CURS 7 Emulsii bituminoase.

Lucrari de intretinere pe baza

de emulsii bituminoase

Emulsile bituminoase sunt dispersii de bitum in apa in prezenta unui

emulgator. Prin definitie emulsiile bituminoase sunt sisteme eterogene
compuse din doua sau mai multe faze lichide constituite dintr-o faza
continua si minim o faza dispersata in prima sub forma de fractiuni
minuscule. Se realizeaza de dispersia unui lichid in alt lichid in care acesta
nu este solubil. Tratarea bitumului in scopul obtinerii emulsiilor
bituminoase (o masa microeterogena formata din cca. 60% bitum si 40%
apa) se face in scopul utilizarii in tehnologiile de asfaltare la rece a
drumurilor.
Emulsiile bituminoase fac parte din categoria bitumurilor lichide.Ele se
prepară din bitum topit dispersat în globule fine într-un mediu apos în urma
unei agitări puternice. Prepararea se face în mori coloidale. Pentru punerea
în suspensie a particulelor fine se foloseşte un emulgator care micşorează
tensiunile superficiale.
Clasificarea emulsiilor
a. după tipul de emulgator folosit: - emulsii anionice
- emulsii cationice
b. după timpul de rupere: - cu rupere rapidă
- cu rupere semilentă
- cu rupere lentă
c. după bitumul utilizat : - cu bitum pur
- cu bitum modificat
- cu bitum fluxat
d. după conţinutul de bitum: - cu 60 % bitum
- cu 65 % bitum
Notaţii:
- EBCR-emulsii bituminoase cationice cu rupere rapidă
- EBCM- emulsii bituminoase cationice cu rupere semilentă
- EBCL- emulsii bituminoase cationice cu rupere lentă
Aceste simboluri se completeaza cu;
- “ m “ pt bitum modificat EBmCR
- “ f “ pt bitum fluxat
Emulsiile cu rupere rapidă se folosesc pentru executarea de amorsări
ale suprafetelor inainte de asternerea unui strat asfaltic , tratamente

1
superficiale, badijonări, preanrobări de cribluri, penetrări şi pelicule
bituminoase.
Emulsiile cu rupere semilentă se folosesc pentru executarea de mixturi
asfaltice stocabile cu aplicare imediată utilizate la lucrarile de intretinere pe
perioada de iarna
Emulsiile cu rupere lentă se folosesc pentru executarea lucrarilor de
reciclare la rece a mixturilor asfaltice, la mortare asfaltice şi stabilizări de
pământuri.
Utilizarea emulsiilor in cadrul tehnologiilor de asfaltare "la rece" a
drumurilor prezinta urmatoarele avantaje:
 protectia mediului ambiant prin eliminarea emisiilor gazoase
poluante: daca tehnologiile de aplicare a asfaltului la cald se
caracterizeaza prin emanatii de gaze, vapori si aerosoli nocivi, noile
tehnologii utilizeaza emulsii cationice se aplica la rece eliminând
aceste emanatii
 aplicarea si in conditii atmosferice mai putin favorabile; conservarea
proprietatilor bitumului: bitumul isi pastreaza proprietatile de baza,
eliminandu-se oxidarile si volatilizarile ce intervin in cazul
tehnologiilor "la cald". In plus, operatiile de asfaltare la rece se pot
aplica si in conditii de umiditate nefiind necesara uscarea asfaltului si
agregatelor necesare
 imbunatatirea conditiilor de munca pentru muncitori: utilizarea
tehnologiilor de asfaltare "la rece" a drumurilor reduce pericolul de
foc si riscul de inhalare a gazelor si vaporilor cu efecte negative
asupra sanatatii umane de catre muncitori (este cunoscut faptul ca
hidrocarburile aromatice prezente in aceste emisii au efecte
cancerigene)
 reducerea consumurilor energetice: nu mai este necesara uscarea
agregatelor umede, ceea ce conduce la economii de combustibil/ tona
 reducerea costurilor: raportul strat obtinut la cald/ strat obtinut la rece
se apropie de 1:1.

