voi scrie in curand despre metodele mele de pescuit clean. Nu voi propune retete universal valabile, pentru ca asa ceva nu exista in confruntarea cu acest peste. Doar spiritul de observatie, intuitia si inventivitatea noastra sunt cele pe care trebuie sa le utilizam de fiecare data la maxim. Si inca ceva: pescuitul cleanului este un sport solitar. Partidele in grup nu vor fi decat plimbari in natura cu prietenii. M-as bucura daca si alti pasionati de pescuitul la clean ne-ar impartasi cate ceva din experienta lor. Fir intins! Cicerone Paunescu Din nou la clean Autor : Cicerone Paunescu.Publicat la 2003-03-25. 411 vizite. Iarna asta mi s-a facut un dor de pescuit clean cum, parca, nu mi-a fost in nici o alta iarna. Cele cateva incercari din lunile trecute au fost doar niste plimbari in aer curat (si foarte rece), asa ca abia asteptam sa inceapa sa miroase a primavara. Pescuitul pe rau imi place pentru ca nu are nimic in comun cu imaginea idilica a pescarului incremenit langa undita lui pe malul baltii, sau cu imaginea mult mai familiara a snopului de lansete, a gratarului, a navetei de bere si a behaitului de manele. Pe rau te vei afla mereu in actiune. Mergi, lansezi, dai drumul la fir, recuperezi, iar lansezi, intepi, recuperezi si tot asa, apoi iar mergi ascuns in spatele tufelor de pe mal atent la tot ce se intampla in apa si nu iti vei oferi odihna, animat de gandul ca mai jos, pe rau, sta la panda un alt clean gata sa inhate momeala. Numai inserarea, care te prinde totdeauna la cativa kilometri de locul de unde ai plecat, te va convinge sa strangi sculele si sa intinzi pasul spre casa cu ultimele resurse de energie. Locurile unde imi place sa pescuiesc (de fapt, cele mai la indemana pentru mine) sunt pe raurile Doamnei, Targului si Bratia din judetul Arges si asta nu pentru dimensiunile capturilor care, recunosc, sunt modeste, ci pentru ca raurile acestea si-au pastrat pe alocuri salbaticia. Acum, cand iarna a trecut, nu am ratat prima ocazie sa ies cu undita pe rau. Ca de obicei, am parcurs ultima portiune a drumului pe jos, prin camp, pe malul paraului Argesel, spre confluenta cu raul Targului. In felul acesta, iau primul contact cu mediul in care urmeaza sa pescuiesc si imi completez proviziile de momeala. De data aceasta vantul batea placut dinsre aval ("asta este bine" mi-am zis) dar Argeelul era mai "crescut" i mai tulbure decat ma ateptam (asta nu era tocmai bine). In conditiile acestea, viermii de carne pe care ii aveam la mine ca momeala nu prea pareau a fi potriviti, asa ca am sapat in cateva gramezi de gunoi de grajd aduse de gospodari pe camp de cu toamna si am scos rame. Am pierdut ceva timp, dar am considerat ca merita, deoarece stiu din experienta ca e bine sa-i oferi cleanului momeala pe care se asteapta sa o intalneasca in apa. Ori, apa tulbure inseamna apa din zapada topita, care a spalat malurile si s-a varsat in rau si care a adus cu ea ramele iesite din pamant de prea multa umezeala. Cu sentimentul ca am pierdut cam mult timp dar in acelasi timp intrebandu-ma daca am scos suficiente rame (totdeauna patesc asa), am intins pasul pana cand am ajuns la confluenta raurilor Argesel si Targului. De aici, in aval pe raul Targului, incep locurile bune de clean. Debitul raului era destul de mare, dar stiam exact unde trebuia sa ajung: la vreo 300 m mai jos,

