Crap Cu Solzi Crap Oglinda

Face parte din familia Cyprinidae si se gaseste in aproape toate apele din Romania, mai putin
in apele de munte. Este un peste robust, puternic si viclean, cu gura carnoasa si doua perechi
de mustati pe buza superioara, dintre care prima pereche are organe mici, urmate de doua
mustati mari, asezate spre colturile gurii.
Caracteristici – de regula, are spatele de la verzui inchis pana la cenusiu, cu lateralele argintii
sau galbui. In bazinele piscicole cu inmultire controlata culorile acestui peste sunt mai
albicioase, estompate fata de nuantele inchise care le gasim la pestii din mediul natural –
salbatic.
Este un peste extrem de sensibil la factorii externi si trebuie nadit indelungat in acelasi loc
pentru a fi atras. Nada folosita poate consta in: grau, porumb in lapte sau fiert, cartofi fierti
sau rame de tot felul – albe (de pamant), rosii de gunoi (balegar), negre (de mal). Sunt
eficiente si aromele si aditivii cu anason, vanilie, rom, fructe (mixture cu adaosuri pe baza de
capsuna si dulci), precum si laptele praf care atrage pestii prin norul eliberat in apa. Momelile
vor avea acelasi continut ca si nada.
Sunt interzise miscarile vergii deoarece crapul are un simt de conservare foarte ascutit si
riscam astfel sa se ascunda.
Rase de crap de cultura:
rasa cu solzi (rasa “Lausitz”) – sau crapul romanesc are corpul acoperit in intregime cu solzi,
iar inaltimea corpului reprezinta 35-40% din lungime;
rasa cu solzi incompleti (rasa “Galitiana”) – poate avea solzi de-a lungul liniei laterale si pe
marginile corpului. Se gasesc exemplare si cu trei randuri de solzi pe spate, un rand pe linia
mediana si cativa de-a lungul marginii dorsale. Crapul regal sau Salonta are solzii dispusi pe
marginile corpului, lipsindu-i cei de pe linia laterala;
rasa golasa (rasa “Aischgrund”) – degenerate prin consangvinizare, specie cunoscuta si sub
denumirea Toplles, nu au solzi deloc;
crapul de frasinet – are stabilitate biologica permanenta si un ritm de crestere foarte mare. Se
recunoaste dupa “ghebul” ce porneste dupa linia capului si inaltimea corpului ce depaseste
60% din lungime;
Sangerul – atinge lungimi de pana la 1 metru si greutate de peste 26 kg. Este un bun
consummator de fitoplancton.
Novacul – sau Aristita are dimensiuni cuprinse intre 40 cm si 1 m si greutate de 5 la 15 kg.
Difera de celelalte exemplare prin forma capului si a gurii, prin forma corpului si prin carena
ventrala. Are un colorit propriu, murder, cu spatele maroniu-verzuisi corpul acoperit cu pete
neregulate.
Cteno – cunoscut sub numele de Amurul Alb sau Crap Chinezesc. Are forma alungita, ii
lipseste carena de pe abdomen, aripa dorsala este mai scurta iar gura se afla sub linia mediana.
Culoarea poate fi de la gri cenusiu la verzui sidefat, cu partile laterale argintii si abdomenul
alb. Se hraneste cu material vegetal, format din plante acvatice, lastari de stuff sau papura, dar
si viermisori, larve de insecte, rame si chiar pestisori mici.
Crap Piele Crap Salbatic

Amur Alb Cteno Cosas

(Ctenopharyngodon Idella)

Ustensile folosite pentru captura:

Lansetele cu crosa lunga si de constructie speciala sunt extreme de eficiente prin lungimea
manerului si pozitionarea mandrinei de prindere a mulinetei, permitand o aruncare cu ambele
maini. Sunt preferate constructiile din carbon cu inele speciale care nu deterioreaza firul si nu
 opun rezistenta prin frecare in timpul aruncarii,
permitand si plumbaj mai greu, precum si
mandrinele tot din carbon. Lungimea poate fi
cuprinsa intre 3,30 m – 3,90 m iar gramajul
plumbului intre 80 – 110 g.
Lansetelor cu inscriptionarea de 2 1/2 lbs le
corespunde puterea de lansare de 80 g, celor de 2
3/4 lbs – cea de 90 g, la 3 lbs – 95 g, iar la 3 1/2 lbs
– 110 g.
Crapul matur cu solzi poate fi prins si cu pestisori,
exemplarele neproducatoare avand carnea cea mai buna. Il gasim in zonele cu obstacole,
bolovani, radacini, copaci scufundati, iar in zile cu vant puternic in malurile dinspre care bate
vantul.
Perioada din an cea mai prielnica pescuitului de crap este din martie pana in octombrie, si
chiar in noiembrie. Primavara se recomanda pescuitul de la apus la rasaritul soarelui, pe cand
vara cel mai bine se pescuieste in primele ore ale diminetii sau pe inserat. Pe vreme de
canicula crapul sta ascuns in mal intr-un soi de semihibernare. Toamna se va avea in vedere
ca temperature apei san u fie sub 18 grade C. Iarna crapul se ascunde in gropi si hiberneaza.
La curenti din N-E (dinspre mal) si S-E (spre mal) nu se prinde crap.
Nada si momelile folosite:
Nada – poate fi compusa din cereale (grau, porumb, soia canepa, sroturi de floarea soarelui),
pesmet, biscuiti, intregi sau macinate si cernute. Se pot folosi in stare naturala sau combinate
cu aditivi, arome de capsuna, anason, vanilie, scopex (scoica), tuti frutti sau biostimulente
obtinute in laborator si admise de lege.
Daca se foloseste nada din material vegetal, in ac se vor pune boabe de porumb, cuburi de
mamaliga, iar pentru nada de origine animala (viermi, rame tocate, larve etc.) pe carlige se vor
pune aceleasi momeli.
Nada se va alege in functie de sezon, de PH-ul apei si de hrana naturala proprie bazinului in
care se pescuieste. Primavara si toamna baza alimentatiei este proteina. Vara nu se vor arunca
in apa cantitati mari de nada pentru a nu oxida mediul, alungand astfel pestele.
Momeala vegetala – boabe de porumb, mamaliga, boabe de paine, cereale expandate, cartof
fiert si indulcit, grau fiert etc.
Momeala animala – larve, rame, viermi, lacuste, crustacei, greieri, coropisnite, racusori,
garizi etc.
Lungimile minime admise:
Crap - 45 cm
Amur Alb Cteno Cosas - 25 cm

Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei
enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva
aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si
voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt
la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci
s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.
Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat
de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret.
Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este
datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila,
asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari
de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea
lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea
sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un
adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete.
Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau
defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe
lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la
interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea
dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la
maxim 2-3 m de locul primei agatari.
Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la
observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase.
Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum
delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia
fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare,
atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne,
atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca
atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa
lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se
faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa
tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre
aceste zone.

O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in
locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta
un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment
in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute
pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi
crap.

Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei,
complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa
nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la
un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca
pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes
gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de
crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura
torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa
oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare
repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu
mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care
acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor
parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de
carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile
calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru
hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca
bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste
sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca
am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari
capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai
putin pentru cteno.

Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana
intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau
vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din
abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului
este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general
hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de
pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere
sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de
digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de
asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se
rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii
alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta
a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg
zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.

Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca

atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar
acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida
de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra.
Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca
nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti
fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor.
Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un
crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de
comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi,
crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general,
crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai
porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in
locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu
atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala
culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.

.......Nade crap

Reteta I
Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea
soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg
din urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel
ieftin, un pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar,  5-6 oua, un borcan de miere.
Compozitia se imparte in doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine
amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui
sunt water-proof si daca nada nu se leaga bine ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare.
Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele
praf se pot amesteca separat pana la omogenizare, evident fara oua si miere. Cu o seara
inainte scot semintele muiate intr-un lighean mai mare unde incep sa le amestec cu "fainurile"
pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu zeama. Daca mai este nevoie,
adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu zgarcenie; scopul este sa se
obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine si se mai lasa ceva
timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai bine este sa
se pastreze de-o parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi adaugat
in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca
iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul"
dintre ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc
cu prastia si de aceea fac de seara guguloaie nu  foarte mari pe care le pun separat intr-un
lighean neacoperit. Daca mi-a iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor
aruncate fara sa se sfarame. O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor,
numai cat incape in interiorul arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe
balta boabe de porumb pe care le pun pe fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta
atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit mai rar si atunci a venit la boiles.

