Specii Pesti

Babusca
Rosioara
Vaduvita
Caras
Oblete
Avat
Biban
Scobar
Mreana
Cleanul
Boarta
Beldita
Coregonul
Zvarluga
Mihaltul
Batca
Salaul
Tiparul
Tiganusul
Stiuca
Somnul
Sabita
Crapul
Lipanul
Lin
Caracuda
Platica
Mreana
MREANA (Barbus barbus)
Raspandire
Mreana este unul dintre pestii cei mai caracteristici pentru raurile noastre din regiunile de deal.
Mreana vanata (barbus meridionalis petenyi), ruda sa, traieste in portiunile superioare ale
acelorasi ape, in zona lipanului si a scobarului. Mreana este un peste deosebit de raspandit mai
ales in Europa Centrala, unde poate fi gasit in aproape toate raurile. Limita nordica a raspandirii
sale este paralela 55.
In Romania, mreana traieste in Siret, Prut, Arges, Tisa, Somes, Olt, Mures, Tarnave, Crisuri,
Hartibaciu, Jiu, Timis, Bega, Cerna, Cibin, Raul Negru, Cormos, Bistrita etc., dar poate fi gasita
si in Dunare, in cantitate mai mica.
Descriere
Mreana poate fi usor recunoscuta dupa o serie de particularitati care o disting de celelalte specii
de pesti. Astfel, are corpul fusiform, aproape la fel de gros pe toata lungimea si subtiat abia in
apropierea caudalei; capul este ascutit, botul proeminent, gura dispusa jos, cu buze carnoase si
prevazute cu patru mustati groase, galbui, dintre care cele anterioare sunt mai scurte. Pe mustati
se observa cate o dunga subtire, de culoare rosie. Corpul este acoperit de solzi mici. O alta
particularitate o constituie prima radie a inotatoarei dorsale, care s-a osificat, devenind un os
puternic, orientat spre coada. Inotatoarea de sub coada spre deosebire de mreana vanata nu
ajunge pana la inceputul inotatoarei caudale, care este adanc decupata, in forma de “coada de
randunica”.
Capul si spatele mrenei sunt verde-brune, flancurile mai deschise, stralucind in
galben-auriu, burta alb-galbuie. Adeseori, corpul sau este presarat cu puncte mici, de
culoare neagra. Marginile inotatoarei dorsale si ale celei caudale sunt inchise, restul
inotatoarelor fiind tivite cu o culoare rosiatica. Pe pielita dintre radiile
inotatoarelor se disting, de asemenea, punctele negre. In perioada premergatoare
reproducerii, pe capetele si spatele masculilor apar acele mici proeminente cornoase,
denumite de unii “butoni de amor”, iar pe partile laterale se contureaza dungi
transversale albicioase, care dispar la cateva zile dupa reproducere.
Dezvoltare
Mreana are un corp relativ mare. Lungimea obisnuita este de 40-60 cm, iar greutatea medie de
0,8-1 kg, intalnim insa adeseori si exemplare cu o lungime de 70-80 cm, a caror greutate atinge
2-4 kg. Exemplarele de 5-6 kg sunt mult mai rare, desi in Dunare s-a prins mreana de 10 si chiar
de 12 kg.
Biologie
Mreana traieste in apele din zona medie a raurilor, zona care se situeaza de obicei in regiunile de
deal strabatute de acestea. In zona amintita, albia raurilor este de regula tare, viteza de curgere a
apei nu depaseste 1,5-2 m/s, iar adancimea variaza intre 0,5 si 2 metri. Continutul in oxigen
dizolvat este de 4-5 cm3/l si salinitatea de 0,12-0,15 g/l. Iarna, aceste ape ingheata, in timp ce
vara se incalzesc pana la 20-22°C; in zilele toride, temperatura apei, la amiaza, poate depasi pe
unele portiuni chiar si aceste valori. In tara noastra, zona de habitat a mrenei se extinde pe lungi
portiuni ale raurilor Mures, Olt, Somes, Tarnave, Arges, Siret si Prut.
Mreana prefera ca loc de trai acele portiuni ale raului in care viteza curentilor este relativ mare,
iar albia este alcatuita din pietre si pietris, unde, in adanciturile formate de vartejuri sau la
adapostul pietrelor mai mari, poate gasi loc de refugiu si de panda in timpul zilei. Ii plac locurile
in care canalele cu ape reziduale se varsa in rau, precum si bancurile de nisip formate de caderile
de apa care au luat nastere ca urmare a diferitelor lucrari hidrotehnice; in adanciturile acestora se
strange multa hrana, prin care ea scurma in voie. Ii plac de asemenea adanciturile malurilor,
sapate de curentii apei, gropile, in care se ascunde adeseori in timpul zilei; ea paraseste aceste
ascunzatori cand se insereaza sau peste noapte. Fiind o buna inotatoare, ea parcurge zilnic
distante relativ mari in cautarea hranei. Exemplarele mai tinere se deplaseaza in grupuri, spre
deosebire de cele mature.
Mreana nu este un peste de prada. Se hraneste in principal cu larvele de insecte, ramele, melcii si
unele crustacee mici care traiesc pe fundul apei. Consuma deci aproape numai hrana de origine
animala, dar nu-i displac nici resturile vegetale de pe fundul raului, intrate in descompunere,
devorand uneori chiar si icrele depuse de alti pesti pe albia raului. “Gusta” aproape tot ceea ce
curentii ii aduc in cale, folosindu-se pentru aceasta de gura dispusa inferior, precum si de
perechile de mustati alaturate.
Maturitatea sexuala a acestui peste se situeaza la varsta de 3-4 ani, mai rar la 5 ani. Masculii
devin maturi din punct de vedere sexual mai devreme decat femelele, care depun primele icre, de
obicei, la varsta de 4 ani. Perioada de reproducere, in sudul tarii, are loc in luna mai si mai tarziu
iunie-iulie in Moldova si Transilvania. Conform rezultatelor unor cercetari desfasurate ani de-a
randul, in Somes, Olt si Tarnava Mare mreana se reproduce in iunie, in Niraj, Cormos si Raul
Negru intre 20 iunie si 25 iulie, in timp ce pe portiunea dintre Rastolnita si Deda Muresului,
perioada reproducerii corespunde primelor zile ale iunii august, in schimb, pe cursul inferior al
Siretului, unde clima este de obicei mai calda, mreana depune icrele inca din luna mai. In functie
de greutatea corporala, o femela depune 5000-12000 de boabe de icre de culoare galben-
portocalie, cu un diametru de 2,2-2,5 mm. Icrele sunt putin lipicioase, fixindu-se astfel usor pe
pietrele sau pietrisul care acopera albia raului. Icrele de mreana nu sunt comestibile, prezentand
un anumit grad de toxicitate. Consumul lor poate provoca dureri de cap, greturi si diaree. Carnea
mrenei este gustoasa, desi mai ales cea a exemplarelor mai tinere are destul de multe oase.
Pescuitul Sportiv
Pescuitul sportiv al mrenei incepe inca de la sfarsitul lunii aprilie, in lunile de vara se pescuieste
eficient in apele putin opace, nu prea curate. Perioada de varf a pescuitului mrenei o constituie
lunile septembrie-octombrie, cand aceasta se hraneste mai abundent si este mai putin precauta. In
cazul unor rauri stravezii, limpezi, mreana se intretine in portiunile mai adanci, dar pescarul
trebuie sa aiba grija sa nu-si tradeze prezenta, intrucat pestele vede foarte bine, si chiar si la cea
mai mica miscare brusca sau la umbra care cade pe luciul apei se sperie si paraseste rapid locul,
inotand cu miscari viguroase aproape de fundul apei. Si auzul mrenei este foarte fin, permitandu-
i sa detecteze imediat zgomotul pasilor sau alte zgomote neobisnuite lucru de care de asemenea
trebuie sa se tina seama. Sa ne oprim deci, daca este posibil, cu 10-12 m mai sus de locul unde
dorim sa pescuim, pentru ca pestele sa nu fie avertizat de prezenta noastra. Se poate utiliza cu
eficienta si metoda nadirii prealabile a mrenei, aruncand bucati de branza sau de cas cu aroma
puternica, facut cocoloase, in portiunile mai adinci din spatele stavilarelor de piatra. Se utilizeaza
in acest scop si bucati de mamaliga, in care se pune putina branza topita.
Mreana trebuie cautata in portiunile de apa mai linistite de dupa picioarele de pod sau in spatele
altor obstacole in calea undelor; de obicei o vom gasi aici, scurmand albia raului. Pentru
pescuitul mrenei utilizam o undita mai solida, lunga de 2,4-3 m si o mulineta. In locurile cu
multe obstacole subacvatice se foloseste guta de 0,40, iar in zone mai degajate chiar de 0,45-
0,60, intrucat mreana se apara cu inversunare, iar nailonul trebuie sa corespunda taliei mari a
pestelui si rigiditatii unditei. Cel mai potrivit carlig este numarul 4-8. Daca se utilizeaza rama sau
mate de pasari domestice, momeala se fixeaza pe carlig de 4-6, in timp ce bucatile de branza,
coaja de paine, cocoloasele de mamaliga cu branza topita se pun pe carlige de 6-8. Broastele
mici, greierii, lacustele sau bucatile mici de peste trebuie fixate intotdeauna pe carlige 5-8.
Mreana se poate pescui prin doua metode: cu pluta si cu plumbul de fund. In cazul utilizarii
plutei, undita trebuie sa fie destul de rigida si lunga pentru ca sa poata fi condusa si in portiunile
mai adanci din mijlocul raului. Pluta trebuie sa fie usoara, dar destul de mare pentru a sustine
carligui prevazut cu nada in imediata apropiere a albiei, iar plumbul de 8-10 g. Carligul se arunca
in apa la o distanta mai mare, astfel incat curentii apei sa il duca apoi sub apa in portiunea in care
dorim sa pescuim. Guta se tine intotdeauna intinsa (mai ales in cazul unor ape repezi), pentru a
sesiza din prima clipa muscatura energica a pestelui si a agata carligui imediat. In locul in care s-
a prins o mreana, merita sa se mai faca o incercare. Este bine sa se examineze din cand in cand
starea momelii de pe carlig, pentru ca mai ales branza si mamaliga se “topesc” repede in apa.
Pentru pescuitul cu plumb tarat pe albia raului nu se utilizeaza pluta. Se leaga la capatul firului
un plumb de o marime corespunzatoare vitezei de curgere a apei, astfel incat carligul prevazut cu
momeala sa fie tarat incet pe albia raului. Cel de-al doilea carlig, legat pe o struna separata, se
fixeaza deasupra plumbului. Aceste unelte sunt utilizabile mai ales in locurile lipsite de obstacole
pe fundul apei. Pescarii sportivi obisnuiesc sa fixeze cate o momeala diferita pe cele doua
carlige, incercand sa-si sporeasca astfel sansele de reusita. Daca una dintre momeli se umezeste
si cade, cea de-a doua ramane in continuare.
Mreana este unul dintre pestii cu cea mai mare putere de lupta. Dupa ce a fost agatata in carlig,
inoata intotdeauna impotriva sensului de curgere a apei si se impotriveste tentativelor de a o
ridica in straturile superioare ale apei raului. Batand puternic apa cu coada si zvacnind energic
din tot corpul, se straduieste sa intre printre pietrele mai mari sau printre diferite alte obstacole
din albie. Daca pestele agatat incearca sa fuga, se da drumul gutei pentru ca s-o traga dupa el. In
cursul obosirii, pestele trebuie tras treptat in straturile superioare ale apei, spre a evita ruperea
firului in caz ca acesta s-ar refugia printre pietre mai ascutite. In timpul obosirii, pestele se
opreste adesea la fund, de parca doreste sa obtina o pauza. Pescarul nu trebuie sa se lase inselat,
intrucat in scurt timp pestele reia lupta cu forte noi. Odata ce a aparut la suprafata apei si pare sa
se odihneasca, culcat pe o parte, poate fi provocat la continuarea luptei printr-o miscare usoara
din varful unditei. Pestele reactioneaza imediat daca nu este complet epuizat. Cand se observa
insa ca mai are suficienta forta, nu trebuie facuta incercarea de a-l prinde cu minciogul, intrucat
cu o smucitura brusca, neasteptata el poate rupe guta, disparand in apa impreuna cu carligul.
Exemplarele mici trebuie redate libertatii dupa ce li s-a desprins cu atentie carligul din gura. In
sfarsit, este necesar sa se urmareasca in permanenta undita asezata la mal, intrucat s-au semnalat
numeroase cazuri cand o mreana de talie mai mare a “furat” carligul si impreuna cu el, undita
lasata nesupravegheata pe mal.
Lungimea minima admisa la pescuit: 27 cm
Scobarul

SCOBARUL (Chondrostoma nasus)
Raspandire
Scobarul este foarte raspandit pe cursurile superioare ale raurilor din Europa Centrala, in unele
rauri a aparut in numar atat de mare intre zona lipanului si cea a mrenei, incat regiunile
respective au fost numite zone ale scobarului. Traieste si in partile centrale si vestice ale Europei,
ca si in apele ce se varsa in Marea Nordului si Marea Baltica, de la bazinul dunarean si pana la
Marea Caspica, in fluviile Volga, Ural si Nipru, scobarul este reprezentat printr-o subspecie, dar
nu se gaseste in Crimeea si in Anglia.
In tara noastra, aproape nu exista rau de munte sau de deal in care sa nu traiasca scobarul, dar
populeaza indeosebi urmatoarele zone: in Mures, portiunea dintre Toplita si Petelea; in Olt,
portiunea dintre Baile Tusnad si Sfantu Gheorghe; in Somesul Mare, portiunea dintre Ilva Mica
si Dej; in Somesul Mic, portiunea dintre confluenta Somesului Rece cu cel Cald si pana la Jucul
de Jos; in Crisul Repede, portiunea dintre Ciucea si Oradea; in Crisul Negru, portiunea dintre
Beius si Tinea; in Aries, portiunea ce tine de la Bistra si pana la locul varsarii in Mures; in
Bistrita, portiunea dintre Borca si Piatra Neamt. Se poate trage concluzia ca scobarul este un
peste extrem de raspandit in Romania, si care se inmulteste permanent.
Descriere
Corpul scobarului este lunguiet, cilindric, foarte usor comprimat lateral, cu linia dorsala putin
curbata; este acoperit cu solzi relativ mari, dispusi frumos, uniform si bine fixati. Capul, nu prea
mare, se termina cu un bot bombat, proeminent. Buzele groase, cartilaginoase parca, i-au atras
denumirea de “gura-dalta”. Dintii faringieni sunt foarte ascutiti, in forma de cutite. Inotatoarea
caudala, puternic decupata, are aspect de coada de randunica. Inotatoarea dorsala si cea ventrala
sunt situate aproximativ pe aceeasi linie. Scobarul are intestine negre, de unde si denumirea de
“mate-negre”.
Spatele si capul scobarului sunt negru-verzui sau verde-oliv, partile laterale gri-argintiu,
cateodata sclipind argintiu-lucios, iar burta alba, stralucitoare. Pe solzi se pot distinge adesea
punctulete de culoare neagra, inotatoarea dorsala si caudala sunt cenusii, aproape negre, restul
inotatoarelor fiind de un rosu-viu, mai ales in perioada de reproducere. Irisul ochilor are o
culoare galben-aurie, fond pe care se distinge o pata rosie, in perioada reproducerii, masculii
imbraca haina nuptiala: pe corp apar dungi transversale, iar pe cap si pe solzi se pot distinge si cu
ochiul liber mici butoni cornosi cat gamalia unui ac.
Dezvoltare
Lungimea medie a exemplarelor mature este de 20-28 cm, iar greutatea medie de 400-700 g.
Scobarul poate atinge si lungimi de 40-50 cm, cantarind in aceste cazuri rare 1-2 kg.
In zonele in care are la dispozitie cantitati mari de hrana, scobarul se dezvolta relativ repede, in
caz contrar insa ramane subdezvoltat.
Biologie
Scobarului ii plac apele curgatoare a caror viteza este de aproximativ 0,7-1 m/s, oxigenate in
proportie de 5-6 cm3/l si cu o salinitaite de 0,12-0,15 g/litru. Temperatura acestor ape rar se
ridica deasupra valorii de 18-19°C in timpul verii. Scobarul se simte bine in raurile limpezi,
nepoluate, in albiile carora pietrele sunt acoperite de alge verzi. In asemenea rauri, 65-70% din
populatia piscicola este alcatuita din scobari, valoare ce se ridica uneori chiar pana la un procent
de 82-96%. Astfel, de exemplu in Mures, in portiunea dintre Deda si Toplita, scobarul alcatuieste
95% din populatia ihtiologica totala a zonei.
Scobarul este un peste pasnic, supranumit de aceea si “mielul apelor”. De obicei inoata pe fundul
albiei raului, mai ales in locurile unde apele repezi intalnesc curenti mai lenesi, stand uneori in
carduri si pe la vaduri, inoata in apele din imediata apropiere a digurilor, prin portiunea din
vecinatatea unor lucrari hidrotehnice, unde curentii nu sunt prea puternici. Placandu-i
colectivitatea, si in aceste locuri poate fi observat in carduri.
Principala hrana a scobarului o alcatuiesc algele verzi de pe pietre (perifiton), de pe picioarele
podurilor si ale altor constructii din apa, pe care le suge, le “paste” cu mare migala. Urmele gurii
sale se pot observa pe obiectele de pe care a cules verdeata. Consuma cu placere insectele si
larvele lor care traiesc in apa. Supozitia cum ca scobarul ar consuma icrele lostritei si ca urmare
numarul acestor pesti valorosi ar fi scazut din aceasta cauza este nefondata, intrucat in locurile
unde lostritele isi depun icrele nu traiesc scobari, in timp ce in locurile unde exista scobari,
lostrita nu-si depune niciodata icrele.
Scobarul ajunge la maturitatea sexuala in cel de-al treilea sau al patrulea an de viata. Perioada
depunerii icrelor incepe de regula la 20 aprilie si tine pe toata durata lunii mai. Temperatura apei
atinge in aceste saptamani 8-12°C, valoare la care scobarii se aduna in grupuri si incep migrarea
spre locurile din amonte de depunere a icrelor. O femela depune 12000-40000 boabe de icre, in
cazuri foarte rare 52000. Diametrul lor este de 1,8-2 mm, culoarea galbena, usor stravezie.
Carnea scobarului, desi are multe oase, este gustoasa. Odata scos din rau, pe timp de vara, carnea
lui se altereaza repede, motiv pentru care trebuie preparat indata.
Pescuitul Sportiv
In martie se poate merge deja la pescuit de scobar. Daca apa este limpede si nu prea adanca, de
pe malul inalt al raului li se vad flancurile sclipitoare in timp ce pasc algele de pe pietre. Mai
tarziu, spre sfarsitul lunii aprilie, stand pe malul raului pe timp de noapte, se aude clipocitul apei
produs de scobarul care, aventurandu-se in locurile mai putin adanci ale raului, in vaduri, “se
scalda” printre pietre sau cum se mai spune “fierbe apa”. Aceasta activitate este semnul ca
scobarii se pregatesc condusi de instinctul perpetuarii speciei de reproducere.
Pescuirea scobarului este admisa in afara de perioada in care se reproduce in tot cursul anului si
trebuie sa mentionam ca se prinde regulat si in timpul iernii, in vederea pescuitului se utilizeaza
undite de 2,70-2,90 m, uneori chiar mai lungi, in special atunci cand pescarul doreste sa stea la
mal. De mare folos sunt cizmele lungi de cauciuc, cu care se poate intra in rau cat mai aproape
de locurile preferate ale acestui peste. Scobarul se pescuieste cu maximum de randament vara si
toamna, mai ales daca locul respectiv a fost presarat in prealabil cu rame sau viermi.
Se utilizeaza nailon de 0,20, cel mult de 0,25, pentru ca muscatura scobarului nu este prea
energica si nici talia nu necesita un fir cu rezistenta mai mare. Carligul potrivit este de 11-12, cu
coada putin mai lunga si cu capatul superior plat sau terminat in inel. Nu se foloseste in nici un
caz carlig mai mare de numarul 9. Ca momeli se intrebuinteaza o gama foarte larga din cele
naturale: rama rosie, viermii de faina, viermusii de carne, diferite muste, larve de insecte, precum
si bucati de branza, sange coagulat, mazare verde sau boabe fierte de grau ori de porumb.
Pentru a pescui de pe mal (la 5-8 m de locul unde stau scobarii) se utilizeaza pluta de grosimea
unui creion, iar adancimea se regleaza astfel incat carligul prevazut cu momeala sa fie dus de
curenti in imediata apropiere a albiei; alica cea mai de jos nu se fixeaza la mai putin de 15-20 cm
de carlig. De asemenea, este necesar ca firul sa fie reglat de asa maniera incat pluta sa permita
miscarea carligului cu 1-2 cm deasupra albiei, iar plumbul sau alicele folosite ca greutate sa nu
mature pietrele; in caz contrar se pierde mult din sensibilitate, cu riscul ca pescarul sa nu observe
cand pestele a muscat. Carligul prevazut cu nada se lasa sa pluteasca la distanta mare, urmarind
ca nailonul sa fie totdeauna intins intre pluta si capatul unditei. Daca grupul de scobari se afla la
distante mai mari de mal, se poate utiliza metoda “maturarii”. Pentru aplicarea acestei metode,
undita trebuie sa fie mai solida, firul mai gros si plumbul mai greu decat in cazul precedent.
Carligul prevazut cu momeala este lasat sa fie dus de rau, pescarul tinand nailonul cu mana
pentru a simti mai bine muscatura scobarului. De indata ce pestele a inghitit carligul (uneori nu-l
inghite imediat, ci “îl gusta” la inceput), nu i se mai da drumul. Se asteapta cateva secunde si se
agata carligul cu o miscare hotarata, dar nu prea puternica.
Odata descoperit locul unde se afla grupul de scobari, se pot prinde si 3 kg intr-o ora.
Cleanul

CLEANUL (Leuciscus cephalus)
Raspandire
Cleanul apartine familiei ciprinidelor, ca si crapul. Incepand cu raurile montane, poate fi intalnit
in mai toate apele din tara noastra. Este raspandit in aproape toate tarile din Europa, din sudul
Peninsulei Scandinave si pana in Alpi, iar la rasarit pana la Marea Neagra si Marea Azov;
lipseste in Danemarca, Irlanda si in Siberia.
Descriere
Cleanul are corpul indesat, cilindric, usor plat lateral, cu un cap mare, lat, de asemenea putin plat
daca este privit de sus. Gura, situata in varful botului, cu maxilarele aproape identice ca forma, se
deschide larg, pana la linia ochilor. Corpul este acoperit cu solzi relativ mari, a caror margine
este impodobita cu un desen ce consta din puncte mici, de culoare bruna negricioasa.
Pe spate, cleanul este verde-inchis, cu luciu metalic, dar poate fi brun-verzui sau uneori negru-
verzui. Partile laterale sunt alb-argintii. Burta este alba, fara sclipiri argintii, inotatoarele dorsala
si caudala sunt fumurii, cu nuante rosiatice. Aripioarele pectorale si ventrale sunt de asemenea
rosiatice, iar spre capete trec in galben. Irisul ochilor este galben sau argintiu, sus distingandu-se
o pata brun-verzuie, iar jos una neagra.
Dezvoltare
Cleanul nu atinge de obicei o talie mare. Este adevarat ca in unele tari s-au pescuit si exemplare
de peste 80 cm lungime, cu o greutate de mai mult de 4 kg. In apele din Romania apar de
asemenea destul de rar exemplare ce depasesc 3 kg. Lungimea medie este de 35-40 cm, iar
greutatea medie in jur de 0,5 kg.
Biologie
Spatiul de viata preferat al cleanului il constituie raurile colinare, cu apa limpede si cursul relativ
rapid. Incepand cu zonele caracteristice lipanului si scobarului si pana la Dunare, el se gaseste in
aproape toate apele, desi nu este prezent nicaieri in numar mare. In raurile de munte inoata
uneori pana la mari altitudini, chiar pana la 1000 m. Mai rar poate fi intalnit si in unele lacuri cu
curgere lenta, ca de exemplu in lacurile de acumulare de la Bicaz, Vidraru, Sadu, Bezid etc.
Locurile preferate sunt zonele dintre dealuri ale raurilor limpezi, cu cursul relativ rapid.
Locurile de ascunzis ale cleanului sunt bine cunoscute de catre pescarii sportivi. Sub malurile
spalate, lnga radacinile copacilor afundate in rau, cleanul sta la panda, dar se si poate ascunde la
nevoie. Ii plac adancurile sapate de curenti in albia raului, dar cauta si vartejurile din preajma
picioarelor de pod sau a altor obstacole din calea apei, unde curentii ii pot aduce mai multa
hrana. Se adaposteste si in acele portiuni ale malului unde crengile copacilor sau ale tufelor se
apleaca peste luciul apei, la umbra carora se poate face nevazut, precum si in locurile unde apa
raului este mai putin adanca si unde cresc fire razlete de papura sau trestie, care-i permit, de
asemenea, sa stea ascuns in asteptarea hranei. In anotimpul cald, cand nu bate vantul, iar soarele
straluceste, cleanul, adunat in grupuri mai mari sau mai mici, se aventureaza uneori chiar in
imediata vecinatate a suprafetei apei, in cautarea hranei. In aceste cazuri isi tradeaza cateodata
prezenta prin mici sarituri deasupra apei in raurile cu viteza de curgere mai rapida.
Cleanul este un peste foarte precaut si fricos. In zilele innorate, cu vant, el se mentine la 1-1,5 m
de suprafata apei, iar odata cu apropierea sezonului rece se retrage la adancimi din ce in ce mai
mari. Toamna tarziu sau iarna cauta locurile de intalnire a curentilor repezi cu cei mai domoli sau
vartejurile, lucru explicabil prin faptul ca cleanul se hraneste si iarna (desi are pofta mai redusa),
iar in aceste locuri poate gasi mai multa hrana.
Cartile de specialitate descriu cleanul ca pe un peste pasnic, ceea ce este aproape adevarat; doar
exemplarele mai batrane se napustesc asupra pestilor mai mici sau a mustelor artificiale, a
broastelor si a altor momeli oferite de pescarii sportivi, ca si cum ar fi rapitoare. Sare asupra
victimei din locul de panda, intocmai ca stiuca sau salaul. Cleanul este considerat pe buna
dreptate omnivor, de vreme ce hrana sa se compune in egala masura din materii vegetale si
animale, in primul rand mananca larvele din apa ale insectelor, viermi, insecte cazute in apa,
lastarele tinere ale plantelor acvatice, pesti mici, dar si fructele mici cazute in apa sau chiar
soarecii imprudenti.
Cleanul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, dar unii masculi sunt apti pentru
reproducere si la 2 ani. Perioada de depunere a icrelor este diferita in apele din tara noastra, si
anume in lunile mai-iunie in regiunile sudice si in iunie-iulie in partile nordice ale Moldovei si in
Transilvania. Daca vara este mai rece, perioada se poate prelungi si in luna august. O femela
depune 80000-200000 de icre, uneori chiar peste 300000. Boabele de icre, au un diametru de
1,3-1,5 mm, sunt galbui si lipicioase, fixandu-se astfel imediat dupa fecundare de pietrele, mai
rar de plantele aflate pe fundul raului. Cleanul se dezvolta destul de rapid, la varsta de 4-5 luni
ajungand chiar la lungimi de 10-12 cm. Puietul se intretine in grupuri, insa exemplarele mai
mari, si mai ales cele mai batrane, sunt solitare. Carnea sa alba este gustoasa, desi are multe oase,
fapt pentru care exemplarele mai mari sunt mai cautate.
Pescuitul Sportiv
Cleanul constituie pestele “scoala” pentru pescarii sportivi incepatori, cu atat mai mult cu cat
pescuitul sau ofera prilejul de a folosi aproape toate metodele. Satisfactiile oferite de pescuitul
cleanului provin mai ales din dificultatea cu care se prinde, mai putin din aceea de a-l obosi.
Acest peste poate fi prins prin metoda de pescuit pe fund, cu plumbul; prin nadirea locului de
pescuit sau cu pluta; cu lingura, voblerul sau cu musca artificiala, dupa preferinte sau dupa
posibilitati in ceea ce priveste echipamentul. Cei neexperimentati in pescuitul pastravului sau al
lipanului cu musca artificiala isi pot insusi aceasta metoda aplicand-o la pescuitul cleanului.
Dupa o vorba a pescarilor sportivi, cleanul are cate un ochi pe fiecare solz. Caracterizarea se
potriveste de minune, intrucat cleanul este intr-adevar un peste foarte atent, vede bine, observand
chiar si cele mai mici miscari de pe mal. De indata ce umbra unei crengi leganate de vant sau cea
a pescarului s-a abatut asupra raului, cleanul se da la fund. Este de ajuns ca un mic nor sa
acopere soarele, si pestele se indreapta speriat catre fundul apei, pentru a reveni la suprafata dupa
ce norul a trecut. Mai mult, din trepidatiile malului sau ale suprafetei apei poate detecta si
zgomotele. In concluzie, ne vom apropia cu mare precautie de rau si vom merge intotdeauna in
sensul invers curgerii apei, folosind camuflajul oferit de tufele si copacii de pe mal, daca nu vrem
sa ne intoarcem acasa cu traista goala. Pentru mai multa siguranta, unii pescari isi arunca carligul
in apa din pozitia culcat pe malul raului. Exemplarele mai tinere inoata in grupuri si, cand unul
dintre ei a detectat vreun pericol, dispar cu totii in rastimp de cateva secunde. Exemplarele mai
mari sunt solitare (nu traiesc in card) si in caz ca am reusit sa prindem unul, putem spera sa mai
prindem si altele in acelasi loc. S-a intamplat adesea ca pescarul amator experimentat sa prinda
toate exemplarele mai mari din zona respectiva, desi, la randul lor, erau la fel de experimentate si
viclene.
Pescuitul cleanului incepe la sfirsitul lui martie sau la inceputul lui aprilie, deci odata cu venirea
zilelelor mai calde. Experienta a aratat ca pescuitul lui este mai putin eficient in iunie, rezultatele
sunt diferite in lunile toride de vara, in timp ce randamentul maxim poate fi obtinut din
septembrie si pana in octombrie. Cleanul este un peste cu un apetit foarte bun, aproape hraparet.
Fiind omnivor, ramele, insectele cazute in apa, larvele, pestisorii mai mici, fructele mici de
padure, broastele, soarecii cazuti in rau etc. constituie momeli potrivite, intrucat figureaza pe
“lista de bucate” a cleanului. In plus, se mai pot utiliza ca nada branzeturi cu aroma tare, bucati
de slanina, carne prajita, mamaliga, cocoloase de aluat, carne cruda, sange coagulat, lacuste, cozi
de raci, intestine de pasare, paste fainoase fierte, diverse resturi menajere, bucati de fructe etc. La
pescuitul cleanului, nadirea prealabila a locului de pescuit este de mare importanta, lucru ce se
realizeaza prin aruncarea unor cantitati abundente de nada in locul respectiv cu una-doua zile
inainte de pescuit. Unii pescari fac acest lucru chiar cu mai multe zile inainte. Foarte eficient
pentru nadirea locului este, in primul rand, sangele coagulat, intrucat, odata dizolvat in apa,
atrage chiar si exemplarele de clean aflate la distanta, sporind sansele pescarului.
Cleanul hraparet musca atat la nada oferita la suprafata raului, cat si la carligul prevazut cu
momeala si miscat in apropierea albiei. Pescarii inventivi isi bazeaza diversele metode de pescuit
tocmai pe aceasta caracteristica a pestelui.
La pescuitul cleanului cu pluta se folosesc unelte usoare, pluta nu prea mare sau prea grea. Guta
potrivita este de 0,20-0,25, forfahul de 0,15-0,18; cand se utilizeaza rama ca momeala, carligul
trebuie sa fie de 5-6; la momeala din fructe (pruna, cireasa, capsuna sau fructe de padure) se
foloseste carlig de 6-8, la pestisori mici de 3-5, in timp ce mustele artificiale speciale pentru
clean se fixeaza pe carlige de 8-10. Fixarea nadelor din fructe necesita experienta; de regula,
acestea se perforeaza intai cu un ac, iar prin orificiu se introduce mai intai forfahul si o parte din
carlig, astfel ca fructul sa se mentina in curbura carligului, iar varful acestuia sa fie putin acoperit
de coaja fructului. Lacustele nu se inteapa prin carlig, ci se leaga de acesta cu un fir de matase
brun sau verde, astfel incat capul insectei sa fie in apropierea curburii carligului, cu membrele
libere spre a le putea misca, si pe cat posibil sa ramana cat mai mult timp vie. Miscarile ei in apa
atrag mai mult cleanul. Pe forfah se aplica 1-2 alice, la o distanta de 20-25 cm deasupra
carligului. Daca momeala este mai mare si mai grea, se utilizeaza si o pluta mai mare. In nici un
caz nu se lasa carligul culcat pe fundul raului, ci se misca prin apa de jos in sus si invers, cu
miscari lente. Cand plutirea carligului nu mai poate fi asigurata, este bine sa fie lasat cateva clipe
in apa, pentru ca de multe ori cleanul musca chiar atunci.
Fiind un peste foarte atent si precaut, muscatura cleanului nu este prea energica. De aceea este
necesara o oarecare experienta pentru a aprecia momentul cel mai potrivit spre a intepa carligul.
Cleanul intepat se apara cu darzenie, dar cedeaza destul de repede daca pescarul se pricepe sa-l
oboseasca. Obosirea exemplarelor de 1,5-2 kg ofera intr-adevar mari satisfactii. Cleanul deja
obosit poate fi condus spre mal, in directia minciogului, fara dificultate.
Pescuitul fara pluta, cu plumb legat la capatul firului, se practica in acele locuri unde vegetatia de
pe mal stanjeneste aruncarea. Se foloseste o undita rigida, nailon de 0,20-0,25, cu forfah de 0,18-
0,20. Daca tinem firul printre degete, vom simti mai lesne muscatura pestelui.
Pescuitul cu plumbul pe fund se utilizeaza mai ales in zilele de sfirsit de vara si de toamna, cand
cleanul se intretine in apele mai adanci ale raului. Intregul echipament trebuie sa fie mai rezistent
decat in cazul pescuitului cu metoda precedenta, la fel si firul, care trebuie sa fie de 0,35-0,40 (cu
forfah de 0,25-0,30). De asemenea, plumbul fix sau flotant va fi mai greu, pentru a putea trage
carligul nadit la fund si a impiedica curentii sa il poarte prea repede. Momeala poate fi naturala
(insecte mai mari, rame etc.) sau preparata dintr-un aliment (cas, aluat, cocoloase din paine, faina
etc.). In cazul utilizarii metodei cu lingura sau voblerul mic, este necesara o undita usoara,
potrivita pentru aruncare, o mulineta multiplicatoare si un fir mai subtire de nailon. Lingura nu
trebuie sa depaseasca marimea unghiei de la degetul mic. Pe vreme insorita, se recurge la o
lingura mai putin stralucitoare, cu reflexe aurii, si, invers, pe vreme inchisa la una stralucitoare-
argintie. Nu este indicat ca guta si forfahul sa depaseasca grosimea de 0,20 si respectiv 0,18.
Lingurile de tip “Meps” numarul 1-2 sunt, poate, cele mai potiivite pentru aceasta metoda de
pescuit a cleanului.
Cea mai interesanta si totodata cea mai distractiva metoda de pescuit a cleanului este cea cu
musca artificiala. Aceasta metoda asigura maximum de randament mai ales in perioada de la
sfarsitul lui august si pana in octombrie. Cleanul se avanta asupra mustelor artificiale de orice
culoare, dar cele mai potrivite sunt acelea care nu se inmoaie si nu se deterioreaza in apa (in
acest scop se pot impregna cu parafina sau cu alte substante corespunzatoare). Cunoscut fiind
faptul ca cleanul musca cu placere mustele cazute in apa, musca trebuie plutita deasupra raului.
In ceea ce priveste uneltele, se recomanda varga de 2-2,5 m (in portiunile degajate ale malului,
eventual mai scurta in locurile cu vegetatie abundenta, care impiedica miscarile), carlig de 12-16
si guta nu mai groasa de 0,25. Cele mai eficiente muste artificiale in pescuitul cleanului sunt cele
de tipul Blak, Zulu, Red Tag, Grey, Palmer si Black Palmer. Experienta a demonstrat insa ca
acest peste hraparet musca aproape orice musca, de orice culoare si orice forma, in timpul
aruncarii mustei artificiale, pescarul trebuie sa se deplaseze numai in sens invers curgerii apei si
sa se situeze de partea opusa soarelui, incat umbra lui sa nu cada pe apa. Musca artificiala nu se
lasa sa cada usor in apa, ca la pescuitul pastravului sau al lipanului, ci se “biciuieste” usor apa cu
ea. Odata descoperit locul de panda al cleanului, musca artificiala se arunca cu cateva palme mai
in amonte de acest loc. In zilele insorite de toamna, fara vant, se utilizeaza aceasta metoda mai in
apropierea malului, intrucat cleanul se aseaza aici la panda, asteptand sa-i cada vreo prada din
copacii ce strajuiesc malul respectiv. Cateodata sta la panda, intocmai ca un peste rapitor, si prin
preajma locurilor cu vegetatie acvatica.
Boarta