Dezvoltarea tehnologiilor de aplicare "la rece" a covorului asfaltic a fost si

inca este conditionata de difuzarea corecta a informatiilor legate de
emulgatorii si aditivii specifici fiecarui tip de emulsie .

Emulgatorul are rolul de a stabiliza dispersia realizata prin energie mecanica.

In natura se manifesta tendinta de separare a componentilor care se va
produce in timp in fuctie de conditii. Un factor important care influenteaza
stabilitatea ste temperatura.

2
 O comparatie intre asfaltarea la cald (procedeul clasic) si asfaltarea la rece pe baza de
emulsii cationice pune in evidenta unele aspecte :

Asfaltare

PARAMETRI

La cald La rece

Temperatura initiala a zonei de lucru Peste 10 0C Peste 10 0C

Temperatura mixturilor asfaltice 140 - 170 0C Peste 20 0C

Umiditatea betonului Nu se admite Se admite

Adaos de ciment Nu se admite Se admite

Reciclarea prin topire Posibil Posibil

Adaos de emulgatori Posibil Posibil

Adaos de latex polibutadienic Nu se admite Se admite

Adaos de compusi organici volatili (t.f. pana la 2000C) Nu se admite Nu se admite

Adezivitatea la plase textile:

 naturale
 sintetice Se admite Se admite
 fire de sticla Nu se admite Nu se admite
Se admite Se admite

Necesitatea compactarii prin cilindrare Da Nu

Emisii gazoase periculoase Da Nu

3
Consistenta cu fluaj 2-3 2-3

Penetrare la macadam Buna Foarte buna

Comportare a asfaltului la temperaturi scazute:

 -10 0C
 -20 0C Rezista Apar microfisuri
Rezista Devine casant

Emulsiile bituminoase cationice suprastabilizate, in cazul in care sunt

compatibile cu agregatele naturale selectate, se pot utilize pentru obtinerea
mixturilor asfaltice la rece. Amestecul emulsie + amestec de agregate
prezintă consistenta si timp de rupere corespunzator fazei de asternere a
amestecului bituminos. Imbracamintea asfaltica atinge starea optima de
maturare dupa o perioada de timp cuprinsa intre 2h si 30 minute - 3h si 30
minute, in functie de cuplul liant-agregate, timp dupa care poate fi data in
circulatie fara riscul deteriorarii sub trafic. Dupa aceasta perioada de
maturare a mixturii asfaltice pierderea de material, sub trafic, trebuie sa
corespunda normelor ISSA (International Slurry Surfacing Association).

4
 Fig.1. Instalatie de sinteza indutriala a unui emulgator

1. Emulsiile bituminoase anionice

Emulsiile bituminoase anionice se obtin cu ajutorul unor emulgatori

de tipul sapunurilor alcaline : R- COONa. Stabilitatea optima a acestor
emulsii se obtine la un PH de 11…12. Emulsiile anionice au fost primele
utilizate din anul 1902.. Ele prezinta o foarte buna adezivitate numai fata de
agregatele bazice. Din acest motiv au fost inlocuite cu timpul de emulsiile
cationice .

2. Emulsiile bituminoase cationice

Emulsiile bituminoase cationice au aparut in anul 1951 si au

inlocuit rapid emulsiile anionice datorita caltatilor superioare. Ele se
caracterizeaza prin folosirea unor emulgatori de tipul aminelor si au o buna
adezivitate atat pe roci bazice cat si acide. Ca emulgatori se folosesc saruri
de amine. Stabilitatea optima a emulsiilor bituminoase cationice se obtine la
un PH de 3…4.
La lucrările de drumuri se utilizează, de preferinţă, emulsii bituminoase
cationice.

2.1. Tipuri de emulsii bituminoase cationice

Cu rupere rapida :

- Cu 60% bitum pur EBCR 60 :

- tratamente drumuri clasa tehnica II-V, amorsari, badijonari, lucrari de
reparatii prin metoda stropirile successive, fixarea materialelor
geosintetice.
- Cu 65% bitum pur EBCR65 : penetrari
- Cu bitum modificat EBmCR : tratamente bituminoase pe drumuri de
clasa tehnica I-III.