Reteta II - formula imbunatatita

Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg

seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot,
malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400-500 grame) din cel ieftin, un pachet
pesmet si unul de gris, 300-400 grame piper pisat, 300-400 grame boia iute, 1 kg zahar,  5-6
oua. Se fierb boabele separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se
scurg de apa si se amesteca. Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare
apoi se amesteca cu boabele fierte. Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai
ales boabele din compozitie si mai putin "liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un
puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul
boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca nadea cu boabe nefierte venea crapul si
manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance iarasi. Daca nadesti prea putin
locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult, crapul vine, mananca si
pleaca. Mierea am scos-o din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.  

Fir intins tututor!

Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt
omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie
Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria exceptiilor
mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura
vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului
sportiv decat in mod accidental - motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.
Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de
regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. - intregi sau macinate),
aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada
este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut
in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana
naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata
prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac.
La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de
caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea
sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele
bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma simpla
ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o
aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta
prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida
pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de
aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul
de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat
mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ - buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge pline
de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde
intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei
ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana.
In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina
animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta
interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu
PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in
favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta
a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga
speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe
cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform
prezentarii din tabelul urmator:

Momeli / nade de origine vegetala Momeli de origine animala

 porumbul (de lapte, uscat sau fiert);
 graul (uscat sau fiert); Pentru pescuitul crapilor de orice marime:
 mazarea;  viermusii (de culoare alba sau
 cartoful; roza);
 floarea soarelui;  libelulele;
 castraveti, rosii;  ramele;
 mamaliga;  greierii;
 painea;
 buletele;  
 Pentru pescuitul exemplarelor mari si
foarte mari de crap:

 lacustele;
 pufuleti.  coropisnita;
 scoicile;
Obs:
Experienta a aratat ca rezultate foarte bune se  racii.
pot obtine prin combinarea mai multor nade

I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea

acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o
momeala vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau
viermusi) si uneori rame si viermusi impreuna.

Asa cum s-a amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile
lacului (hrana naturala, PH-ul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv
de anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de
aceste observatii.

In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de

origine vegetala.

Porumbul
Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o
eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul
acestuia este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se
poate folosi in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin
fierbere/conservare.

Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in perioada iulie-august,
perioada de la formarea bobului si pana la uscare. Pentru a avea la dispozitie porumb crud si
in alt sezon decat cel al verii, se colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare.
Porumbul uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de crap.
Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de par") trecut prin boaba
gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si rabdare. Operatia este mult simplificata
daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de par" (fir de nylon, ata, par de
cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert mai prezinta avantajul ca
se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in apa, in timpul fierberii
sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap. Porumb fiert, gata
preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este deosebit de
generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de anason, de
ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul cu
aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca
nada in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi
sa-l prepara chiar noi.

O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza
boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intr-un vas, de preferinta din
inox. Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste
atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau
plante aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa
adaugam si putina miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic
timp de cca. 1 1/2 pana la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul
lasand boabele sa se raceasca odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se
sparga. Boabele "explodate" nu se folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau
momeala pentru platica, babusca si caras. Ca arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex,
Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de vedere al soiului de porumb folosit ca
momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care prezinta o boaba neteda, lucioasa,
de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa crape. In alte tari creste un soi
de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se comercializeaza si la noi sub
forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in carlig, numarul optim de
boabe prinse in carlig este de 2-3, in functie de marimea acestora si de numarul carligului
(deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie liber, putin
iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe
pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.2-0.25 mm grosime si o lungime de
circa 10 cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 3-5 boabe, alaturi de cele prinse in
carlig. De retinut ca primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca
boabele sunt decorticate (se indeparteaza coaja).

Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei

de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este
mai putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.

Graul

Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este
foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu
grau, fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul
boabelor de grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul
atrage foarte multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.