BOARTA (Rhodeus sericeus amarus)
Raspandire
Boarta, cel mai mic reprezentant al ciprinidelor din tara noastra, este un peste raspandit in toata
Europa, intrucat dezvoltarea sa este conditionata de existenta anumitor scoici, traieste numai in
raurile si lacurile unde exista si scoica respectiva, in Romania, acest peste poate fi intalnit in
toate apele. Exceptie fac numai lacurile sarate si cele alpine, situate in munti, la mari altitudini.
Descriere
Boarta seamana foarte mult cu puietul de platica, de crap sau caras. Corpul sau este scurt, foarte
comprimat lateral, portiunea cozii fiind relativ lunga. Capul este de dimensiuni mijlocii, cu ochi
mari, gura mica, deschisa in jos. Solzii sunt mari si netezi, destul de puternic implantati. Linia
laterala este scurta, intinzandu-se numai de-a lungul primilor 5-6 solzi.
Coloritul acestui peste difera foarte mult in functie de sexul si varsta lui, stralucind in toate
culorile curcubeului, mai ales in perioada reproducerii. Spatele este verde-brun sau verde-
cenusiu, partile laterale si burta alb-argintii. Longitudinal, pe partile laterale, se intinde cate o
dunga verde-albastruie sau negricioasa, inotatoarea dorsala si cea caudala sunt de un cenusiu
inchis, pe dorsale observandu-se pete maronii, inotatoarele pectorale si cea ventrala sunt
rosiatice. In perioada reproducerii, masculii imbraca haina nuptiala, adica spatele si operculele
pestelui devin violacee, iar pieptul, burta si partile laterale capata o nuanta roz sau rosiatica, cu
straluciri argintii, in spatele operculelor se distinge cate un punct argintiu, incercuit de mai multe
puncte mici, liliachii, in apropierea cozii se intinde o dunga de culoare verde-smarald,
inotatoarea de sub coada devine rosie aprinsa, cu irizatii metalice, inotatoarea dorsala capata si ea
o nuanta rosiatica, in timp ce pe coada apar puncte mici si negre.
Dezvoltare
Ritmul de dezvoltare al acestui peste este foarte lent.
Lungimea medie este de 6-7 cm, uneori chiar de 9-10 cm.
Biologie
Traieste cu predilectie in raurile cu cursul lent si cu albia acoperita de pietris, ii plac si locurile
cu vegetatie abundenta din bratele moarte sau din lacurile si baltile de revarsare ale raurilor, unde
inoata in grupuri, in orele tarzii ale serii, precum si dimineata, devreme, se aventureaza si in
zonele degajate ale apei, inotand tot in grupuri, dar in caz de pericol se refugiaza rapid in locurile
unde vegetatia ii ofera posibilitatea sa se ascunda.
Ca hrana, boarta consuma de predilectie organisme planctonice vegetale, dar mananca si bucatile
de plante in descompunere de pe fundul raului sau micile animale care populeaza apele.
Boarta atinge maturitatea sexuala in cel de-al doilea sau al treilea an de viata. Perioada de
reproducere se prelungeste, in timp, din luna mai si pana la finele lui iulie, in general, o femela
depune circa 20-80 boabe de icre, cu un diametru de 2,5-3 mm. In timpul reproducerii, femela
cauta acele zone din rau in care traieste una din cele doua specii de scoici: Anodonta cygnea sau
Unio pictorum. Femela isi depune icrele intre valvulele branhiale ale scoicii, unde sunt si
fecundate de catre masculi. Icrele fecundate se dezvolta printre valvulele branhiale ale scoicii, iar
larvele edozate nu parasesc adapostul oferit de aceasta decat dupa ce ating lungimea de 1 cm.
Vezica biliara relativ mare a acestui peste se sparge usor la curatat, facand carnea foarte amara,
necomestibila. Nu este cautat pentru consum si din cauza dimensiunilor sale reduse.
Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi folosesc boarta ca nada, mai ales la pescuitul bibanului. Boarta se prinde de
obicei cu clupsa sticla de plastic taiata pentru prins momeli sau cu alte ustensile de pescuit
potrivite cu talia sa mica, cum sunt plasele cu ochiuri foarte mici pentru prinderea momelii,
minciogurile cu ochi mici, plasele de fluturi etc. La prinderea boartei, cel mai important lucru
este ca pescarul sa stea nemiscat, intrucat la cel mai mic gest pestele dispare rapid. Rezultatele
pot fi sporite presarand deasupra plasei scufundate bucati de aluat sau alta momeala
asemanatoare, coloranta sau aromatica, suscitand interesul boartelor, si asa curioase.
Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.
Beldita
BELDITA (Alburnoides bipunctatus)
Raspandire
Acest peste mic poate fi gasit pretutindeni in raurile reci, limpezi si cu cursul relativ rapid din
Europa, din nordul Alpilor si pana in Marea Nordului si Marea Baltica. Traieste in toate apele
care alcatuiesc bazinulul Marii Negre.
In Romania, beldita se gaseste in toate raurile mai mari, ca Prut, Siret, Bistrita, Trotus, Barlad,
Dorna, Gilort, Somes, Mures, Crisuri, Olt, Timis, Bega, Jiu, Tarnava Mare, Cibin, Varghis,
Cerna, Crasna, Bereteu, in portiunile superioare, in Transilvania traieste si in multe lacuri si
helesteie dintre dealuri si de campie (Zau de Campie, Taureni, Cefa, Taga, Inand etc.).
Descriere
Corpul belditei este lunguiet, turtit lateral. Linia dorsala si cea ventrala sunt arcuite aproape
simetric. Gura se deschide in varful botului, maxilarul inferior ridicandu-se putin in sus. Ochii
sunt relativ mari. Inotatoarea situata sub coada incepe dincolo de nivelul unde se termina
inotatoarea dorsala.
Spatele pestelui este verde-brun sau verde inchis, uneori verde-albastrui cu sclipiri de otel.
Flancurile si burta sunt verzi-argintii, cateodata alb-argintii. In general, intregul corp are o
stralucire argintie. Linia laterala este marginita de o multitudine de puncte negre. Corpul pestelui
este brazdat longitudinal de doua dungi de culoare mai inchisa, albastru-negricioasa, care devine
si mai intensa in perioada reproducerii, inotatoarele dorsale, caudala si pectoralele sunt verzi-gri,
tivite cu negru, restul inotatoarelor fiind galbui sau portocalii, in perioada reproducerii. Pielea ce
acopera burta in portiunea dintre inotatoarele pectorale si cea ventrala are o culoare rosiatica-
portocalie. Aceasta caracteristica serveste ca reper la deosebirea puietului de beldita (pe
flancurile caruia nu au aparut inca punctele negre, caracteristice) de puietul de clean. Coloritul
ochilor este de asemenea caracteristic: deasupra cafeniu, dedesubt argintiu, iar cercul din mijloc
galben.
Dezvoltare
Beldita este un, cu o lungime medie de 9-10 cm (rar peste 14-15 cm) si greutatea medie de 10-12
g (exemplarele mai mari de 35 g sunt exceptii).
Biologie
Beldita traieste in carduri. Spatiul sau de viata il constituie raurile, incepand cu zona pastravului
si pana la cea a scobarului si a mrenei, de obicei in imediata apropiere a fundului apei. Ii plac
apele limpezi, bogate in oxigen dizolvat, mai reci si cu adancimi medii, unde albia este acoperita
de pietre si nisip. Nu patrunde pana pe cursurile superioare ale paraielor de munte, cu debit
insuficient si neuniform.
Consuma de obicei hrana de origine animala, pe care o gaseste la fundul raului, ca de exemplu
rame mici, melci minusculi, insecte acvatice si larvele acestora, recurgand doar foarte rar la
hrana de natura vegetala. Este un peste care inoata rapid, vioi.
Beldita isi depune icrele in iunie-iulie, pe pietre sau printre pietrele de pe albie, in locurile unde
curentii raului sunt mai puternici. Beldita este insa, mancata de: clean, avat, mihalt si somn.
Pescuitul Sportiv
Pentru pescarii sportivi beldita prezinta interes in primul rand ca momeala.
La pescuitul cu undita se foloseste cel mai mic carlig, nadit cu o rama mica sau cu musca moarta.
Beldita poate fi pescuita si cu musca artificiala de dimensiune minima, indiferent de culoare.
Acest peste inoata in carduri, nu este foarte precaut si cu oarecare experienta, poate fi prins in
numar mare intr-un timp destul de scurt. Se foloseste o undita usoara si flexibila, guta de 0,10-
0,15 si carligul cel mai mic (20). Pluta trebuie sa fie foarte sensibila. Ca in mai toate cazurile, la
pescuit, apropierea de rau se face cu precautie, pana la mal, iar undita se arunca in sensul invers
curgerii raului. Daca dam de locul unde exemplarele de beldita se intretin in straturile superioare
ale raului, nu mai trebuie sa ne schimbam locul pe mal. Nada si carligul se arunca in apa in fata
lor, iar pestii nu intarzie sa muste. Carligul trebuie intepat imediat dupa ce pestele a muscat, in
caz contrar nu mai poate fi prins. Beldita musca cel mai bine in zilele cu soare fara vant.
Coregonul

COREGONUL (Coregonus lavaretus maraenoides)
Raspandire
Coregonul face parte din familia salmonidelor. Aceasta specie valoroasa a fost introdusa pentru
prima oara in tara noastra in 1956, primele exemplare fiind aduse de la una dintre statiunile de
reproducere piscicola de pe malul lacului Ciudskoe, din fosta URSS. Coregonul poate fi intalnit
indeosebi in Lacul Rosu si in unele crescatorii de crap din nordul Moldovei.
Descriere
Corpul coregonului seamana ca forma cu cel al heringilor, insa inotatoarea adipoasa, aflata la
baza cozii, tradeaza apartenenta sa la familia salmonidelor. Capul este mic, gura lipsita de dinti.
Corpul este argintiu, usor mai intunecat pe spinare. Pe margini, inotatoarele sunt negricioase, in
perioada reproducerii, corpul pestelui sclipeste mai intens.
Dezvoltare
Are o lungime medie de 60 cm si o greutate medie de 2 kg, mai rar de 3 kg.
Biologie
Coregonul traieste in ape dulci, statatoare. Se hraneste cu organisme zooplanctonice si cu larve
de tantari care plutesc pe apa. Exemplarele mai mari au modul de viata al rapitorilor, hranindu-se
cu pesti de talie mica.
Reproducerea are loc in noiembrie-decembrie. Femelele depun icrele in lac sau in albia raurilor
care se varsa in el. In functie de greutatea corporala, o femela depune 16000-82000 boabe de icre
de culoare galbuie.
Este o specie foarte valoroasa, cu carnea deosebit de gustoasa, asemanatoare cu a pastravului.
Pescuitul Sportiv
Coregonul se pescuieste la fel ca pastravul.Se ami poate incerca si cu naluci mici cum ar fi
voblere sau lingurite rotative evident mici.
Zvarluga

ZVARLUGA (Cobitis taenia)
Raspandire
Poate fi gasita in tot bazinul hidrografic dunarean, unde este prezenta in toate apele curgatoare
sau statatoare, incepand cu regiunile mai joase fata de zona caracteristica pastravului indigen. Ii
plac apele al caror curs este mai lent, cu albia maloasa. Poate fi gasit in Prut, Siret, Suceava,
Moldova, Bistrita, Mures, Somes, Olt, Tarnave, Cibin, Raul Negru, Hartibaciu, Niraj, Timis,
Bega, Arges etc., in bazinele de colectare ale acestor rauri, precum si in Delta Dunarii.
Descriere
Corpul pestelui este alungit si turtit lateral, aproape de aceeasi grosime pe toata lungimea sa, si
este acoperit cu solzi mici, cu diametrul mai mic de 1 mm. Solzii lipsesc de-a lungul liniei
laterale, linie vizibila doar in partea anterioara a corpului. Pedunculul caudal este scurt si nu
depaseste lungimea capului. Capul este plat, terminat in unghi obtuz, cu gura dispusa jos,
prevazuta cu 6 mustati. Mustatile de la colturile gurii sunt mai lungi decat celelalte. Sub ochi are
cativa tepi, uneori aflati sub piele, alteori vizibili; ochii sunt mici.
Rudele de specie ale zvarlugii sunt: fasa mare (Cobitis elongata), sfarleaza (Cobitis aurata
radnensis) si dunarita (Cobitis aurata bulgarica).
Culoarea dominanta a zvarlugii este galben-ocru, cu multe puncte negre, uneori cu marmoratii,
ceva mai inchisa pe spate decat pe burta (galben murdar). Tot pe spate se disting 22-28 puncte
negricioase sau maronii inchise, dispuse in dungi longitudinale. Si pe partile laterale se observa
cate doua randuri de asemenea puncte, in total, zvarluga este deci impodobita cu 5 siruri de
puncte intunecate, in jurul carora se mai vad si alte puncte mici. Capul este marmorat si ornat cu
desene liniare, in vecinatatea caudalei se poate vedea o pata mai mare, de forma circulara sau
ovala. Pe inotatoarea dorsala si pe coada se afla 5-6 siruri de puncte intunecate, inotatoarea
ventrala, pectoralele si anala sunt galbui, fara pete negre. De regula, masculii sunt mai mici decat
femelele. La baza aripioarelor pectorale ale masculilor se distinge un solz osificat (solzul lui
Canestrini).
Dezvoltare
Lungimea frecventa a zvarlugii este de 9-11,5 cm, exemplarele de 14-15 cm fiind mult mai rare.
Greutatea medie este de 8-10 g, rareori de 15 g.
Biologie
Zvarluga traieste in mlastini, in general in apele statatoare, cu fund malos. Poate fi intalnita si in
apele montane si de deal ale caror albii sunt maloase. In general, este mai activa pe timp de
noapte, ziua mentinandu-se in apropierea fundului, fara sa se miste prea mult. Se hraneste cu
materii vegetale si animale intrate in descompunere. Alimentatia sa se compune din rame si
melci mici, larve de insecte, seminte ale unor plante, chiar si icre ale unor specii de pesti. Suporta
bine conditiile din apele tulburi, poluate, putand sa traiasca mai mult timp chiar si pe uscat, mai
ales cand vremea este rece. Odata scos din apa si tinut in mana, pestele se apara cu miscari vii ale
corpului; in asemenea momente il poate rani pe pescar cu cei doi tepi situati dedesubtul ochilor.
Exemplarele scoase din apa expulzeaza aer din intestine, scotand un suierat caracteristic.
Perioada de reproducere tine de la sfarsitul lui aprilie si pana la finele lunii mai.
Pescuitul Sportiv
Zvarluga poate fi prinsa folosind plasa, mina, furculita etc. Pescarii sportivi o prind pentru a o
folosii apoi ca momeala. Ea constituie hrana speciilor valoroase de pesti.
Mihaltul