intr-o fosta balastiera, unde raul se lateste brusc si se desparte in mai multe brate. Aici, apa isi micsoreaza viteza si sunt cateva praguri. Pana acolo, drumul trece pe langa un "golf" format prin excavarea pietrisului. Pe mal erau 5 pescari, iar figurile lor posomorate mi-au cam taiat elanul. Parea ca pestele nu se prea inghesuia sa traga. I-am ocolit pe departe sa nu sperii pestii, asa cum cer regulile pe rau, desi manevra mea a fost inutila dat fiind faptul ca stateau toti grupati si agitau unditele deasupra apei. Am ajuns la locul despre care v-am spus, la vreo 70 metri mai jos de ei si am inceput sa pescuiesc. Folosesc o varga telescopica de 4m cu actiune medie, echipata cu 4 inele cu diametrul mic si piciorul inalt, o mulineta cu tambur rotativ, fir de 0,16 pentru linie si 0,12 sau 0,14 pentru forfac, pluta mica lestata si carlig numarul 8 - 12. Folosesc un plumb foarte mic doar cand trebuie sa lansez mai departe de 5-6 m de mal, dar nu il fixez la mai putin de 30 cm de carlig. Am totdeauna grija sa stau suficient de departe de mal, astfel incat varga sa nu fie deasupra apei. Vara, cand cleanul este foarte activ, pescuiesc mai mult la trotting, dar asta este alta poveste. Cum spuneam, am inceput sa pescuiesc, lansand spre amonte catre un prag si lasand montura sa curga la vale (aici ma ajuta mult mulineta cu tambur rotativ care imi permite sa reglez lungimea liniei). Momeala: rama. Primul clean a venit destul de repede. Pluta a disparut sub apa tulbure, am inceput sa numar in gand (obicei care ma enerveaza dar de care nu pot sa scap), la 4 am intepat si am adus pe mal primul clean (cam la 150 g). Lucrurile au continuat cam asa: la 8 10 lansari un clean, pana cand, dupa al 5-lea, m-am trezit flancat de pescarii pe langa care trecusem si care acum plescaiau apa cu unditele langa mine. Locul era compromis, asa ca am luat rucsacul in spate si am plecat mai jos pe rau. Din loc in loc, malul este brazdat de izvoare care fac deplasarea destul de anevoioasa. Am incercat in repetate randuri locurile mai adanci de langa mal dar fara rezultat. Era clar ca apa tulbure ii dadea curaj cleanului sa iasa la vanatoare spre mijlocul raului, dar debitul mare al apei facea greu de gasit locuri fara vartejuri si involburari. In spatele obstacolelor unde gasesti de obicei cleanul, curentii erau puternici iar vartejurile absurbeau imediat pluta. In sfarsit, dupa ce am mers cateva sute de metri, am gasit locul care parea sa imi ofere sanse. Doua brate ale raului se unesc, aluviunile aduse de ele au format un prag pe langa care, spre mijlocul raului curge curentul principal, iar spre mal, peste prag, apa curge linistit. Era exact ce cautam. Si nu m-am inselat. Inca 3 cleni au poposit in juvelnic, iar 2, care meritau sa mai traiasca inca cel putin un an, s-au intors in apa. Dupa asta, nimic. Era momentul sa schimb sau momeala, sau locul. Stiind cat de greu este sa gasesc un loc bun in conditiile date, am schimbat momeala, folosind viermii de carne pe care ii aveam. Nici un rezultat, asa ca, rucsacul la spate si spre aval. Stiam un canal care comunica cu raul si care mi-a oferit surprize placute de multe ori. Dar nu a fost sa fie. Apa era mai tulbure decat a raului, asa ca am mers mai departe pana la un cot larg unde apa curgea destul de lin. Prima lansare, primul atac, prima ratare. A fost mai istet decat mine, dar urmatorul, nu. Aici a fost punctul terminus al primei mele expeditii la pescuit pe rau din anul acesta. In juvelnic s-au mai adunat inca 4 cleni si tot cam atatia s-au intors in apa, nu inainte sa stabilesc cu ei o intalnire peste un an. Ultimul clean l-am prins la intoarcere, sub privirile morocanoase ale celor care se intorsesera in "golf" sa aplice la clean metodele de pescuit caras. Nu am asteptat sa vad daca se imbulzesc din nou in locul unde am prins eu. Ma asteptau 2 kilometri de mers printre araturi. Cicerone Paunescu

Obletele - descriere, pescuit, gastronomie Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2002-11-27. 916 vizite.

Foto : Steffen Zienert (steffenzienert@compuserve.de) Denumirea stiintifica : Alburnus alburnus. Denumiri populare : albete, oblete de Dunare, boblete. Descriere Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 1015 cm si 20-40 grame. Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei. Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie. Pescuitul obletelui Pescarii "seriosi" il neglijeaza de cele mai multe ori, in cautarea unor pesti mai "valorosi" : crap, caras, somn. Insa atunci cand nimic nu merge, obletele poate salva o partida de pescuit. Si la unele concursuri de pescuit este pestele salvator, putand duce la castigarea sectiunii "Cel mai mare numar de pesti prinsi". Pescuitul obletelui nu este deloc dificil, de multe ori fiind poarta de intrare in pescuit a multor pescari. Undita este mica, de 3-4 metri, asa numita cataveica. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu o nadire corespunzatoare pana aproape de mal. Actiunea unditei trebuie sa fie mai degraba una telescopica decat una de varf pentru a proteja gura pestelui. Fiindca la acest pescuit tinem tot timpul undita in mana si lansam de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie sa fe cat mai mica. O varga de carbon ar fi excelenta, dar si una buna din fibra de sticla este o alternativa. Firul folosit va fi cat mai subtire, de preferat 0.08 mm, cu struna de care se leaga carligul de 0.06 mm. Lungimea firului va fi fix cat undita, pentru ca la prinderea unui peste acesta sa ajunga prin pendulare exact in mana. Pluta va fi una mica, cam de 2 cm inaltime, cu antena mica (1 cm) sau inexistenta. Prefer sa