Cu rupere medie

- Cu bitum pur EBCM : preanrobare criblura,

- Cu bitum fluxat EBfCM : preparare mixtura stocabila

5
Cu rupere lenta

- Cu bitum pur EBCL : reciclarea mixturilor la rece

- Cu bitum modificat EBmCL : executie straturi bituminoase foarte
subtiri la rece “ slurry seal “ .

2.2. Producerea emulsiilor bituminoase cationice

Pentru producerea emulsiilor bituminoase cationice E.B.C. se

utilizeaza : bitum, apa, emulgator si acid clorhidric.
Emulsiile bituminoase cationice se clasifica in functie de timpul de rupere :
- emulsii bituminoase cu rupere rapida E.B.C.R. cu rupere pana la 30
minute.
- emulsii bituminoase cu rupere semilenta cu rupere intre 30 minute si
o ora
- emulsii bituminoase cu rupere lenta la care ruperea se produce dupa o
ora.

Emulsiile bituminoase cationice contin in general bitum in proportie de 50-

65% . Stabilitatea emulsiei creste odata cu cresterea dozajului de emulgator
( 0,5- 3%). Acidul clorhidric se adaoga in proportie de 0,5-2% in functie de
dozajul de emulgator.

2.3. Controlul calitatii emulsiilor bituminoase cationice

Metodele de investigare si conditiile tehnice pentru E.B.C.

standardizate in tara noastra sunt ( SR8877-1 / 2007):
- indice de rupere
- stabilitate la amestecare cu ciment
- continut de liant
- pseudovascozitate Engler la 20˚C
- omogenitate ( rest pe sita de 0,5mm)
- stabilitate la stocare (rest pe sita de 0,5mm dupa 7 zile)
- adezivitate fata de agregatul utilizat

Pe langa aceste caracteristici standardul mai prevede verificarea

caracteristicilor bitumului recuperat prin evaporare, prin evaporare si
stabilizare si prin evaporare stabilizare si imbatranire.

- penetratie

6
 - punct de inmuiere
- revenire elastica
- coeziune

2. Analiza in laborator a emulsiilor bituminoase

3.1. Determinarea vascozitaii
Vâscozitatea emulsiilor se măsoară, convenţional, prin
timpul necesar scurgerii unei anumite cantităţi de liant, la temperatura de
20°C, printr-un ajustaj ale cărui dimensiuni sunt prestabilite. Prin aceasta se
pune în evidenţă gradul de fluiditate al emulsiei şi uşurinţa de punere în
operă la temperatura obişnuită.
Pentru această determinare se folosesc două metode:
- metoda cu vâscozimetrul Engler;
- metoda cu vâscozimetrul STV (vâscozimetrul internaţional,
Standard Tar Vâscozimeter).
3.1.1. Determinarea vâscozităţii prin metoda cu vâscozimetrul Engler
(SR 8877-2) constă în măsurarea timpul de curgere al unui volum de
200 cm3 emulsie prin tubul de scurgere (2) al aparatului (fig. 2.13),
având diametrul de 28 mm, comparativ cu timpul de scurgere al unui
volum egal de apă distilată.
Vâscozitatea în grade Engler (°E) se calculează cu formula:
o t
E=
c

în care:
t este timpul de curgere a 200 cm3 emulsie, în s;
c- timpul de curgere a 200 cm3 apă distilată la 20°C (constanta
aparatului) sau valoarea în apă a vâscozimetrului, în s.

7
 Fig. 2. Vascozimetru Engler

3.1.2.Determinarea vâscozităţii prin metoda cu vâscozimetrul STV

constă în determinarea timpului de curgere al unui volum de 50 cm 3 emulsie
prin duza de 4 mm a aparatului, la temperatura de 20°C.

Între vâscozitatea determinată cu vâscozimetrul STV cu duza de 4mm şi

vâscozitatea Engler există relaţia:
1 secundă STV(4)=1,5 °E

3.2. Determinarea continutului de reziduu bituminos

Reziduul bituminos reprezintă amestecul de liant şi
emulgator. Cunoaşterea acestuia este necesară la calculul cantităţii de liant în
procesul de punere în operă a emulsiilor.
Determinarea se efectuează conform SR EN 1428 şi constă în
extragerea apei din emulsie prin distilare cu reflux de un solvent de
antrenare nemiscibil cu apa (xilen sau toluen) si determinarea continutului
de bitum.
Volumul de apă din tubul gradat până la cea mai apropiată diviziune de
suprafaţa de separare dintre apă şi xilen reprezintă cantitatea de apă din
emulsie.