MIHALTUL (Lota lota)
Raspandire
Provine din familia codului (Gadidae) din apele nordice. Probabil ca s-a retras in apele mai
sudice ale continentului european pe la sfarsitul erei glaciare. Poate fi intalnit pretutindeni pana
in regiunile nordice ale Italiei.
In Romania, mihaltul traieste in toate apele curgatoare, altitudinea superioara fiind zona
scobarului. Bineanteles, nu este la fel de numeros in toate raurile; exista unele ape in care se
prinde foarte rar cate un exemplar de mihalt. Cel mai adesea apare in Mures, Olt, Cormos,
Somes, Crisuri, Tisa, Bega, Timis, Jiu, Cerna, Prut, Siret, Suceava, Dorna si Bistrita. Este
prezent si in Dunare, precum si in lacurile create prin revarsarea Dunarii, ba chiar si in Delta,
desi intr-un numar mult mai redus.
Descriere
La prima vedere, mihaltul seamana cu somnul, de care se deosebeste totusi, in primul rand prin
cele doua inotatoare dorsale care se intind pe o lungime ce depaseste jumatate din lungimea
totala a corpului; prima inotatoare dorsala este scurta, cea de-a doua mai lunga. Inotatoarea
ventrala este de asemenea lunga, iar caudala, dispusa separat, cuprinde mare parte din pedunculul
caudal al pestelui.
Corpul mihaltului este lung, partea anterioara fiind aproape cilindrica, cea posterioara, insa, mult
mai plata. Capul este mare si, privit de sus, plat. Gura, de asemenea mare, este prevazuta cu dinti
de forma conica, dispusi foarte des. Ochii sunt mici. In varful botului se disting doua mustati mai
scurte, iar la mijlocul barbiei una mai lunga, un fel de “prelungire” a pielii. Solzii sunt extrem de
mici. Corpul pestelui este foarte lunecos din cauza unei secretii abundente.
Corpul si inotatoarele mihaltului sunt brun-verzui, cu marmoratii mai inchise, de unde si
denumirea de mihalt-pestrit. Burta este albicioasa, iar irisul ochilor este verzui, cu sclipiri aurii.
Mediul ambiant influenteaza coloritul mihaltului, facandu-l sa apara si in alte nuante decat cele
descrise.
Dezvoltare
In pofida faptului ca mihaltul este un peste rapitor, dezvoltarea sa este lenta, intrucat vara se
hraneste destul de putin. Lungimea obisnuita este de 35-45 cm; exemplarele mai lungi de 1 metru
se prind extrem de rar. Greutatea medie variaza intre 0,5 si 2 kg, dar exista si exemplare de peste
10 kg, desi foarte rar.
Biologie
Mihaltul, singurul reprezentant de apa dulce al gadidelor, a pastrat acea caracteristica nordica
potrivit careia prefera apele reci, motiv pentru care traieste in zonele lipanului, scobarului si
mrenei, mai rar la altitudini mai mici. Pe timp de vara se misca mai putin, dar odata cu primele
zile reci de toamna devine mai activ, parasindu-si adesea locurile de adapost. Observatiile
efectuate atesta ca mihaltul isi sapa un fel de pestera printre pietrele de pe fundul raului,
parasind-o foarte rar in timpul zilei, in general, sta cu precadere aproape de fundul apei,
parcurgand drumul in cautarea hranei mai mult “taras” decat inot. In timpul zilei sta ascuns
printre pietre, radacini, sub trunchiuri cazute in apa sau sub alte constructii subacvatice care-i
ofera adapost. La sosirea intunericului se simte mult mai in “apele sale”, pornind in cautarea
hranei. Este un peste foarte nesatul, devorand aproape orice ii iese in cale.
Cand este inca pui, mihaltul consuma larve de insecte, rame, melci si alte moluste acvatice, dar
mananca si icrele altor specii de pesti, provocand astfel destul de multe pagube in randurile
populatiei piscicole. Exemplarele mai mari se hranesc mai mult cu pesti, dar si cu insecte, raci,
melci si alte vietuitoare de acest gen. Intr-un cuvant, consuma aproape orice fel de hrana de
origine animala. Pe timp de iarna, pofta sa creste direct proportional cu gerul si viscolul, aspect
cunoscut pescarilor, care isi bazeaza metodele de pescuit tocmai pe aceste date, in acest anotimp.
De regula mihaltul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani (mai rar, masculii, la 2 ani).
Perioada depunerii icrelor tine de la sfarsitul lunii noiembrie si pana in ianuarie, cand mihaltul
poate fi observat adesea inotand in grupuri. O femela depune de obicei un numar de 300000-
400000 de icre galbui, cu diametrul de 1-1,2 mm. Puietul tanar de mihalt se hraneste pentru
inceput cu organisme planctonice minuscule, apoi cu larve de insecte, viermi, rame, precum si cu
alte moluste mici, trecand treptat, de-abia dupa cateva luni, la consumarea de peste, adica la
modul de viata al rapitorilor.
In apele dulci din Suedia, Finlanda sau din partile nordice ale Rusiei (fluviile Peciora, Kolima,
Kama), mihaltul este un peste de cea mai mare importanta pentru pescuitul industrial. In aceste
zone se pescuieste cu navoade si diferite plase, mai ales pe timp de iarna si noaptea, cand inoata
in carduri mai mari dinspre raurile mai largi inspre cele mai mici.
Carnea sa alba, lipsita de oase, este foarte gustoasa, iar ficatul constituie o adevarata delicatesa.
Se pescuieste mai ales in raurile mai mari (Mures, Olt, Siret, Suceava etc.) unde este mai
raspandit.
Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi mai neexperimentati, confunda adesea mihaltul cu puii de somn, cu toate ca
marmoratiile de pe corp, mult mai pronuntate decat ale somnului, ii tradeaza adevarata identitate.
Unii pescari incearca sa dea la mihalt si in timpul verii, dar sansele sunt mai mici, intrucat vara el
are nevoie de putina hrana, pe care o gaseste cu usurinta. Ca atare, nu prea musca vara. Situatia
se schimba radical odata cu sosirea anotimpului rece. Toamna tarziu, mai ales in lunile geroase
de iarna, mihaltul se simte foarte bine, dovedindu-si provenienta arctica. Se misca deci foarte
mult, este extrem de activ si, ca urmare, mai usor de pescuit.
Cei ce cunosc “secretele” mihaltului stiu unde sa-l caute in zilele de iarna: carligul prevazut cu
momeala trebuie oferit in locurile cu adincituri in albie, in zonele cu radacini cufundate in apa,
langa pietrele mai mari din rau, precum si in preajma vartejurilor provocate de digurile din nuiele
impletite sau in zonele cu limane. Pe timp geros, pescuitul prin copcile facute in gheata ce
acopera raul poate fi de asemenea incununat de succes, dar in acest caz trebuie bine cunoscut
locul unde se gaseste mihaltul. Potrivit observatiilor facute in tara noastra, pescuitul mihaltului
da rezultate bune, poate cele mai bune, in perioada imediat urmatoare spargerii ghetii si plutirii
sloiurilor pe rau. Oricand am pescui insa la mihalt, este esential sa cunoastem cat mai exact
adancimea raului in portiunea respectiva, intrucat carligul prevazut cu nada trebuie oferit la o
distanta de 15-20 cm de fund. Pestele il va observa astfel mai usor, fiind provocat sa muste ceea
ce sporeste sansele pescarului. Mihaltul se pescuieste si prin metoda cu pluta, dar mult mai
eficient este pescuitul cu plumbul de fund. in acest scop este potrivita orice undita mai rigida,
lunga de 2,5-2,8 m, cu guta de 0,35-0,40. Pescuitul mihaltului are loc adesea in portiuni cu multe
pietre pe fund, unde posibilitatea ruperii firului este mai mare. In acest caz, struna trebuie
confectionata din fir de 0,25-0,30, iar plumbul se leaga de o struna separata, lunga de 15-20 cm.
In functie de nada utilizata, carligul poate fi de 5-9. Cele mai potrivite momeli pentru acest peste
sunt: pestisori mici, rame, bucati de peste, intestine de pasare, bucati de carne sau lipitori.
Pescuitul mihaltului nu necesita cunostinte deosebite, ci mai degraba rabdare si timp, pentru ca
locurile lui de refugiu nu sunt lesne de descoperit. Muscatura lui este hotarata, el inghite adanc
carligul si, odata intepat, acesta nu se mai rupe din gura. Mihaltul se va stradui sa se indrepte
apoi catre locurile mai adanci sau sa se refugieze dupa un bolovan. Pescarul trebuie sa i se opuna
cu toata priceperea, pentru ca odata ajuns in astfel de locuri, greu mai poate fi scos. Este un peste
care se apara cu darzenie si are o mare rezistenta in timpul obosirii.
Mihaltul este o momeala excelenta pentru pescuitul somnului. Ramane mult timp viu daca a fost
fixat cum trebuie pe carlig. Unii pescari prind exemplare mai mici de mihalt special pentru a le
utiliza ca nada la pescuitul somnului, pe timp de toamna.
Batca
BATCA (Blicca bjorkna)
Raspandire
Batca provine din apele Suediei, dar se gaseste in Europa in foarte multe ape dulci de la nord de
Pirinei, din Alpi si Alpii Dinarici, iar la rasarit pana in Ural si Caucaz.
La noi se gaseste pe tot cursul Dunarii pana la varsare, in complexul lagunar Razelm-Sinoe, in
zonele de ses ale raurilor Somes, Mures, Crisuri, Bega, Olt, Arges, Ialomita, Siret, Prut. Traieste
si in lacurile Snagov, Caldarusani, precum si in multe lacuri, balti si canale de ses, in numeroase
iazuri din estul si sudul tarii, precum si in baltile din lunca Dunarii.
Descriere
Are corpul inalt si comprimat lateral, acoperit cu solzi grosi si bine fixati. Ochii sunt relativ
mari, gura mica, terminala, orizontala. Pe piept are solzi mici. Linia laterala, foarte putin curbata
in jos, este aproape dreapta.
Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie, flancurile argintii cu un puternic luciu metalic, iar ventrala
alba. Inotatoarea anala are varful negru, cele perechi sunt incolore, in majoritatea cazurilor
batand in portocaliu.
Dezvoltare
Lungimea obisnuita este de 12-20 cm, dar atinge si 32 cm. Greutatea medie se ridica la 60-100
g, in mod exceptional 1 kg. In general, ritmul de crestere al acestui peste este lent.
Biologie
Batca traieste atat in raurile de ses (uneori ajunge pana in zonele colinare), cat si in lunca
acestora, precum si in lacurile de ses si lagunele litorale. Evita apele cu multa vegetatie
subacvatica, ii plac apele curate, cu curenti slabi, mai adanci, cu fundul mai milos. Se reproduce
in perioada de la sfarsitul lunii aprilie si pana in iunie. Masculii ating maturitatea sexuala la 3
ani, femelele la 4 ani. In functie de greutatea corporala, o femela depune 17000-110000 boabe de
icre cu un diametru de 2 mm.
Puietul de batca se hraneste la inceput cu infusoria si rotatoria, apoi cu larve de Chironomus, cu
insecte acvatice si cu larvele acestora, cu moluste, crustacee mici, plante acvatice si cu resturile
si semintele acestora, cu detritus etc. Valorifica hrana cu mai putina eficienta, avand un ritm de
crestere lent.
Pescuitul Sportiv
Batca se pescuieste cu metodele folosite in cazul platicii, bineanteles acolo unde se gaseste din
abundenta. Pescarii sportivi o folosesc ca nada vie la pescuitul speciilor rapitoare.
Vaduvita
VADUVITA (Leuciscus idus)
Raspandire
Vaduvita se gaseste in Europa de la Rin si Dunare pana la Ural. Lipseste in apele din peninsulele
din sudul Europei, in Romania apare pe tot cursul Dunarii, in baltile de langa fluviu, precum si in
toate raurile mai mari de ses, pe cursul lor inferior, in zonele de varsare in Dunare, in unele lacuri
litorale si in Razelm.
Descriere
Corpul pestelui este relativ inalt, acoperit cu solzi bine fixati. Gura este mica, terminala. Linia
laterala se indoaie usor spre partea ventrala.
Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albastruie, cu un luciu auriu. Laturile sunt argintii cu
reflexe albastrui, fata ventralei este alba. Dorsala si caudala pestelui sunt cenusiu-violete,
ventralele, pectoralele si anala sunt roscate. Irisul pestelui este auriu.
Dezvoltare
Lungimea cea mai frecventa este de 30-45 cm, greutatea de 300-500 g. Se pescuiesc mai rar si
exemplare de 50-60 cm lungime si de 1-1,2 kg.
Biologie
Vaduvita este o specie caracteristica raurilor si fluviilor mari cu un curs foarte incet. In baltile
din lunca inundabila a raurilor se gaseste temporar ca un semimigrator. Iarna si primavara se
gaseste in apropierea gropilor, vara in schimb se ridica in straturile superioare, iar uneori apare
chiar la suprafata apei, in zona malurilor. Traieste pe langa copacii rasturnati in apa, in preajma
radacinilor de salcii, in zona zagazurilor.
Se reproduce relativ timpuriu, in perioada dintre sfarsitul lunii martie si aprilie, la o temperatura
de 7-8°C. Atinge maturitatea la 4-5 ani. Femela depune 20000-125000 boabe de icre cu un
diametru de 1,2-1,6 mm.
Vaduvita se hraneste cu larve de insecte, in special cu larve de Chironomus, cu scoici si melci
mici, detritus vegetal si plancton.
Carnea sa este gustoasa, apreciata.
Pescuitul Sportiv
Se pescuieste cu varga usoara, cu carlig mic (6-12), in functie de momeala folosita (rame,
cosasi, viermusi etc.). Uneori se prinde si la lingura mica, cand se pescuieste la stiuca sau clean.
Muscatura este slaba, iar carligul se inteapa la cea mai mica semnalare. Uneltele si metodele de
pescuit sportiv seamana cu cele folosite la platica.
Rosioara
ROSIOARA (Scardinius erythrophthalmus)
Raspandire
In Europa se intalneste din Anglia si sudul Suediei pana la Ural. In tara noastra este prezenta in
Dunare, in toate raurile si lunca acestora, incepand cu zona colinara, in toate lacurile din
regiunile de ses, in toate lacurile litorale, in ghiolurile si baltile din Delta Dunarii, in toate
iazurile din Transilvania si Moldova, in toate lacurile de acumulare din zonele de deal si campie,
in foarte multe brate moarte ale raurilor colinare si de ses etc.
Descriere
Corpul rosioarei este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila, si acoperit cu solzi de
marime mijlocie, bine fixati. Botul este scurt, gura mica, terminala, oblica in sus. Caudala este
adanc scobita, cu lobi egali. Linia laterala este continua, putin apropiata de partea ventrala a
pestelui. Ochii sunt adanc implantati, cu cate o pata rosie.
Partea dorsala a pestelui este albastrui inchisa cu reflexe verzi sau cafenii, cateodata negricioase.
Laturile pestelui sunt argintii, uneori cu luciu metalic sau albicios, partea ventrala este alba.
Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie, iar varfurile rosii, cu o
intensitate variabila, de unde si denumirea populara de rosioara.
Dezvoltare
In mod obisnuit, rosioara are o lungime de 18-24 cm, mai rar atinge 35 cm, iar greutatea medie
este de 200-300 g, dar poate ajunge si la 1-1,5 kg. Creste incet si valorifica prost hrana de unde si
ritmul lent de dezvoltare.
Biologie
Rosioara este o specie sedentara, care traieste in special in apele dulci, statatoare, unde se
intretine in compania carasului, a linului si a platicii aproape de fundul apei, unde abunda
vegetatia. Se gaseste in tot felul de ape stagnante, chiar si in cele salmastre, atat din zonele
colinare, cat si din regiunile de ses. Se intalneste si in cele mai mici balti si brate moarte napadite
de vegetatie, unde in anumite perioade cantitatea de oxigen dizolvat in apa scade la un nivel
critic pentru viata pestilor. Deci, rosioara rezista la lipsa acuta de oxigen, in apele curgatoare se
cantoneaza in coturile de apa cu cursul foarte lent si in bratele laterale ale acestora, ii plac
fundurile maloase, cu mult detritus vegetal.
Atinge maturitatea sexuala la 3-4 ani. Se reproduce in perioada aprilie-iunie, iar in apele colinare
chiar si la inceputul lunii iulie. Depune icrele la o temperatura a apei de 17-18°C. O femela
depune 30000-150000 boabe de icre cu diametrul de 1-1,2 mm, roscate, care dupa fecundare se
lipesc de plantele subacvatice.
Alevinii se hranesc la inceput cu infusoria si rotatoria. Rosioara adulta consuma in general hrana
de origine vegetala (particule de plante, alge filamentoase, detritus vegetal) si mai putin
zooplancton (Daphnia, Cyclops, Bosmina etc.), larve de insecte, viermi, mici racusori.
Rosioara are o carne calitativ inferioara.
Pescuitul Sportiv
Se pescuieste cu undita, la fel ca babusca. Vara poate fi vazuta de multe ori muscarind la
suprafata apei la tantari si musculite. Pe acest mod de hranire se bazeaza si pescuitul sau cu
undita. Se pescuieste deci cu metoda pescuitului la suprafata apei, cu o varga usoara de 3-4 m
lungime, un carlig mic, nailon de 0,20-0,22 si o struna de 0,16-0,18. Ca momeli se folosesc
muste mai verzui, cosasi mici, carabusi, viermusi etc.
Carligul cu momeala se “taraste” pe suprafata apei, lasand impresia unei insecte cazute recent in
apa. Se mai pescuieste si cu struna plumbuita intre ape. Se recomanda nadirea prealabila a
locului de pescuit. Rosioara joaca un rol foarte important in hrana stiucii, salaului, somnului etc.
Este un peste folosit si ca nada vie.
Carasul
CARASUL (Carassius auratus)
Raspandire
Carasul poate fi gasit in toate tarile europene, occidentale si rasaritene.
In tara noastra, carasul s-a raspandit in Transilvania, Oltenia, Muntenia si mai ales in Moldova.
Poate fi gasit si in Dunare si in baltile de revarsare ale acesteia, in Delta, in sistemul de lacuri
Razelmn-Sinoe si Tasaul de pe litoral, precum si pe cursurile inferioare ale raurilor Siret, Prut,
Olt, Jiu si Mures.
Descriere
Capul este scurt, buzele putin carnoase, gura terminala. Ochii au dimensiuni mijlocii. La
jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie
din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu
solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Corpul carasilor care traiesc in ape statatoare, este mai
scurt decat al celor din apele curgatoare.
Mediul natural in care traieste influenteaza in mod hotarator coloritul carasilor, in general,
coloritul exemplarelor care traiesc in regiuni cu o vegetatie bogata este mai inchis decat al
exemplarelor din rauri. Spatele carasului este verzui-plumburiu, partile laterale stralucesc
argintiu-auriu, in timp ce burta este alba stralucitoare-argintie-aurie. Inotatoarele sunt fumurii, cu
unele nuante rosiatice.
Dezvoltare
Lungimea cea mai des intalnita este de 10-30 cm, iar greutatea medie de 100-250 g. Poate creste
insa si pana la 50 cm, atingand o greutate de 1-1,5 kg, dar exemplarele mai mari sint extrem de
rare. Au fost totusi pescuite si exemplare de 3 kg in Delta Dunarii.
Carasul este un peste cu dezvoltare lenta. Este gresita deci conceptia potrivit careia el poate fi
crescut rentabil pe langa crapii din crescatorii. Carasul consuma hrana naturala, precum si
nutretul destinat crapului, valorificandu-l insa mult mai putin eficient sub aspectul ritmului de
crestere.
Biologie
Spatiul vital al carasului este constituit din apele statatoare si lent curgatoare, unde se adapteaza
usor la conditiile de rau. Scos din apa, ramane viu chiar 2-3 ore, iar in zilele mai reci de toamna
rezista pe uscat chiar o zi intreaga. Carasul necesita putin oxigen dizolvat in apa. Se intretine in
apropierea imediata a fundului apei, unde scurma in cautarea hranei. Rezista si la incalzirea
excesiva a apei, dupa unele observatii chiar la o temperatura de 40°C a apei, in care se gaseste o
cantitate minima de oxigen. Celelalte specii de pesti din apele din tara noastra nu rezista la astfel
de conditii.
Hrana preferata a carasului consta din insecte acvatice si larvele acestora, viermi, melci si scoici
mici de apa, seminte si muguri de plante si materii vegetale in descompunere, precum si icre de
peste. Nu este pretentios in privinta hranei, mancand tot ceea ce ii este pe plac de pe fundul apei.
Ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3 ani si depune icrele in etape incepand cu luna mai si
pana in august. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm.
Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si
de crap sau alte specii de pesti. Larvele eclozate din aceste icre sunt totdeauna femele de caras.
Fenomenul se numeste ginogeneza si este extrem de rar intalnit in lumea animala.
Pescuitul Sportiv
Pescuitul carasului este un pescuit de finete, in care calitatea unditei are un rol insemnat. Carasul
fiind un peste care se hraneste mai mult pe fundul apei, il vom cauta acolo, ca si pe crap sau
caracuda. De aceea, pescarul trebuie sa mareasca adancimea la care se afla carligul si sa plaseze
momeala la o palma sau doua de fund. Carasul, mai ales cel tanar, musca si intre ape, spre maluri
chiar in mijlocul zilelor, cand e soare.
Primavara musca cel mai bine, in special dimineata, ca si plalica si alti pesti, iar toamna rareste
muscaturile, dar este activ cand e soare.
In toamnele friguroase musca mai rar si tot atunci cand e soare, in gropile lui de ienare si la
maluri; s-a observat ca sta grupat pe varste. Carasul musca si la copca, mai ales la rama mica
rosie sau viermusul de namol, zis impropriu libelula.
Metodele de pescuit sunt aceleasi ca la crap, dar se foloseste o instrumentatie mai mica in calibru
si relativ fin reglata. Muscatura nu este violenta, ci facuta cu precautie chiar, facand pluta sa
tresare usor. In orice situatie se inteapa imediat, de indata ce se apreciaza ca este cu gura in
carlig.
Momelile preferate sunt diverse: rame, viermusi, pufuleti, cocoloase de mamaliga, boabe de grau
fiert etc. Nadirea are un efect deosebit. Pescuitul cu pluta constituie o mare satisfactie pentru
pescar si este mai rodnic ca cel la plumb.
Varga cea mai nimerita este cea sensibila si usoara, cu varful tare, cu o lungime de 4-5 m chiar
mai mare (rubensiana de 10-12m) cand pescuim de pe mal. Din barca se foloseste o varga de
aproximativ 3,5 m. Nailonul va fi de 0,20 mm, cu struna de 0,15 mm, mai ales daca apa e
limpede sau, in baltile fara risc, numai cu nailon de 0,15, cu struna de 0,10.
Carligele vor fî mai mici ca la crap. Pentru cocoloase nr. 10-14, iar pentru rame nr. 8-12; pentru
viermusul rosu de mal vom folosi carlige nr. 18. Rezultate bune ca buchetul de viermusi de
musca, viermusi rosii de namol (libelule) sau bucatele de rama rosie in carlige nr. 12-16. Pluta
pentru caras trebuie sa fie usoara, fina. Plumbii cei mai buni sunt cei mici, esalonati pe fir. Multi
pescari folosesc in lacuri doar doi plumbi: primul, o alica mica plasata imediat sub pluta, iar al
doilea, ceva mai mare, cu cursor, care culiseaza deasupra strunei.
Pescuitul pe fund “la plumb” da rezultate la carasii mai mari, cand se incearca si la crap. Lanseta
si mulineta vor fi obisnuite, iar scoaterea carasului nu ridica probleme de dril, decat daca e un
exemplar mai mare. Firul va fi de 0,20-0,33 mm, cu struna de 0,15-0,20 mm. Carligele vor fi
putin mai mari sau egale cu cele aratate la pescuitul cu pluta.
Babusca

BABUSCA (Rutilus rutilus carpathorossicus)
Raspandire
Este un peste raspandit in intregul bazin hidrografic al Dunarii, al Nistrului, Niprului si in cel al
altor rauri care se varsa in Marea Neagra si Marea Caspica.
In tara noastra se intalneste in numar mai mic sau mai mare in aproape toate lacurile naturale
(Lacul Rosu, Snagov, Caldarusani, Scrovistea, lacurile bucurestene, etc.), in cele artificiale
(lacurile de acumulare, toate iazurile din Moldova si Transilvania, lacul Bicaz etc.), pe tot cursul
Dunarii in Delta, precum si in aproape toate raurile de ses, in canale etc.
Descriere
Corpul este alungit, usor comprimat lateral, asemanator cu cel al rosioarei. Este acoperit cu solzi
de dimensiuni mijlocii. Botul este scurt si obtuz, gura terminala, orizontala sau putin oblica.
Caudala este adanc scobita. Linia laterala este usor curbata spre partea ventrala.
Partea dorsala a pestelui este cenusie cu reflexe verzui, uneori albastrui. Laturile sunt albe cu un
luciu mat. Inotatoarele sunt portocalii. Irisul pestelui este rosu-portocaliu. Uneori, varful
inotatoarelor pectorale si al celor ventrale este fumuriu, inotatoarele neperechi sunt cateodata gri-
rosiatice.
Dezvoltare
Lungimea obisnuita este de 20-24 cm, dar atinge si 30-32 cm. Greutatea mai frecventa este de
80-180 g, dar mai rar se prind si exemplare de peste 300 g. Are deci un ritm de crestere destul de
lent.
Biologie
Babusca traieste in apele dulci statatoare, in lacuri si balti cu fund nisipos-malos. Se gaseste in
egala masura in apele naturale, ca si in iazuri, lacuri de baraj sau de acumulare artificiale. Se
gaseste si in apele lent curgatoare, in brate moarte, precum si in apele salmastre. In raurile de ses
cauta coturile, locurile mai linistite, unde apa are un curs foarte domol. Este o specie fricoasa,
care se ascunde de multe ori in burieni, sub malurile abrupte, in stufaris etc.
Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, dar unele exemplare se reproduc si la 2 ani. Inca de
la inceputul lunii aprilie, la o temperatura de 4-5°C, se aduna in bancuri, iar reproducerea are loc
la sfarsitul lunii aprilie si in mai, la o temperatura a apei de 12-14°C. O femela depune 20000-
120000 boabe de icre, cu diametrul de 2 mm, de culoare galbuie.
Hrana preferata a babustii consta din alge filamentoase, perifiton, particule de plante acvatice,
crustacee mici, larve de insecte acvatice. Accidental, consuma icrele altor pesti.
Pescuitul Sportiv
In primul rand babusca joaca un rol important ca hrana a stiucii, a salaului si a somnului, in al
doilea rand, este un peste apreciat de foarte multi pescari pentru faptul ca, in locurile unde apare
in masa, asigura o captura numeroasa. Se pescuieste cu unelte sensibile, fine, cu pluta si struna
fin plumbuita. Se folosesc carlige de 10-14 sau chiar mai mici si fir de 0,10-0,15. Ca momeala se
folosesc viermusi, cosasi mici, larve de Chironomus, grau, orez sau samanta de canepa fiarta, cu
o nadire prealabila imbelsugata a locului de pescuit. Muscatura, in general, este slaba si carligul
se inteapa imediat, usor. In unele tari, ca Belgia, Luxemburg si Franta, babusca se pune in lacuri
special pregatite si face obiectul unor concursuri de pescuit stationar (exista campionate
nationale si internationale de babusca), specia fiind apreciata ca peste de mare sportivitate.
Babusca se foloseste ca nada vie in special pentru pescuitul somnului si al salaului, iar iarna si la
pescuitul stiucii sau al salaului la copca.
Avatul
AVATUL (Aspius aspius)
Raspandire
Aceasta specie se gaseste in aproape toate apele de ses din Europa, limita nordica a raspandirii
sale fiind Peninsula Scandinava si Finlanda.
Descriere
Din punct de vedere al clasificarii, avatul apartine familiei ciprinidelor (al caror reprezentant
tipic este crapul), deci face parte dintre pestii pasnici. Aceasta caracteristica se mentine insa
numai in primul an de viata, cand el se hraneste cu plancton; dupa aceea trece definitiv la modul
de viata de rapitor, motiv pentru care toate tratatele de specialitate il amintesc ca unicul
reprezentant rapitor al ciprinidelor.
Despre avat putem spune ca are o forma “clasica” de peste. Este unul din pestii cei mai eleganti
si mai frumosi ca forma, cu corpul alungit, usor turtit lateral si acoperit cu solzi relativ marunti.
Profilul spatelui are o linie usor curbata, in spatele inotatoarei ventrale se afla un tais acoperit cu
solzi. Are gura mare, a carei deschizatura despica in adancime capul, botul fiind ascutit.
Maxilarul inferior se ridica usor peste cel superior. Capatul din fata al maxilarului inferior este
ingrosat, potrivindu-se intr-un spatiu scobit corespunzator in maxilarul superior. Dintii lui sunt
bine dezvoltati si puternici, cu varfurile usor indoite. Ochii sunt relativ mici. Inotatoarea caudala
este mare, despicata in doua parti egale, inotatoarele pectorale se termina in unghi ascutit si
dorsala este taiata intr-un unghi ascutit. Inotatoarea de la baza cozii are forma curba.
Spatele pestelui este negru-albastrui, dar poate fi si cenusiu-verzui, in timp ce partile laterale sunt
de un cenusiu-plumburiu, trecand in cenusiu-albicios spre burta, inotatoarele dorsala si caudala
sunt albastrui, restul fiind de regula cenusii sau uneori cu o nuanta rosiatica. Irisul ochilor este
argintiu, iar pupilele prezinta cate un cerc auriu. In perioada de reproducere, pe capul si corpul
masculilor apar mai multi butoni cornosi, proeminente ce se simt la pipait.
Dezvoltare
In unele locuri avatul poate creste la dimensiuni foarte mari, atingand cateodata chiar greutatea
de 30 kg. In tara noastra, insa, cele mai mari exemplare prinse nu ating decat lungimea de 1 m,
greutatea lor fiind de 10-12 kg. In medie, lungimea avatului in apele noastre este de 35-40 cm,
iar greutatea medie de 1-1,5 kg.
Biologie
Spatiul de viata al avatului este constituit de apele dulci, desi in unele cazuri poate trai si in ape
semisaline. El se simte “acasa” nu numai in rauri, ci si in lacuri, indeosebi atunci cand acestea nu
sunt situate la o altitudine prea mare fata de nivelul marii, in lacurile de acumulare din regiunile
deluroase, mai ales acelea in care traiesc multi obleti. Se simte bine numai in apele curate,
limpezi, evitandu-le pe cele tulburi. Traieste si in apele din bratele moarte ale unor rauri, deci si
in baltile de langa Dunare, unde ajunge cu ocazia inundatiilor din primavara, in apele mai adanci,
el poate fi intalnit cel mai adesea pe la mijlocul adancimii apei respective.
Avatul este un inotator foarte bun si rapid, pe distanta scurta. Se arunca fulgerator asupra pradei,
motiv pentru care este dusmanul cel mai de temut al obletilor, care nu pot sa-i faca fata. Locurile
de vanatoare ale avatului se afla de obicei in vecinatatea suprafetei apei, unde misuna pestisorii,
iar cand avatul porneste in goana dupa ei, el inoata atat de aproape de suprafata, incat de multe
ori brazdeaza vizibil luciul apei. Uneori sare chiar in aer, urmarind obletii care, disperati,
incearca sa se salveze tasnind din apa. Adesea isi incolteste prada langa picioarele de pod sau
alte obstacole mari asemanatoare din apa, astfel incat pestisorul respectiv nu mai are nici o sansa
de scapare.
In apele curgatoare, prefera locurile din preajma unor pietre sau mormane de bolovani, unde se
formeaza mici vartejuri, precum si locurile de confluenta ale canalelor cu raurile. Sta cu placere
in apele cu liman, unde curentii se intortocheaza rotind apa, dar nu evita nici locurile de intalnire
a curentilor mai puternici din rau cu cei mai lenti. Ii plac apele iuti din preajma bancurilor de
nisip sau pietris, precum si apele mai linistite si mai adanci din spatele acestora, unde vartejurile
se formeaza continuu. In astfel de locuri surprinde adesea obletii cu care isi astampara foamea.
Prefera apele limpezi, unde vede bine si poate sa-si urmareasca prada. Daca grupul de obleti se
refugiaza printre crengi cufundate in apa sau alte adaposturi asemanatoare, avatul nu-l urmareste,
pentru ca aceste conditii nu-l avantajeaza.
Avatul vaneaza numai in timpul zilei, lucru de care este incapabil noaptea. Adesea porneste la
vanatoare in grupuri, intelegandu-se bine cu confratii de specie. Este un luptator exceptional,
care nu-si ataca prada “miseleste”, stand la panda ca stiuca, somnul sau salaul, care dispun si de
un colorit potrivit pentru a se face nevazuti, ci ataca direct, pe fata, bazandu-si atacul pe
miscarile iuti si maniera de inot deschisa, fulgeratoare, cu care isi urmareste si ajunge din urma
prada, in timpul vanatorii isi tradeaza prezenta foarte des, intrucat nici un alt peste nu brazdeaza
suprafata apei asa cum o face avatul. Nu are locuri permanente de refugiu, strabatand drumuri
mai lungi sau mai scurte in cautarea hranei in cursul zilei.
Avatului nu-i place decat hrana vie. Alimentul sau de baza este obletul, pe care-l vaneaza
urmarindu-l la suprafata apei. Susurul apei provocat de grupul de obleti in fuga tradeaza adesea
si prezenta avatului in aceeasi zona. Ii place si puietul de clean, caras sau rosioara, precum si
boartele. In afara de acesti pesti mai mici, se hraneste ca si ceilalti ciprinizi si cu materii vegetale
din apa, cu rame, larve de insecte si insecte mai mari, raci mici, viermi etc. Cat timp este puiet,
mananca cu mare pofta larvele de Chironomus. Avatul se hraneste in tot cursul anului, dar mai
ales intre lunile aprilie si octombrie cu precadere in diminetile zilelor calde de vara sau seara.
Oricat de periculos ar fi, avatul are si el dusmani care ii pot veni de hac. Dintre acestia putem
aminti exemplarele mai mari de stiuca si salau, care il devoreaza fara remuscari.
Avatul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, mai rar la 4 ani. Depunerea icrelor are loc
primavara, concomitent cu salaul, deci la sfarsitul lui martie si in luna aprilie. Instinctul de
conservarere a speciei determina avatii sa se stranga in aceste zile in grupuri mari, compacte,
deplasandu-se corp langa corp, ca somonii, spre locurile de depunere a icrelor.
O femela depune 80000-120000 boabe de icre, cu diametru de 1,4-1,6 mm de culoare galbena.
Carnea avatului este gustoasa, dar mai ales cea a exemplarelor mai mici are foarte multe oase.
Pescuitul Sportiv
Avatul este foarte apreciat de pescarii sportivi, deoarece, fiind peste rapitor, ataca cu mare elan
carligul cu nada oferit corespunzator, prilejuind pescarilor sportivi clipe extrem de placute.
Cercetarea atenta dezvaluie repede locurile unde avatul vaneaza obleti, de regula in compania
altor confrati. Pescuitul la avat da rezultate bune incepand cu luna martie si pana in zilele cu
inghet din noiembrie-decembrie, dar foamea lui atinge apogeul dupa perioada depunerii icrelor,
in aprilie, cand ataca totdeauna carligul nadit. Isi schimba locul in permanenta, urmarind
grupurile de obleti. Se pescuieste mai eficient dimineata si seara, dar daca nu si-a satisfacut
pofta, avatul vaneaza chiar si in orele de pranz ale zilelor calduroase de vara, cand poate fi de
asemenea prins.
Metoda cea mai etica de pescuit a avatului este cea cu musca artificiala, asemanatoare mustei
artificiale utilizate la pastravul indigen, cu deosebirea ca trebuie sa fie ceva mai mare. Nu este
neaparat nevoie ca musca artificiala sa aiba un colorit identic cu al mustelor adevarate care
zboara deasupra apei in zona respectiva, succesul fiind asigurat chiar daca coloritul acesteia este
viu, fantezist. Uneori este insa nevoie sa schimbam musca artificiala cu alta, de alta culoare
(motiv pentru care este bine sa luam cu noi un set de mai multe culori), intrucat avatul este un
peste capricios si nu se poate sti dinainte care anume culoare il va incita la atac. Spre deosebire
de modul in care se pescuieste cu musca artificiala la pastrav, la avat musca artificiala trebuie
aruncata cat mai departe, la 50-60 m. Aruncarea la asemenea distante se poate realiza cu ajutorul
unui plumb in forma de inima (de 10 g, dar cand curentii sunt puternici poate fi si de 20-25 g),
care, prin greutatea sa, atrage dupa el carligul si musca artificiala sau lingura. Prin plumb se trece
o bucata de sarma tare, dar maleabila, ale carei capete se indoaie sub forma de ochiuri. La unul
din aceste capete se monteaza un vartej, la celalalt un inel de care se fixeaza apoi carligul triplu
sau musca artificiala. Unii pescari cresteaza adanc plumbul cu ajutorul unui cutit ascutit, pentru
ca acesta sa vibreze in timp ce este tras prin apa, atragand astfel si mai mult atentia avatului.
Se pot folosii cu mare succes si lingurile, voblerele si twisterele.
La pescuitul avatului se utilizeaza o varga mai puternica, mai rigida, avand in vedere greutatea
relativ mare a pestelui, precum si distanta la care trebuie aruncat carligul. Pescuitul avatului cu
lingura corespunde in linii mari celor descrise la metoda similara utilizata la stiuca. Lingurile
Farlow, Heinz, Mepps, precum si linguri obisnuite, de marimea unei unghii, sunt cele mai
potrivite acestui scop. Daca presupunem ca in locul respectiv exista exemplare mai mari, vom
folosi linguri de tip Zett, de diferite marimi, de preferinta linguri mai mici. Se poate aplica
aceasta metoda si prin fixarea unui pestisor viu in carligul triplu.
Metoda de pescuit a avatului cu ajutorul bilei de sticla (“buldo”) se practica mai ales in apele
statatoare. Bila “buldo” se fixeaza pe fir prin ochiul aflat in prelungirea sa conica. In partea
cealalta a bilei se leaga un fir lung de 60-80 cm, la capatul caruia se fixeaza un carlig de salau de
dimensiuni medii sau un carlig triplu mai mic. De acest carlig se prinde pestisorul viu ce serveste
ca nada, trecandu-i varful carligului prin orificiul nazal. Bila impiedica pestisorul nada (de obicei
obletul) sa se lase la fund, mentinandu-l in straturile superioare ale apei unde obisnuieste sa
vaneze avatul. Nada, aruncata mai departe in prealabil, trebuie condusa cu ajutorul mulinetei si al
vergii in zona unde se presupune ca exista avati. S-a intamplat ca avatul flamand sa nu atace
carligul nadit, ci insasi bila, motiv pentru care este bine ca si aceasta sa fie prevazuta cu un mic
carlig triplu. Uneori, aceste bile se umplu pe jumatate cu apa, dupa care pot fi trase prin apa
dintr-o parte intr-alta, la o anumita adincime.
Atacul avatului este extrem de energic si fulgerator, de aceea, de obicei, pescarul nu are timp sa
intepe carligul. Rezistenta manifestata de fir si de varga este insa, de regula, suficienta pentru
agatarea definitiva a pestelui. Se intampla adesea ca avatul sa “tinteasca” nada de la 2-3 metri,
caz in care poate da gres. Nu-si pierde cumpatul, repetand in scurt timp atacul de la o distanta
mai mica. Avatul agatat se apara cu inversunare la inceput, cedand insa in scurt timp, deoarece
oboseste repede. S-a intamplat totusi ca, inainte de a fi scos cu minciogul, avatul sa fie atat de
speriat, incat cu un ultim efort sa rupa firul, sarind in apa. Cavitatea sa bucala este solida; carligul
odata patruns nu mai iese de acolo. Uneori, carligul trebuie recuperat nu din gura, ci din
interiorul ei, in caz ca pestele l-a inghitit. Pentru asemenea ocazii sunt de mare folos clestele
special pentru recuperari de carlig si o foarfeca obisnuita. Pescarii sportivi cu experienta in
pescuitul avatului pot obtine rezultate excelente intr-o perioada scurta de timp.
Lungimea minima admisa la pescuit: 30cm
Obletul
OBLETUL (Alburnus alburnus)
Raspandire
Se gaseste aproape in toate apele si lacurile de ses, in unele tari chiar si in lacurile montane (in
Europa),de la nord de Pirinei, Alpi si Balcani pana la Ural. Lipseste in Scotia, in Italia si
Dalmatia se gasesc subspecii locale. In Romania apare in Dunare, in toate raurile de ses, in toate
iazurile, helesteiele si baltile, in bratele moarte ale raurilor, in lacurile de acumulare, canalele de
irigatii, in lacurile litorale, Delta Dunarii si in baltile din lunca Dunarii etc.
Descriere
Corpul este alungit si mult comprimat lateral. Solzii, subtiri, se desprind usor de pe corpul
pestelui. Capul mic este de asemenea comprimat lateral. Botul este scurt, gura mica, oblica in
sus. Dorsala este dezvoltata, caudala adanc scobita, cu lobii egali.
Dorsala obletului este verde, cu irizatii puternice, laturile sunt argintii, cu o stralucire puternica.
Abdomenul este alb-argintiu. Dorsala si caudala sunt cenusii cu marginile mai intunecate, iar
restul inotatoarelor incolore, capatand reflexe rosii in perioada de reproducere.
Dezvoltare
Obletul are in mod obisnuit lungimea de 12-18 cm si greutatea de 35-45 g. Atinge insa si
lungimea de 22 cm si respectiv 50 g. Ritmul lui de crestere este lent, obletul fiind un peste de
talie mica. Femelele cresc mai rapid decat masculii. Exemplarele de 22-25 cm sunt rare.
Biologie
Obletul este un peste vioi, care traieste in bancuri, spintecand in grup oglinda apei in timpul
inotului. Aceasta se intampla in special cand este atacat de avat, caz in care fuge cu mare
repeziciune, in asemenea momente bancul numeros poate fi observat de la distanta brazdand
suprafata. Traieste in ape dulci statatoare si curgatoare de ses si din zonele colinare, dar se
gaseste si in apele salmastre. Lipseste din baltile mici, puternic invadate de vegetatie. Este
prezent si in unele rauri mici, in care uneori urca pana la izvoare, iar in unele ape de ses este
specie dominanta. Traieste mai mult aproape de suprafata apei, dar in cautarea hranei
frecventeaza si zonele de pe fundul lacurilor, baltilor. Majoritatea exemplarelor ating maturitatea
sexuala la 2 ani, dar masculii uneori si la 1 an. In perioada aprilie-iunie, femelele depun icrele in
mai multe portii (3-6, mai frecvent in 3-4 portii), intr-un sezon, o femela depune in total 1000-
12000 de icre, cu un diametru de 1,2-1,5 mm.
Alevinii se hranesc cu rotatoria si infusoria, apoi cu plancton mai grosier. Exemplarele mature se
hranesc cu alge filamentoase, fito si zooplancton, insecte cazute pe suprafata apei; exemplarele
batrane consuma cu precadere zooplancton. Se mai hraneste cu insecte acvatice si cu larvele
acestora. Durata vietii pestelui este de 5-7 ani. Obletul are o carne gustoasa, apreciata de
consumatori.
Din solzii obletului se extrag cristale de guanina (printr-un proces tehnologic destul de
complicat), material care se foloseste la vopsirea perlelor artificiale si a obiectelor de artizanat
(in limbajul comercial, se numeste “essence d”Orient”).
Pescuitul Sportiv
Obletul este hrana pentru stiuca, salau, avat, somn si alti pesti rapitori, si e folosit ca nada pentru
carlig de catre pescarii sportivi. O bucata din coada obletului se foloseste si pentru nadirea
carligului la pescuitul cleanului.
Pentru a-l prinde cu undita, avand in vedere ca umbla mereu in bancuri, locul de pescuit trebuie
bine nadit in prealabil. Obletul face obiectul unui pescuit de mare finete si de mare viteza. Este
principala specie in competitiile nationale si internationale de pescuit static (de viteza). Fiind un
peste mancacios, musca toate momelile marunte oferite cu pricepere. Uneori se pescuieste chiar
langa mal, alteori la 4-5 m sau la o distanta si mai mare. Firul subtire, de 0,8-0,10, este cel mai
potrivit; in general nu se foloseste mulineta; varful vergii trebuie sa fie de 2-3 mm grosime si
sensibil. Se folosesc carlige de 18-24, pluta subtire de 3-4 mm. Plumbajul recomandat este cel
“rapid” si aranjat pe fir logaritmic (plumbisori marunti sau alice).
Momeala se adapteaza sezonului. Se folosesc viermusi, larve de Chironomus (viermele rosu de
namol, denumit impropriu “libelula”), musca de casa, cocoloase de paine cu diferite adaosuri si
materiale colorante. Se mai pescuieste si cu struna neplumbuita, avand pe carlig musca de casa.
In felul acesta pestele se poate pescui rapid pentru a-l folosii ca nada pe carlig.
Bibanul
BIBANUL (Perca fluviatilis)
Raspandire
Pe langa celalalt reprezentant al percidelor salaul, bibanul este pestele cel mai raspandit al
genului, putand fi intalnit in toate apele curgatoare din tara noastra, incepand cu zona scobarului,
aparand chiar si in unele ape usor saline.
Bibanul este foarte raspandit in emisfera nordica, gasindu-se pretutindeni in Europa, exceptand
Anglia, Peninsula Iberica, Italia centrala si sudica, partea sud-vestica a Peninsulei Balcanice si
Crimeii, precum si Peninsula Pelopones.
Descriere
Corpul bibanului este robust si indesat, are o forma frumoasa, in partea anterioara este mai lat si
mai inalt, iar in jumatatea posterioara usor turtit lateral. Toata suprafata corpului este acoperita
cu solzi marunti si aspri, bine implantati in tegument. Din aceasta pricina se curata destul de
greu, adesea cu piele cu tot. Capul are o forma oarecum conica, cu o gura relativ mare. Ambele
maxilare sant prevazute cu dinti marunti si ascutiti, dispusi ca o perie. Placile care acopera
operculele se termina printr-o teapa. Liniile laterale insotesc curbele corpului.
Inotatoarele dorsale sunt despartite intre ele de o pielita nu prea lata, inotatoarea dorsala
anterioara este prevazuta cu radii tepoase tari, cu care bibanul se apara la nevoie. Odata scos din
apa, pestele isi intinde tepii din aceasta inotatoare si, daca nu este precaut, pescarul se poate rani
intepaturi dureroase care sangereaza , inotatoarea dorsala posterioara are radii mai moi.
Coloritul bibanului este viu, atragator. Capul este negru, de asemenea si spatele, care poate fi
insa si cenusiu-inchis, cu desene marmorate si reflexe metalice. Uneori culoarea spatelui capata o
nuanta de verde. Partile laterale sunt verde-oliv auriu, uneori verzi-galbui. Flancurile sunt
brazdate transversal de 5-9 dungi mai intunecate. Burta este gri-plumburie sau galbui-albicioasa.
La baza inotatoarei dorsale anterioare se distinge o pata rotunda, de culoare inchisa, foarte
vizibila. Marginile celor doua inotatoare au o culoare negricioasa, inotatoarele ventrale si anale
sunt rosiatice. In perioada de reproducere, coloritul inotatoarelor devine si mai intens.
Dezvoltare
Bibanul este un peste mancacios, cu o pofta extrem de mare, si cu toate acestea creste relativ
lent. Lungimea medie in apele noastre este de 30-35 cm, iar greutatea medie de 300-500 g.
Ajunge destul de rar la 50-60 cm, respectiv 2-5 kg. In lacul Siutghiol s-au prins si exemplare de 5
kg, desi astfel de capturi sunt foarte rare, aproximativ o data intr-un deceniu.
Biologie
In afara de apele montane, bibanul poate fi intalnit in toate raurile, incepand de la zona
scobarului in jos. Prefera raurile cu cursul linistit si cu portiuni mai adanci, cu apele limpezi, in
lacuri, balti, iazuri si in apele statatoare sau cu cursul foarte lent, se gaseste in preajma papurei
sau a stufului, alegandu-si mai ales locurile unde albia este acoperita cu materiale tari. In rauri,
de asemenea prefera locurile unde fundul este acoperit cu pietris sau nisip, deci tot materiale tari.
Ii plac locurile unde raurile primesc afluenti, unde curentii ii aduc hrana in cantitati imbelsugate.
Si bibanul se complace in zonele de linga diferitele constructii din apa picioare de pod, trunchiuri
sau radacini de copaci cufundate in apa , in adanciturile din malurile spalate de ape, unde se
poate ascunde pentru a sta la panda. Se gaseste si sub diferite pontoane, ambarcatiuni ancorate
barci, plute, bacuri, pontoane etc. , intrucat in jurul acestora se formeaza mici vartejuri care atrag
pestisorii cu care se hraneste, in locurile unde apele mai repezi se intalnesc cu altele mai lente,
exista de asemenea hrana din belsug, deci bibanul cauta aceste locuri cu aceeasi predilectie. De
regula, el poate fi gasit in vecinatatea albiei si nu prea paraseste locul pe care si l-a ales. Poate
inota extrem de rapid, dar inotul sau este sacadat. La nevoie, isi urmareste prada pana cand o
ajunge din urma si o mananca. Dintii puternici din gura cu deschizatura mare il ajuta sa nu mai
scape prada odata ce a prins-o.
Bibanii mai tineri, de obicei de aceeasi varsta traiesc in general in grupuri. Exemplarele mai in
varsta duc o viata solitara. Bibanul vaneaza ziua, hranindu-se cu o pofta nesatioasa. Pe timp de
vara sta la panda mai ales dimineata si dupa amiaza, odihnindu-se la umbra in orele cu arsita de
la amiaza. In timpul noptii se odihneste plutind in nemiscare la locul sau de ascunzis, renuntand
la aceasta odihna numai in cazuri foarte rare, cand prada i se iveste “pe tava”.
Bibanul este foarte mancacios, atacand toate vietuitoarele comestibile pentru el. Pofta sa este
constanta, inclusiv iarna. Consuma chiar si pesti de marime egala cu el, raci, scoici, rame,
insecte, larve de insecte, precum si broastele ce inoata la suprafata apei. Fiind un mare
consumator de icre, bibanul dauneaza celorlalte specii valoroase de pesti, in locurile unde
populatia de biban este in crestere, numarul celorlalte specii valoroase se afla de obicei in
scadere. Hrana sa preferata o constituie pestii. Bineinteles ca bibanul devine peste rapitor numai
dupa ce atinge o anumita varsta 6-8 luni . Ca puiet, el se hraneste cu organismele planctonice din
apa sau cu materii organice de pe fundul raului. Bibanul mananca plevusti, obleti, care se apara
de atacurile lui prin salturi deasupra apei isi urmareste prada pana la suprafata, dar nu sare
niciodata din apa dupa ea , fenomenul de canibalism nu-i este strain, el consumand-usi chiar
propria progenitura. Este atat de lacom, incit in stomacul sau se pot vedea adesea chiar 6-7 bucati
de obleti digerati pe jumatate, in timp ce il tine in gura pe cel de-al 8-lea. Pofta de mancare
excesiva a bibanului este cunoscuta pescarilor experimentati, care stiu sa obtina maximum de
folos de pe urma acestei caracteristici.
Bibanul este un peste foarte prolific, care ajunge la maturitatea sexuala, de obicei, in cel de-al
treilea an al vietii. Foarte rar, el este capabil de a se reproduce si la 2 ani in locurile unde exista
hrana din abundenta . Depunerea icrelor are loc atunci cand apa atinge temperatura de 10-12°C,
adica in luna martie sau pe la inceputul lui aprilie. Icrele sunt depuse in siruri mucoase, avand
aspect de colier. Un astfel de colier de icre este lung de 1-2 m si lat de 2-2,5 cm, iar bibanul il
fixeaza din instinct pe plantele ce cresc pe fundul apei. Adesea isi depune icrele si in apropierea
malului, printre pietrele ce se gasesc in aceste portiuni. Femelele depun peste 300.000 – 500.000
boabe de icre, in primele ore ale diminetii. Puietul de biban de o vara, strans in grupuri, se
retrage odata cu venirea zilelor geroase de iarna in portiunile mai adanci ale apei, unde ierneaza,
hranindu-se foarte putin. Primavara insa se hranesc din abundenta, ceea ce se poate observa,
avand in vedere dimensiunile puietului de doua veri. Acest lucru este deosebit de evident in
unele ape nord si est-europene, unde, la varsta de 3-4 ani, bibanii ating de regula chiar greutatea
de peste 2 kg. In apele din tara noastra, desi consuma foarte mult peste, ritmul de crestere al
bibanului este mai lent.
Pescuitul Sportiv
Pescuitul bibanului ofera mari satisfactii iarna, dar si pe timp de vara, mai ales cand caldura este
excesiva si cand alte specii nu musca deloc. Pescuitul bibanului se bazeaza pe proverbiala lui
foame. Dat fiind ca sta de regula la panda in portiunile mai linistite ale raurilor, in vecinatatea
imediata a albiei, metoda de pescuit cu plumbul pe fund este cea mai recomandata, in lacuri, balti
sau unde exista vegetatie abundenta papura, stuf etc. , este mai recomandata undita cu pluta.
Bibanul poate fi pescuit in tot cursul anului, dar rezultatele cele mai bune se obtin incepand din
lunile de toamna si pana in primavara, cand se poate utiliza atat metoda cu voblerul, cat si cu
lingura. Primavara si toamna este eficienta si metoda “pater noster”, care consta din cufundarea
si ridicarea momelii vii din apa si schimbarea permanenta a locului de pe mal, in cautarea
bibanului.
Ca nada se pot utiliza si rime sau bucati de peste, precum si insecte si pestisori mici vii. Daca
grupul numeros de bibani a parasit locul unde pescuim, putem detecta noul loc unde s-a stabilit
cu ajutorul “pestelui-Iuda”. Acesta este tot un biban, dintre cei prinsi in prealabil, in gura caruia
se fixeaza o bucata de ata. La capatul acesteia se leaga o bucata de pluta sau orice bucata de
materie vegetala mai usoara decat apa, care pluteate la suprafata. Astfel “echipat”, bibanul este
repus in libertate. El va urma fara gres grupul de bibani si se va opri neandoielnic exact in locul
unde se afla grupul. Este deosebit de important ca pluta legata de peste sa fie foarte vizibila,
altfel nu poate fi urmarit si, implicit, nu poate fi reperat locul unde s-a stabilit grupul de bibani.
Pestisorul utilizat ca nada nu mai lung de 5 cm se infige pe carlig prin orificiul nazal si prin gura,
sau sub pielea pestisorului, pe partea dorsala, aproape de regiunea cozii, ingrijindu-ne sa nu-i
ranim coloana vertebrala, pentru a-l mentine cat mai mult timp viu. Pluta trebuie reglata în asa
fel incat carligul sa pluteasca la 20-30 cm de fundul apei. Varga mai putin sensibila, trebuie sa
aiba 2,2- 2,8 m.
In cazul folosirii rimei, trebuie intepat carligul imediat ce am simtit muscatura bibanului, in caz
contrar, el inghite adanc carligul nadit, care se recupereaza apoi mai greu din stomacul pestelui.
Cand se intrebuinteaza pestisor ca momeala, sunt necesare cateva clipe de ragaz dupa muscatura
bibanului si abia dupa aceea se inteapa carligul, pentru ca bibanul are obiceiul sa tina mai intai
pestisorul in gura inainte de a-l inghitii. Graba in acest caz se poate solda cu smulgerea carligului
nadit, pe care pestele l-a si apucat si totodata cu pierderea capturii. In apele mai adinci se obtin
bune rezultate prin aplicarea metodei cu plumbul pe fund. Plumbul, de dimensiunea unui bob de
mazare, se fixeaza Ia 15-20 cm mai jos de carlig.
In cazul folosirii lingurii, firul nu trebuie sa fie mai gros de 0,20-0,26. Bibanul ataca lingura din
spate, moment in care toate cele trei ascutisuri ale carligului triplu se implanteaza adanc in
cavitatea bucala a pestelui, captura fiind sigura.