folosesc, cand nu bate vantul o pluta fara antena, echilibrata astfel incat sa aiba deasupra apei doar o parte infima, 0.1 mm. In felul acesta orice trasatura este semnalizata, si nici pestele nu simte vreo rezistenta. Pe vant dimpotriva, folosesc o pluta cu antena, care sa ramana deasupra valurilor. Deoarece lansarile la acest pescuit sunt extrem de numeroase, prefer sa pun pe fir o singura alica de plumb si nu mai multe, care ar putea sa se incurce intre ele. Carligul va fi adaptat dimensiunii obletilor (am intalnit cateodata si obleti mari de 15-16 cm), cu tija subtire, cu spinul cat mai mic pentru a nu rani prea mult viermusul. Numerele 22-20-18 sunt cele mai uzuale. Momeala cea mai folosita la pescuitul obletelui este viermusul. Este atat preferat de acesta cat si greu de furat de pe carlig si rezistent la lansari repetate. Se mai pot folosi rame mici, libelule, cu inconvenientul ca aceste momeli vor trebui inlocuite la 2-3 pesti prinsi. Nada care se foloseste indeosebi este cea de apel, in timpul pescuitului. Firimituri de paine, malai usor umezit se arunca cat se poate tine intre degete astfel incat sa formeze un norisor in jurul plutei. Gastronomie Cand ati prins zece obleti, e usor sa ii curatati. Cand insa ati prins doua sute, curatarea s-ar putea dovedi mai anevoioasa decat prinderea lor. De aceea, de obicei obletii se lasa necuratati, urmand a face acest lucru ... ceva mai tarziu. De obicei obletii se prajesc. Numai ca nu se prajesc ca toti ceilalti pesti, ci pusi unul langa altul, trasi prin ochi printr-o scobitoare, cate 5-6, ca sa se poata intoarce si pe cealalta parte in tigaie. Se prajesc dupa ce au fost tavaliti in malai, pana devin crocanti. Dupa ce se prajesc, se scot de pe scobitoare. Cel mai bine se servesc cat sunt inca calzi, cu o lamaie stoarsa deasupra si un pahar de vin alb alaturi. Tineti cu o mana de corpul obletelui si cu cealalta trageti de cap. Intestinele vor ramane prinse de acesta. Nu le aruncati decat pe ele, capul este una din cele mai bune parti ale obletelui. Porcusorul - descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit

Denumirea tiinific : Gobio gobio Familia : Cyprinidae Denumiri populare : porcuor, porcoi