8
 Cantitatea de apă (w) exprimată în procente se calculează cu relaţia:
mw
w x100
mE

în care:
mw- cantitatea de apă conţinută în proba de emulsie analizată, în
g, si este egala cu volumul de apa colectat in fiola de colectare,in ml;
mE- masa probei de emulsie luată în analiză, în g.
Conţinutul de reziduu bituminos, exprimat în procente, se obţine cu
relaţia:
% Reziduu bituminos = 100 – w
3.3. Determinarea omogenitatii si stabilitatii la stocare
Metoda de determinare a omogenităţii este convenţională şi
constă în trecerea unei cantităţi de emulsie prin sita 0,500mm şi
determinarea prin cântărire a fracţiunii separate.
Pentru a determina stabilitatea la depozitare,se cintareste cantitatea
de liant retinuta pe o sita cu marimea ochiurilor de 0,500mm dupa o
perioada data de depozitare(n zile).
3.4. Determinarea indicelui de rupere
Indicele de rupere este cantitatea de filer ,in grame, necesara
pentru a rupe 100g de emulsie bituminoasa.
Principiul metodei:un filer (filer Sikaisol) este adaugat unei cantitati
specificate de emulsie cationica.Cind emulsia s-a rupt complet cantitatea de
filer este determinata prin cintarire.
mf
I .R.  x100 (%)
me

IR-indicele de rupere
mf-masa filerului, g;

9
 me-masa emulsiei, g.

4. Utilizarea emulsiilor bituminoase la lucrari rutiere

Emulsiile bituminoase se utilizeaza in executia si intretinerea

drumurilor la urmatoarele lucrari :
- Amorsarea suprafetelor inainte de aplicarea unui strat asfaltic
- Tratamente bituminoase
- Straturi subtiri asternute la rece
- Reciclarea imbracamintilor asfaltice ( vezi curs 13 )
- Mixtura stocabila

4.1 Amorsarea suprafetelor inainte de aplicarea unui strat asfaltic

Inainte de aplicarea unui strat de mixtura asfaltica, stratul
suport se amorseaza cu emulsie cationica cu rupere rapida in vederea
asigurarii aderentei stratului superior. Stratul superior se asterne imediat
dupa amorsare.
Cantitatea de emulsie necesara amorsarii stratului suport se stabileste in
functie de calitatea acestuia in asa fel incat sa asigure un reziduu bituminos
de 0,3-0,5 kg/m2. Se tine cont de porozitatea suprafetei in stabilirea dozajului
de emulsie.

4.2. Tratamente bituminoase

Tratamentele bituminoase sunt lucrari de intretinere care

constau in aplicarea unor straturi de agregate pe suprafetele carosabile.
Fixarea agregatelor se face cu ajutorul liantilor bituminosi care se aplica in
prealabil pe suprafetele pe care urmeaza a se efectua tratamentul.
Ele pot fi aplicate pe imbracamintile din beton de ciment
pentru regenerarea suprafetei precum si pe imbracamintile asfaltice pentru
remedierea unor defecte ale suprafetei cum ar fi suprafetele slefuite,
lunecoase sau suprafetele poroase , exfoliate. In cazul aplicarii pe suprafete
fisurate sau cu crapaturi , acestea se colmateaza in prealabil.
Tratamentele bituminoase se pot executa la cald cu bitum, sau
la rece cu emulsie bituminoasa cu rupere rapida.
Tratamentele nu se aplica in zonele in care exista defecte
structurale : burdusiri, faiantari, valuriri.