Cartoful
Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne
poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau
roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o
alternatBuletele
Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului,
putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici
care nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O
caracteristica foarte importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a
speciilor de pesti pe care dorim sa-i pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor
"nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de
digerat, buletele este realizat pe baza de paste fainoase, preparate prin fierbere, deci usor
digerabile. Astfel, un bulet realizat dintr-un aluat bun va fi digerat in maximum 3 ore fata de
unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp de circa 5-6 ore pentru o
digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate, iar crapul va manca
mai des

O alta caracteristica importanta a buletelor este

consistenta. Se considera ca un bulete de calitate trebuie
sa aiba o consistenta care sa-i asigure o rezistenta
corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult
timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand
crapul musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara
efort prea mare, moment in care se elibereaza un norisor
de arome ce nu-i va permite crapului sa plece fara a
consuma momeala. Primavara, buletele pot fi ceva mai
moi. Alegerea compozitiei optime a buletelui trebuie sa se
faca in functie de sezon, de PH-ul apei, de specia de crap
urmarita etc.

Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez,
proteinele de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste
proaspata dau rezultatul cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a
usura realizarea buletelor se pot utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit
obtinerea oricarui tip de bulete. Cele mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish
Mix, proportia celor doua componente fiind variabila de la un anotimp la altul. Aceste
amestecuri contin printre altele si elemente solubile care sporesc atractivitatea momelei,
similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele trebuie sa fie proaspete pentru
a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este deseori ocolit de crapii
experimentati.

iva pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.

In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate

si incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace
proprii a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a
acestora.

Pentru pescuitul de vara:

Pentru pescuitul de toamna:
 200 g germeni de  100 g boabe de  250 g boabe de porumb;
porumb; porumb;  200 g seminte de grau;
 100 g seminte grau  200 g semnite  150 g canepa prajita si
fine; de grau; macinata;
 100 g seminte de  250 g faina  250 g faina grasa de soia;
orez fine; grasa de soia;
 150 g proteine de lapte;
 100 g proteine de  200 g faina
lapte; grasa de peste;  50 g Robin Red pur;
 300 g faina grasa  100 g Bird-  50 g decorticat de soia;
de soia; Food pur;
 150 g amestec  
seminte pentru  50 g germeni de
grau;
 canari;

 50 g seminte de
hamei desalinizata.
. Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se
macina inainte de prepararea aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la
5 la 10 oua proaspete. Modul de preparare este urmatorul: se amesteca
ingredientele timp de 15-20 min. dupa care se lasa aluatul la dospit tot cam
15-20 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta nu prea moale dar nici prea
dura si nu trebuie sa fie lipicios.

Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar prepararii perisoarelor,
fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor prezentate in figura alaturata. Buletele se
fierb si apoi se aseaza pe o panza pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm
(microbulete) la 35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in cele mai

multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii 18-20 mm care
se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati) cu ajutorul unui fir
ca in figura alaturata. Firul utilizat poate fi un fir dentar.
In cazul buletelor foarte mari, frecvent au loc rateuri
datorita "mascarii" carligului de catre bulete.

I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul

crapului

Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome Star Baits este foarte potrivita. De mentionat
ca atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in
combinatie cu solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem
folosi aromele tip spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea
buletelor cu arome. Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de
cate ori avem ocazia, nu trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant.

Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte
eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex
Oil sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la
preparare, sau se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala
foarte mare face ca uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat
ca uleiurile volatile sunt foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o
cantitate echivalenta cu 3-4 picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se
mentioneaza cazul unui campion mondial de pescuit la crap care umecta buletele in tuica
naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este agreata de crap; totodata, alcolul (tuica)
favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al buletelui care difuzeaza lent in apa
atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si semintele aromatice. Personal
folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta, seminte de canepa.
Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult mai eficace
decat cele puternic aromate.

Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de
peste-culoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O
categorie aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun
primavara si iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte
de venirea crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate,
fara a fi fierte sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 1-3 minute. Pentru cele nefierte, in
reteta oualele se inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate
satisfacatoare si bune la pescuitul fitofagului (in special crapul Novac).

 I I I. Nade si momeli utilizate la pescuitul crapului

In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor
bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale
utilizand mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si
Protein Mix, cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate
pot rezista in apa si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de
plumb astfel incat densitatea echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.