Exist mai multe subspecii de porcuor, printre care Gobio kessleri, Gobio uranoscopus, Gobio fluviatilis, cu diferene vizibile doar la o analiz tiinific. Este unul dintre petii copilriei mele, prin anii 80 prinznd i pn la 1 kg de porcuori pe rul Buzu, n zona de cmpie a acestuia. n mare parte datorita lui am prins "microbul" pescuitului, fapt pentru care i sunt extrem de recunosctor. Rspndire Se ntlnete mai ales n rurile lente din zona de es, n Dunrea i mai puin n lacuri. Descriere Se aseamn cu mreana, n parte i datorit celor dou musti groase i scurte de-o parte i de alta a gurii. Mreana are ns patru musti, aadar este uor de identificat dac ai prins o mrean mic sau un porcuor. Dimensiunea maxim este de 15 cm, cea normal de 10 cm, la care se i atinge maturitatea sexual. Durata de via este de aproximativ 3 ani. Mod de via Triete n mici crduri, de 10-20 de exemplare, n apropierea locului n care s-a nscut. Se hrnete pe fundul apei, cutnd n substrat asemenea crapului, gura subterminal i mustile fiind o dovad n acest sens. nmulire Se reproduce ntre lunile aprilie i iulie. Femela depune 800-3000 icre n mici grmjoare care eclozeaz dup 10-15 zile n funcie de temperatur. Petiorii se menin n imediata vecintate a locului de reproducie, hrnindu-se ndeosebi cu zooplancton. Pescuit Nu face obiectul unui pescuit economic datorita taliei mici, i nici a unui pescuit sportiv n particular. l prindem de obicei ntmpltor, cnd pescuim pe fundul apei la caras, pltic, roioar cu rme sau viermui. Acolo unde porcuorii sunt mai numeroi putem folosi o linie de 0,10 cu o plut mic, cu portana de 0,10 1 gram. Ca momeal rmele mici de gunoi dau cele mai bune rezultate. Gastronomie Dei mic, porcuorul are o carne foarte gustoas. 20-30 de porcuori fripi pe o plit, alturi de o mmliga aburind fac deliciul oricrei mese. Tiparul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea tiinific : Misgurnus Fossilis. Denumiri populare : chicar. Familia : Cobitidae. Rspndire In ntreg bazinul Dunrii, n apele Europei de sud-est i centrale. La noi se ntlnete ndeosebi n rurile i lacurile de es, mloase. Dimensiuni In mod normal, iparul are o lungime de 20 - 25 cm i o greutate de 100-150 grame, ajungnd n mod excepional pn la o lungime de 35 cm i o greutate de 300 grame. Descriere Corpul este lung, cilindric. La bot are zece musti, dispuse astfel: patru n vrful buzei superioare, dou n colturile gurii i patru pe buza inferioara, mai mici. Culoarea este cafeniu marmorat. Mod de viat Prefer apele sttute, srace n oxigen. Din mlul acestora se hrnete cu larve de insecte, viermi, melci. Gastronomie Carnea iparului, ca la orice pete de balt, are un iz de nmol. Cu toate acestea este destul de apreciat.

Ghidrinul - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea tiinific : Gasterosteus aculeatus. Rspndire Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia. Descriere Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.

Inmultire Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru. Boarta - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea tiinific : Rhodeus Sericeus Amarus. Denumiri populare : boarc. Familia : Cyprinidae. Este un peste de apa dulce raspandit in aproape toate apele Europei. Prefera lacurile, raurile de campie cu un curent lin, canalele pline de vegetatie. Dimensiunea medie este de 4-5 cm, femelele fiind mai mari decat masculii. Platica - descriere, raspandire, mod de viata Denumirea tiinific : Abramis brama danubii. Denumiri populare : carjanca (platica mica de 15-25 cm si 200 grame), carjencuta, foaia plopului. Familia : Cyprinidae. Raspandire Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul Dunarii si lacurile de ses si de deal. Descriere Are in mod obisnuit 30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei. Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. Nu are mustati. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane. In perioada reproducerii masculii de peste 4 ani au niste excrescente numite butoni de nunta. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita. Inotatoarele sunt fumurii. Mod de via Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul lacului).

Gastronomie Desi are multe oase, carnea este foarte gustoasa, saramura de platica fiind foarte apreciata de catre cunoscatori. Stiuca - descriere, mod de viata

Denumirea tiinific : Esox Lucius. Denumiri populare : briceag (tiuc de 10-15 cm), mrli (tiuc pan la 1kg), f, boald. Familia : Esocidae. Dei tiuca are un comportament teritorial (ca toi prdtorii, acvatici sau teretri), adeseori gsim n aceeai zon mai multe tiuci, mai ales n zone cu vegetaie bogat i prad abundent. Spre deosebire ns de biban, care atac in grup, tiuca atac numai individual. Acolo unde am prins o tiuc mai mare, dup o perioad vom prinde alta. i asta deoarece n ap exist locuri de vntoare mai bune, ocupate bineneles de tiucile mai mari. Care vor profita imediat de un astfel de loc mai bun devenit 'vacant'. tiuca o gsii acolo unde este i prada ei. Dei cel mai adesea pndete aproape de suprafa (este un prdtor ce se bazeaz ndeosebi pe vz), s-au pescuit tiuci i la adncimi mari, mai ales n perioada iernii, la copc. Petrece o mare parte din timp n ateptare, camuflat in vegetaie, imobil. Conformaia corpului o recomand ca un 'sprinter'. Ins i petrece o parte din timp i patrulnd prin teritoriul su de vntoare, mai ales n lacurile mari. Vneaz bazndu-se ndeosebi pe vz. De aceea atac mai ales de jos n sus petii care trec pe deasupra ei, profilai foarte bine pe fundalul cerului. Venind de jos, poate profita de efectul surpriz, petiorul nevznd venirea tiucii. Primvara, dup perioada depunerii icrelor, pescuitul tiucii nu d rezultate prea bune. Nici vara aceste rezultate nu cresc prea mult. Lacurile i rurile abund de petiori, iar tiucile ignor momelile noastre. Toamna trziu ns, dup ce acetia au disprut, ncepe sezonul tiucii, care continu n iarn pn la depunerea icrelor. Petiorii ce se pot folosi la pescuitul tiucii cu momeal vie pot fi crei, roioare i chiar bibani, acetia fiind, contrar prerii generale, una dintre przile favorite ale tiucii, cu sau fr spinii de pe nottoarea dorsal tiai. Cu ct petiorul momeal va fi mai mare, cu att ansa de a prinde o tiuc trofeu va crete.