10
 In functie de clasa tehnica a drumului si de tipul imbracamintii
suport se definesc in standard diferite tipuri de tratamente : simplu, dublu,
sau dublu invers. Tratamentul simplu se executa intr-un singur strat, cel
dublu in doua straturi, primul fiind mai grosier, dublu invers are primul strat
mai fin.
Ca liant se foloseste bitum, bitum modificat, emulsie
bituminoasa, emulsie bituminoasa cu bitum modificat, ca agregate se
urmareste respectarea conditiilor de calitate si granulometrie din standarul de
referinta, pentru fiecare caz in parte , in functie de situatia concreta.
Pentru stabilirea dozajelor de liant si agregate se face un studiu
prealabil de prioectare in laborator in care se coreleaza calitatea materialelor
de baza cu starea suprafetei de rulare, trafic si zona climatica.
Tratamentele bituminoase sunt lucrari de intretinere care nu maresc
capacitatea portanta a drumurilor. Ele se aplica pe imbracamintile rutiere
bituminoase sau din beton de ciment care prezinta degardari superficiale :

- suprafete slefuite
- suprafete poroase
- suprafete cu ciupituri
- suprafete exfoliate
- suprafete fisurate

Tratamentele se pot aplica pe suprafetele existente sau pe suprafete

noi. In cazul suprafetelor existente se urmareste prevenirea extinderii
degradarilor, sporirea rugozitatii suprafetelor, etansare, regenerare si
protectie.
In cazul imbracamintilor noi in general tratamentele au un rol de protectie
temporara.

4.2.1. Tratamentele se clasifica :

a. In functie de liant :
- la cald cu bitum , bitum aditivat , bitum modificat
- la rece cu emulsie bituminoasa cationica be baza de bitum sau bitum
modificat

b. In functie de alcatuire :
- intr-un strat : tratamente simple
- in doua starturi : tratamente duble ( stratul de rulare este mai fin ) si duble
inverse ( stratul de rulare este mai grosier).

11
 4.2.2. Verificarea calitatii lucrarilor :

a. Controlul materialelor componente

b. Controlul executiei, respectarea dozajelor
- controlul pregatirii stratului suport
- controlul prealabil al utilajelor
- gradul de raspandire a liantului si a agregatului natural - se face prin
colectare de material raspandit in 5 tavi amplasate pe latimea de lucru
- precizia de raspandire a liantului si a agregatului natural in sectiune
transversala - se face dupa executarea unui sector in lungime de
minim 30m prin colectarea materialului raspandit in 15 tavi
c. Controlul calitatii tratamentului
- rugozitatea - dupa 30 zile
- uniformitatea la asternere

4.3. Straturi subtiri asternute la rece

Emulsiile bituminoase cationice suprastabilizate cu rupere lenta , in

cazul in care sunt compatibile cu agregatele naturale selectate, se pot utiliza
pentru obtinerea straturilor subtiri asfaltice la rece. Amestecul emulsie +
amestec de agregate prezintă consistenta si timp de rupere corespunzator
fazei de asternere a amestecului bituminos. Imbracamintea asfaltica atinge
starea optima de maturare dupa o perioada de timp cuprinsa intre 2h si 30
minute - 3h si 30 minute, in functie de cuplul liant-agregate, timp dupa care
poate fi data in circulatie fara riscul deteriorarii sub trafic. Dupa aceasta
perioada de maturare a mixturii asfaltice pierderea de material, sub trafic,
trebuie sa corespunda normelor ISSA (International Slurry Surfacing
Association).

Straturile bituminoase foarte subtiri la rece, cunoscute si sub

denumirea de „şlam” sau „slurry seal” se aplica numai pe drumuri cu
capacitati portante corespunzatoare.

Straturile bituminoase turnate la rece, realizate cu agregate cu

dimensiuni mari sunt denumite deseori „anrobate turnate la rece” iar dacă
sunt realizate cu agregate mici având de exemplu, dimensiunea maximă de
4 mm, sunt denumite uneori „pelicule bituminoase ”.