Salaul
SALAUL (Stizostedion lucioperca)
Raspandire
Paralela 64 este limita nordica de raspandire a salaului in Europa (partea nordica a Norvegiei,
Finlanda si Suedia), limita vestica fiind zona nord-vestica a Ronului, in timp ce in est el este
prezent in apele ce curg de la Muntii Ural incoace.
In Romania, salaul este reprezentantul cel mai valoros al percidelor (Percidae) si in acelasi timp
unul dintre pestii cei mai nobili si totodata cei mai gustosi din apele noastre. Este un peste destul
de raspandit, dar mai ales in Dunare, in baltile de revarsare ale fluviului si in Delta, apoi in apele
Prutului, Siretului, Argesului, Jiului, Somesului, Muresului, Oltului, precum si in cele ale
Crisurilor, dar nu lipseste nici din Tisa, Timis sau Bega si afluentii acestora.
De asemenea, salaul traieste in lagunele din preajma tarmului Marii Negre, dintre care poate fi
intalnit in numarul cel mai mare in complexul de lacuri Razelm-Sinoe, cu cele 80000 hectare ale
sale, motiv pentru care aceste lacuri sunt denumite si lacuri tipice sau reprezentative pentru salau.
Dintre celelalte lacuri mari din perimetrul litoralului, el mai poate fi gasit in Tasaul, Siutghiol si
Mangalia, unde de asemenea apare destul de numeros, in ceea ce priveste lacurile din interiorul
tarii, exista salau in lacurile Snagov si Caldarusani, Cernica etc. (Bucuresti), in Jirlau (jud.
Galati), in Bezid (Mures), precum si in lacul Babadag (jud. Tulcea). Nu este insa raspandit in
crescatoriile piscicole, dar poate fi intalnit in numar relativ mare in helesteiele de la Cefa (jud.
Bihor), unde devoreaza pestii mici, concurenti la hrana ai speciilor valoroase de pesti crescuti
aici, motiv pentru care prezenta sa este benefica. Pana in iarna extrem de geroasa din 1953-1954,
salaul a fost prezent si in crescatoria de la Zau de Campie (jud. Mures), precum si in multe alte
lacuri din Transilvania si Moldova unde acum se gaseste mai rar sau deloc.
Descriere
Salaul se poate recunoaste foarte usor dupa forma specifica a corpului, intrucat poarta pe “spate”
insemnul caracteristic tuturor reprezentantilor percidelor cele doua inotatoare dorsale, despartite
una de alta doar de un mic spatiu.
Corpul salaului este lung, aproape cilindric, usor comprimat lateral, acoperit de solzi mici, aspri
(ctenoide), motiv pentru care pestele pare aspru la pipait. Capul este lunguiet, usor turtit lateral
cu gura mare, alungita inainte, ale carei capete ajung pana sub ochi. Atat maxilarul superior, cat
si cel inferior sunt prevazute cu un sir de dinti ascutiti, caracteristici pestilor rapitori. Pe ambele
maxilare se afla cate doi dinti “canini” ce servesc la apucarea pestilor pe care ii prinde.
Operculele sunt acoperite cu solzi. Din cele doua inotatoare dorsale (despartite, cum am aratat,
de un mic spatiu), prima are 14 radii osificate cu tepi, iar cea de-a doua, asezata mai in spate, are
o teapa si 20-22 radii moi. Modul in care sunt dispuse toate partile constitutive ale corpului
ilustreaza faptul ca salaul este adaptat in vederea efectuarii unor miscari rapide, potrivite modului
de viata al pestilor rapitori.
Coloritul salaului este frumos, discret adaptandu-se la culorile predominante din mediul natural
in care traieste. Spatele pestelui este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu, partile laterale fiind
cenusiu-argintii, cu 8-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal. Regiunea abdominala are un
colorit mai deschis. Pe inotatoarea caudala, cat si pe cele dorsale, pe pielita ce acopera radiile
osoase, se pot observa multe puncte negre, dispuse in 4-5 siruri. Restul inotatoarelor sunt galbui,
uneori galbui-albastrui. Irisul ochilor este argintiu, cu mai multe puncte negre.
Dezvoltare
Salaul creste la dimensiuni relativ mari. Din lacurile Tasaul, Sititghiol si in sistemul lagunar
Razelm-Sinoe, de pe litoralul Marii Negre, se prind destul de des exemplare de salau de cate 10-
12 kg. Marimea cea mai des intalnita este de 40-70 cm lungime si 1-4 kg greutate.
Salaul este un peste cu o dezvoltare relativ rapida, mai ales in primii 4-5 ani de viata, adica pana
in clipa in care pestele atinge maturitatea sexuala. Un asemenea ritm se poate explica prin pofta
de mancare foarte mare a salaului si prin viata activa de peste rapitor. Caracteristicile sale forma
corpului si a diferitelor sale parti, dantura si configuratia gurii, modul in care se misca, coloritul
etc. toate demonstreaza modul de viata de rapitor al salaului.
Biologie
Spatiul in care traieste salaul este constituit de apele dulci limpezi, unde poate observa cu
usurinta prada, dar ii plac si apele usor saline (ape brack). In mod obisnuit prefera insa apele
curgatoare mai mari si mai adinci. Traieste cu placere si in apele statatoare, al caror fund este
acoperit cu pietris sau nisip. Nu-i plac, in schimb, baltile cu fundul malos. In rauri se intretine in
portiunile unde curentii nu sunt prea repezi, dar nici prea lenti, unde se formeaza vartejuri mai
mici. Salaul poate fi intalnit cel mai des in portiunile de rau unde albia este acoperita de pietris
sau nisip curat si unde fundul raului este variat. El sta la panda in apropierea albiei sau ascuns pe
langa malurile raului. In lacuri se ascunde de obicei pe langa diferitele obiecte mai mari de pe
fundul acestora, insa daca malul si portiunile de langa mal sunt acoperite de stuf si papura, salaul
se ascunde langa tulpinile lor submerse, fara a patrunde printre ele; sta la panda in apropierea lor,
in portiunile degajate de vegetatie de langa stuf si papuris. Ii plac si locurile de intalnire a doua
rauri, unde curentii acestora aduc si depun bancuri de nisip curat, spalat, sau locurile unde
vartejurile fac ca raul sa para ca curge in sens invers, in portiunile de langa mal. In toate aceste
locuri, pestisorii cu care se hraneste plutesc odata cu curentii de apa, fara a banui ca acolo ii
asteapta un dusman de temut, salaul. De multe ori el sta ascuns in gropile mai adanci ale raului,
pandind spre pestisorii care inoata in portiunile mai putin adanci, alteori pandeste in locurile de
revarsare a canalelor in rau, asteptand sa vada ce-i aduce norocul.
Se adaposteste, de asemenea, in preajma digurilor de piatra, a bolovanilor mai mari sau a
trunchiurilor de arbori din apa, langa picioarele de pod sau sub malurile spalate de rau, de unde
ataca victimele cu rapiditate, urcand fulgerator din adanc in sus si de regula in directia malului.
Din pozitia de relaxare in care isi asteapta prada, salaul trece extrem de rapid la atac, strabatand
apa ca o sageata, fara sa greseasca tinta niciodata. El este capabil sa dezvolte o viteza de inot
extrem de mare in timpul atacului si muscatura sa este cea mai sigura comparativ cu toate
celelalte specii de pesti de prada de la noi, fapt ce se datoreaza in primul rand perechilor de dinti
canini pe care ii are, din stransoarea carora nu poate scapa nici o prada.
Si in lacuri, salaul prefera ascunzisurile din preajma diferitelor obstacole din apa, cum sunt
digurile din beton, stalpii de poduri, trunchiurile de copaci, epavele sau bolovanii mai mari din
apa. In zilele mai reci de toamna, cand temperatura apei scade si pestisorii cu care se hraneste se
ascund si salaul isi schimba tactica. El isi paraseste locurile de panda si urmareste migratia
grupurilor de pestisori in retragere pentru iernat. In aceasta perioada il putem gasi de regula
adunat in grupuri mai mari in apele degajate de vegetatie din preajma stufului si papurii care
cresc la malul apelor statatoare, in aceasta perioada, pasiunea de vanator a salaului scade
intrucatva: nu mai ataca violent, cu un salt decisiv, prada, ci este mult mai precaut. Cand apele
sunt limpezi, salaii se intretin mai mult in straturile mai adanci ale apei, in timp ce in raurile mai
putin transparente inoata cu predilectie in straturile mai apropiate de suprafata.
Salaul este extrem de sensibil la mal. Mai ales in cazul apelor statatoare si indeosebi in lacul
Razelm, furtunile provoaca o puternica agitatie a apei, care la randul sau tulbura nisipul de pe
albie. Acest nisip se depune apoi pe operculele salailor, astupandu-le si periclitandu-le astfel
sistemul respirator si ca urmare, insasi existenta. Tocmai de aceea, pe o asemenea vreme salaul
cauta adapost in portiunile cu multa papura sau stuf, unde plantele respective impiedica
tulburarea exagerata a nisipului de pe fund. Salaul se straduie deci sa evite pe cat posibil apele
tulburi de dupa furtuni sau revarsari de rauri.
Biologia alimentatiei salaului a fost studiata de multi specialisti. A fost astfel confirmat stiintific
faptul ca, dupa resorbtia sacului vitelin, alevinii de salau se hranesc pentru inceput cu mici
organisme planctonice, trecand apoi treptat la consumul de raci din specii inferioare
(Misidaceae), rame si insecte. La varsta de 4-5 luni, puietul de salau duce deja un mod de viata
de rapitor, hranindu-se in principal cu pestisori de talie mica, cum sunt obletii sau puietul de
platica. Tineretul de salau nu prea sta sa aleaga; important pentru el este sa ingurgiteze o
cantitate suficienta de hrana. Exemplarele mai mature insa nu mai vaneaza orice, alegandu-si
doar speciile pe care le apreciaza ca “delicatese”. Nici ei nu cruta rosioara sau broasca, dar hrana
cea mai de pret o constituie gingirica, care are o carne destul de grasa, in lagunele apropiate de
tarmul marii, salaii se hranesc in primul rand cu guvizi si cu alte specii ale genului Gobiidae.
Canibalismul este un fenomen care poate fi observat si la salau. Exemplarele mai mari le
mananca fara “remuscari” pe cele mai mici. Salaul ataca cu indrazneala orice vietuitoare ce i-a
starnit pofta, inghite broastele, racii, viermii, insectele si celelalte vietuitoare acvatice ce-i ies in
cale. Nu ataca in schimb pasarile care inoata la suprafata apei, asa cum face somnul. Are o
digestie buna, rapida, intrucat stomacul sau produce acizi puternici, care descompun hrana
eficient, dar ii provoaca pestelui o senzatie continua de foame, din cauza careia salaul depune
mari eforturi pentru a avea mereu burta plina.
Salaul atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani, de obicei masculii cu un an mai devreme
decat femelele. Perioada de reproducere a salaului incepe la sfarsitul lui martie, terminandu-se
spre sfarsitul lunii aprilie. Pentru reproducere, salaul are nevoie de o apa de cel putin 10°C, dar
este si mai bine daca temperatura se ridica la 12-14°C. Salaul este un peste care isi depune icrele
in “cuib”, adica si le pune de regula pe nodurile spalate ale radacinilor de salcie din apa. O
femela reproducatoare de 50-60 cm lungime poate depune 300000-500000 boabe de icre.
Numarul icrelor depuse de exemplarele foarte mari poate depasi chiar cifra de un milion. Icrele
depuse sunt lipicioase, cu un diametru intre 0,8 si 1,5 mm, de culoare galbuie.
Salaul este un peste care solicita mult oxigen dizolvat in apa, motiv pentru care, odata scos din
apa, moare in scurt timp iarna, in timp ce vara nu rezista mai mult de cateva minute. Carnea sa
este alba, frageda, cu un gust excelent si fara prea multe oase. Continutul sau in grasimi este
redus, motiv pentru care salaul figureaza pe toate meniurile dietetice.
Pescuitul Sportiv
In Europa, putine tari au o populatie atat de numeroasa de salau ca a Romaniei. Trebuie sa
cunoastem bine biologia salaului pentru a gasi repede locurile unde se ascunde. In primul rand
este bine sa cunoastem faptul ca acest peste nu agreeaza lumina puternica a soarelui, ocolind
portiunile expuse razelor directe de soare, chiar si atunci cand acolo exista grupuri intregi de
pesti cu care s-ar putea hrani. Salaul trebuie cautat deci in locurile umbrite, unde se simte la
adapost. Succesul pescarului in acest caz nu depinde de alegerea momelii celei mai potrivite, ci
de faptul daca reuseste sa gaseasca locul de panda al pestelui, stiut fiind ca, de multe ori, intr-o
singura zona de numai cativa metri patrati se gasesc mai multe exemplare de salau. Acest peste
nu traieste izolat, deci unde am prins unul, probabil vom reusi sa mai prindem si altii.
Locul de panda al salaului poate fi gasit cu cea mai mare usurinta in apele curgatoare. Am mai
aratat ca traieste in preajma locurilor cu curenti de intensitate medie, la picioarele barajelor sau la
baza sistemelor de indiguire din piatra, in vecinatatea picioarelor de pod, a tarusilor sau a altor
obstacole asemanatoare din apa sau la adapostul unor crengi stufoase de copac, aplecate pe
oglinda apei. Se cunosc cazuri cand exemplare frumoase de salau au fost scoase de sub
ambarcatiunile ancorate. Sansele sunt minime daca incercam sa-l prindem in portiunile de apa
putin adanci, lipsite de obstacole subacvatice, sau acolo unde albia este acoperita cu mal. El
trebuie cautat in portiunile unde albia este dura, adica captusita cu pietris sau nisip. Salaul se
mentine vreme indelungata in acelasi loc, unde, la adapostul obstacolelor de genul celor amintite,
sta la panda in asteptarea pestilor mai mici cu care se hraneste, in apele statatoare, unde adeseori
se strang mai multe exemplare de salau intr-un perimetru relativ restrans, aceste locuri sunt mai
greu de detectat.
Salaul este un peste destul de fricos, in apele statatoare se comporta mai precaut decat in cele
curgatoare. Se pescuieste cu frumoase rezultate in timpul zilei, primavara si toamna, in timp ce in
cursul verii eficienta maxima se poate atinge in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau
in cele premergatoare asfintitului. In zilele cu cer acoperit, norocul ne poate surade si la amiaza,
cand salaul se ridica in straturile superioare ale apei, aparand uneori chiar la suprafata, in timp
ce-si urmareste prada. In timpul zilelor toride de vara, el se odihneste in nemiscare, pornind la
vanatoare de-abia pe inserate sau noaptea, in amurg, practicand metoda de pescuit cu lingura,
voblerul sau twisterul se pot obtine rezultate superioare din punct de vedere cantitativ celor
inregistrate de-a lungul unei zile intregi. Hotaratoare pentru succes la pescuitul salaului sunt, pe
de o parte, detectarea locului sau de panda, iar pe de alta parte cunoasterea perfecta a conditiilor
acvatice din zona, mai ales a naturii albiei din portiunea respectiva de apa. Nu este neglijabila
nici cunoasterea speciilor de pesti cu care se hraneste salaul, intrucat prezenta sau absenta
acestora din zona poate sa indice prezenta sau absenta salaului, in sfarsit, la cautarea locului de
panda nu trebuie sa uitam nici o clipa ca salaul prefera zonele umbrite, evitandu-le pe cele
expuse luminii solare.
La pescuitul salaului, carligul se nadeste cu rama, insecte sau broscute, dar se pot utiliza si bucati
de peste. Nada cea mai potrivita ramane insa pestisorul viu.
Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva
de prindere a salaului. Metoda se poate practica si cu peste viu ca nada, mai ales in cazul unor
portiuni de rau cu curenti mai puternici, unde nu putem pescui cu pluta, in acest caz este necesara
o varga de 2,2-2,4 m lungime, prevazuta cu mulineta multiplicatoare si un fir de 0,25-0,35.
Carligul (numarul 1) trebuie sa aiba coada dreapta, cu varful foarte bine ascutit. Pestisorul viu se
fixeaza in carlig in asa fel incat varful acestuia sa-i treaca mai intai prin orificiile nazale, dar
poate fi impuns si prin cele doua maxilare ori, mai rar, in regiunea cozii (prin pedunculul
caudal). Carligul nadit nu se arunca in apa, ci se lasa foarte-foarte usor, pentru a provoca cat mai
putin zgomot. De asemenea, carligul cu nada nu se lanseaza prea departe de locul unde ne aflam,
intrucat conducerea pestisorului-nada, oferirea sa corespunzatoare pentru a starni interesul
salaului devin astfel foarte anevoioase. Trebuie sa ne alegem pozitia din care pescuim in asa fel
incat locul unde banuim ca se afla salau sa fie mai in aval de noi; pestisorul-momeala este astfel
mai usor de condus, prin simpla tragere a firului in amonte, spre locul in care ne aflam. Salaul
are o vedere buna si organe de simt sensibile, dispuse de-a lungul liniei sale laterale, cu ajutorul
carora detecteaza chiar si cele mai mici miscari ale tufelor sau arbustilor de pe malul apei. De
aceea, ambele metode se aplica in cea mai mare liniste, luand toate masurile de precautie pentru
ca pestele sa nu ne observe.
Pescuitul cu pluta se practica indeosebi in apele statatoare, in preajma unor trunchiuri de copac
cazute in apa sau a unor picioare de pod, unde salaul nu trebuie cautat numai in portiunile adanci
ale apei, ci si in straturile mai de suprafata. In functie de conditiile acvatice din zona, se foloseste
struna lunga de 30-40 cm, dar care la nevoie poate fi scurtata pana la 20 cm, ca nu cumva
pestisorul-nada sa agate carligul de vreo creanga din apa. Plumbul cu o greutate de 8-12 g este
foarte potrivit. Pestisorii-nada, care prefera straturile superficiale ale apei (obletii, babustile),
trebuie agatati cu carligul in regiunea nazala, pentru ca oricum se vor stradui sa se ridice la
suprafata apei. Nadele vii care inoata in apropierea albiei (porcusorii, boartele, platicile mici) se
agata in carlig in regiunea dorsala sau in portiunea din apropierea cozii, fara a le vatama sira
spinarii. Modul de fixare a pestisorului viu in carlig este de mai mare importanta in apele
statatoare, pentru ca aici salaul este mult mai precaut decat in rauri.
In lipsa momelii vii se pot folosi si felii de peste, taiate mai ales din regiunea cozii sau a burtii,
pentru ca fiecare bucata sa aiba macar o inotatoare a pestisorului sacrificat. Felia respectiva se
fixeaza pe carlig in asa fel ca in timp ce este trasa prin apa sa execute o miscare ondulatorie si de
rasucire (inotatoarea trebuie sa se afle in partea opusa carligului in care este fixata), pentru a
imita inotul pestisorilor vii. Sunt toate sansele ca salaul sa atace o asemenea momeala.
Nada trebuie condusa foarte des in zonele mai adanci ale apei, abundente in diferite obstacole,
conditii in care creste pericolul agatarii carligului. Chiar si plumbul se poate agata usor printre
pietrele de pe albie si oricate eforturi am depune, oricat am scutura firul, de cele mai multe ori el
nu mai poate fi eliberat. Pentru a evita agatarea carligului, se poate folosi o aparatoare
confectionata din sarma de otel de 0,2 mm, fixata de ochiul carligului si astfel indoita, incat sa-i
protejeze varful, facandu-l sa “sara” peste obstacole. Plumbul poate fi ferit de acelasi pericol de
agatare prin adaugarea unui cerc confectionat de asemenea din sarma de otel (antiagatator).
Carligul cu momeala, odata lansat, nu se mai scoate din apa pentru a nu trezi suspiciunea salaului
precaut. Cand se observa ca pluta a fost trasa in adinc, se inteapa imediat carligul cu o miscare
iute, energica. Daca carligul are coada dreapta, iar varful bine ascutit rezultatul va fi cu siguranta
bun salaul fiind intepat in carlig. Pescarii neexperimentati au de cele mai multe ori impresia ca li
s-a agatat carligul, pentru ca salaul nu “sare” asupra momelii oferite, ci o inghite usor, mai ales
daca a fost condusa exact in locul unde pestele a stat la panda. Cand se repede asupra prazii,
atunci se simte o smucitura nu prea energica, dar totusi hotarata.
Exemplarele mai mici se apara mai putin, cele mai mari insa (peste 1 kg) trebuie obosite mai
intai prin apa. Daca pescarul incearca sa traga la mal un salau inainte ca el sa fie epuizat fizic, se
poate intampla ca acesta sa scuture din cap, scuipand din gura carligul cu momeala si sa scape.
Pestele trebuie scos din apa cu precautie, cu gesturi lente si bine gandite, pentru ca nu cumva sa-i
iasa carligul din gura inainte de vreme. Minciogul trebuie indreptat spre peste, intotdeauna din
directia capului, avand grija in acelasi timp ca, coada proeminenta a carligului sa nu se agate in
ochiurile minciogului. Exemplarul prins nu poate fi tinut viu mult timp pentru ca dupa cum am
mai aratat, aceasta specie este foarte sensibila. Totusi, daca este pus in juvelnic sau legat
corespunzator el rezista astfel in apa chiar mai multe ore.
Tiparul
TIPARUL (Misgurnus fossilis)
Raspandire
Originar din Europa Centrala si cea rasariteana, tiparul este prezent in tot bazinul dunarean, in
Romania se gaseste in Dunare si Delta, in toate baltile, bratele moarte, lacurile si iazurile din
interiorul tarii, exceptand apele de munte.
Descriere
Corpul este alungit si gros, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi mici si cu un strat
mucos care il fac alunecos. Capul este gros, usor comprimat lateral. Gura semilunara, inferioara,
cu buza superioara carnoasa, continua. Tiparul are 10 mustati, dintre care 6 langa gura, iar doua
scurte pe mandibula. Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele.
Pedunculul caudal este comprimat lateral, iar inotatoarea caudala rotunjita. Capul pestelui nu are
solzi, in schimb istmul este complet acoperit cu solzi.
Dorsala este cafeniu inchisa, presarata cu pete negricioase marunte. Aceasta zona cafenie este
marginita de o dunga ingusta, neagra, care se intinde de-a lungul intregului corp al pestelui. Sub
aceasta dunga, corpul pestelui este cafeniu deschis, dupa care urmeaza o noua dunga negricioasa,
mai lata, de la ochi pana la baza caudalei. Sub aceasta dunga, corpul este galben-ruginiu, cu pete
cafenii, dupa care urmeaza o a treia dunga negricioasa, intrerupta si ingusta, inotatoarele tiparului
sunt fumurii, cu pete intunecate. Coloratia tiparului variaza mult ca intensitate dupa gradul de
limpiditate si culoarea mediului acvatic in care traieste.
Dezvoltare
Lungimea obisnuita este de 18-20 cm, dar atinge si 24-26 cm.
Biologie
Tiparul este o specie de peste de apa dulce, care prefera fundul malos si cu multa vegetatie, in
general, se gaseste in ape fara nici o miscare, dar apare si in raurile de ses cu un curs foarte lent.
Tiparul are posibilitatea sa respire prin intestine, ceea ce-i permite sa reziste mult timp si in
albiile care au secat. In acest caz il gasim ingropat in mal, ca de multe ori si in timpul iernii. Prin
intestinul gros, puternic vascularizat, absoarbe aerul atmosferic si prin anus elimina dioxidul de
carbon. Scormoneste tot timpul fundul baltii, de unde inghite si namol, pe langa hrana preferata,
care consta din particule de vegetatie, detritus organic, viermi, larve acvatice, mici crustacee,
melci, moluste mici etc. De obicei se hraneste in timpul noptii, ziua fiind inactiv, mai mult
ingropat in namol. Tinut in mana, putin strins cu degetele, emite un sunet caracteristic datorita
eliminarii bruste a aerului din intestin prin anus. Acestui sunet (chitait) ii datoreaza si denumirea
de tipar. Se reproduce din martie pana in august. Femela depune icrele, in general, in trei portii,
in total 10000-15000 icre.
Pescuitul Sportiv
Pescarii il folosesc ca nada vie la pescuitul somnului, stiucii, salaului, mihaltului etc.
Tiganusul
TIGANUSUL (Umbra krameri)
Raspandire
Tiganusul este un peste caracteristic bazinului hidrografic al Dunarii mijlocii. Se gaseste in
Dunare si in foarte multe dintre apele care se varsa in ea, de la Viena si pana la varsarea in Marea
Neagra. De asemenea, este prezent si pe cursul inferior al bazinului Nistrului. In Romania se
gaseste in bazinele Teleormanului si Neajlovului, langa Bucuresti in lacurile Chitila, Pantelimon,
Cernica, pe cursul inferior al Somesului si Crisurilor, in mlastinile Ecedului (Carei-Satu Mare),
in lacul Razelm, in unele balti de langa Sulina si Caraorman si in balta Cristesti de langa Iasi.
Descriere
Capul este comprimat lateral, gura mica, terminala, putin oblica, cu dinti mici, identici. Corpul,
moderat alungit, este acoperit cu solzi mari care lipsesc la baza inotatoarelor. Pedunculul caudal
este comprimat lateral. Corpul pestelui nu are linie laterala. Caudala este rotunjita.
Corpul tiganusului este brun, cu reflexe violacee mai intunecate pe spate, ventrala galbuie. Pe
laturile corpului se vad o serie de pete mai intunecate, negricioase, de forma neregulata. Pe
mijlocul corpului se afla o dunga mai deschisa la culoare, inotatoarele sunt galbui-cenusii sau
brune uneori.
Dezvoltare
Atinge lungimea de 12 cm. Acest peste traieste numai 2 ani, mai rar 3 ani in bazinul Panonic, iar
exemplarele din Delta Dunarii ating si varsta de 5 ani, varsta la care ajung la o lungime de 8-9
cm.
Biologie
Tiganusul este o specie de apa dulce. Traieste in special in balti mici, cu multa vegetatie, cu
fundul malos. La secarea apei din balta rezista mult timp si suporta limita maxima a lipsei de
oxigen din apa, deoarece poate respira si cu vezica cu aer, puternic vascularizata.
Se reproduce in martie-aprilie, mai rar la inceputul lui mai, la o temperatura a apei de 13-17°C. O
femela depune intre 800 si 1800 de icre, cu un diametru de 2 mm.
Tiganusii traiesc in bancuri mici, mai mult in apropierea fundului apei, ferindu-se de lumina.
Miscarea inotatoarelor perechi este alternativa, cea ce este o caracteristica a speciei. Consuma
nevertebrate mici acvatice (larve, moluste mici, insecte acvatice, larve de Chironomide),
ocazional icre sau alevini de pesti.
Pescuitul Sportiv
In zonele unde traieste, tiganusul este prins de pescarii sportivi pentru a-l folosi apoi drept nada.
Tiganusul - peste din ape de ses
Stiuca
STIUCA (Esox lucius)
Raspandire
Stiuca traieste in toate apele dulci din Europa, exceptie facand doar Peninsula Iberica, Grecia,
Albania si regiunea dalmatiana din fosta Iugoslavie. Poate fi intalnita uneori chiar si in lacuri
alpine, pana la altitudinea de 1500 m, ceea ce demonstreaza marea sa capacitate de adaptare la
cele mai variate conditii.
In Romania, stiuca traieste in toate apele dulci, atat curgatoare, cat si statatoare. In apele lacurilor
colinare si de ses ea poate fi intalnita pretutindeni in aval de zona mrenei. Cele mai multe
exemplare se gasesc in baltile de revarsare ale Dunarii, precum si in Delta. Apare si in
crescatoriile de peste, unde raspandirea sa in numar exagerat este impiedicata de piscicultori.
Stiuca poate fi gasita si in regiunile din apropierea varsarii Dunarii, unde apele sunt semisaline
(asa-numita apa “brack”, adica apa dulce cu o salinitate scazuta), desi aceste locuri nu constituie
un mediu prielnic pentru stiuca (lacurile lagunare Razelm-Sinoe, Zmeica, Golovita etc.).
Descriere
Corpul stiucii este alungit, usor turtit lateral, capul de asemenea lunguiet, putin curbat din profil.
Botul seamana cu ciocul de rata. Stiuca are o gura larga, cu falcile care se deschid pana sub ochi,
in asa fel incat poate inghiti un peste aproape de aceeasi marime. Dintii sunt bine dezvoltati,
puternici si ascutiti. Maxilarul inferior este mai lung decat cel superior. O alta caracteristica este
inotatoarea dorsala, situata departe de cap, in apropierea cozii, la acelasi nivel cu inotatoarea de
sub coada. Linia spatelui este usor bombata, in timp ce linia ventrala este dreapta. Ochii sunt
dispusi sus, in regiunea fruntii.
Coloritul stiucii ii serveste la “camuflare”, fiind armonizat cu culorile predominante in mediul in
care traieste exemplarul respectiv. Spatele poate varia de la gri-verzui la galben-verzui, aproape
negru uneori sau cafeniu inchis. Partile laterale sunt marmorate cu pete maronii, oliv sau
negricioase. Burta este uneori galbuie, alteori albicioasa, presarata de asemenea cu pete mai mici
sau mai mari. Intreg corpul are o stralucire rosiatica sau liliachie, la fel ca si inotatoarele, care
sunt vargate cu dungi cenusii dispuse transversal, pe mai multe randuri. Cateodata capul si partile
laterale ale corpului sunt atat de des patate, incat nu se mai poate observa culoarea de baza. Se
observa deci ca stiuca se poate ascunde foarte bine in locurile cu stufaris sau cu alte plante
acvatice submerse.
Dezvoltare
Fiind o rapitoare feroce, foarte lacoma, stiuca este un peste care se dezvolta foarte rapid. De
regula, la varsta de un an atinge deja 25-30 cm si greutatea de 250 g. Lungimea sa medie (in
apele dulci din tara noastra) este de 40-50 cm, iar greutatea medie variaza intre 1 si 1,8 kg. Stiuca
poate atinge si o lungime de 1,5-1,8 m, in acest caz depaseste greutatea de 20-22 kg. Bineinteles,
aceste exemplare sunt foarte rare.
Biologie
Spatiul de viata al stiucii este constituit de apele dulci lent curgatoare sau statatoare, ale caror
maluri sunt acoperite de stuf, papura etc. De regula, prefera apa curata si evita portiunile
mlastinoase. Nu sta in adancul apelor, putind fi intalnita intotdeauna “intre ape”, in locurile unde
misuna pestii de talie mica, care ii asigura hrana de baza. Printre sau langa firele de iarba sau de
stuf din lac sau printre tulpinile de papura, gratie coloritului sau specific, se contopeste cu mediul
respectiv, unde sta la panda, aproape nevazuta. Pandeste in nemiscare, pentru ca la apropierea
prazii sa se repeada asupra ei energic, rapid, intreaga conformatie a corpului stiucii este perfect
adecvata acestui atac rapid si puternic. Are o vedere extrem de buna, dublata de elasticitatea si
mobilitatea apreciabile ale corpului, insfaca prada cu multa indemanare cu ajutorul dintilor sai
puternici. Dintii ii servesc numai la prinderea prazii, nu si la mestecarea hranei, deci ii foloseste
exclusiv pentru a musca. Pestii mai mici ii prinde de obicei de mijloc si ii intoarce apoi
continuand sa inoate pentru a-i putea inghiti cu capul inainte.
Stiuca este pestele rapitor cel mai mancacios si cel mai curajos din apele noastre. Pofta sa nu are
limite. S-a intamplat adesea ca o stiuca sa inoate ore in sir cu un peste in gura, inghitit doar pe
jumatate, pentru ca hrana consumata in prealabil nu fusese digerata inca si ultima sa captura nu
mai avea pur si simplu loc in stomac. In lipsa unor pesti de talie mica, stiuca ataca si alte stiuci
de aceeasi marime, desi in acest caz captura ii poate fi fatala, deoarece se poate ineca.
Canibalismul sau, de asemenea, nu cunoaste margini: devoreaza propria progenitura, ba chiar in
timpul reproducerii femelele mai mari mananca adesea masculii mai mici care, cu putin inainte,
le-au fost parteneri in actul reproducerii. Nu este deci de mirare ca stiuca este dusmanul cel mai
de temut al tuturor pestilor de apa dulce. Dar trebuie spus ca ea ataca orice i se iveste in cale si i
se pare comestibil, indiferent daca este vorba de un soarece sau sobolan cazut in apa, sarpe sau
broasca, pasari mici sau insecte cazute pe luciul apei. S-au semnalat cazuri cand stiuci flamande
au piscat de bot vacile duse la adapat. Pofta la fel de mare in tot timpul anului, atacurile sale
decise, precum si modul inversunat in care se apara odata ce carligul a fost intepat, toate acestea
fac ca stiuca sa fie unul dintre pestii cei mai interesanti din punct de vedere al pescuitului sportiv.
Organismul stiucii este extrem de rezistent, lucru dovedit si de faptul ca destul de des se prind
exemplare in intestinele carora se gasesc strune confectionate din sarma de otel, linguri folosite
de pescarii sportivi, ba chiar si carlige duble sau triple. Si in asemenea conditii pestele continua
sa vaneze pentru a-si satisface foamea mistuitoare. Au fost cazuri in care, dimineata, o stiuca a
inghitit lingura si carligul triplu, rupand struna. Dupa amiaza, aceeasi stiuca a fost prinsa de
acelasi pescar, in acelasi loc, cu un alt drilling cu lingura sclipitoare de tip “Heintz”, desi in gura
pestelui respectiv se mai putea vedea coada carasului inghitit cu putin inainte. Pescarii spun ca li
s-a intamplat ca stiuca prinsa sa fie inghitita in timp ce pescarul o obosea de o alta stiuca,
norocosul pescar prinzand astfel doua stiuci deodata cu un singur carlig.
In legatura cu apetitul stiucii mai trebuie mentionat faptul ca nici in timpul iernii nu-i scade
pofta, desi este mai greu sa-si astamipere foamea din cauza hranei insuficiente din aceasta
perioada. In aceste luni, stiuca duce o viata mai mobila, nu sta la panda, ci porneste la vanatoare.
Pescuitul prin copca taiata in gheata se bazeaza tocmai pe pofta deloc micsorata a stiucii chiar si
in lunile cele mai geroase; rezultatele sunt bune. Se intelege deci, tinand seama de cele de mai
sus, cum de se dezvolta stiuca atat de rapid. Digestia ei este rapida, dar eficienta cu care
utilizeaza substantele nutritive este destul de redusa. Acest lucru este demonstrat de unele
cercetari efectuate in conditii de acvariu, in cursul carora s-a stabilit ca pentru a-si spori greutatea
corporala cu 1 kg o stiuca are nevoie sa consume aproape 10 kg de hrana! Se poate calcula deci
ce cantitate enorma de peste este consumata anual de stiucile care populeaza baltile si lacurile. In
unele crescstorii de pesti din occident, in bazinele cu crapi mari, se introduc adesea intentionat
cateva exemplare de stiuca, care exercita in bazin rolul de “peste-politist”, adica mananca toate
exemplarele mai mici ale unor specii fara valoare care s-au raspandit in helesteu si care
concureaza crapul, consumand hrana care ii este destinata. Stiuca este denumita si pestele-sanitar
al apelor dulci si mai ales al crescatoriilor de crap, pentru ca devoreaza toate exemplarele
bolnave sau moarte din bazinul respectiv.
Stiuca este un peste extrem de rezistent. Ea nu moare nici in conditiile cele mai vitrege, iar daca
ii lipseste hrana, cel mult se dezvolta mai lent. Nu prea simte durerea sau o suporta foarte usor,
daca, de-abia scapata de moarte, cu carligul agatat in gura (pe care l-a rupt de pe fir), este in stare
sa inghita imediat o alta momeala ce-i apare in fata. Rezista bine si la vatamarile corporale.
Spuneam mai sus ca in stomacul stiucilor pescuite s-au gasit fire intregi si carlige, dupa cum au
fost prinse exemplare in corpul carora era implantat un carlig mare, rupt probabil candva de pe
fir.
In conditiile apelor de la noi, dupa mihalt, stiuca este pestele care se reproduce cel mai devreme.
De regula, la sfarsitul lui februarie stiucile incep reproducerea, adunandu-se in grupuri sub stratul
de gheata inca netopit. Perioada de reproducere se poate prelungi pana la sfarsitul lui martie, iar
in cazul unor ierni deosebit de geroase, chiar pana la inceputul lui aprilie.
De regula, masculii ajung la maturitatea sexuala in cel de-al treilea an de viata, femelele la 3-4
ani. In functie de marime, o femela depune cate 100000-350000 de boabe de icre, dar
exemplarele deosebit de mari detin in ovare chiar cantitati ce depasesc o jumatate de milion de
icre, pe care le depun intr-o singura portie. Icrele sunt de culoare galbuie si au un diametru de
2,5-3 mm.
Carnea stiucii este destul de gustoasa, desi are multe oase. Si icrele sale sunt deosebit de
gustoase.
Pescuitul Sportiv
Stiuca pandeste cu maxima atentie tot ceea ce se intampla in jur, atacand totdeauna prin
surprindere, printr-o zvacnire energica, rapida si cu multa forta, in 90-98% din cazuri, atacul
stiucii nu da gres. Daca totusi acest lucru se intampla, ea urmareste foarte rar prada ratata,
urmarirea fiind de obicei de scurta durata si total lipsita de rezultat. Deci, pentru alegerea celei
mai adecvate metode de pescuit, este absolut necesar sa cunoastem biologia acestui peste.
Un alt aspect il constituie timpul necesar stiucii pentru digestie. Cercetarile stiintifice au
demonstrat ca hrana inghitita este digerata la o temperatura de 17-20°C a apei in 36-48 ore. Dupa
trecerea acestui timp, stiuca este deci nevoita sa vaneze din nou pentru a-si satisface foamea.
Daca stim ca intr-o anumita portiune de apa exista stiuci si totusi ele nu musca, insuccesul nostru
poate fi explicat prin lipsa de pofta a exemplarelor care s-au saturat cu putin timp inainte de
sosirea noastra la fata locului.
Odata prinsa prada, stiuca o inghite intotdeauna cu capul inainte, lucru perfect explicabil prin
faptul ca o poate inghiti mult mai usor astfel decat invers. S-a observat de asemenea ca prefera sa
consume pesti ale caror inotatoare nu sunt prevazute cu tepi, lucru usor de explicat. Pestii ale
caror inotatoare dorsale au tepi tari (biban, biban soare ,ghibort, salau etc.), ascutiti, pot sa i se
opreasca in gat provocandu-i dureri. Iata de ce cele mai adecvate momeli pentru stiuca sunt
carasul, porcusorul, babusca, obletul si rosioara, care nu au tepi in aripioara dorsala.
Stiuca prefera pestele viu bucatilor de peste sau exemplarelor moarte. Momeala sub forma de
bucati de peste sau pesti morti o incita numai daca este condusa cu maiestrie prin apa, astfel incat
aceasta sa efectueze miscari vibratorii sau serpuitoare similare cu miscarea de inot a pestilor
mici. Daca nu facem altceva decat sa tinem carligul nadit in apa, nu vom prinde stiuca decat in
cazul in care utilizam momeala vie.
Pentru pescuitul eficient al stiucii este utila si cunoasterea altor caracteristici biologice ale acestei
specii. Astfel, spre exemplu, este bine sa stim ca stiuca sta la panda intotdeauna in acelasi loc,
efectuand atacuri asupra prazii pe o raza de 1-2 metri, dupa care revine exact in locul initial.
Daca a ratat atacul sau a intampinat vreo neplacere (a muscat carligul nadit oferit de pescar, dar
s-a rupt firul; a observat pescarul etc.), stiuca va reveni totusi la locul sau pentru a repeta panda si
atacul. Remarcand deci faptul ca atacurile stiucii se repeta in acelasi loc, trebuie sa aruncam
carligul nadit mereu in acelasi loc. Pentru aceasta este insa necesar sa stabilim cat mai exact
aceste locuri sau, in caz ca mergem mai departe pe malul apei, sa retinem unele repere spre a
recunoaste mai tarziu locul respectiv.
Experienta pescareasca a demonstrat ca stiuca este foarte incitata de acele specii de pesti care de
fapt nu traiesc in zona respectiva. Din acest motiv s-au obtinut rezultate deosebit de
spectaculoase prin utilizarea carasului auriu drept nada, intrucat acest peste, complet necunoscut
stiucii, i-a sporit instinctul rapitor. Experientele au dovedit ca stiucile nu s-au odihnit catusi de
putin si nu s-au lasat pana nu au muscat carasii aurii respectivi, desi zona era populata cu mari
cantitati de alte specii de pesti de talie mica, in mod obisnuit o masa bogata pentru ele.
Inteparea stiucii pe carlig este intotdeauna semnalizata in prealabil de miscarile bruste, agitate ale
pestelui viu folosit ca momeala. De regula, stiuca apuca mai intai momeala, o invarte de cateva
ori in cavitatea bucala si de-abia apoi o inghite. De multe ori asteapta mai intai cateva minute cu
prada in gura, pentru a se avanta apoi brusc spre adancurile apei. Pentru stabilirea cat mai exacta
a clipei cand trebuie intepat carligul, este bine sa cunoastem si sa anticipam toate aceste faze,
indeosebi trebuie sa avem grija in cazul apelor cu vegetatie submersa abundenta, unde stiuca
poate sa dispara ducand cu ea si carligul. Lupta de aparare a stiucii este caracterizata prin salturi
bruste si avantarea in cele mai variate directii, aceste momente constituind clipe de suprema
satisfactie in pescuitul sportiv al stiucii. In timp ce o obosim, ea executa sarituri chiar si deasupra
suprafetei apei, lucru ce contribuie la sporirea spectaculozitatii pescuitului. In aer, stiuca scutura
parca din cap si s-a intamplat ca ea sa scuipe carligul nadit si sa scape. Unii pescari sustin ca
stiuca se pescuieste pe timp de toamna sau iarna, calificand ca ineficienta pescuirea acesteia pe
timp de vara. Experienta a demonstrat ca uneori si in zilele de vara pescuitul stiucii poate da
rezultate bune, trebuie doar cautat locul exact unde pestele sta la panda, spre a-i oferi chiar acolo
carligul cu momeala. Metoda cea mai buna in aceasta perioada este scufundarea carligului nadit
cu momeala vie in locul respectiv. Situatia se schimba insa radical odata cu sosirea zilelor mai
reci de toamna, cand scade numarul pestisorilor cu care se hraneste stiuca. Rarirea acestor specii
face ca stiuca sa-si paraseasca locurile de panda si sa porneasca in cautarea prazii. Aceste
caracteristici biologice determina folosirea metodei prin “inmuiere” a carligului nadit vara si
respectiv a metodei de pescuit cu lingurita, voblerul sau twisterul la vreme de toamna; de
asemenea, cu dandineta la copca taiata in gheata, iarna.
La pescuitul cu pluta trebuie sa fixam pe fir, dupa pluta principala, cateva plute mai mici,
confectionate din dopuri de pluta, in momentul in care pestele musca, pluta principala se
scufunda, tragand dupa ea sirul de plute mici, ceea ce sporeste spectaculozitatea pescuitului la
stiuca.
In ceea ce priveste metoda la care se utilizeaza momeala vie, exista opinii diferite asupra felului
de carlige folosite. Unii folosesc carlig triplu, altii prefera pe cel simplu, dar nu se incalca
sportivitatea nici prin folosirea a doua carlige triple. Carligul simplu prezinta inconvenientul ca
se implanteaza destul de des in corpul pestisorului utilizat ca nada, motiv pentru care patrunde
mai greu in cavitatea bucala si asa destul de osoasa a stiucii, care invarte momeala in gura si o
poate scuipa. Carligele triple patrund cu mult mai multa usurinta in falcile pestelui, insa se scot
apoi mult mai greu decat cele simple. Trebuie sa mentionam si faptul ca stiuca reuseste uneori sa
scuipe in mod miraculos si carligele triple si sa scape fara a fi scoasa din apa. Unii considera
drept cel mai etic carligul cu coada lunga.
Stiucile inoata de multe ori in apropierea fundului apei, motiv pentru care lungimea firului dintre
pluta si carlig trebuie reglata corespunzator acestei adancimi. In cazul pescuitului la adancimi
mari si aproape de fund, intre carlig si fir se intercaleaza o struna din sarma otelita. Varga trebuie
sa fie lunga de 2,8-3 m, eventual chiar mai lunga, dar neaparat usoara si, in acelasi timp, suficient
de rigida (mai ales varful) pentru a usura obosirea stiucii. La pescuitul stiucii cu lingura, voblerul
sau twisterul, (momeala artificiala fiind prevazuta cu carlig triplu, cu vartej, iar uneori carligul, la
randul lui, fiind dotat si cu imitatii de musca artificiala) se foloseste o varga scurta, nu mai lunga
de 2 m, flexibila, insa, foarte important cu varful tare.
Dupa observatiile efectuate, stiuca ia mai putin in considerare forma, dimensiunile sau stralucirea
momelii artificiale, important fiind mai mult modul in care lingura este condusa de pescar prin
apa, si anume miscarea ei unduitoare, vibratoare.
Trebuie mentionat si faptul ca nu o data stiucile deja satule au muscat totusi la pestisorul mic,
conservat si invartit odata cu carligul, cu ajutorul unei elice, prin apa. Daca folosim nada vie, ea
nu trebuie condusa pe fund, ci putin mai sus. In caz ca fundul apei este accidentat, cu multe
pietre sau cu vegetatie bogata, este bine sa folosim carlige speciale, prevazute cu dispozitive
pentru impiedicarea agatarii lor repetate in obstacole, in aceste locuri este si mai important sa
cunoastem cat mai exact locul unde sta stiuca la panda.
Pescuitul stiucii iarna, necesita o experienta aparte nu numai in ceea ce priveste tehnica, ci si
metoda prin care se taie copca în gheata. Orificiul taiat in gheata nu trebuie sa depaseasca
diametrul de 30-50 cm; de asemenea, nu se taie prea multe deodata, intrucat ulterior nu pot fi
controlate corespunzator. Toate copcile se fac in asa fel incat sa se afle in raza vizuala a
pescarului, iar locul exact se marcheaza si prin cate o “antena” dintr-un fir de papura sau stuf.
Este indicata folosirea carligului triplu, care se trece prin corpul pestisorului-nada, in imediata
vecinatate a inotatoarei dorsale, cu grija pentru a nu-i rani sira spinarii. La pescuitul la copca se
foloseste si dandineta. Aproximativ 25-30 m de fir uns cu vaselina in prealabil si infasurat apoi
pe mulineta este suficient. Tot atat de buna este insa si o simpla bobina.
Daca pluta s-a miscat, asteptam cateva clipe, apoi intepam carligul. Din cauza lipsei de spatiu,
inteparea se reduce aici doar la o miscare prin care firul este tras brusc afara din copca, in apele
reci, iarna, stiuca se apara mai putin, motiv pentru care obosirea ei nu ridica probleme deosebite.
Evident, metoda nu este la fel de spectaculoasa ca celelalte.
La pescuitul de iarna, temperatura uneori foarte coborata impune o imbracaminte
corespunzatoare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un termos cu ceai fierbinte este totdeauna
binevenit. Dimpotriva, daca ni se face frig si batem din picioare pentru a ne incalzi, avem toate
sansele sa speriem toate stiucile din zona.
Pescuitul stiucii da rezultate bune in tot cuprinsul zilei, din zori si pana seara, cu conditia sa
dispunem de cunostintele, experienta si sculele necesare.
Stiuca - peste din ape de ses