In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de
pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Vara, in conditii de nadire grea Toamna

 1 kg Proteine Mix
 1 kg Bird Food Mix
 450 g Bird Food Mix sau CEDE
 400 g MultiFruits Mix
 450 g MultiFruits Mix
 500 g Carp's
 8-10 ml ulei Indian Spice
 1 lingura de supa stimulator
 8-10 ml ulei masline
de apetit Fish
 200 g Natural Food
 8-10 ml Mega Sweetner
 15-20 ml ulei de canepa
 10-15 ml Scopex
 25-30 ml atractant neutru
 20 ml ulei masline
 8-10 ml Mega Eweetner

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In
ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este
generos cu noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune le-am
inregistrat cu buletele produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.

Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din
zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele
poate chiaMamaliga
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea
acestei nade se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor
remarcabile obtinute in pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul,
platica, albitura si nu in ultimul rand crapul.

Mamaliga pentru nada

Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra, si
de apa. Se pune apa la fiert intr-un tuci de fonta, cu 2-3 maini de malai in ea si se lasa la fiert
pana da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustandu-se
cantitatea de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant
alimentar rosu sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea
soarelui etc., prajite si macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine
fiarta. In continuare vom adauga treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine
mamaliga de consistenta dorita. Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa
nu cada coaja arsa si afumata, formata pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate
folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in
zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi adaptata in functie de inventivitatea
fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici cantitati de gainat de pasare (de
gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in special pe cel romanesc.
Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea foarte eficiente.

Mamaliga pentru momeala (patratica)

Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru
patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie
prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul
lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu
rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul
crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in
carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul
de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un
succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !
r mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia. In continuare va voi prezenta o reteta
proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline.
 Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din
cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a
fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza
prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se
adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu.
Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se
introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge
ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita
pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe
pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de
lemn dupa care se scoate din material.
Aceasta poate fi apoi:
o taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;
o facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet
macinat sau chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata,
mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta
plastelinei.
 De tinut minte:

 mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care
le consumam sau le-am preparat anterior in ceaun;
 fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este
greu, deoarece mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam
nada si momeala in carlig. Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";
 apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintr-o
fantana curata, apa plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 1-
2 zile intr-un vas in aer liber;
 in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina,
deoarece mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.

.......Porumbul conservat - momeala ideala pentru crap

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai
vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o
evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de
natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind
preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si
derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in
literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-
30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore
inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune
decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii,
cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este
recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat.
Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea
arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc.
La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome,
conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri
rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul
lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai
bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere,
vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un

an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care
acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se
congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune.
Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica;
deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o
partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune
in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie
de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa
aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe
filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana
le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul
fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti.
Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea
porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de
cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile
noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt
verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul
de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

I I. Principalele specii de crap intalnite in tara noastra.

Particularitati.

tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta
Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie
a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de
crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari
documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate
de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea
pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen
ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori
moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in
totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde
si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de
regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata
eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20
C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
 In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In
continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la
noi, fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit
in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot
confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el
prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau
mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu
nuante in functie si de particularitatile mediului
in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta).
Este una dintre speciile cele mai spectaculoase
si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari
sunt foarte frumoase, robuste si energice,
luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate,
in timpul drilului

Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta
se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi
sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o
specie aparte dar, cel putin din punct de
vedere anatomic si al comportamentului, pot
fi asimilati usor cu crapii romanesti.

Crapul romanesc (comun) are o alimentatie

variata, in functie de sezon. Primavara si
toamna acestia prefera hrana de origine
animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala.
Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand
rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei
reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special
larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei
corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi,
rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in
care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In
tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire
si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun. 3. Crapul golas - este
asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora.
Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg.
Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti
crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.
4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una
dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte
alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in
intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari
ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand
sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

 Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra,
in special in lacurile de campie (crescatorii).

Fitofag

Novac

Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care
prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata
(consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi
deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de
crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare
deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin
procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli
speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei
este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este
o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei
acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura
speciala (un veritabil filtru).