Dei tiuca poate nghii przi de pn la o treime din lungimea sa, un caras de 200 de grame va fi ignorat de mrlie, i va tenta tiuci ce vor cntri mcar 2 kg. Pe de alt parte, o tiuc mai mare va fi mai degrab atras de un astfel de caras, dect de o duzin de oblei, efortul depus pentru prinderea acestuia fiind mai mic dect cel pentru prinderea cantitii echivalente de hran, dar alctuit din mai muli peti mici. Bibanul - descriere, raspandire, mod de viata

Denumirea tiinific : Perca Fluviatilis. Denumiri populare : ghiban, costu, bondar, rspr. Familia : Percidae. Descriere Este un peste usor de recunoscut chiar de catre necunoscatori. Are 5 - 8 dungi verticale negricioase, pe un fond cenusiu-verzui pe spate si gri albicios pe burta. Prezinta doua aripioare dorsale, dintre care prima are tepi care il apara de pestii rapitori, precum si o pata neagra spre marginea posterioara. Celelalte aripioare au marginile rosiatice. Solzii sunt marunti si aspri, foarte bine lipiti de corp. Lungimea obisnuita este de 20-25 cm, cu 200-400 grame, ajungand in mod exceptional pana la 50 cm si 1 kg. Mod de via In primii 2-3 ani de viata bibanul este mai degraba pasnic, hranindu-se cu rame, viermisori si din cand in cand cu cate un pestisor. Odata depasita aceasta faza a vietii, devine rapitor, vanand in haita, alaturi de numerosi confrati de aceeasi talie. Devenit matur, bibanul devine singuratic, vanand singur. Una dintre trasaturile bibanului este curiozitatea, fapt care il face sa fie un partener extrem de agreabil pescarului cu momeli artificiale care tocmai vrea sa incerce o noua 'creatie personala'. Tot din curiozitate putem vedea adesea in urma bibanului prins in carlig unul sau doi bibani intrigati de miscarile acestuia, insotindu-l pana la iesirea din apa. Raspandire Traieste in toata Europa si Asia. La noi se gaseste in toate raurile si lacurile din zona de deal si de ses. Prefera insa o apa cu fund tare sau nisipos, cu o vegetatie abundenta. Este un peste care

nu intreprinde migratii,ramanand fidel zonei in care s-a nascut. Gastronomie Carnea sa alba, fara oase multe, este deosebit de gustoasa, mai ales gatita saramura. Bibanul soare - descriere, raspandire, inmultire

Denumirea tiinific : Lepomis gibbosus Linne, 1758 Denumiri populare : regina, sorete Familia : Centrarchidae Descriere Culoarea este verde-albastruie, cu cate o pata neagra pe solzii mai mari. Burta este galbenaaurie. Capatul posterior al operculului are o pata neagra marginita cu rosu. Inotatoarele dorsala si caudala sunt cenusii, iar celelalte galbui. Coloritul se accentueaza in perioada nuptiala. Talia este mica, pestele avand in mod obisnuit 8-12cm. Corpul este puternic comprimat lateral. Origine Bibanul soare este originar din America de Nord, statul Carolina. Traieste in bazinul fluviului Mississippi si Marile Lacuri. De aici a fost adus ca peste decorativ in Europa de vest, de unde s-a raspandit in restul continentului. Raspandire La noi se intalneste in toate baltile de campie, din lunca Dunarii si din Delta, in cursul inferior al Crisurilor, in lacurile Capitalei. Se intalneste si in raurile cu un curent slab din zonele de campie. Inmultire Se realizeaza pe toata durata verii, din mai pana in august. Masculul sapa un cuib pe fundul apei, in care femela depune icrele. Acestea sunt pazite de catre mascul pana la eclozare.