Somnul
SOMNUL (Silurus glanis)
Raspandire
In Europa, de la Rin si pana in Muntii Ural, somnul poate fi intalnit in aproape toate apele, de
exemplu in bazinele hidrografice ale apelor ce se varsa in Marea Caspica, Marea Neagra si
Marea Baltica. Limita nordica a raspandirii sale este paralela 60.
In tara noastra, somnul esta pestele cu cea mai mare talie din apele dulci; cele mai multe
exemplare se pescuiesc in Dunare, in baltile de revarsare ale acesteia si in Delta. Somnul este
insa prezent si in multe lacuri din interiorul tarii, in afara de Dunare, somnul apare si in
urmatoarele rauri: Prut, Siret, Arges, Mures, Olt, Jiu, Somes, Crisuri, Tarnave, Bega, Timis, dar
uneori se trage in amonte, ajungand chiar in unii afluenti ai acestor rauri, ca, de exemplu: Raul
Negru, Cibin afluenti ai Oltului , in Niraj si Aries afluentii Muresului.
Descriere
Capul somnului este mare, rotunjit si plat in fata, iar in spate usor turtit lateral este acoperit de o
piele relativ subtire si moale. Ambele maxilare, inferior si superior, sunt foarte puternice, cu oase
tari. Gura este extrem de mare, iar dintii conici, foarte ascutiti, dispusi ca firele unei perii, sunt
usor aplecati inauntru. Limba este scurta si groasa. Ochii sunt deosebit de mici si situati la
distanta relativ mare unul fata de celalalt. Pe capul somnului se disting trei perechi de mustati: pe
maxilarul superior doua mai lungi, cel putin de trei ori mai lungi decat cele de jos, pe cel inferior
patru mai scurte. Aceste mustati nu servesc doar la pipait, ci prin miscarea de unduire
asemanatoare cu a ramelor, somnul poate atrage cu ele pestisorii mici si neexperimentati, pe care
ii inghite indata ce s-au apropiat de gura lui. Corpul somnului, pana la inotatoarea dorsala, este
cilindric, iar din acest punct si pana la coada turtit lateral, inotatoarea dorsala este foarte mica, in
timp ce cea situata sub coada este foarte lunga, moale si nediferentiata de caudala. Pectoralele
sunt prevazute cu radii osoase, fara a avea insa tepi. Caudala are un profil rotunjit. Corpul
somnului nu este acoperit cu solzi, fiind protejat de un strat gros de mucus, care face ca pestele
sa fie deosebit de alunecos.
Coloritul somnului este puternic influentat de mediul acvatic in care traieste, putand fi mai inchis
sau dimpotriva, mai deschis. Spatele este de obicei de culoarea lutului, verde-cenusiu, pe alocuri
marmorat. Partile laterale sunt verde-oliv, de asemenea cu marmoratii, iar burta este alba sau alb-
galbuie, tarcata uneori cu pete albastrui sau patata cu puncte gri-cenusii mai mici si mai mari.
Inotatoarele au o culoare mai inchisa. Mijlocul inotatoarelor perechi este strabatut de cate o
dunga galbuie. Irisul ochilor este galbui, in timp ce pupilele sunt incercuite de cate o dunga aurie,
in perioada de reproducere, partile laterale si burta somnului capata nuante rosiatice, deci haina
nuptiala poate fi usor recunoscuta.
Dezvoltare
Somnul poate atinge marimi exceptionale si poate trai pana la varste inaintate. Acest fapt este
confirmat si de unele exemplare cu lungimi de 4-5 m, care ating chiar si greutatea de peste 300
kg. Acestea, desi extrem de rare, apar totusi uneori in varsele mari sau in pripoanele utilizate la
pescuitul industrial pe Dunare. Varsta unor astfel de exemplare uriase de somn poate depasi 60-
80 de ani, ba chiar si 100 de ani.
In apele naturale din tara noastra, somnii ating lungimi medii de 0,80-1 m, la o greutate de 5-20
kg. Nu sunt insa foarte rare nici exemplarele de 50-60 kg. Dintre pestii rapitori din Romania,
somnul este cel care poate atinge talia cea mai mare.
Biologie
Spatiul de viata al somnului este constituit de apele curgatoare, dar se gaseste si in lacuri, balti
etc. Practic, poate fi intalnit aproape pretutindeni, cu exceptia paraielor de munte, ii place sa stea
in portiunile mai adanci, maloase, cu curenti lenti din rauri si lacuri, mai ales daca in locul
respectiv exista si radacini, trunchiuri de copac sau alte obstacole cufundate in apa. Prefera
locurile spalate, cu gropi, de sub malurile de rau, rapele adanci, unde luciul apei este umbrit de
copaci si unde se poate ascunde printre radacini sau printre crengile copacilor cazuti in apa,
pentru a sta la panda. Din asemenea locuri poate fi scos numai in cazuri rare, la apropierea
vreunei furtuni, daca nu are cu ce sa-si astampere foamea sau daca asa ii dicteaza instinctul. Pe
masura ce creste nivelul apelor si cu cat vremea devine mai rece, somnul se trage mai spre
adancurile raului sau lacului, in astfel de zile, exemplare mari de somn pot fi gasite in gropile
cele mai adanci ale zonei respective.
Somnul este un peste de fund, adica isi petrece o mare parte din viata zacand la fundul apei sau
sub malurile apelor, scobite de curent. Aici pandeste prada, de unde i se trage si porecla de
“pandaci”. In timpul zilei isi paraseste foarte rar ascunzatoarea, noaptea insa devine mai activ,
fara a se indeparta, la distante mari. Vara, somnul se ridica uneori in straturile superioare ale
apei, moment in care poate fi observat cu ochiul liber cum vaneaza: apa clipoceste puternic si in
aceeasi clipa se poate zari somnul tinandu-si prada in gura si disparand apoi cu ea in adancuri. In
aceste zile calde se poate intampla ca, in loc de pestisori, somnul sa vaneze puii de rata care
inoata la suprafata apei. De asemenea, cu putin noroc, putem observa momentul in care cate un
somn mai mare apare la luciul apei, isi arata capul si jumatate din corp, pentru ca apoi, batand
energic cu coada, sa descrie o curba descendenta in apa si sa dispara din nou in adanc. Desi are
un corp greoi, pestele este deosebit de abil in miscari, in timpul furtunilor de vara, somnii se
ridica relativ des la suprafata apei.
Puietul de somn traieste in grupuri mai mici sau mai mari, iar exemplarele mai mari isi aleg si ele
in grup locurile cele mai potrivite, pandind aproximativ in aceeasi zona. Asa se explica faptul ca
acolo unde am prins un somn reusim de multe ori sa mai prindem si altii. Pescarii profesionisti,
precum si cei sportivi cunosc acest aspect. Exemplarele foarte batrane, “uriase”, nu se constituie
insa in bancuri, ci traiesc solitar.
Puietul de somn se hraneste la inceput cu larve de insecte acvatice, dar consuma si efemeridele
cazute pe suprafata apelor. Ii plac si racii minusculi si viermii. La varsta de 2-3 luni se
alimenteaza deja cu pesti mici puiet , marea majoritate a hranei constituind-o, de acum si pana la
finele vietii, pestii. Dintre pesti, ii plac obletii, carasii, babusca, tiparul si nisiparnitele, dar si
multe alte specii. Somnul infometat este un pradator de temut, care inghite aproape orice i se
iveste in cale. In afara de pesti, mananca regulat broaste, insecte ce cad in apa, precum si alte
animale soareci, pui de rata, de gasca etc. . Uneori nu-i scapa nici pasarile, cainii mici sau alte
mamifere de talie redusa care inoata la suprafata apei. Unii sustin ca somnul consuma si hoituri,
dar observatiile efectuate au demonstrat ca mananca numai hrana vie.
Potrivit unor traditii orale, somnul ataca si oamenii care se scalda in rau, lucru neconfirmat insa.
Se poate intampla totusi ca, datorita unei iluzii optice, sa para ca somnul incearca sa inghita mina
sau piciorul omului, daca acestea atarna din barca, plutind la suprafata apei. De asemenea, s-au
semnalat cazuri in care somnul infometat a incercat sa smulga albiturile din mainile femeilor care
spalau la rau. Fiind atat de hraparet, nu este de mirare ca se dezvolta intr-un ritm atat de rapid.
In legatura cu modul in care se hraneste, trebuie sa mentionam ca somnul manifesta o pofta
maxima in lunile martie-noiembrie, mai ales in iunie si inceputul lui iulie, in lunile de iarna, deci
intre decembrie si martie, mananca putin, “hiberneaza” in cate o groapa mai adanca din rau, in
asemenea zile se intampla foarte rar sa porneasca in cautarea hranei.
Somnul atinge maturitatea sexuala la varsta de 4-5 ani. Perioada sa de reproducere coincide cu
cea a crapului, adica atunci cand temperatura apei atinge valori de 18-20°C. Aceasta perioada
tine deci, de regula, din mai pina la finele lunii iunie, in aceste zile, exemplarele mature se strang
in grupuri si se alcatuiesc perechile, in caz ca nivelul apelor este mare, somnul alege terenurile
recent acoperite de apa, unde boabele de icre sunt depuse un partile cat mai putin adinci, pe firele
de iarba si pe crengile tufelor. In functie de greutatea corporala, o femela de somn depune intre
100000 si 500000 boabe de icre de culoare albicioasa-galbuie, cu un diametru de 2,5-3 mm.
Depunerea icrelor este precedata de un joc nuptial ce consta din lovirea puternica a apei cu
coada.
Carnea somnului este frageda, aromata, lipsita de oase, cea a exemplarelor mai mari fiind destul
de grasa. Icrele de somn nu sunt comestibile, intrucat contin substante usor toxice, generatoare
de diaree, dureri de cap etc.
Pescuitul Sportiv
Somnul prezinta o valoare exceptionala din punct de vedere al pescuitului sportiv. Pescarii
sportivi pomenesc somnul ca pe unul dintre pestii care sunt vesnic flamanzi. Intelegem din
aceasta caracterizare ca somnul se hraneste practic in tot cursul anului, putand fi deci pescuit in
toate anotimpurile, bineinteles, nu cu aceleasi rezultate. Toamna tarziu si in timpul iernii,
concomitent cu racirea apelor, pofta somnului scade si pestele se hraneste mai rar, dar odata cu
sosirea primaverii pe masura incalzirii apelor, pofta lui creste proportional. Perioada optima
pentru pescuitul somnului tine de la inceputul lunii aprilie si pana la mijlocul lunii noiembrie mai
ales in iunie si prima jumatate a lunii iulie.
Exista mai multe metode pentru pescuitul sportiv al somnului, in functie de conditiile naturale
din zona pescuitul cu pluta, cu plumbul pe fund, cu lingura, voblerul, twisterul sau la clonc.
Metoda cea mai raspandita este pescuitul somnului cu plumbul pe fund, aplicata aproape in
conditiile tuturor apelor cu somn. Aceasta metoda da rezultate optime in zori orele 4-6 dimineata
si in primele ore ale dupa-amiezii orele 13-16 . Nada cea mai eficienta este coropisnita, care
constituie o adevarata delicatesa pentru somn, dar altii folosesc cu succes broasca vie.
Preferintele acestora din urma sunt explicabile, intrucat, in dorinta lor de a scapa, broastele vii
provoaca agitatie in apa, lucru ce starneste mai mult interesul somnului decat o alta momeala,
eventual mai “gustoasa”, dar care sta in nemiscare.
La metoda cu plumbul pe fund se nadeste carligul cu o broasca vie aproximativ de marimea unei
cutii de chibrituri , in asa fel incat sa-i oferim broastei cat mai multe posibilitati de a se misca; in
afara de cea “raioasa”, toate speciile de broaste ce traiesc prin lacuri si balti sunt potrivite acestui
scop. Carligul trebuie ales cu tija lunga. Acesta se introduce printr-una dintre pulpele broastei,
intepand-o de sus in jos si din interiorul pulpei spre exterior, pentru a o rani cat mai putin. Este
cunoscut faptul ca cele mai multe dintre speciile de broaste ce traiesc la noi respira prin plamani,
motiv pentru care din cand in cand trebuie sa se ridice la suprafata apei pentru a respira. Este
necesar deci ca pescarul sa-i lase posibilitatea broastei-nada sa se ridice periodic pentru a respira
aerul atmosferic, in felul acesta pescarul nu are decat de castigat, pentru ca momeala va ramane
vie mult timp. Unii pescari mai inventivi rezolva acest lucru prin legarea unui “colac de salvare”,
confectionat din pluta, in jurul broastei, care o ajuta sa se ridice la suprafata sau sa ramana in
vecinatatea acesteia. Inotand astfel continuu, vreme de mai multe ore, exista mai multe sanse ca
broasca sa atraga atentia somnilor din zona. “Colacul” se confectioneaza dintr-un dop de pluta
din care se taie un disc de 6-7 mm grosime, ce se fixeaza apoi pe spatele broastei cu ajutorul unei
ate, la fel cum se fixeaza si ceasurile de mana, trecand ata in jurul batracianului, pe la “subsuori”.
La capatul firului se fixeaza o bucata de plumb de marimea unei jumatati de nuca, de forma
rectangulara, cu muchii, a carei greutate nu-i permite broastei sa se deplaseze in orice directie,
dar ii da posibilitatea pescarului sa mentina tot timpul contact direct cu carligul. Pe timp linistit,
cand nu bate vantul, intrebuintarea broastelor cu “colac de salvare”, fixate in carlig ca nada,
poate da rezultate excelente. Un alt avantaj al acestei nade il constituie faptul ca broasca nu este
ciupita de alti pesti, disparand cu timpul complet si lasand carligul gol. In unele ape de la noi,
broasca se foloseste ca nada in lunile mai-iunie si apoi in lunile mai reci de toamna.
La pescuitul cu plumbul pe fund se mai poate folosi ca nada si scoica interiorul , ficat proaspat,
insangerat, maruntaie alterate, puternic mirositoare, mate de pasare sau bucati de branza puternic
aromata, care apeleaza toate la simtul olfactiv bine dezvoltat al somnului, atragandu-l spre carlig.
Cele mai bune momeli raman insa tot cele vii. In lunile mai calde, in sezonul principal de pescuit
al somnului, se obtin rezultate dintre cele mai bune cu carligul nadit cu grindel, tipar, caras,
caracuda, oblet sau platica vie, care in aceste saptamani constituie adevarate delicatese pentru
somn. Pestele viu trebuie intepat in carlig in vecinatatea inotatoarei dorsale, dar fara a-i vatama
coloana vertebrala; carligul poate fi insa trecut si prin gura si scos prin opercul. Pestisorii morti
se leaga de carlig cu un fir mai subtire. La fixarea momelii, principiul de baza este intotdeauna
acela ca pestisorul-nada sa ramana cat mai mult timp viu, deci trebuie ranit cat mai putin,
principiu valabil, dealtfel, pentru orice momeala vie. Daca se foloseste rama, trebuie intepata cu
grija pe carlig, pentru a nu o rupe, in caz contrar pestii carnivori mai mici o consuma inainte ca
somnul sa poata ajunge in preajma sa. Cand nada o constituie lipitorile, este de preferat sa se
fixeze mai multe exemplare deodata, intrucat miscarea lor pe carlig este mai evidenta pentru
somnul pe care dorim sa il prindem.
Pentru a avea o captura frumoasa de somn folositi mai multe feluri de nada, de preferinta vii, pe
care le schimbati succesiv pe carlig, cunoscand faptul ca somnii mai tineri inoata toata ziua in
cautarea hranei bineinteles o momeala care a dat rezultate bune intr-un loc nu trebuie schimbata
cu o alta .
Cele mai potrivite vergi pentru metoda de pescuit cu plumbul pe fund s-au dovedit a fi cele
semirigide. Frana mulinetei trebuie dinainte reglata cat mai bine, intrucat joaca un rol foarte
important in cazul ca pescarul reuseste sa intepe in carlig vreun exemplar de 15-25 kg, pe care
trebuie apoi sa-l oboseasca. Pe mulineta se infasoara 50-60 m de fir, cu o grosime
corespunzatoare rigiditatii vergii, de preferinta fir de 0,40 nu este indicat un fir mai gros nici
chiar in cazul in care incercam sa prindem un somn de 30-40 kg . Obosirea somnului este dificila
de pe mal, motiv pentru care, ori de cate ori conditiile acvatice si regulile de pescuit permit,
pescuitul din barca este recomandabil. Obosirea somnului dureaza in functie de marimea
exemplarului respectiv, dar de obicei timpul este destul de indelungat. Nu trebuie sa incercam sa
scoatem in barca sau pe mal decat exemplarele pe care le-am obosit bine. Se intampla uneori,
mai ales cu pescarii mai neexperimentati, ca somnul pe care l-au crezut epuizat fizic si pe care,
de aceea, s-au grabit sa-l scoata la mal, sa scape cu o zvacnire brusca, luand cu el toate sculele
pescarului. Pescarul experimentat stie inca din primele clipe ale obosirii marimea relativ exacta a
somnului pe care l-a prins in carlig. Metoda pescuitului cu plumbul pe fund este cea mai sigura.
Pescuitul somnului la clonc se aplica cu precadere, in raurile noastre, in zonele unde exista gropi
mai adinci si indeosebi in orele dupa-amiezii, inainte de apusul soarelui. Aplicand aceasta
metoda nu trebuie sa ne asteptam la un atac violent al somnului asupra carligului oferit: mai
degraba putem vorbi de o impresie asemanatoare cu cea pe care o da agatarea carligului intr-un
obstacol subacvatic. In acest moment este necesar sa mai asteptam putin, lasand firul sa se
curbeze, apoi tragem brusc, adica intepam carligul. Obosirea somnului se face si in acest caz mai
usor din barca decat de pe mal si ofera si mai multe clipe placute.
La metoda de pescuit cu lingura, voblerul sau twisterul se foloseste o varga usor rigida, dar totusi
flexibila, si mulineta multiplicatoare. Si in acest caz nu trebuie folosit nailon mai gros de 0,40.
Varga, mulineta si firul trebuie sa “conlucreze” perfect. Sistemul de frana al mulinetei trebuie sa
functioneze ireprosabil si este recomandabil sa verificam inainte si rezistenta firului, pentru
aceasta se desfasoara de pe mulineta circa 50-80 m de fir, al carui capat se leaga de un copac,
dupa care, regland frana mulinetei la maxim, tragem de mai multe ori firul cu toata puterea.
Numai dupa astfel de verificari putem pescuii linistiti la somn cu lingura, voblerul sau twisterul,
avand siguranta ca firul nu se va rupe. In acelasi timp trebuie verificata si rezistenta franei
mulinetei. De obicei, somnul sta aproape de fundul apei, motiv pentru care dupa aruncarea
momelii artificiale trebuie sa asteptam cateva clipe pentru ca aceasta sa se aseze pe fund sau in
apropierea fundului, fapt confirmat de curbarea firului, la un moment dat. Numai dupa aceea
vom trece la tragerea momelii pe fundul apei sau in imediata apropiere a acestuia, in clipa in care
somnul musca nu se simte o smucitura brusca, cum se manifesta la muscatura stiucii. Mai
degraba se pare ca momeala s-a agatat intr-un obstacol de sub apa. De cele mai multe ori nu este
necesar sa intepam carligul, pentru ca, datorita greutatii sale corporale mari, somnul se agata
singur, astfel incat nu mai poate scapa, in loc de intepare se poate vorbi de aceea mai repede de
agatare, miscare pe care pescarul o repeta de mai multe ori, pentru ca varful carligului sa
patrunda cat mai adanc intre oasele din cavitatea bucala a pestelui.
Dupa agatare, toate miscarile somnului trebuie urmarite cu mare atentie si tinand mereu firul
bine intins mentinand permanent contactul cu el. Uneori, pestele se indreapta catre pescar fara a
opune aproape nici o rezistenta, alteori insa “se culca” pe fundul apei sau intr-o groapa, o
adancitura, in acest caz nu ne ramane decat sa incercam sa-l scoatem de acolo prin inaltarea
repetata a varfului vergii, eventual ciupind firul intins pentru ca aceasta vibratie il deranjeaza si
acesta se desprinde mai usor de fundul apei. Nu este recomandabil sa tragem pestele imediat in
apropierea malului sau a barcii in care ne aflam. Cat timp somnul mai are rezerve de forta, este
bine sa-l obosim fara a-l apropia de noi. Semnul sigur al faptului ca somnul a obosit este aparitia
unor bule de aer pe suprafata apei, lucru ce nu se poate observa la alte specii de pesti. Chiar si
dupa aparitia acestora, somnul trebuie obosit in continuare, pana cand el se arata la suprafata
apei, cu burta in sus. Acum il mai solicitam pentru o ultima “repriza”, un ultim efort, iar daca
dupa aceasta deschide gura, il agatam cu un harpon si il scoatem din apa.
Somnul prins si legat de maxilare poate fi tinut in apa, ramanand viu mult timp, uneori chiar
vreme de mai multe zile.
Pescuitul somnului cu pluta este metoda utilizata mai ales in apele statatoare sau in zonele mai
linistite, cu curenti foarte lenti, ale unor rauri mai mari, in aceste locuri albia este acoperita de
regula cu mal, motiv pentru care trebuie sa prevedem posibilitatea agatarii carligului de diferite
obstacole. Varga trebuie sa fie solida, firul de 0,50-0,60, in timp ce mulineta trebuie sa fie destul
de mare pentru a putea infasura pe ea chiar 100 m de fir. Daca cunoastem bine locul respectiv si
stim ca albia este lipsita de obstacole, putem folosi si scule mai usoare si fir ceva mai subtire.
Vom cauta deci cu predilectie locurile spalate de sub mal, unde apele au sapat gropi mai adanci,
unde putem spera sa pescuim avand ca echipament undita cu pluta. Daca reusim sa prindem un
exemplar de somn intr-un astfel de loc, este bine sa ramanem in continuare acolo, pentru ca sunt
sanse mari ca in zona respectiva sa se mai gaseasca si alte exemplare. Nada si modul de fixare a
acesteia pe carlig corespund cu cele descrise la metoda de pescuit a somnului cu plumbul pe
fund. Pe timp de vara, daca observam apropierea unei furtuni, putem merge la pescuit de somn,
pentru ca aceste momente ofera cele mai mari sanse de a prinde somn, nu numai cu pluta, ci si cu
toate celelalte metode de pescuit a somnului.
Somnul care bate apa cu coada sa puternica, pentru a aparea apoi la suprafata apei cu capul, apoi
iarasi cu coada, ne ofera amintiri pescaresti extrem de placute.
Somnul - peste din ape de ses
Sabita
SABITA (Pelecus cultratus)
Raspandire
Traieste in bazinul hidrografic al marilor Baltica, Caspica, al Marii Negre, in apele din sudul
Suediei si Finlandei, in tara noastra, sabita traieste pe tot cursul Dunarii, pana la varsarea in
Marea Neagra, si la gurile fluviului, in apele salmastre, in lacul Razelm, in zonele de ses ale
raurilor Somes, Mures, Timis, Olt, Ialomita, Siret si Prut. In timpul reproducerii, cu ocazia
inundatiilor, patrunde in lunca inundabila a marilor rauri.
Descriere
Corpul sabitei este alungit, mult comprimat lateral. Are o carena ventrala foarte ascutita, lipsita
de solzi, se intinde de sub opercule pana la anala. Corpul pestelui este acoperit cu solzi mici,
subtiri si luciosi, care se desprind foarte usor. Ochii sunt foarte mari, botul scurt, gura superioara,
mica si aproape verticala. Aripioara dorsala este situata foarte posterior, retrasa spre pedunculul
caudal, Anala este lunga, caudala puternica, adanc scobita, cu lobul inferior mai lung decat cel
superior. Linia laterala se deseneaza pe partea inferioara a corpului, cu o serie de ondulatii pe
parcurs si aproape dreapta spre coada.
Dorsala pestelui este de un albastru inchis sau verde albastrui cu puternic luciu metalic. Laturile
corpului sabitei sunt argintii, abdomenul argintiu-albicios. Inotatoarele pectorale, dorsala si
caudala sunt cenusii, cu reflexe rosiatice spre margini. Celelalte inotatoare sunt galbui.
Dezvoltare
Lungimea obisnuita este de 25-35 cm, dar atinge si 50 cm, iar greutatea medie este de 350-450
g, in mod exceptional 1,5-2 kg in apele de la noi.
Biologie
Sabita traieste in bancuri la suprafata apei rarilor de ses, in multe lacuri din interiorul tarii, in
lacurile litorale, inclusiv cele salmastre. Fiecare banc, mai mic sau mai mare, are drept
conducator cate o sabita mai mare, mai batrana. Perioada de reproducere corespunde lunilor mai-
iunie, cand exemplarele de 3-4 ani, care au atins maturitatea sexuala, se aduna in bancuri pentru
reproducere. O femela depune 10000-60000 boabe de icre care ating un diametru de 4-5 mm
dupa fecundare, cand cresc mult in volum.
La inceput, alevinii se hranesc cu fitoplancton, apoi cu zooplancton, insecte cazute pe suprafata
apei (gura este adecvata pentru aceasta hrana), cu insecte acvatice, iar exemplarele batrane devin
uneori consumatoare de puiet de obleti.
Carnea sabitei este grasa, gustoasa si apreciata.
Pescuitul Sportiv
Exemplarele mari se pescuiesc cu linguri mici, cu lanseta, iar cele mici cu musculite si muste
artificiale.
Sabita - peste din ape de ses
Platica
PLATICA (Abramis brama)
Raspandire
Cel mai valoros reprezentant al familiei abramidelor (Abramidae) este platica, specie care atinge
si talia cea mai mare dintre toate celelalte “membre” ale familiei. Limita nordica a raspandirii
sale in Europa este cercul polar, cea sudica fiind bazinul Marii Mediterane. Platica poate fi
intalnita in toate apele dulci ale Europei, incepand cu Irlanda si pana in muntii Ural.
In Romania, platica este prezenta in toate apele, in afara de paraiele montane si de lacurile de la
mari altitudini, dintre munti. Se simte bine in Dunare, in baltile de revarsare, precum si pe
cursurile inferioare ale raurilor mai mari, care in trecut erau denumite “zona platicii”, datorita
numarului mare din aceste portiuni ale apelor. Platica poate fi intalnita in lacurile cu apa dulce
din zona litoralului (Razelm si Siutghiol), unde se pescuieste in cantitati mari. Platica nu lipseste
nici din lacurile dulci de ses, cum ar fi Snagovul, Mogosoaia, Caldarusani, Cernica, sistemul de
lacuri Taga-Geaca, Zau de Campie, helesteiele de la Cefa etc. Dintre rauri, in apele Prutului (pe
cursul inferior), Siretului, Muresului, Oltului, Somesului, Crasnei, Sicului, Jiului si ale Timisului
se gasesc cantitati considerabile de platica, iar in numar mai mic si in canalul Bega.
Descriere
Corpul platicii este inalt, puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari, nu prea tari,
pe care se disting punctisoare negre, dispuse in evantai. De la cap si pana la inotatoarea dorsala,
precum si in portiunea dintre aripioarele pectorale si coada, spatele si respectiv burta sunt lipsite
de solzi, inotatoarea dorsala este inalta, prima radie fiind de patru ori mai lunga decat ultima,
inotatoarea caudala este pronuntat decupata, ceva mai scurta in jumatatea de sus. Inotatoarea de
sub coada este lunguiata, cu mai putin de 30 de radii, intinzandu-se de la anus si pana in
apropierea cozii. Gura platicii, mica, se deschide usor in jos, buzele putand fi intinse inainte, ca
un cioc, la fel ca la crap. Nu are mustati. Linia laterala este completa, bine conturata.
Ca si la alte cateva specii, si la platica se aplica observatia ca mediul natural in care traieste isi
pune amprenta pe colorit, in sensul ca exemplarele care traiesc in ape mai tulburi sau cu mai
multa vegetatie submersa sunt si ele mai inchise la culoare, in schimb, platicile care traiesc in
rauri au un colorit mai deschis. Spatele pestelui este cenusiu-negricios sau negricios-oliv, la fel
ca si capul. Partile laterale ale exemplarelor mature sexual sunt galbui, in timp ce exemplarele
mai tinere au flancurile argintii. Burta este alba, cu nuante argintii. In perioada reproducerii,
gatul masculilor capata nuante rosiatice, iar pe corp apar protuberante cornoase mici, butonii
caracteristici acestei perioade, raspanditi la intamplare pe tot corpul, inotatoarele platicii sunt
negru-albastrui. Irisul ochilor poate straluci auriu sau argintiu, deasupra observandu-se un punct
negru.
Dezvoltare
Platica desi uneori poate atinge varste respectabile nu creste la dimensiuni foarte mari.
Lungimea medie este de 30-50 cm, la o greutate medie de 0,5-1 kg. Se intalnesc insa si
exemplare lungi de 60-65 cm, cu o greutate corporala de 1,5-3 kg.
Biologie
Asemanandu-se din acest punct de vedere cu ciprinizii, spatiul vital al platicii este asigurat de
raurile cu curentii foarte lenti si de apele unor lacuri adanci. Poate fi intalnita si in mlastinile si
baltile cu portiuni de apa mai adanca, in gropile mari, maloase, argiloase, precum si in apele cu
multa vegetatie acvatica submersa. De regula, se intretine in imediata apropiere a albiei, unde
scormoneste in cautarea hranei. Apele cu adancimi de mai multi metri sunt folosite mai eficient
de platica decat de crap. Uneori paraseste zonele mai adanci si urca in straturile superioare, unde
se aduna in grupuri si inoata “plutind” parca la suprafata. Fiind un peste foarte sperios, dispare
extrem de rapid, la cel mai mic zgomot suspect, retragandu-se din nou in adancuri. Uneori,
platicile se aduna in grupuri mari si scurma fundul apei in comun, tulburand apa si provocand
ridicarea bulelor de aer la suprafata. Toate aceste semne anunta pescarul experimentat ca in zona
exista multe platici. Primavara, in primele zile mai calduroase, razele soarelui atrag platicile care
se ridica in grupuri mari catre suprafata, in apropierea malului, unde apa nu este mai adanca de
1-1,5 m si deci se incalzeste mai usor. Cu prilejul revarsarilor de primavara, platicile pot fi gasite
tot in portiuni ce nu depasesc aceasta adancime. Odata cu sosirea zilelor toride de vara, platica se
retrage catre zonele mai adanci din apa, de unde se ridica doar atunci cand vanturile de vara
provoaca valuri la suprafata lacului. In rauri, platica traieste cu predilectie in portiunile cu cursul
mai lent, aparand insa adesea la confluenta raurilor cu canale sau cu alti afluenti, in zonele de
intalnire a curentilor rapizi cu cei lenti, unde se formeaza vartejuri, iar in unele golfuri mai mari,
acolo unde apele formeaza anafore. De multe ori platica poate fi gasita scormonind adanciturile
din malul raului, in cautarea hranei.
Ca si crapul, platica este un peste omnivor: se hraneste deopotriva cu materii de origine vegetala,
cat si cu cele de provenienta animala. Principala ei hrana consta din plante subacvatice, seminte,
muguri, frunzele plantelor, precum si parti ale acestora, intrate in descompunere, dar si rame,
viermi, larve de Chironomus plumosus, melci si scoici mici, raci minusculi, precum si ramasitele
in descompunere ale micilor vietati acvatice. Odata cu hrana, platica inghite si unele cantitati de
mal. Conform observatiilor efectuate, ea consuma si excrementele altor pesti, precum si cele ale
animalelor domestice duse la rau pentru adapat. Unii specialisti sustin ca platica mananca icrele
bibanului si ale stiucii. In timpul iernii, platica nu se hraneste, de regula. Cea mai mare pofta de
mancare o are in perioada ce urmeaza reproducerii.
Platica atinge maturitatea sexuala in cel de-al treilea sau al patrulea an de viata. Perioada
reproducerii incepe de obicei in mai si se termina in iunie, dar daca primavara este mai rece, se
poate prelungi si in prima jumatate a lunii iulie. In acest timp, datorita intensificarii circulatie
sangelui in vasele sanguine superficiale, corpul platicii capata nuante rosiatice, iar pe corpul
masculilor apar butonii cornosi amintiti (si platicile prinse si tinute vii se inrosesc la fel). Cand
temperatura apei atinge 18-19°C, platicile se aduna in grupuri foarte numeroase si pornesc in
cautarea unor zone mai putin adinci din apropierea malului, unde si albia este acoperita de o
vegetatie submersa abundenta. Jocul lor nuptial se manifesta prin aceea ca platicile sar in
permanenta din apa in aer, cazand inapoi pe o parte, in acest fel corpul lor lat, la impactul cu
suprafata apei, produce un zgomot puternic. Numarul icrelor depuse, in functie de marimea
femelei respective, variaza intre 100000 si 330000, cu diametrul de 1-1,5 mm, sunt depuse de
cele mai multe ori in doua etape.
La sfarsitul lui septembrie si inceputul lui octombrie, organizate in grupuri numeroase, platicile
cauta locurile mai adanci ale apei, unde in cursul iernii au asigurata intr-o oarecare masura
cantitatea necesara de oxigen pentru a supravietui. La inceputul acestei perioade inca mai
mananca, dar odata cu sosirea primelor zile geroase, inceteaza sa se mai hraneasca. Desi atunci
cand sunt scoase din apa mor destul de repede, platicile rezista in apa si in conditiile in care
continutul de oxigen dizolvat este relativ mic.
Carnea platicii este gustoasa, alba, cu oase destul de multe, icrele sunt gustoase.
Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi apreciaza platica pentru ca, in locurile unde se intretine in grupuri numeroase,
se poate prinde un mare numar de exemplare in scurt timp.
Zilele de primavara, precum si cele din lunile iulie-august sunt cele mai propice pentru pescuitul
platicii. In aceste perioade, platica musca cu aviditate carligul ce i se ofera, mai ales in primele
ore ale diminetii si dupa-amiaza tarziu. Pe timp noros, dar cald, cand este zapuseala, rezultatele
sunt la fel de bune de-a lungul intregii zile. Pescuitul sportiv da in general rezultate frumoase in
apele limpezi, in care pestele observa cu usurinta nada ce i se ofera in carlig. Si in cazul platicii
este foarte eficienta nadirea prealabila a locului de pescuit. Pentru aceasta se foloseste malaiul cu
granulatie mare, imbibat cu apa, boabele laptoase de porumb tocate marunt sau mamaliga, care
atrag platicile de la cele mai mari distante. Unii pescari sustin ca sroturile sunt si mai potrivite
pentru nadirea locului de pescuit.
Pentru pescuitul platicii se poate folosi orice fel de varga mai lunga, usoara si cu varful flexibil,
deci sensibil. Firul trebuie sa fie mai gros de 0,16-0,18. Ramele se inteapa totdeauna in carlige de
6-7, cocoloasele de mamaliga sau de paine in carlige de 8-9. Pluta este bine sa fie usor reglabila
pentru a permite pescarului sa o mute mai in sus sau mai in jos pe fir, dupa necesitati.
Cand temperatura apei incepe sa scada, platica se retrage catre zonele mai adanci. In acest caz se
poate aplica si metoda de pescuit cu plumbul pe fund, folosindnd plumbul fixat sau glisant pe fir.
Plumbul, care nu trebuie sa fie greu, se fixeaza la o distanta de 15-20 cm de carlig. Muscatura
platicii este slaba. Ea gusta mai intai din nada, motiv pentru care pescarul trebuie sa fie atent spre
a alege momentul cel mai bun pentru a intepa carligul. In rauri, platica agatata in carlig incearca
sa scape inotand in general impotriva sensului de curgere a apei, in timp ce in lacuri ea se
indreapta intotdeauna spre locurile mai adanci. In caz ca portiunea respectiva de apa este bogata
in vegetatie submersa, obosirea platicii trebuie redusa la minimum, pentru a evita riscul agatarii
firului printre tulpinile de plante.
Pe cursurile inferioare ale raurilor, in locurile cu cursul domol, lenes, unde albia este acoperita de
mal sau argila, iar zona malurilor este bogata in papura si stuf, in compania platicii se mai gasesc
si alti reprezentanti ai familiei sale ca, de exemplu, cosacul si batca, dar este necesar un ochi
format si multa experienta pentru a-i deosebi.
Platica - peste din ape de ses