12
 Liantul care intră în compoziţia unui material bituminos turnat la
rece este o emulsie de bitum care poate fi modificat cu un polimer sau alţi
aditivi.
Straturile bituminoase foarte subtiri la rece au grosimi de 8-16 mm
si se realizeaza la temperatura mediului ambiant. Ele sunt destinate lucrarilor
de reabilitare si lucrarilor de intretinere periodica. Se aplica numai pe
drumuri cu capacitate portanta corespunzatoare.
Defectiunile care se pot remedia sunt :
- suprafete poroase, slefuite sau imbatarnite
- suprafete fisurate
- denivelari de maxim 2cm ; In cazul denivelarilor intre 1-2cm se va
pune in opera in doua straturi.
Materialele utilizate vor fi :
- agregate de cariera concasate
- filer
- ciment in proportie de 2-3% fata de amestecul de agregate naturale
pentru reglarea timpului de rupere
- emulsie bituminoasa cu rupere lenta pe baza de bitum modificat cu
polimeri
- aditivi tensioactivi pentru marirea timpului de rupere
- apa pentru preumezirea agregatelor
- emulsie bituminoasa cu rupere rapida pentru amorsarea suprafetei de
aplicare.
Compozitia slamului se verifica in laborator cu materialele cu care se
lucreaza si se urmareste respectarea urmaroarelor conditii :
- inceputul prizei sa nu se produca inainte de un minut de la adaugarea
emulsiei dar nu mai tarziu de 3 minute
- amestecul sa fie fluid si omogen
- amestecul asternut in strat subtire sa elimine apa in decurs de 15-20
minute si sa prezinte o aderenta corespunzatoare fata de startul
suport.
La stabilirea retetei se verifica in laborator
- consistenta
- gradul de asternere
- aderenta
Asternerea slamurilor se face cu combine care lucreaza in flux
continuu. Se va respecta conditia ca temperatura mediului ambiant sa fie
de 10-30ºC. Declivitatea maxima pe care se pot aplica slamurile este de
6%.

13
 In general slamurile nu se compacteaza. In cazuri speciale se
pot utiliza compactoare usoare cu pneuri de 10t.
Se poate da in circulatie sectorul dupa ruperea completa a emulsiei care
se verifica cu hartie de filtru.
Verificarea calitatii se realizeaza prin verificarea compozitiei cu o
frecventa de o proba de 3-5 kg/ 7000 mp suprafata asternuta.

4.4. Mixtura stocabila utilizata la lucrarile de intretinere pe timp

friguros

Mixtura stocabila se utilizeaza la remedierea degradarilor suprafetei rutiere

in perioada de iarna pe suprafete de maxim 8 m2.
Mixtura asfaltica stocabila se poate depozita la temperatura
atmosferica cu conditia pastrarii proprietatilor de lucrabilitate. Perioada de
pastrare este de maxim 90 zile .
La asternere se va asigura o temperatura a stratului suport de minim 5° C.
Mixtura socabila se poate prepara la cald cu bitum fluxat
( MASBF 8) sau la rece cu emulsie bituminoasa cationica cu rupere
semilenta( MASE 16) .
Se pot utiliza si alte tipuri de mixturi stocabile cu conditia sa fie
agrementate.
Compozitia se stabileste in laborator cu respectarea prevederilor
normativului in vigoare ( NE025-2003).
Principiul de alcatuire se bazeaza pe un schelet mineral puternic
care sa asigure o suficienta stabilitate a mixturii in trafic avand in vedere
vascozitatea redusa a liantului. Este necesara asigurarea unui volum de
goluri mare pentru a favoriza evaporarea solventului si cresterea vascozitatii
liantului.
La mixtura MASBF studiul preliminar consta in analiza compozitiei
cu respectarea prevederilor : bitum 4-4,8% curba granulometrica
conditionata ( ex : treceri prin sita 4 : 5-35% ). Densitatea minima a mixturii
stocabile trebuie sa fie de 2000kg/m3.
Bitumul fluzat trebuie sa aiba un continut de fluxant in proportie de 7-30%
cu caracteristici conform normativului. Se impun conditii de calitate si
pentru fluxant.
In cazul mixturii MASE principiul de alcatuire este acelas, se impun alte
conditii granulometrice ( ex MASE 16 treceri prin sita de 4 : 10-22).
Conditia de densitate este aceeasi si se determina pe epruvete Marshall care
se compacteaza la 120˚C.
Controlul fabricarii mixturilor stocabile se refera la compozitie si densitate .

14
15