Caracuda
CARACUDA (Carassius carassius)
Raspandire
Caracuda poate fi gasita in aproape toate apele din Europa, pana la cercul polar; fac exceptie:
Irlanda, Scotia, sud-vestul Frantei si Elvetia. In Romania, caracuda poate fi intalnita in
majoritatea apelor, exceptand paraiele de munte si lacurile montane. Apare astfel, numeroasa, in
raurile mari, ca Prut, Dunare, Siret, precum si in baltile de revarsare ale acestora, in foarte multe
crescatorii de crap si helesteie, in brate moarte, balti, lacuri colinare si de ses, precum si in Delta
Dunarii si apele limitrofe.
Descriere
Corpul caracudei este plat si foarte inalt. Capul este scurt, gura terminala, buzele sunt subtiri.
Ochii au dimensiuni medii. Pe prima radie tepoasa din inotatoarea dorsala se observa 25-29 zimti
mici. Inotatoarea ventrala de sub coada este de asemenea prevazuta cu o radie tepoasa, pe care se
disting 29-31 zimtisori asemanatori, in ansamblu, ca forma, caracuda seamana foarte mult cu
platica, de care se deosebeste in primul rand prin solzii mari si grosi, bine fixati, care ii acopera
tot corpul. S-a observat ca, de regula, caracudele ce traiesc in apele statatoare au corpul mai scurt
decat cele din apele curgatoare. Linia laterala este aproape dreapta.
Mediul ambiant in care traieste influenteaza hotarator coloritul caracudei. Astfel, spre exemplu,
caracudele care traiesc in zonele mlastinoase, cu o vegetatie submersa bogata, sunt aproape
complet fumurii, uneori chiar negre, cu nuante auriu-aramii numai in regiunea abdominala.
Coloritul caracudei din apele limpezi sau lent curgatoare este deschis: capul verde-oliv, spatele
verde-brun mai inchis, uneori chiar galbui, partile laterale tot galbui-aurii, cateodata cu irizatii
aramii, in timp ce regiunea ventrala este galbuie, cu usoare nuante de rosu. Inotatoarele pectorale
si ventrale sunt rosii, iar restul inotatoarelor galben-cenusii. Irisul ochilor este galbui, tivit cu
auriu. Caracudele din rauri au un colorit deschis, mai apropiat de nuantele argintii. La
exemplarele tinere, la baza inotatoarei caudale se distinge o pata neagra.
Dezvoltare
Caracuda nu atinge dimensiuni mari. Lungimea cea mai des intalnita este de 15-25 cm, destul de
rar 40-50 cm. Greutatea medie a caracudei este de 100-200 g, sunt frecvente si exemplarele de
0,5 kg, dar depaseste extrem de rar greutatea de 1 kg. Masculii sunt mai mici decat femelele de
caracuda de aceeasi varsta.
Biologie
Caracuda este un peste specific mlastinilor, lacurilor si baltilor de ses. Trebuie cautat
intotdeauna in locurile unde marginea apei este acoperita de matasea broastei sau unde raul are
adancime mica si curge mai lent, iar pe fundul albiei, acoperit cu mal, se gaseste o bogata
vegetatie submersa. Conditii favorabile gaseste si in apa bratelor moarte ale raurilor.
Acest peste sta in permanenta pe fundul apei, de unde se ridica in straturile superficiale numai in
zilele mai calduroase de primavara si de vara. In astfel de zile apare de regula in grupuri mari la
suprafata apei. Scormoneste continuu malul de pe fundul apei, stand vertical, cu capul in jos. Isi
tradeaza prezenta prin faptul ca, in locurile unde scormoneste, malul tulbura apa si la suprafata
apar bule de aer. Este un peste foarte rezistent. Scos din apa, ramane viu timp de mai multe ore.
Iarna sub crusta groasa de gheata a mlastinilor si a baltilor, unde nu mai exista viata si unde cu
exceptia tiparului orice alta specie de peste ar muri, caracuda supravietuieste. Necesarul de
oxigen al acestui peste este extrem de mic. In unele cazuri caracuda a supravietuit vreme de mai
multe saptamani cufundata in malul de pe fundul unor balti secate, pana cand acestea s-au
umplut din nou cu apa.
La fel cu crapul, caracuda este un peste pasnic. Principala sa hrana, ca si a crapului, consta din
insecte si larvele acestora care traiesc in apa, rame mici, viermi, materii vegetale aflate in
descompunere, semintele si frunzele mici ale plantelor acvatice, raci si melci minusculi, precum
si ramasitele acestora in descompunere. Mananca aproape orice, consuma cu placere dar cu
randament scazut orice fel de furaj administrat crapului in crescatorii.
Caracuda atinge maturitatea sexuala in cel de-al doilea sau al treilea an de viata. Perioada de
reproducere coincide cu cea a crapului, deci are loc in lunile mai-iunie, dar icrele pot fi depuse
uneori si in iulie sau august, cand temperatura apei se ridica la peste 19-20°C. In aceasta
perioada, caracudele, in grupuri mari, compacte, cauta portiunile putin adanci din preajma
malurilor, unde, plescaind cu coada, provoaca un zgomot puternic in timpul jocului nuptial, de
obicei frenetic. O femela depune cate 120000-300000 boabe de icre, cu un diametru de numai
1,4-1,6 mm. Carnea ei mai ales a exemplarelor pescuite din rauri este destul de gustoasa.
Caracudele provenite din lacuri au gust de mal.
Pescuitul Sportiv
Din primavara pana in toamna, pescuitul caracudei da rezultate satisfacatoare in primele ore de
dupa rasaritul soarelui si dupa-amiaza tarziu. Uneori se poate pescui cu succes caracuda si in
ultimele zile ale toamnei, cu conditia sa fie precedate de cateva zile calduroase la rand, intrucat
ea se afla totdeauna in imediata apropiere a fundului apei, unde scormoneste in cautare de hrana,
carligul trebuie reglat astfel ca nada sa atinga fundul (motiv pentru care este necesar sa se
cunoasca bine adancimea apei). Este adevarat ca in zilele calduroase de vara pestele se ridica in
straturile superioare ale apei, dar aceste ridicari dureaza foarte putin timp.
Metoda cea mai eficienta de pescuit la caracuda este cea cu pluta. Varga trebuie sa fie usoara si
sensibila, iar firul de 0,15-0,18. Gura caracudei este mica, lucru care trebuie luat in considerare la
alegerea dimensiunii carligului; astfel, rama folosita ca nada se fixeaza pe carlig de 8-10, in timp
ce boabele fierte de grau sau bilutele de mamaliga se infig pe carlig de 10-12. Plumbul trebuie sa
fie cat se poate de mic, iar pluta, extrem de usoara. La pescuitul caracudei se obtin rezultate bune
prin nadirea prealabila a locului de pescuit, cu mentiunea ca este de dorit sa se foloseasca apoi
aceeasi nada si pe carlig. Se foloseste in acest scop malai macinat mai mare, boabe tinere,
laptoase de porumb, boabe fierte de grau, bilute de coca de paine etc. Cateva boabe sau bilute
aruncate in apa chiar si in timpul pescuitului atrag si alte exemplare de caracuda in apropierea
unditei. Exemplarele mai mici se pescuiesc pentru a fi utilizate mai tarziu ca nada vie, mai ales
pentru pescuitul somnului.
Linul
LINUL (Tinca tinca)
Raspandire
Linul se gaseste in cea mai mare parte a Europei. Lipseste in apele din nordul Scotiei, nordul si
centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei si din Crimeea.
In tara noastra, linul este foarte raspandit in apele de ses, in multe ape statatoare dulci, lacuri,
brate moarte etc., inclusiv iazurile de crap. Se gaseste in toate baltile de revarsare de-a lungul
Dunarii, in bratele moarte, dar numarul cel mai mare de lini traieste in Delta. In rauri este mai rar
intalnit, pentru ca nu-i plac curentii din apele curgatoare.
Descriere
Poate fi recunoscut usor dupa corpul caracteristic, indesat, foarte lat in regiunea cozii, precum si
dupa solzii marunti cu care este in intregime acoperit. Corpul lui este protejat insa si de un strat
gros de piele, cu o bogata secretie. Are gura mica, terminala, cu maxilarul inferior ceva mai mare
decat cel superior. Buzele sunt groase, prevazute cu o pereche de mustati scurte, inotatoarele au
marginile rotunjite si sunt carnoase. Prima radie a inotatoarei ventrale a masculilor de lin este
groasa, in timp ce cea a femelelor este mai subtire, caracteristica dupa care sexele se pot
recunoaste usor. Ochii sunt mici. Masculii sunt ceva mai mici decat femelele de lin de aceeasi
varsta.
Coloritul linului difera in functie de locul in care traieste exemplarul respectiv. Cu cat apa este
mai mlastinoasa, cu atat coloritul linului este mai inchis si invers, culorile exemplarelor care
traiesc in zone unde apa circula sunt mai deschise. Spatele si partile laterale ale linului din ape
mlastinoase sunt negre-verzui, regiunea abdominala fiind galben-verzuie. In alte ape, ca de
exemplu in crescatoriile de crap, spatele linului este verzui cu nuante cafenii, partile laterale
verzi, cu irizatii aurii, iar burta galben-aurie. Coloritul cel mai frumos il au exemplarele care
traiesc in rauri. Spatele acestora este verde-oliv, partile laterale si burta galben-verzui cu irizatii
aurii, care stralucesc adesea in culorile curcubeului. Uneori se pot vedea si exemplare complet
aurii. Irisul ochilor este rosiatic, cateodata chiar purpuriu.
Dezvoltare
Linul nu creste la dimensiuni mari. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie de
0,5-1 kg. Mai rar poate atinge si lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg.
Linul creste lent, desi are o mare pofta de mancare.
Biologie
Spatiul vital al linului il constituie apele statatoare mlastinoase, in care el se gaseste intotdeauna
in apropierea fundului, ii plac cel mai mult acele ape statatoare a caror albie este acoperita de mal
si care sunt bogate in vegetatie acvatica submersa. In astfel de locuri, linul cauta portiunile
umbroase, unde scurma malul de pe fundul apei in cautarea hranei. Se complace indeosebi in
apele statatoare bogate in alge, plante pe care isi depune si icrele, in timpul revarsarii apelor,
linul paraseste matca, odata cu crapul, deplasandu-se in locurile proaspat inundate, insa si dupa
retragerea apelor ramane in continuare in bratele moarte, in baltile de revarsare, in gropile de
cariera sau in canale. Pentru iarna isi sapa un “culcus”, intrand in intregime in mal, unde
hiberneaza pe toata durata iernii, in lacurile cu apa limpede nu sta in portiunile apropiate de mal,
unde ar putea fi observat cu usurinta, ci se trage mai spre interiorul apei, la adapostul plantelor
acvatice. In rauri, linul se afla doar in trecere si atunci numai in portiunile al caror curs este
foarte lent.
Linul este un peste extrem de incet si lenes. In timpul zilei se misca relativ putin, schimbandu-si
locul mai ales noaptea, cand miscarile sale devin putin mai vioaie.
In general, “meniul” linului se aseamana cu cel al crapului. Cand scurma cu botul malul de pe
fundul albiei, tulbura puternic apa din zona respectiva, tradandu-si astfel prezenta prin bulele de
aer si norul de mal ce se ridica spre suprafata apei. Inainte de a inghiti hrana, el o “pipaie”
indelung, o impinge cu botul intr-o parte si intr-alta si dupa multe tergiversari se decide sa o
inghita. Acest obicei ii aduce adesea neplaceri, in sensul ca, pana se hotaraste el sa inghita hrana
gasita, pestii mai iuti, cum ar fi carasul i-o fura. Linul este un peste pasnic, omnivor, a carui
hrana consta in principal din insecte acvatice si larvele acestora, rame, melci, scoici si raci
minusculi. Consuma cu evidenta placere semintele unor plante din apa, dar “paste” si mugurii si
lastarele tinere ale acestor plante, materiile organice aflate in descompunere pe fundul apei, cum
ar fi, de exemplu, excrementele crapului. Odata cu hrana, linul inghite de regula si mici cantitati
de mal. Cu buzele usor intinse inainte, culege insectele, larvele acestora, precum si melcii lipiti
de tulpinile submerse ale plantelor acvatice.
Linul atinge maturitatea sexuala in cel de-al treilea sau al patrulea an de viata. Perioada sa de
reproducere este extrem de lunga, durand chiar mai mult decat cea a carasului. Reproducerea
incepe de obicei la mijlocul lunii mai, cand temperatura apei se ridica pana la 22-24°C, si
dureaza pana spre sfarsitul lunii august. Este unul dintre cei mai prolifici pesti din apele noastre,
dar si icrele depuse de femelele de lin (200000-600000 de boabe) cu diametrul de 1 mm.
Exemplarele cele mai mari pot depune chiar peste un milion de icre, bineinteles pe parcursul
intregii perioade de reproducere. Femelele depun icrele in 3-4 portii intr-o vara, cu o pauza de
doua saptamani intre ele.
Carnea linului este alba, dulceaga, usor faramicioasa. De obicei are gust de mal, dar punand
pestele in apa curata si mereu schimbata, in doua-trei zile pierde aceast gust.
Pescuitul Sportiv
Poate fi gasit in acelasi loc cu carasul, iar metodele de pescuit se aseamana si ele cu cele folosite
la prinderea carasului. Pe carlig, se fixeaza insecte (de uscat), boabe fierte de grau sau de
porumb, boabe laptoase de porumb, rame, bilute de mamaliga sau cocoloase de paine. Cu o zi
inainte de pescuit este bine sa fie nadit locul respectiv cu cocoloase din mamaliga, boabe de
cereale etc. Sa nu ne miram insa daca a doua zi, in afara de lin, prindem si crap, intrucat si acesta
traieste in aceeasi zona. Daca am descoperit locurile cu lin, putem sa contam pe o prada
imbelsugata, mai ales daca fundul apei este sarac in hrana pentru el.
Pentru pescuitul linului se foloseste o varga lunga de 3 m sau chiar mai mare, cu capatul subtire
si foarte sensibil, prevazuta bineanteles cu fir subtire si o pluta mica, sensibila. Carligul potrivit
este de 6-8, iar in caz ca se utilizeaza boabe de grau, chiar mai mic. Carligul prevazut cu nada
trebuie sa ajunga pe fund sau la o distanta de 2-5 cm de acesta, fara sa patrunda in malul de pe
albie, pentru ca acolo pestele nu-l mai vede. Linul gusta, linge nada, motiv pentru care este
necesara multa experienta pentru a simti cu exactitate momentul in care carligul trebuie intepat.
Uneori se joaca atat de mult cu carligul nadit, incat pluta semnaleaza ca pestele a muscat si totusi
ii mai ramane inca posibilitatea sa scuipe carligul. Daca inteparea carligului nu a reusit, se arunca
din nou carligul nadit in acelasi loc, existand astfel sperante sa muste inca o data.
In zonele de apa cu vegetatie acvatica submersa abundenta linul trebuie scos cat mai rapid cu
ajutorul minciogului, intrucat firul se poate rasuci printre ierburi, de unde este foarte greu de
scos.
Putem pescui la lin si la distante de 30-40 m de mal. In aceast caz trebuie sa fim si mai precauti
la obosirea exemplarului prins, deoarece pericolul agatarii firului printre plantele din apa este si
mai mare.
Scos din apa, linul ramane viu mult timp si in aer; deci, infasurandu-l intr-un strat umezit de
muschi de padure sau intr-o carpa umeda, avem posibilitatea sa-l ducem pina acasa viu.
Linul poate fi utilizat si ca nada vie, desi parerile difera in aceasta privinta, in locurile cu somn,
conform experientei din tara noastra, linul s-a dovedit a fi o nada eficienta.
Linul - peste din ape de ses

Lipanul
LIPANUL (Thymallus thymallus )
Raspandire
Traieste in zonele imediat inferioare inaltimilor la care se gaseste pastravul, motiv pentru care
altitudinea respectiva se numeste si “zona lipanului”, intr-adevar, in aceste zone lipanul traieste
in numar predominant.
Este un peste destul de raspandit in Europa, putand fi gasit aproape pretutindeni, in raurile de
munte cristaline, reci, cu cursul rapid si cu debit relativ mare si constant.
In tara noastra, lipanul traia candva in mai multe rauri decat astazi. Exploatarea nerationala din
trecut a padurilor a exercitat o influenta nefasta si asupra populatiei de lipan ce traia in zonele
respective. Lipanul este prezent in raurile Moldova, Moldovita, Suceava, Bistrita si Dorna,
precum si in unii afluenti ai acestora, in Raul Doamnei, Buzau, Basca, Arges, Lotru, Jiu, Jiet,
Cerna, Timis, Viseu, Tisa, in Somesul Mare si Somesul Mic, Crisul Negru, Aries si in unii
afluenti ai acestuia, in piriurile Iara, Dragan si Iad, in raurile Sebes si Strei si in afluenti ai
acestora, precum si in Raul Mare, in paraul Varghis si in mai mica masura in unii afluenti ai
Oltului. Cel mai raspandit pare a fii pe cursul superior al Muresului si afluentii sai din zona
Toplita-Deda-Bistra.
Descriere
Printre celelalte specii de salmonide ce traiesc la noi, lipanul poate fi recunoscut in primul rind
dupa forma eleganta a corpului, mult alungit, usor turtit lateral. Capul se ascute spre bot, linia sa
dorsala desfasurandu-se drept de la bot spre caudala. Pe spate se distinge o inotatoare mare,
asemanatoare cu panza unei corabii, impodobita cu 3-5 randuri de pete; cea de-a doua inotatoare
din apropierea caudalei este o inotatoare adipoasa, caracteristica salmonidelor. Solzii, relativ
mari, sunt repartizati uniform pe toata suprafata corpului si adanc implantati. Ochii lipanului sunt
relativ mari, gura spre deosebire de pastrav este mica, cu buza superioara putin mai mare decat
cea de jos. Dintii, marunti, sunt asezati in gura intocmai ca firele unei perii. Maxilarele cel
inferior si cel superior sunt putin rezistente, rupandu-se usor daca pescarul forteaza carligul pe
care pestele l-a muscat.
Lipanul este un peste cu un colorit frumos, care se schimba odata cu varsta si variaza in functie
de caracteristicile mediului respectiv. Pe spate are o culoare gri-verzuie, uneori cu nuante brune;
flancurile sunt argintii, batind in unele cazuri spre roz, iar abdomenul alb-argintiu, dungat uneori
cu rosu. Capul si partile laterale sunt impodobite cu pete, in unele cazuri dungi, repartizate
neregulat, de culoare inchisa, aproape neagra. Inotatoarea dorsala, desfacuta in forma de evantai
si de culoare sidefie, este ornata cu 3-5 randuri de pete negre, verzui uneori chiar liliachii,
inotatoarele perechi sunt galbui, batand uneori spre rosu.
Dezvoltare
Exemplarele cel mai des intalnite in apele noastre au o lungime de 30-35 cm, atingand destul de
rar 40-50 cm. Greutatea medie a acestora este de 300-350 g, dar in apele cu adevarat prielnice
pentru lipan unele exemplare ating chiar si 500-600 g. S-a pescuit si la noi un exemplar lung de
55 cm, in greutate de l kg, la musca artificiala.
Biologie
Lipanul traieste in zonele mai joase ale raurilor montane, acolo unde apele acestora sunt ceva
mai calde, mai domoale, iar debitul este mai mare. Intre zonele preferate de pastrav si cele
locuite de lipan nu se poate trage o linie despartitoare, intrucat lipanul urca adesea in amonte si,
de asemenea, pastravul coboara cateodata in teritoriul lipanului. Dupa cate o ploaie mai
abundenta, lipanul poate fi intalnit si in zone mai joase, ca de exemplu cele caracteristice
scobarului si mrenei, dar de indata ce cotele raului incep sa scada, el se retrage in sus, la locurile
sale.
In zona lipanului, raurile au apa limpede, nu prea adanca, cu albia acoperita de pietre, insa nu cu
curenti prea puternici. Temperatura apei se ridica de regula, pe timp de vara, la 16°C, dar nu
depaseste niciodata 18°C. Dupa ploi, apa devine tulbure, motiv pentru care lipanul paraseste
temporar aceasta zona, indreptandu-se spre locuri unde apa este mai curata. De mentionat ca
lipanul evita intotdeauna apele statatoare, motiv pentru care nu apare niciodata in lacurile
montane, unde ruda sa, pastravul, si mai ales pastravul de lac, se simte extrem de bine.
Locurile de adapost din raurile montane, precum si comportamentul lipanului se aseamana cu
cele ale pastravului indigen. Si lipanul sta la panda in apa, orientandu-se impotriva curentilor,
asteptand ca raul sa aduca hrana spre el. Ramane asa, in aparenta nemiscat, uneori chiar timp de
o ora, atentia fiindu-i atat de concentrata asupra pandei, incat poate fi prins chiar cu mana.
Aceste locuri de panda se gasesc, de obicei, in vecinatatea malului sau acolo unde apele mai iuti
se infrunta cu cele mai linistite. Adeseori se ascunde dupa cate un obstacol mai mare din apa
bolovan, radacina sau creanga groasa, piloni etc. , asteptand sa sara asupra prazii. In timpul
cautarii hranei, este totusi mobil in limitele unei zone relativ restranse a raului. Exemplarele mai
mici si mai ales puietul se intretin de regula in grup, in timp ce exemplarele mai mari, mai in
varsta duc o viata solitara. Atat lipanii tineri, cat si cei maturi, la ivirea unui pericol, se retrag
fulgerator sub malurile spalate ale raului sau dispar fara urma in vartejurile din apropiere, lucru
de care pescarii sportivi trebuie sa tina seama.
Modul in care se hraneste este asemanator pastravului indigen, insa din cauza ca are gura mai
mica, lipanul nu poate manca pestisori. Hrana lui o constituie molustele, racii si insectele
acvatice minuscule, precum si larvele acestora, dar prefera insectele care zboara deasupra apei
dupa care se arunca mai acrobatic si la mai mare inaltime decat pastravii. Daca exista o cantitate
suficienta de astfel de insecte zburatoare, lipanul renunta la hrana pe care ar putea sa si-o procure
sub nivelul raului. In lunile mai calde, cand deasupra apei plutesc o multime de musculite, viespi
si fluturi, lipanul se mentine in straturile superficiale ale raului, in timp ce in lunile mai reci,
ploioase, se retrage spre adanc, unde apele sunt mai linistite si unde gaseste si hrana
corespunzatoare. Uneori consuma insa icrele altor pesti, caracteristica pentru care unii specialisti
il considera pe nedrept, distructiv. Lipanul constituie pestele ideal pentru pescuitul sportiv cu
musca artificiala usoara.
Lipanul isi depune icrele primavara, in martie-aprilie. Femelele ating maturitatea sexuala, de
obicei, la varsta de 3 ani. In perioada de reproducere, lipanii migreaza in grupuri in susul raului,
unde apele sunt mai linistite, si acolo trec la alegerea perechilor. O femela depune cate 6-7000
boabe de icre pe kilogram-corp.
Carnea lipanului este gustoasa si ca atare extrem de apreciata este alba, dezlipindu-se in bucati
compacte de pe oase; constituie un aliment bogat in substante nutritive, indeosebi in lunile mai
reci, cind nu are nici un gust secundar neplacut.
Pescuitul Sportiv

Lipanul este un peste ideal pentru pescuitul sportiv cu musca artificiala usoara, prinderea sa
solicitand multe cunostinte si o mare indemanare din partea pescarilor. Este un peste chiar mai
precaut decat pastravul indigen, motiv pentru care pescarul sportiv trebuie sa dispuna si de multa
experienta. Dupa agatarea carligului obosirea lipanului este mai dificila decat cea a pastravului
de aceeasi greutate corporala, intrucat el lupta darz si opune o rezistenta sustinuta. Desi oboseste
mai repede decat pastravul indigen, lipanul nu poate fi scos la mal fara emotii, pentru ca gura
moale a pestelui se poate rupe, eliberand carligul. Problema se rezolva insa daca tragem repede
lipanul in minciog, inainte ca el sa-si dea seama de situatia in care se afla si sa incerce sa fuga.
Odata ce s-a intepat carligul, lipanul se straduieste sa ajunga cat mai rapid in zona unde curentul
apei este cel mai puternic, oprindu-se cateodata neasteptat, facand salturi si avantandu-se apoi
din nou, din rasputeri, spre valurile involburate. Sarcina pescarului, in acest caz, este aceea de a
impiedica pestele sa ajunga in zonele cu curenti puternici, dirijindu-l pe cat posibil spre locurile
mai linistite. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa incerce sa dirijeze lipanul spre minciog,
in directia cursului raului, spre a minimaliza riscul ruperii carligului.
Perioada de reproducere a lipanului tine de la 1 martie la 31 mai. Pescuitul este admis intre 1
iunie si sfarsitul lunii februarie, nu cu rezultate optime pe tot parcursul acestei perioade. Cea mai
favorabila perioada se situeaza dupa 15 septembrie, cand incepe interdictia de pescuit a
pastravului indigen. In zilele mai calduroase, cu soare, din octombrie si noiembrie, lipanul sare
neobosit dupa insectele ce zboara deasupra apei, pescuitul lui cu muste artificiale fiind atunci
deosebit de eficient. Cele mai slabe rezultate se obtin in saptamanile toride din iulie-august, cand
apetitul acestui peste piere.
Lipanul trebuie cautat in portiunile de rau unde albia este acoperita cu pietris si apele sunt relativ
linistite. Daca observam cu atentie aceste portiuni, fara a ne trada prezenta, ne vom convinge ca
pasiunea acestui peste este de a vina insectele zburatoare, asupra carora se arunca iesind vertical
din apa, iar in caz ca da gres, repeta atacul cu un dinamism extraordinar. Daca nu a reusit sa
prinda insecta, avand gura mica, se scufunda usor cu o miscare brusca si zvacneste din nou cu
acelasi elan. Vanatoarea continua neobosit pana ce se satura, miscarile sale acrobatice incantand
orice iubitor de natura si bineanteles in primul rand pe pescarii sportivi.
Pentru pescuitului lipanului este necesar un echipament de pescuit cu musca artificiala usoara,
care poate fi identica cu cele cu care dam la pastrav indigen, insa unele firme straine produc
muste artificiale speciale pentru lipan. Mustele artificiale potrivite pentru lipan sunt
confectionate din putine pene, de obicei de culoare rosie-albastruie, prevazute cu codite argintii.
Pentru pescuitul eficient al lipanului se utilizeaza muste artificiale Red Palmer, Red Spinner, Red
Tag, Baxmann, Blue Dun, Blue Bottle, Crey Palmer, Witch, Grey Quill etc. In alte tari, dintre
momelile naturale se utilizeaza insecte de talie mai mica, lacuste, chiar rame, acestea din urma
fiind neetice si nepotrivite caracterului nobil al acestui peste frumos. Guta necesara nu trebuie sa
fie niciodata mai groasa de 20. Singura metoda admisibila, “fair-play” de pescuit a lipanului este
cea cu musca artificiala, fiind de datoria pescarilor sa protejeze acest peste splendid impotriva
tuturor altor metode de capturare nedemne de el.
Lipanul - peste din ape de munte
Crapul
CRAPUL (Cyprinus carpio)
De ce astazi nu pune gura ? Ieri, bunaoara, l-am rupt.Am incercat cu toate momelile si monturile
posibile.Nu vrea si pace! Maiculita clostii lui de crap !
Multi dintre pescarii care au gustat din deliciul drill-ului cu un crap mai rasarit si care in
partidele urmatoare au parte numai de.peisaj isi pun aceste intrebari si ajung sa-si verse naduful
in fel si chip. Putini sunt cei care cunosc cate ceva din biologia crapului si fac legatura intre
esecuri si modul de viata si mai ales hranire a crapului. Sa incercam sa cunoastem cateva dintre
functiile vitale si simturile acestui peste minunat.
Respiratia
Crapul isi procura oxigenul din apa cu ajutorul branhiilor. Acestea sunt situate in spatele capului
si sunt acoperite de opercule, oase plate care se pot mobiliza. Ca sa respire, crapul prin
deschiderea gurii absoarbe o cantitate de apa, avand operculele inchise. Inchide gura, deschide
operculele si prin saltarea planseului bucal creaza o presiune ce forteaza apa sa iasa printre
branhii. Pent 15115u205p ru ca din cauza presiunii create apa sa nu reflueze afara prin gura,
crapul are o mica "perdea" de piele care coboara dinspre cerul gurii si obtureaza orificiul bucal
(asa cum si operculele au o membrana fina care ajuta la etanseizare). Branhiile contin o retea
foarte fina de capilare, care favorizeaza patrunderea oxigenului din apa in circulatia sanguina.
In functie de dimensiunea pestelui, nevoile de oxigen ale acestuia sunt diferite. De aceea este
foarte bine ca atunci cand ajungem pe o balta sau rau sa cautam si sa cunoastem locurile cele mai
oxigenate in diverse anotimpuri. De exemplu, vara, locurile cu apa mai putin adanca se incalzesc
mai mult ducand la o lipsa a oxigenului. Acesta lipsa poate duce in cele mai multe dintre situatii,
daca pestii sunt localizati in acele zone, la o diminuare a apetitului. Indiferent de monturile si
momelile utilizate, rezultatele nu vor fi multumitoare sau chiar nule.
De ce am descris acest proces al respiratiei, aparent fara legatura cu modul de alimentatie al
crapului ? O sa vedeti in continuare ca miscarile complexului gura-branhii pentru schimbul de
oxigem sunt aproape identice cu ceea ce se intampla cand se alimenteaza. Dar pana atunci sa
vorbim de .
Organele de simt
Crapul are un sistem senzorial asemanator omului, in sensul ca aude, vede, simtul tactil, gusta si
miroase. Cunoasterea acestor simturi sunt foarte importante in alegerea tipului de montura si a
momelii adecvate, in asa fel incat sa nu trezim suspiciuni si sa avem o partida reusita.
Auzul
Cu toate ca nu are urechi ca oamenii, crapul are un auz mult mai fin, detectand undele sonore
care trec prin apa. Aceste unde sunt transformate in mesaje catre creier, care le percepe ca
zgomote. Sistemul acesta auditiv poate percepe si cele mai mici unde sonore pe care le poate
amplifica pentru o optima detectie. Chiar daca unii cred ca zgomotul produs de caderea monturii
in apa atrage crapii, acestia identifica, initial, undele sonore transmise si percepute ca pe un
potential pericol. De aceea crapii, mai ales cei "ruginiti", nu sunt printre primii care ajung la
momeala.
Gustul si mirosul
Aceste doua simturi sunt grupate impreuna in sistemul olfactiv al crapului. El poate gusta si
mirosi lucrurile din apa in mai multe moduri. Narile, situate in apropierea ochilor, permit intrarea
apei, iar sistemul olfactiv foarte sensibil poate detecta cele mai mici concentratii de substante
dizolvate in apa. Apoi crapul identifica aceste substante, sau nu, cu o sursa de hrana viabila.
Cand crapul ia in gura o potentiala sursa de hrana, celulele senzitive din mucoasa, care identifica
substantele chimice continute de aceasta, trimite la creier informatii care identifica ca este o
sursa de hrana viabila sau nu. Daca raspunsul este afirmativ ,crapul continua sa se hraneasca, iar
daca semnalul este negativ, lucrul aflat in gura este ejectat, putand duce chiar la plecarea pestelui
din zona.
Vederea
Ochii sunt situati de-o parte si de alta a capului, astfel vedera difera mult de cea a omului, care
are o vedere liniara spre fata. Datorita pozitionarii ochilor, crapul poate vedea afara din apa, cu
fiecare dintre ei, dar numai sub un unghi de cca. 49 de grade. Tot ce este situat peste limitele
acestui unghi este invizibil pentru peste. In apa, vederea difera foarte mult de la o situatie la alta :
intr-o apa adanca, intunecata, murdara, plina de suspensii, vederea este neglijabila; situatia
difera cand apa are adancimi mici, este limpede, afara este lumina puternica, atunci vederea fiind
mult imbunatatita. Tineti cont de aceste lucruri cand va alcatuiti monturile.
Simtul tactil
Simtul tactil al crapului se poate realiza in doua moduri : in mod direct, atunci cand ia in gura o
potentiala hrana, terminatiile nervoase din piele transmit informatii creierului daca obiectul
reprezinta o sursa viabila de hrana, sau nu (de exemplu pietricele, particule de nisip, bucatele de
lemn, carligele din monturi, etc.); cand informatia este negativa, obiectele din gura sunt scuipate
afara, iar pestele poate parasi zona. In mod indirect, crapul simte obiectele din prajma cu linia
laterala, care se intinde de la cap pana la coada. Linia laterala este formata din minuscule
tubulete situate in piele, pline cu lichid si care au un por deschis spre afara. Asemanator cu ceea
ce simti cand treci mana pe suprafata parului, la fel crapul simte cu linia sa laterala, detectand
fiecare miscare care are loc in apa. De asemenea crapul mai poate "pipai" si cu mustatile situate
de-o parte si de alta a gurii. Atunci cand identifica o potentiala hrana, crapul se apropie si pipaie
cu mustatile pentru a localiza sursa. Acest simt il ajuta sa se orienteze in timpul procesului de
hranire chiar mai bine decat vazul. Ii da posibilitatea sa recunoasca si sa identifica o sursa de
hrana si sa decida daca o inghite sau o scuipa (in cazul cand detecteaza acul sau firul monturii).
Ce ne invata toate acestea ? Indiferent cat de atragatoare va fi momeala si indiferent cat de
elaborate vor fi monturile, toate acestea trebuie sa treaca un test: testul organelor de simt ale
crapului, test care, asa cum am mai spus, in cazul "ruginitilor" este foarte dur. Dar.
Cum se hraneste crapul ?
Am vazut pana acum cum organele de simt il ajuta sa se hraneasca. Suntem constienti ca pentru
a prinde un crap si a-l vedea in minciog, indiferent ce momeala si montura folosim, carligul
trebuie sa intre in gura pestelui pentru a fi intepat. Sigur ca multe lucruri intra in gura crapului in
timpul hranirii, dar tot asa, cele mai multe dintre ele sunt date afara, nefiind recunoscute ca
hrana. Practic cum se hraneste : identificand o potentiala sursa de hrana, crapul o evalueaza cel
mai bine introducand-o in gura. Miscarile sunt asemanatoare cu cele respiratorii : cu operculele
inchise, crapul deschide gura, aspirind odata cu apa necesara oxigenarii si multe lucruri
inconjuratoare, inclusiv sursa de hrana. Gura se inchide, baza cavitatii bucale se ridica, se
elimina surplusul de apa printre branhii, iar cu ajutorul limbii retine acele particule care sunt
asimilate cu hrana.
Toti cei care au avut ocazia sa vada un crap hranindu-se isi dau seama ca acest proces se
desfasoara foarte rapid. In functie de marimea exemplarelor s-a observat ca datorita presiunii
negative formate prin deschiderea gurii, se pot absorbi lucruri situate pana la 15 cm departare de
acesta. Atunci cand elimina lucrurile de prisos din gura, acestea pot fi aruncate si pala la 30 cm
distanta, in functie de greutatea si densitatea lor. De asemenea cu ajutorul buzelor, care se pot
prelungi si exercitand o foarte usoara suctiune, crapul poate apuca cu delicatete hrana.
Simplificand, gura crapului este o gaura care datorita unor miscari specifice face ca hrana sa
intre in ea. Odata intrata si identificata ca hrana viabila este sfaramata intre dinti (situati in
faringe) si partea superiara a gurii ("cerul gurii"), iar apoi este inghitita. Deoarece crapul nu are
stomac, hrana este dizolvata de sucurile digestive si apoi este folosita pentru nevoile energetice.
Amintiti-va intotdeauna ca pentru a prinde un crap este necesar mai intai sa-i intre carligul in
gura. Indiferent cat de atractiva este momeala folosita, daca nu folosim o montura, care sa
introduca carligul in gura crapului, fara ca acesta sa il detecteze, sau chiar daca este detectat sa
faca imposibila eliminarea lui, atunci rezultatele vor fi dezamagitoare si numai accidental vom
prinde ceva de luat in seama.
Factori care afecteaza hranirea crapului
Din nefericire este greu de cunoscut cu certitudine cum se va hrani crapul in apa in care vrei sa
pescuiesti si mai ales ce montura sa alegi pentru a-l pacali. Sunt mai multe criterii care
influenteaza acest proces :
1. tinind cont de ce ati citit pana acum v-ati dat seama ca fiecare crap sau mai bine zis tip de
crap are niste conditii particulare in ceea ce priveste hranirea. Nu toti crapii se vor hrani la fel in
conditii ideale de hrana, cum nu toti se vor hrani la fel in conditii sarace de hrana. In timp,
studiind o apa anume se poate spune cu oarecare precizie cum si cand se poate prinde crap. Nu
toate lumea insa poate face acest lucru, mai ales daca nu se cunoaste mare lucru despre biolgia
crapului.
2. stresul exercitat de pescari : cand intr-o apa se pescuieste in acelasi mod, cu monturi si
momeala asemanatoare, cand se pescuieste de regula in aceleasi locuri, toate aceste pot duce la
modificari ale comportamentului crapilor. De asemenea, nada oferita cu generozitate de pescari
poate face ca pestele sa nici nu ajunga la carlig. O alta situatie este cand pestele intra in contact
cu unul din numeroasele fire de lanseta intinse de pescari (cele 8-12 lansete in linie); acest lucru
il face de cele mai multe ori sa fuga sau cel putin sa devina mai circumspect. Aruncand des
lansetele cu momeala poate face ca pestele sa asocieze zgomotul produs de plumb cu un pericol,
fapt ce poate duce la incetarea hranirii.
3. recunoasterea momelii de catre crap ca o sursa de hrana il face sa fie mai increzator. Din
contra, atunci cand sursa de hrana este noua si nu este recunoscuta ca atare (cum este cazul
boilies-urilor in majoritatea apelor noastre), il face sa fie mult mai circumspect, iar tipul de
montura folosit scade ca importanta.
4. timpul cand pescuim : chiar daca acolo unde pescuim de obicei, crapul se hraneste tot timpul
anului, nu in toate perioadele acesta mananca cu aceeasi intensitate. In lunile reci (atunci cand
procesul este mult incetinit) este deci indicat sa folosim momeli cat mai atractive si monturi cat
mai fine, pentru a putea trece de acel test al simturilor de care vorbeam mai devreme.
5. presiunea atmosferica este un criteriu de care trebuie sa tinem cont cand vrem sa pescuim
crap. In timpul presiunilor crescute (cald, cer senin, fara vant, nopti instelate) crapul isi va
diminua foarte mult apetitul. In opozitie sunt zilele cu presiuni atmosferice scazute (ploaie, vant
usor din sud, cer acoperit de nori, temperatura mai scazuta), atunci cand crapul se hraneste
intens, proces favorizat si de cresterea oxigenarii apei, a turbiditatii ei si de scaderea luminii.
Bineinteles sunt mult mai multe conditii de care trebuie sa tineti seama. In cazul in care, in apa
in care pescuiti, folositi momeala potrivita (in sensul ca este recunoscuta de crap ca hrana),
conditiile de hranire sunt ideale, nu exista o presiune mare din partea pescarilor, sunt crapi in
zona in care lansati si totusi nu aveti trasaturi, atunci trebuie sa va schimbati montura folosita. In
cazul in care conditiile enumerate mai inainte nu sunt ideale, nu dati vina pe montura.
O anumita montura va prinde crap numai daca: se gaseste in locul unde crapul obisnuieste sa se
hraneasca; este acolo in timpul in care acesta se hraneste; contine hrana pe care acesta este
obisnuit sa o consume.
Face parte din familia Cyprinidae si se gaseste in aproape toate apele din Romania, mai putin in
apele de munte. Este un peste robust, puternic si viclean, cu gura carnoasa si doua perechi de
mustati pe buza superioara, dintre care prima pereche are organe mici, urmate de doua mustati
mari, asezate spre colturile gurii. Caracteristici – de regula, are spatele de la verzui inchis pana la
cenusiu, cu lateralele argintii sau galbui. In bazinele piscicole cu inmultire controlata culorile
acestui peste sunt mai albicioase, estompate fata de nuantele inchise care le gasim la pestii din
mediul natural – salbatic. Este un peste extrem de sensibil la factorii externi si trebuie nadit
indelungat in acelasi loc pentru a fi atras. Nada folosita poate consta in: grau, porumb in lapte
sau fiert, cartofi fierti sau rame de tot felul – albe (de pamant), rosii de gunoi (balegar), negre (de
mal). Sunt eficiente si aromele si aditivii cu anason, vanilie, rom, fructe (mixture cu adaosuri pe
baza de capsuna si dulci), precum si laptele praf care atrage pestii prin norul eliberat in apa.
Momelile vor avea acelasi continut ca si nada.
Sunt interzise miscarile vergii deoarece crapul are un simt de conservare foarte ascutit si riscam
astfel sa se ascunda.
Face parte din familia Cyprinidae si se gaseste in aproape toate apele din Romania, mai putin in
apele de munte. Este un peste robust, puternic si viclean, cu gura carnoasa si doua perechi de
mustati pe buza superioara, dintre care prima pereche are organe mici, urmate de doua mustati
mari, asezate spre colturile gurii. Caracteristici – de regula, are spatele de la verzui inchis pana la
cenusiu, cu lateralele argintii sau galbui. In bazinele piscicole cu inmultire controlata culorile
acestui peste sunt mai albicioase, estompate fata de nuantele inchise care le gasim la pestii din
mediul natural – salbatic. Este un peste extrem de sensibil la factorii externi si trebuie nadit
indelungat in acelasi loc pentru a fi atras. Nada folosita poate consta in: grau, porumb in lapte
sau fiert, cartofi fierti sau rame de tot felul – albe (de pamant), rosii de gunoi (balegar), negre (de
mal). Sunt eficiente si aromele si aditivii cu anason, vanilie, rom, fructe (mixture cu adaosuri pe
baza de capsuna si dulci), precum si laptele praf care atrage pestii prin norul eliberat in apa.
Momelile vor avea acelasi continut ca si nada.
Sunt interzise miscarile vergii deoarece crapul are un simt de conservare foarte ascutit si riscam
astfel sa se ascunda.
Reproducere şi dezvoltare
Crapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani şi se înmulţeşte în lunile mai-iunie. O
femelă depune pe vegetaţia subacvatică până la 2,1 milioane de icre, iar incubaţia are loc după 2-
7 zile. Puietul se hrăneşte la început cu zooplancton, iar mai apoi, când atinge 1,8 cm lungime, cu
nevertebrate de fund (hrana principală a unui crap adult).
Cultivare
Crapul sălbatic este răspândit mai mult în apele şi bazinele Mării Mediterane, Mării Negre, Mării
Caspice, Mării Aral. De la el au fost obţinute mai multe varietăţi domestice (crapul solzos,
crapul-oglindă, crapul golaş etc.) care se cultivă, de regulă în iazurile piscicole ale
întreprinderilor de carpicultură. În dependenţă de rasă şi de condiţiile mediului ambiant, crapii de
un an cântăresc în medie 15-150 g, cei de doi ani 150-1000 g, cei de trei ani 350-2000 g ş.a.m.d..
Carnea de crap este gustoasă şi are o valoare nutritivă înaltă.
Cum influenteaza vremea pescuitul crapului
Daca poti intelege cum afecteaza vremea comportamentul crapului, atunci sa-i prinzi poate
deveni mult mai usor. Puterea si directia vantului, presiunea atmosferica si temperaturile lacului
si aerului sunt criteriile cele mai importante.Acestea determina atat locatia crapului in lac cat si
dorinta lui de a se hrani. Oricum, depinde foarte mult de perioada anului in care ne aflam, pentru
ca pe vreme rece si temperaturi ale apei scazute, crapul nu este asa de inclinat sa respecte
„regulile” pe care le-am scris pentru noi insine privind influentele vremii.
Vantul
In mare parte a anului, un vant proaspat sau inviorator incurajeaza de obicei crapul sa se
hraneasca si, pe cele mai multe lacuri, este destul de probabil ca ei se vor misca in directia in
care bate vantul,pe cand iarna,miscarea lor va fi spre tarmul adapostit de vantul rece.Ei s-ar putea
de asemenea misca spre parte mai ferita a insulelor, barierelor si platourilor sa profite de apa mai
proaspata si mai oxigenata a lacului adusa de briza invioratoare.Un vant puternic are doua efecte
principale asupra lacului. In primul rand imbogateste apa prin turbulentele valurilor ce se sparg
de mal, incarcand apa cu un plus de oxigen.Acest lucru la randul lui creste rata metabolica a
crapului, facandu-l cel mai probabil sa se hraneasca.In al doilea rand, actiunea valului misca
fundul/patul lacului iar nevertebratele si alte tipuri de mancare naturala sunt desprinse din malul
adanc. Apa devine mai colorata, si aceasta decolorare, impreuna cu mirosul mancarii „rascolite”
va incuraja de asemenea crapul sa se hraneasca.
Temperatura
In lunile de vara temperaturile apei pot depasi 20C. Crapul este perfect in stare sa tolereze aceste
temperaturi mai mari, dar apa mai calda este mai putin capabila sa sustina niveluri inalte de
oxigen saturat.De aceea, crapul tinde sa fie mai putin activ, preferand sa stea ascuns intre plante
si pietre pana cand trece caldura zilei si temperatura apei va scade usor odata cu venirea
intunericului.Acesta este deseori motivul pentru care pescuitul la crap este mai bun noaptea in
timpul lunilor celor mai calde ale verii.In timpul iernii s-ar putea ca perioadele cele mai bune de
hranire sa fie in jurul pranzului pana la doua dupa-amiaza , cand si cea mai slaba cantitate de
raze scolare ar putea avea un efect pozitiv asupra temperaturii apei , dandu-le crapilor un impuls
de a se hrani.Crapul deseori va frecventa portiunile de apa mai calde din lac.Daca ati inotat
vreodata in apa proaspata in timpul lunilor de vara ati observat cu siguranta ca unele zone dintr-
un lac pot fi disctinctiv mai reci sau mai clade decat altele. Acest lucru e mai probabil sa se
intample in ape mai adanci decat in cele mai putin adanci pentru ca temperaturile diferite sunt
cauzate de actiunea vantului care creeaza curenti de adancime in directia opusa directiei spre care
bate vantul.
Presiunea atmosferica
Aceasta are un puternic efect asupra directiei si puterii vantului si asupra temperaturilor apei si
aerului. In general vorbind,vanturile usoare si cerul albastru deschis si senin inseamna ca
presiunea e ridicata.Acest lucru e bun daca vreti sa va bronzati si sa aveti o zi frumoasa de
lenevit, dar presiunea ridicata si pescuitul bun de crap rareori se potrivesc, mai ales vara.Pe de
alta parte, perioade prelungite de presiune ridicata in timpul iernii duc deseori la inghetul lacului,
si este probabil ca crapul sa se hraneasca inaintea inghetului.
Tehnici simple de pescuit la crap
La crap pe balta
Nu neglija marginile
Din motive numai de ei stiute multi pescari de crap sunt de parere ca singura metoda de a prinde
este lansarea monturii cat mai departe de mal, daca este posibil chiar in mijlocul lacului.In plus,
daca ese posibil sa pescuiesti pe un munte de nada, cu atat mai bine.
Adevarul este undeva la mijloc, dar merita stiut ca in mediu natural crapii de toate marimile
patruleaza de-a lungul malului cautand hrana. Este un comportament obisnuit si poate fi intalnit
atat pe lacuri cat si in rauri.
De ce sa nu exploatezi si aceste zone ? Un pumn de nada bine plasat si o montura cu boilies sau
porumb va poate aduce pe mal un crap de poveste.
Cauta zonele nebatute

Fiecare lac are zone extrem de ‘batute’, pentru simplul fapt ca legenda spune ca acolo sta crapul.
Majoritatea pescarilor vor cauta sa pescuiasca intr-o astfel de zona.
Ca urmare a multiplelor intepari si a padurii de fire din apa. de cele mai ulte ori insa, dupa o
perioada de timp, crapul va asocia aceasta arie cu pericolul.
Cauta zone mai putin populare. In multe cazuri ciprinidele se vor hrani in astfel de locuri.
Studiaza substratul
Intotdeauna inainte de a pescui studiaza substratul. Folosirea unui rig neacordat substratului va
poate duce la o partida slaba. Factori precum lungimea rigului sau firul folosit pot influenta
capital numarul de capturi obtinute. Spre exemplu cand pescuiesti pe substrat pietros o montura
scurta si rigida poate da rezultate dar in zone namoloase este recomandat sa folosesti una mai
lunga si supla.
Simte plumbul
Ulterior lansarii, in momentul in care plumbul aterizeaza, poti afla foarte multe despre zona in
care pescuiesti. Cu firul intins la maximum si mana pe el, poti simti efectiv daca plumbul trece
printr-o zona ierboasa, daca exista stepi pe fundul apei sau pe ce tip de substrat a aterizat. In plus,
daca folosesti aceasta metoda inainte de a nadi, intr-o montura simpla doar cu plumb, fara carlig,
in 10 lansari iti poti face o imagine concreta despre locul ales.
Cauta structurile
Nu este un secret pentru nimeni ca unui crap ii plac structurile. Se simte protejat si de cele mai
multe ori astfel de locuri abunda de hrana naturala. Daca ai gasit pe fundul apei o zona ierboasa,
cu stepi, crengi sau cu geografie denivelata, foloseste-o. Din start iti vei spori sansele de a
captura ceva.
Alege o montura cu plumb pierdut

Cand pescuiesti in structuri, alege o montura cu plumb pierdut. Vei avea mult mai multe sanse sa
pui crapul pe mal pierzand plumbul, acesta nefiind decat o poavara suplimentara in drill. In plus,
ai mari sanse sa se agata. O montura simpla este una castigatoare in cele mai multe cazuri si
experienta a mii de pescari de crap sustine ca montura cu plumb pierdut este una dintre cele mai
bune inventate vreodata.
Pentru distanta – nadeste cu catapulta

Cand pescuiesti la distanta si doresti ca nada sa fie concentrata, foloseste catapulta. Cinci-sase
bulgari de nada vor forma platorul de care ai nevoie. In plus, indiferent daca ai ales boilies sau
porumb, poti include in bulgarii tai si asa ceva.
Fii atent la lansete

Nu-ti pune toata increderea in senzori. Exista momente cand acestia nu vor reactiona si in mod
cert vei pierde momentul trasaturii. Spre exemplu, pe timp de vara, cand temperatura aerului
depaseste 30 de grade, este greu de crezut ca vei vedea evadari violente. In majoritatea cazurilor,
muscaturile vor fi timide, greu de sesizat. Fii atent la fire si-ti vei imbunatati rata de capturare.
Foloseste pungi de PVA

Crapul iubeste iarba si structurile pentru siguranta pe care acestea i-o dau. Cum in zone ierboase
este greu sa obtii o prezentare decenta, cea mai simpla metoda este folosirea unei pungi de pva.
Baga-ti montura in interiorul ei impreuna cu o mica ‘portie’ de nada si lanseaza. Momeala de
carlig va fi etalata perfect, pe o mica ‘farfurie’ de nada. Irezistibil.
Foloseste line-clip-ul de pe mulineta sau un fir indicator

Cand pescuiesti la distante mici si medii, si dupa multa munca ai reusit sa gasesti locul in care
trasaturile nu intarzie sa isi faca aparitia, dupa lansare fixeaza firul in line-clip-ul mulinetei. La
urmatoarea aruncare nu va trebui sa iti faci griji decat pentru directie, distanta fiind “salvata” de
acest mic artificiu.
Alta metoda pentru pastrarea/memorarea distantei este folosirea unui fir textil indicator. Odata
lansat, leaga un nod pe fir intre primele doua inele ale lansetei. Exista fire speciale pentru astfel
de procedeu, fire ce nu denatureaza linia principala – ex. Sufix Knot It. La urmatorul lanseu nu
va trebui decat sa potrivesti “micul” nod intre cele doua inele.
Pescuieste si izolat
Cand pescuiesti cu mai multe lansete, plaseaza una sau doua si in afara platoului de nada creat.
De cele mai multe ori crapii de dimensiuni mari sunt suspiciosi, petrecand mult timp la marginea
unui platou proaspat nadit. Tocmai aceste capturi le urmaresti. O astfel de strategie functioneaza
si vei fi surprins de rezultate.
Fir intins!
Pescuitul pe balti cu namol
Balta cu fund namolos
Am descoperit o balta cu exemplare frumoase de crap, dar din pacate are si foarte mult namol.
Pescuitul crapului in ape cu substrat namolos poate fi un adevarat cosmar pentru multi pescari,
cele mai mari probleme punandu-le prezentarea nadei in astfel de cazuri.
In fapt, dificultatea vine din scufundarea plumbului in patul de namol si implicit a monturii,
ruinand orice sansa de a prinde un peste.
Este mai mult decat dificil a se evita scufundarea plumbului dar se poate folosi un plumb ceva
mai usor cu profil plat. Un alt amanunt este evitarea pe cat posibil a unei monturi sau a unui
plumb inline, intrucat in ambele cazuri exista mari sanse sa se ingroape cu totul.
Un alt amanunt este lungimea monturii. In astfel de cazuri este de preferat folosirea unei monturi
mai lungi, de aproximativ 30cm.
In ceea ce priveste nada, nadirea cu particule usoare sau boilies sparte ne va da un mic avantaj,
aceastea penetrand mai greu stratul de namol datorita greutatii.
Ca momeala de carlig se poate folosi absolut orice dar sugerez ca inainte lansare sa se infiga un
pufulet solubil in carlig. Acesta va taia mare parte din inertia aruncarii la aterizare, asezand
montura intr-un mod natural pe substrat. Altfel spus, montura va pluti cca 10-20 de secunde,
dupa care se va scufunda.
O alta alternativa este “lestarea” momelii de carlig cu un mic suport flotant – o jumatate de
popup sau un bob de porumb flotant. Ca si in cazul pufuletelui, carligul tau va fi “greu” de
ingropat in namol. Totusi, daca se opteaza pentru aceasta metoda, e bine venit un test in
prealabil, intrucat pozitia ideala de prezentare este chiar deasupra substratului (1-3cm) … intr-un
mic borcanel, arunca montura si vezi la ce inaltime se ridica.
In momentul aterizarii plumbului pe un substrat namolos, este inevitabila o oarecare tulburare a

apei. In ape cu caracter static, norul format se va risipi greu, momeala fiind practic aproape
imposibil de gasit. Incearca sa folosesti momeli extrem de vizibile.
O alta abordare folosita cu succes de multi din pescarii din Romania este folosirea unui boilies
flotant/pop-up imbracat in pasta in totalitate sau partial. In cazul acesta se obtine atat vizibilitate
maxima cat si o atractie rapida datorita pastei.
Crapul primavara, vara, toamna si iarna
Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In

apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se
incalzeste mai usor.
Vara pe canicula si pe o apa calda crapul se retrage la apa adinca sau in cazul apelor curgatoare
pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in
apropierea acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub el.
Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva de speriat, mananca tot ce
prinde sa adune grasimea necesara trecerii iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada
septembrie-noiembrie pentru pescuitul crapilor capitali. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna
crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme.
Iarna odata cu inversarea straturilor de apa crapul se retrage la locurile de iernare, in general
gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii.
Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de
baza este format din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil din cauza
necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori, broaste acestea sunt particularitati sau
raci. In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale.
Incercati sa va inchipuiti cate larve trebuie sa manance un crap de 20-25 de kg intr-o zi si ce efort
trebuie sa depuna pt a aduna aceste larve, nu mai bine prinde el doi-trei baboi ca palma si gata
masa? Asta se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul an de viata cu
plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi
de papura, castane de apa etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori,
scoici, broaste.
In aprilie – mai are loc reproducerea crapului. In acest timp, crapii se aduna in cirduri mari, se
apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. In timpul pontei se lovesc intre ei cu
burta spre a usura eliberarea produselor genitale, fapt care a atras momentului pontei si numele
popular de “bataie”. O femela depune cam 140000 de icre pe fiecare Kg din greutatea ei; icrele
masoara 1,3-1,5 mm diametru. Depunerea are loc in mai multe rastimpuri, dar in mod obisnuit in
orele diminetii, pe vegetatia submersa. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20
grade; larvele ce eclozeaza au o lingime de 4,5-5,5 mm. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile
pe vegetatie; dupa resorbtia sacului vitelin, ele incep sa inoate activ, hranindu-se cu zooplancton.

Specii Pesti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specii Pesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Babusca

BOARTA (Rhodeus sericeus amarus)

COREGONUL (Coregonus lavaretus maraenoides)

BABUSCA (Rutilus rutilus carpathorossicus)

Stiuca - peste din ape de ses

Platica - peste din ape de ses

Linul - peste din ape de ses

Cum se hraneste crapul ?

Factori care afecteaza hranirea crapului

Tehnici simple de pescuit la crap

Cauta zonele nebatute

Alege o montura cu plumb pierdut

Pentru distanta – nadeste cu catapulta

Fii atent la lansete

Foloseste pungi de PVA

Foloseste line-clip-ul de pe mulineta sau un fir indicator

In momentul aterizarii plumbului pe un substrat namolos, este inevitabila o oarecare tulburare a

Crapul primavara, vara, toamna si iarna

Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In

S-ar putea să vă placă și